Conceptul de audit

Conceptul de audit

Auditul are o anumita evolutie. Initial a fost exercitat la cererea proprietarilor de intreprinderilor pentru a se asigura ca lucrarile contabile sunt corect tinute si ca toate activele sunt corect contabilizate. Odata cu dezvoltarea societatilor de persoane, misiunea auditului a cuprins determinarea sumei profiturilor care trebuie sa fie repartizate difereritilor asociati.

Marile intreprinderi create in urma revolutiei industriale necesitau finantari exterioare care sa completeze capitalurile proprietarilor intreprinderii si sa permita achizitionarea masinilor costisitoare care apareau pe piata.

Acesta este momentul in care a crescut importanta auditului si in care tertii au inlocuit proprietarii de intreprinderi ca principali detinatori ai serviciului auditului. Totodata se dezvolta profesiunea de contabil independent.

Auditul, respectiv examinarea de catre o persoana independenta si competenta a fidelitatii reprezentarilor contabile si financiare, constituie cheia de bolta pentru probitatea si credibilitatea tranzactiilor economice.

Obiectul activitatii de auditor a evoluat progresiv de la o corectare specifica a fraudelor in documentele contabile pana la o apreciere globala de fidelitate a rapoartelor emise de o agentie economica a procedeurilor si structurilor acestora.

Aceasta evolutie a auditului a parcurs anumite etape mai semnificative. In literatura de specialitate, evolutia auditului este sintetizata astfel:

Prin audit se intelege:

examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente, prin rapoarte la un criteriu sau standard de calitate;

o cercetare, in scopul de a produce o judecata motivata si independenta, cu referinta la normele de evaluare, in vederea aprecierii fiabilitatii si eficacitatii sistemelor si procedurilor unui agent economic;

un examen obiectiv al unui element, cu scopul de a exprima o opinie sau de a obtine o concluzie asupra obiectului auditului.

Auditul, reprezinta procesul desfasurat de persoane fizice sau juridice legal abilitate, numite auditori, prin care se analizeaza si evalueaza, in mod profesional, informatii legatede de o anumita entitate, utilizand tehnici si procedee specifice, in scopul obtinerii de dovezi, numite probe de audit, pe baza carora auditorii emit intr-un document, numit raport de audit, o opinie responsabila si independenta, prin apelarea la criterii de evaluare care rezulta din reglementarile legale sau din buna parctica recunoscuta unanim in domeniul in care isi desfasoara activitatea entitatea audiata.

Definitia impune cateva pecizari, si anume:

a)      procesul de audit, numit si misiune de audit, se deruleaza pe baza unor standarde nationale sau internationale;

b)            auditorii sunt persoane care dobandesc aceasta calitate in conditiile strict reglementate de legislatia in vigoare;

c)entitatea audiata poate fi: o unitate patrimoniala (societate comerciala, regie autonoma etc.), guvernul in ansamblu, ministere sau dupa caz departamente ministeriale, programe, actiuni, tranzactii, operatiuni;

d)            analiza informatiilor in misiunea de audit se face pe baza unor procedee si tehnici unanim recunoscute in domeniu, care furnizeaza auditorului probe de audit, pe baza carora el isi fundamenteaza opinia;

e)evaluarea si interpretarea rezultatelor obtinute se efectueaza in conditiile existentei si luarii in consideratie a unor criterii de evaluare care au la baza referinte contabile identificate (norme contabile nationale si internationale sau referinte contabile recunoscute unanim in domeniu) sau pricipiile sanatoase de management, respectiv buna parctica manageriala recunoscuta de specialistii in domeniu.

Dupa cum am prezentat, scopul activitatii auditorului este intocmirea raportului de audit care consta de fapt in exprimarea opiniei proprii, in legatura cu entitatea audiata. Gradul de certitudine a raportului de audit, calitatea si credibilitatea acestuia, precum si impactul pe crae il are asupra utilizatorilor, depind in mod esential de probele de audit pe care se intemeiaza opinia auditorului.

In orice teorie matura, conceptele detin o pozitie importanta. Potrivit definitiei date de Mautz si Sharaf, conceptele reprezinta forme abstracte obtinute prin observare si exeperienta, care, generalizate, ajuta la intelegerea similitudinilor si a diferentelor dintre fenomele studiate. "Conceptele asigura baza progresului in domeniului cunostintelor prin facilitarea comunicarii acestora". Exemple de concepte contabile care sunt deja familiare sunt: active, pasive, contabilitate de angajament etc.

Conceptele de audit retinute de catre Mautz si Sharaf sunt: probele de audit, diligentele de audit, prezentarea fidela, independepta si conduita etica. Pe parcursul timpului, acestora li s-au adaugat si altele noi, cum ar fi: obiectivitatea, pragul de semnificatie, asigurarea rezonabila, riscul de audit etc.

Gray si Manson propun o structurare sistematica a conceptelor de audit in patru categorii distincte, determinate in functie de principiile fundamentale de audit continute de Codul Auditorilor din Marea Britanie, astfel:

Credibillitatea, adica masura in care utilizatorii au incredere in auditor si, in opinia sa are ca principale implicatii directe faptul ca auditorul trebuie sa se asigure ca este perceput ca persoana competenta, independenta, avand un comportament integru si o tinuta etica adecvata.

Procesul de audit se refera la maniera in care misiunea de audit este dusa la indeplinire. Auditorii urmaresc obtineerea unor probe care sa dovedeasca afirmatiile (facute de conducere) cu privire la elementele prezentate in situatiile financiare. Proba de audit reprezinta o informatie competenta, relevanta si rezonabila de natura documentara, vizuala sau orala privind entitatea audiata, care sustine certitudinea globala si credibilitatea reportului de audit.

In literatura de specialitate, pentru conceptul de probe de audit se mai utilizeaza si notiuni ca: informatii probante, elemnte probante sau dovezi de audit, insa indiferent de termenul folosit, exista unanimitate de pareri in ceea ce priveste continutul conceptului.

De asemenea, pe parcursul procesului de audit, auditorii evalueaza riscurile de a esua in depistarea elementelor care afecteaza imaginea prezentata in situatiile financiare. Ei utilizeaza rationamentul profesional pentru a evalua continuu evenimentele care pot avea un impact suficient de semnificativ asupra situatiilor financiare pentru a altera imaginea despre companie, activitatile si performantele sale.

Comunicarea. Raportarea poate fi privita ca o componenta a procesului de comunicare a opiniei auditorilor catre toti cei interesati (utilizatori externi). Pe de alta parte, comunicarea poate implica si contactele auditorilor cu conducerea companiei, actionarii etc. Conceptul de imagine fidela, concept de origine contabila, are de asemenea o importanta majora in audit fiind foarte strans legat de pragul de semnificatie si rationamentul profesional.

Performanta. Ultima categorie surprinde aspectele calitative ale activitatii unui auditor, in sensul indeplinirii tuturor diligentelor de audit, cu grija maxima, in conformitate cu standardele profesionale in vigoare. Cu alte cuvinte, auditorii trebuire sa aiba propriile lor proceduri de control de calitate pentru a se asigura ca serviciile prestate de ei sunt adecvate.

Desi prezentate structurat, relatia de intercorelare care exista intre diferitele concepte este evidenta. Astfel, de exemplu, supozitia legitima ca procesul de obtinere a probelor este dus la indeplinire cu grija profesionala maxima, punand in aplicare toate diligentele de audit, evidentiaza relatia care exista intre conceptele de probe de audit, respectiv diligente de audit