Modalitati de protectie fata de risc; surse de obtinere a informatiilor, reguli in prezentarea acestora, scopul testarii credibilitatii agentilor economici

Modalitati de protectie fata de risc; surse de obtinere a informatiilor, reguli in prezentarea acestora, scopul testarii credibilitatii agentilor economici

In tarile cu economie de piata, dezvoltate din punct de vedere economic, sunt utilizate in mod uzual tehnici, devenite clasice, de reducere a riscului si de testare a credibilitatii partenerilor, tinand seama tocmai de argumentele prezentate mai sus. In Romania, au existat in perioada interbelica tehnici si institutii specializate pentru protectia creditorilor.

Conceptia generala actuala de functionare a sistemului de protectie a creditorilor reflecta o adaptare la specificul economiei de piata, si anume existenta unui foarte mare numar de agenti economici de talie mica si mijlocie (deci cu un capital si cu cifra de afaceri de volum relativ reduse), care insa participa cu o pondere mare, de peste 50%, la formarea produsului national brut. In aceste conditii, este de inteles rolul pe care il pot avea garantiile banesti ale tertilor, ca si formele de protectie pe baza de garantii reprezentate de bunuri. In cele mai multe cazuri, garantul este o institutie bancara, sau o firma asociata, ori parteneri de afaceri care au anumite interese in bunul mers al afacerilor firmei creditate.

In economia de piata sunt practicate in principal urmatoarele sisteme de protectie financiara:

protectie prin garantii suplimentare acordate de un tert;

protectie prin dobandirea unor drepturi asupra unor bunuri mobile si imobile ale debitorului;

protectie prin utilizarea informatiilor economico-financiare despre parteneri.

Garantia constituie un contract prin care garantul se obliga fata de creditor, ca in cazul in care beneficiarul de credit nu isi indeplineste obligatiile de restituire, sa preia el plata acestora. Daca mai multi garanti se obliga sa garanteze o anumita creanta (dreptul creditorului asupra unei sume de bani ce i se datoreaza), atunci apare forma de garantie colectiva.

In ce priveste protectia afacerilor prin dobandirea de bunuri, aceasta este de doua tipuri: pe baza de bunuri mobile; pe baza de bunuri imobile.

Protectia pentru bunuri mobile consta in crearea unui drept de ipoteca al creditorului asupra unor bunuri mobile apartinand debitorului, in urmatoarele formule:

transmiterea de catre debitor catre creditor a unui bun material, acesta ramanand insa in proprietatea debitorului;

rezervarea de drepturi ale creditorului asupra bunurilor mobile (marfurilor) vandute debitorului, in sensul ca acestea raman in proprietatea furnizorului pana la plata integrala a datoriei catre acesta; aceste drepturi sunt inscrise amanuntit in contractul incheiat;

asigurarea prin ipotecare a unor bunuri imobile ale debitorului in favoarea creditorului.

In domeniul bunurilor imobile se practica protectia financiara pe baza 'ipotecarii'* bunurilor imobile, care sunt, in principal, de doua tipuri:

ipoteci accesoriale la care valoarea ipotecata se reduce treptat, pe masura reducerii valorii creantei; in acest caz, ipoteca reprezinta un mijloc de protectie pe care creditorul il poate valorifica recuperandu-si treptat, din vanz^rea ipotecii, partea ramasa neplatita de catre debitor. Asemenea tipuri de protectie-s utiliz de banci, indeosebi in acordarea creditelor pe t.l.

ipotecile propriu-zise a caror valoare nu variaza in functie de reducerea valorii create; cu alte cuvinte, aceasta nu este direct legata de o anumita creanta bine definita printr-o anumita relatie financiara; este o ipoteca abstracta, care poate fi utilizata prin acoperirea oricarei creante a debitorului, desigur in limita sumelor datorate.

