ECONOMIA DE PIATA - Sistemul economiei de piata

ECONOMIA DE PIATA

Economiile tarilor lumii constituie un mozaic de realitati extrem de diferite. Ele au insa comun faptul ca sunt organizate si functioneaza, in linii generale, ca economii de schimb, fiecare constituind un sistem propriu care s-a transformat treptat, in mod inertial - intamplator sau constient.

1. Sistemul economiei de piata

Trasaturile fundamentale care ne permit sa apreciem daca activitatea economica dintr-o tara este organizata si functioneaza ca economie de piata sunt urmatoarele:

1. Proprietatea privata asupra resurselor avutiei si capitalului este dominanta in cadrul unui pluralism al formelor de proprietate, specific acestui gen de economie.

2. Piata este modalitatea ampla, generala, prin care se stabileste ce sa se produca, cat, si pentru cine in conditiile libertatii de actiune sau liberei initiative a agentilor economici.

Concurenta sau competitia este forma generala pe care o imbraca relatiile dintre agentii economici pe piata, efectul stimulativ sau coercitiv al acesteia determinand progresul economico-social.

4. Preturile bunurilor economice se formeaza in mod liber, pe baza reactiei agentilor economici la informatiile (realitatile) pietei, in conditiile in care fiecare urmareste realizarea propriilor interese.

5. Motivatia participarii la activitatea economica este pentru toti agentii economici realizarea propriilor interese sau maximizarea satisfactiei, care, pentru producatori, inseamna maximizarea profitului, iar pentru consumatori maximizarea utilitatii.

6. Existenta statului democratic in stare sa asigure cadrul institutional necesar economiei de piata si sa supravegheze functionarea normala a acesteia. Comparativ cu modelul teoretic, modelele reale ale economiilor de piata nu constituie niciodata o forma ideala, pura ci sunt afectate de diferente mai mari sau mai mici.

Economia de piata este o economie de schimb intemeiata in special pe proprietatea privata si in care cererea si oferta determina principiile de stabilire a proprietatilor economice, a modelelor de producere si organizare, iar pretul este cel mai important instrument de reglare a accesului la bunurile economice.

2. Proprietatea.

Faptul ca proprietatea privata reprezinta temelia economiei de piata nu exclude existenta altor forme de proprietate, pluralismul acestora. Astfel, in raport de titularul subiectului proprietatii, distingem:

- proprietate privata - care apartine subiectilor persoane fizice sau juridice (firme de toate genurile). Ea poate fi proprietate individuala sau asociativa;

- proprietate publica - apartine statului sau administratiilor publice centrale si locale;

- proprietate mixta - care apartine atat unor proprietari privati, cat si statului sau administratiei publice, intrucat ia nastere prin asocierea, in diferite variante, a celolalte doua forme de proprietate. Asocierea poate avea loc atat in cadrul national cat si international.

Obiectul proprietatii reprezinta bunurile materiale, spirituale sau de alta natura existente in societate sau obtinute prin activitatea economica.

Obiectele proprietatii se pot clasifica astfel:

1. Dupa forma lor materiala:

- obiecte stabile (bunuri materiale);

- servicii;

- informatii.

2. Dupa gradul de prelucrare:

- bunuri primare (cele desprinse direct din natura) de exemplu: minereuri, apa, lemnul;

- bunuri intermediare - cele aflate in diferite faze succesive de prelucrare, de exemplu painea necoapta;

- bunuri finale - cele care nu mai sunt supuse nici unei transformari de exemplu un strung, un costum, o carte, etc.

Dupa modul de utilizare:

- bunuri pentru consum (satisfactori) - cele destinate satisfacerii nemijlocite a trebuintelor umane, de exemplu imbracaminte, incaltaminte, alimente, etc;

- bunuri pentru productie (prodfactori)

Nu se poate face o delimitare absoluta intre prodfactori si satisfactori deoarece unele pot fi si una si alta (ex: laptele, marul, etc)

4. Dupa modul in care circula:

- bunuri cu caracter de marfuri (bunuri marfare), cele destinate vanzarii;

- bunuri ce nu au caracter de marfa (bunuri nemarfare, cele care nu sunt destinate vanzarii)

Un rol foarte important in cadrul economiei de piata il au bunurile cu caracter de marfa, adica bunurile care imbraca cel putin o foma baneasca de masurare.

Pluralismul formelor de proprietate genereaza competitia dintre ele pentru mentinere si afirmare tot mai puternica, ceea ce se realizeaza mai ales prin: reducerea cheltuielilor, ridicarea calitatii, promovarea progresului tehnic si marirea volumului productiei, de pe urma carora in cele din urma este avantajat consumatorul. Tocmai in acest sens se spune ca pluralismul formelor de proprietate constituie o necesitate pentru orice economie moderna.

Coexistenta formelor de proprietate, ca trasatura a economiei de piata, este expresia fireasca a liberei initiative, a dreptului democratic pe care il au membrii societatii de a alege in mod liber, de a prefera orice forma de proprietate care corespunde cel mai bine intereselor pe care le are fiecare. Aceasta inseamna ca pluralismul proprietatii nu este numai necesar, ci si posibil.

Libera initiativa

Libera initiativa reprezinta libertatea agentilor economici de a actiona pentru realizarea propriilor interese asa cum considera fiecare ca este mai bine. Aceasta presupune ca:

- activitatea unui agent economic sa nu afecteze cu nimic libertatea de actiune a celorlalti agenti economici;

- libertatea de a actiona este aplicabila in mod egal tuturor agentilor economici;

- pentru ca fiecare sa nu interpreteze libertatea de actiune dupa bunul plac, statul stabileste legile juridice ce stabilesc coordonatele majore ale libertatii de actiune si modalitatile prin care pot fi restabilite.

Fundamentul libertatii de actiune este proprietate privata, deoarece ea este sursa intereselor agentilor economici si asigura mijloacele necesare infaptuirii lor. Se manifesta prin exercitarea dreptului de a poseda bunuri, de a le utiliza, de a dispune de ele si de uzufructul lor si se concretizeaza in:

- dreptul agentilor economici de a mentine, restrange sau dezvolta actiunile;

- dreptul agentilor economici de a se manifesta ca intreprinzatori (consumatori) asa cum cred ca este mai bine pentru interesele lor;

- dreptul agentilor economici de a se angaja in acte de schimb in asociatii si societati cu caracter economic.

Libertatea de actiune exprima dreptul proprietarului de a adopta decizii in orice problema privind bunurile care formeaza obiectul proprietatii lui precum si actiunile sale.

Libera initiativa cunoaste cel mai inalt grad de dezvoltare in conditiile proprietatii private, lucru ce determina agentii economici sa realizeze o activitate eficienta atat pentru el cat si pentru societate. Ea este ingradita sau eliminata atunci cand proprietatea este depersonalizata adica are lor o instrainare a oamenilor de procesul economic si de rezultatele acestuia. In acest fel, agentii economici isi orienteaza resursele spre acoperirea nevoilor sociale, spre promovarea cu prioritate a activitatilor economice utile, in functie de interesul si prioritatile fiecaruia.

8. Creaza premisele ca agentii economici sa participe asa cum doresc la tranzactiile economice in functie de interesul si posibilitatile fiecaruia. In acest fel agentii economici isi orienteaza resursele spre acoperirea nevoilor sociale, spre promovarea cu prioritate a activitatilor economice utile.