Repartizarea intre unitatile componente a sarcinilor de productie si transplantul de activitati

Repartizarea intre unitatile componente a sarcinilor de productie si transplantul de activitati

Din punct de vedere al sarcinilor de productie, reteaua internationala de implantari este obligata, inca de la inceput, sa functioneze integral prin modalitati diverse.

Astfel, in ramurile "de varf" nici uneia din unitatile externe nu li se repartizeaza producerea integrala a unui produs complex, fiecare din unitatile respective depinzand in felul acesta de celelalte si toate de centrul coordonator si de strategia globala stabilita de acesta. Distribuirea intre unitati a subsansamblelor in functie de coleratia dintre completarea acestora si calificarea fortei de munca de pe o piata sau alta constituie o garantie a unui profit ridicat intrucat se imbina in felul acesta asigurarea calitatii pentru subansamblele de complexitate ridicata (realizate cu o forta de munca mai scumpa dar mai calificata), cu folosirea unei forte de munca mai ieftine la producerea unor subansamble de o complexitate mai scazuta.

In ramurile cu grad mai redus de tehnicitate, unde se impune fabricarea produsului finit in cadrul aceleiasi unitati, determinarea unitatilor componente de a urma o strategie globala se face prin repartizarea sarcinilor de productie pe calea subcontractarii, comenzile putand merge pana la acoperirea integrala a capacitatii de productie a sucursalelor sau filialelor, limitandu-se, in acest mod, spatiul lor de manevra independenta. In astfel de ramuri (alimentara, usoara), folosirea avantajelor fortei de munca mai ieftine de pe anumite piete (in special ale unor tari in curs de dezvoltare) este mult mai intinsa si mai direct remarcata. Adeseori societatea-mama care distribuie sarcinile de productie si sub a carei marca sunt fabricate produsele, joaca un rol exclusiv comercial, neparticipand nemijlocit la productie, ci dirijand operatiunile de import-export intre subcontractanti si beneficiari .

Multiplicarea functiei unei unitati dintr-o anumita tara in unitati din alte tari, cu mentinerea unopr capacitati de productie in rezerva, permite societatilor transnationale sa transfere, cu relativa rapiditate, productia dintr-o tara in alta, in functie de eventualele schimbari in evolutia preturilor sau de situatia de pe piata fortei de munca (greve, actiuni revendicative). Asemenea companii nu ezita, in interesul lor, si in dauna interesului statelor unde actioneaza, sa-si inchida la un moment dat uzinele dintr-o anumita tara si sa le transfere in alta. Amenintarea cu transferarea productiei in alte tari este folosita de societatile transnationale si ca mijloc de presiune asupra autoritatilor guvernamentale si sindicatelor din tarile de implantare pentru a determina blocarea unor actiuni revendicative.