CEREREA - Extinderea si contractia cererii. Legea cererii

CEREREA - Extinderea si contractia cererii. Legea cererii

Alocarea veniturilor banesti limitate pentru cumpararea diferitelor bunuri necesare satisfacerii nevoilor de consum deriva din comportamentul consumatorilor, iar structura cheltuielilor de consum reflecta acest comportament. Preferintele personale ale consumatorilor se concretizeaza în structurile cererii acestora, cererea care se manifesta pe piata diferitelor bunuri de consum[1]. Teoria cererii sta la baza alocarii veniturilor banesti limitate de catre consumatorii rationali care se decid sa cumpere diferite bunuri.

Cererea reprezinta un set de cantitati dintr-un anumit bun pe care un cumparator intentioneaza sa le achizitioneze la diferite niveluri imaginabile ale pretului într-o perioada determinata.

Însumând cererea tuturor cumparatorilor de pe piata a unui anumit bun rezulta cererea totala de piata a acelui bun. Cererea exprima raporturile în legatura cu:

cantitatea maxima dintr-un anumit bun care, la un anumit pret, este dorita si poate fi cumparata;

pretul maxim care poate fi achitat pentru cumpararea unei anumite cantitati din bunul dorit.

În functie de natura bunurilor ce fac obiectul cererii se disting:

cererea pentru bunuri substituibile (de exemplu, uleiul de masline si uleiul de floarea soarelui);

cererea pentru bunuri complementare (de exemplu, autoturisme si benzina);

cererea derivata (de exemplu, cererea pentru faina este determinata de cererea pentru pâine).

Extinderea si contractia cererii. Legea cererii

Modificarea pretului unitar în sensul reducerii sale determina procesul de extindere a cererii, respectiv de crestere a cantitatii cerute, în timp ce cresterea pretului unitar determina contractia, respectiv scaderea cantitatii cerute pe piata unui produs.

Relatia dintre evolutia pretului unitar (variabila independenta) si cererea de pe piata unui anumit bun (variabila dependenta) poate fi ilustrata cu ajutorul unui tabel (sub forma unui barem), unei functii sau unui grafic (curba cererii).

Functia cererii, în aceasta situatie, este C = 1400 – 4P.

Corespunzator acestei legi:

cresterea pretului unitar al unui bun determina reducerea cantitatii cerute din bunul respectiv;

reducerea pretului unitar al unul bun determina cresterea cantitatii cerute din bunul respectiv;

Legea generala a cererii se verifica în cazul bunurilor normale, precum si în cazul majoritatii bunurilor inferioare.[2]

Pentru unele bunuri inferioare, cresterea preturilor este însotita de o extindere a cererii, iar reducerea preturilor, de o contractie a acesteia. Fenomenul, cunoscut ca 'paradoxul Giffen'[3], poate fi explicat pornind de la cele doua efecte generale ale cresterii pretului unui anumit bun, si anume:

cresterea cantitatii cerute din alte bunuri ale caror preturi nu au crescut - efectul de substitutie;

reducerea venitului, real – efectul de venit.

Pentru bunurile inferioare, între modificarea veniturilor reale si cantitatea ceruta exista o relatie inversa, negativa. În cazul în care pretul unui bun inferior creste, iar efectul de venit este mai mare decât efectul de substitutie, cantitatea ceruta creste.

Raporturile de cauzalitate dintre modificarea pretului unitar al unui bun si schimbarea cantitatii cerute constituie continutul legii generale a cererii.

În cadrul analizei cererii pietei, aceste exceptii de la legea generala a cererii nu infirma existenta legii, deoarece, situatiile prezentate se întâlnesc destul de rar în comportamentul consumatorilor, iar ponderea pe piata a bunurilor respective este redusa, nesemnificativa. Exista, unele situatii care numai aparent contrazic legea generala a cererii. Astfel, exista posibilitatea ca unii cumparatori sa cumpere mai mult de la unele firme, chiar daca practica preturi mai înalte, pe motivul unei economii de timp. Fiind mai la îndemâna cumparatorilor, acestia prefera sa plateasca un pret mai,mare, compensând diferenta de pret, prin alocarea timpului economisit altor activitati. În aceasta situatie, legea cererii se verifica deoarece în pretul platit este inclus si costul de oportunitate al timpului economisit. De asemenea, în situatia în care pretul si calitatea bunului sunt în relatie directa, cresterea pretului poate fi însotita de o sporire cantitatii cerute, deci de o extindere a cererii, în situatia cresterii veniturilor, numarului de cumparatori, preferintelor, etc. Nici în astfel de situatii, legea generala a cererii nu este contrazisa, ea exprimând relatiile de cauzalitate dintre pret si cantitatea ceruta, facând abstractie de ceilalti factori care influenteaza cererea (conditiile cererii fiind constante).