Functiile preturilor

Functiile preturilor

In economia bazata pe productia si schimbul de bunuri, necesitatea si existenta preturilor nu se poate pune la indoiala, preturile sunt un factor obiectiv, sunt menite sa indeplineasca anumite functii si sa exercite un anumit rol. Pretul ca instrument sintetic de masura a valorii marfurilor asigura schimbul de marfuri (echivalent sau mai putin echivalent), evidenta costurilor de productie, a rezultatelor si a productiei materiale si da posibilitatea analizei situatiei economico-financiare a firmei.

Prin preturi, de asemenea, se realizeaza exprimarea si repartitia produsului intern brut si net si se asigura, in cele din urma, echilibrarea ofertei cu cererea si reglarea productiei sociale.

Elementele normative constau in legi, hotarari si ordonante guvernamentale, ordine ale ministrilor, hotarari ale autoritatilor locale si alte acte privind preturile, costurile de productie cuprinse in pret si celelalte elemente componente ale preturilor (dobanzi, profit, impozite si taxe, adaos comercial), precum si unele restrictii privind productia, desfacerea si consumul, importul si exportul.

Intr-o economie de piata, masurile restrictive in domeniul preturilor sunt ct mai scazute, iar interventia statului in formarea preturilor se realizeaza indirect prin masuri fiscale, valutare, vamale.

Conditiile obiective ale preturilor sunt date de existenta si functionarea pietei cu toate componentele sale : raportul cerere-oferta, nivelul costurilor de productie si rata profitului (pe plan intern si international) care determina producatorii sa-si extinda sau restranga productia la anumite produse, oferta scazuta la anumite bunuri care permite ofertantilor sa practice preturi ridicate si care pot provoca o crestere a productiei la sortimentele respective; existenta unor stocuri de marfuri greu nevandabile, care impune operarea unor reduceri de preturi ; schimbarea in permanenta a raportului cerere-oferta care presupune adaptabilitatea operativa la modificarea conditiilor, existenta unor capacitati de productie neutilizate sau insuficiente care determina firmele producatoare sa adopte anumite decizii privind productia si preturile³.

Ca masura a valorii, pretul cuprinde trei componente importante :

componenta recuperatorie (costul exploatarii) care permite recuperarea capitalului consumat ;

componenta remuneratorie a capitalului (profitul incorporat in pret) ;

³ Idem¹ , pag. 98

componenta reparatorie (o anumita despagubire) pentru nerespectarea obligatiilor contractuale (daune compensatorii) sau efectuarea cu intarziere a platii de catre cumparatori (daune moratorii).

In legatura cu functia preturilor, de parghie economica, se poate afirma ca aceasta reprezinta un mecanism economic de baza si complex .

In argumentarea acestei afirmatii, pentru inceput, mentionam ca preturile cuprind in structura lor si alte elemente valorice, considerate la randul lor ca parghii economice si anume : salarii, impozite, dobanzi, contributii, taxe, profit, comisioane, adaos comercial.

Cuprinzand aceste elemente, pretul le conjuga, le amortizeaza si conditioneaza actiunea. Elementele valorice, deci, cuprinse in preturi au numai un caracter potential, realizarea lor in fapt este conditionata de realizarea mai intai a pretului intreg. Ca urmare, numai dupa ce a fost acceptat si schitat pretul de catre cumparatori, abia apoi se poate vorbi de actiunea si rolul celorlalte elemente.

Functia preturilor de parghie economica iese mai pregnant in evidenta prin miscarea lor in sus si in jos. De exemplu, daca la un moment dat cererea este mai mare decat oferta la anumite produse, preturile vor avea o tendinta de crestere, ceea ce va determina firmele producatoare sa-si mareasca oferta sau va atrage si alti producatori in bransa respectiva.

Invers, daca oferta este mai mare decat cererea, preturile vor avea o tendinta de scadere, ceea ce va stimula cererea. Aceasta miscare a preturilor in economia de piata, face sa se regleze continuu productia si consumul si se asigura echilibrul valoric intre cerere si oferta, la un nivel al preturilor care tinde spre optimalitate.