Un loc important in problematica protejarii impotriva riscului il ocupa sistemul de protectie prin utilizarea informatiilor economico-financiare despre parteneri. Formele clasice de protectie a afacerilor prin garantii din partea a terte persoane, sau prin ipoteci asupra bunurilor mobile sau imobile sunt, fara indoiala, deosebit de sigure, dar implica proceduri greoaie, incomode, care ingreuneaza adesea foarte mult derularea fluenta, rapida a afacerilor. Consolidarea potentialului economic al firmelor reprezinta element de securitate si protectie a afacerilor. Fara a elimina riscul afacerilor, o asemenea evolutie considerata pozitiva a creat mediul pentru aparitia si dezvoltarea unei modalitati noi, cu privire la posibilitatea reducerii riscului si asigurarea protectiei afacerilor, respectiv cea de obtinere si valorificare a informatiilor despre partenerii de afaceri.

Sursele de obtinere a informatiilor sunt, in principal, urmatoarele:

contactarea unor agenti economici, a unor firme care au avut si/sau au relatii cu partenerul testat, de regula, a unor persoane de incredere, cu care exista bune relatii; scopul investigatiilor este de a afla cat mai multe despre situatia financiara, potentialul economic, comportamentul in relatii a eventualului partener in afaceri. Asemenea informatii sunt de regula incomplete, deseori subiective si nu prezinta nici o garantie.

obtinerea de informatii de la institutiile de credit-banci, case de economii - cu care viitorul partener are relatii de afaceri. In practica pot exista doua situatii diferite:

a. sursa de informare, respectiv institutia de credit la care se apeleaza, este finantatorul ambelor firme, respectiv atat a firmei care face testarea, cat si a partenerului testat. In acest caz informatiile pot avea un grad de obiectivitate mai ridicat, iar finantatorul poate constitui, in multe situatii, o sursa credibila de informatii, deoarece acesta nu are interes direct de a favoriza pe unul din clientii sai in dauna celuilalt.

b. In situatia in care banca finantatoare a celui testat este alta decat cea a testatorului, sau in cazul in care viitorul partener potential lucreaza cu mai multe institutii de credit (ceea ce se intampla foarte frecvent), obtinerea de informatii obiective este dificila si incerta. In cazul in care partenerul testat are o situatie economica dificila, banca finantatoare are tot interesul de a restabili capacitatea de plata a clientului sau prin obtinerea unor credite de la terti. Practica evidentiaza ca, in asemenea situatii, nu se poate conta pe informatii exacte, care sa permita decizii cu un risc cat mai mic in afaceri.

apelarea la firme specializate, neutre, care furnizeaza, la cerere, informatii economicofinanciare; apelarea acestei surse reprezinta o practica larg extinsa in tarile cu economie de piata. In Rom, o institutie importanta specializata in furnizarea de informatii th-ec^ce despre orice agent economic inregistrat legal, cu arie extinsa de actiune in acest scop, cu conexiuni internationale este Camera de Comert si Industrie. Desi existenta unor asemenea firme specializate in furnizarea de informatii tehnico-economice este atestata de peste un secol, transformarea informatiei intr-o marfa de larga circulatie este de data recenta si este legata de utilizarea tehnicii electronice de calcul (singura cale care permite culegerea si inmagazinarea unui volum urias de informatii, prelucrarea si furnizarea rapida a acestora).

Trebuie aratat ca, in tarile Europei Occidentale, evolutia conceptelor legislative tinde sa faca mai dificile, mai greoaie, procedurile de somatie si executare prin justitie a datornicilor. Debitorii intrevad in general o perspectiva mai buna pentru ei, prin prisma prevederilor din pachetele de legi adoptate in acest domeniu. In mod cert, in ideea unei mai mari protectii a proprietatii, legea tinde sa apere in mai mare masura pe debitori decat pe creditor. De aici decurge o consecinta fireasca, aceea ca orice intreprinzator trebuie sa previna, sa reduca la minimum riscurile crearii, prin afacerile incheiate, a unor debite insolvabile, utilizand in acelasi scop toate instrumentele moderne pe care piata i le pune la dispozitie. In aceste conditii, managerii, intreprinzatorii trebuie sa cunoasca elementele fundamentale ale tehnicilor de testare a credibilitatii partenerilor de afaceri pe baza de informatii.

Tehnicile si metodele de lucru specifice diferitelor firme specializate in culegerea, prelucrarea si furnizarea de informatii cu privire la partenerii de afaceri, desi prezinta unele diferente, se bazeaza, in principiu, pe un sistem comun de actiune. Este de retinut ca specificul acestei activitati - necesitatea de a furniza informatii oricarui solicitant despre orice partener - a condus, in mod firesc, la concentrarea activitatii respective pe teritoriul fiecarei tari, in cadrul unei asociatii care grupeaza toate firmele de profil, evitandu-se astfel interferentele si redundantele.

Sunt insa de evidentiat cateva elemente referitoare la sursele de obtinere a informatiilor si la comportamentul agentilor economici in raport cu furnizarea de informatii despre propria firma. Ca regula generala, informatiile economico-financiare se bazeaza numai pe date care nu au character confidential. Sistemul este astfel conceput si protejat incat sa nu produca prejudicii vreunei firme, in afara cadrului legal stabilit.

In principiu, informatiile se colecteaza prin doua canale principale:

Tehnicile de obtinere a informatiilor sunt alese de firma interesata si adecvate scopului urmarit de aceasta. Strangerea informatiilor se asigura in contextul unui 'cod etic' caracterizat de urmatoarele elemente:

transparenta in afaceri; fiecare stie sa inteleaga ca partenerul are dreptul sa fie informat correct despre situatia celui cu care negociaza;

crearea treptata, in randul agentilor economici, a sentimentului de necesitate in a fi cunoscut pe piata ca intreprindere, societate, firma serioasa, capabila de a sustine

afaceri solide, in anumite limite

in economia de piata, incercarea de izolare a unor agenti economici, de 'sustragere' din circuitul informatiilor, poate avea efecte catastrofale, deoarece o asemenea    

tendinta este generatoare de suspiciuni care se rasfrang negativ in reusita afacerilor;

de regula, chiar firmele aflate intr-o situatie nefavo nu au interesul sa se sustraga circuitului de informatii, pt ca singura (eventuala) posibilitate de redresare se poate

baza numai pe incredere parteneriala. In consecinta, furnizarea benevola a informatiilor solicitate de un potential partener de afaceri repr o pb de etica si o necesitate.

Regulile generale care guverneaza activitatile de informare tehnico-economica despre parteneri reali si potentiali de afaceri sunt, in general, urmatoarele:

Informatie obiectiva; este o conditie principala a functionarii sistemului care presupune o verificare corelata a informatiilor provenite din diferite surse si definitivarea concluziilor dupa o minutioasa analiza facuta de un personal calificat si specializat privind realismul (veridicitatea acesteia).

Informatie integrata, care sa formeze o imagine de ansamblu a partenerului, o prezentare de sinteza referitoare la activitatea fiecarui agent economic testat.

Informatia actualizata, ceea ce presupune aducerea sistematica la zi a bancii de date, printrun sistem de legaturi cu sursele de baza si prin controlul desfasurarii actiunii.

Informatie colectata in sistem descentralizat, in sensul prezentei agentilor specializati in teritoriu, in apropierea firmelor cu care lucreaza, ceea ce permite sa se obtina, in termen scurt, informatii viabile de la sursele primare.

Informatii furnizate la termene scurte, spre a satisface, in timp util, nevoia oamenilor de afaceri de a cunoaste situatia la zi a partenerului cu care este interesat sa incheie o afacere; o informatie data cu intarziere poate determina amanarea si pierderea unei afaceri, care va fi 'atrasa' de un alt partener.

Informatii garantate. Credibilitatea informatiilor furnizate merge pana acolo incat unele firme le si garanteaza, in sensul ca fac o recomandare clientului lor cu privire la 'limita maxima de credit' care sa fie acordata partenerului. In limita recomandata, firma furnizoare de informatii se constituie ca un garant in cazul unei eventuale insolvabilitati, ceea ce evidentiaza gradul de exactitate si de seriozitate a datelor pe care le-a furnizat.

Informatii extensibile. Sistemul practicat pe piata informatiilor este acela de a furniza, in mod uzual, un pachet de informatii cu continut standard, care acopera de obicei intreaga arie de cerinte a oricarui client pentru afaceri curente. In cazul unor situatii speciale, cum sunt, de exemplu, fuziunile intre firme, perfectarea unei cooperari pe termen lung, acordarea unui credit special, participarea la licitarea patrimoniului unor firme etc., se pot furniza informatii mai detaliate despre firmele indicate de client (bineinteles la cerere).

Informatii in conexiuni internationale. Intre firmele care furnizeaza informatii economicofinanciare din diferite tari sunt stabilite relatii, care permit testarea unui partener de afaceri, indiferent de tara in care acesta isi are sediul; situatia determina mai mare fluiditate afacerilor internationale.

Desfasurarea unor activitati complementare pe baza fondului de date existent, cum sunt cele de marketing, de urmarire a debitorilor s.a.

"Scopul direct" pentru care se solicita informatiile si se intocmeste 'testul de credibilitate' poate fi:

a. stabilirea de relatii de afaceri cu un partener nou, cu care nu s-au avut contacte anterior; in acest caz informatiile sunt foarte largi, cuprinzatoare, care sa dea imagine completa asupra trecutului, prezentului si perspectivei activitatii acestui partener, a relatiilor pe care le-a avut cu alti agenti economici, a rezultatelor financiare etc.;

b. extinderea afacerilor cu un partener cunoscut ; in acest caz, sunt necesare informatii suplimentare, cu deosebire de ordin financiar, care sa dea certitudinea asupra rezistentei partenerului la un volum mai mare de vanzare-cumparare, la o cifra de afaceri superioara, la intensificarea relatiilor economico-financiare reciproce;

c. reluarea afacerilor cu un vechi partener dupa o perioada de intrerupere; situatia impune ca informatiile culese si prelucrate pana la un moment dat sa fie completate cu cele specifice perioadei in care relatiile au fost intrerupte. Totodata, pe baza noilor informatii trebuie conturata si perspectiva fostului partener; baza de orientare o constituie informatiile de ultim moment, care asigura atat legatura cu cele din perioada in care erau relatii active cu firma testata, cat si formarea unei imagini asupra situatiei prezente si de viitor a acesteia;

d. dorinta si necesitatea de a efectua periodic un control asupra derularii afacerilor curente, cu toti partenerii sau numai cu o parte dintre acestia;

e. necesitatea de a cunoaste daca un partener de afaceri isi schimba structura activitatii, trece de la un nomenclator de fabricatie la altul, de la activitatea de productie la cea de prestare de servicii (reparatii, intretinere etc.), sau recurge la modificari calitative si sortimentale s.a. In toate aceste cazuri, informatiile trebuie sa puna din timp in garda pe testator pt a-si asigura perioada necesara de manevra, fie pt a se adapta la noua situatie, fie pentru a depista, contacta si a incepe relatii cu un nou partener;

f. intentia de a fuziona sau coopera cu o anumita firma sau cu mai multi parteneri; o fuzionare aduce modificari de substanta in dimensiunea relatiilor economice, o alta prioritate in ordinea de preferinta a partenerilor. Situatia trebuie sa orienteze firma care testeaza in sensul mentinerii sau intreruperii relatiilor de afaceri cu partenerul testat, adaptarii relatiilor la noul comportament al acestuia, depistarii si contactarii unui nou partener de afaceri;

g. necesitatea de a efectua cercetari curente asupra pietei pentru a furniza informatii cu privire la cerere, concurenta, calitate, solicitarile de produse noi care pot orienta pe furnizor la imbunatatirea nomenclatorului de fabricatie, segmentele de cumparatori cu cea mai mare solicitare s.a.;

h. dorinta de participare la licitatii legate de patrimoniul unui agent economic declarat in stare de faliment; in acest sens, informatiile nu au in vedere numai structura si valoarea patrimoniului licitat, ci si aspecte legate de posibilii participanti la licitatii (asupra potentialul financiar al acestora, limitei pana la care acestia pot rezista in licitatie).

Practica, larg folosita in tari dezvoltate, este aceea de a deveni membru-asociat al firmei specializate in furnizarea de informatii, situatie in care, pe baza unei cotizatii anuale, aceasta acorda facilitati in obtinerea informatiilor (de exemplu: in cursul anului se comunica automat, in limita tarifului initial achitat, toate modificarile de informatii care apar in banca de date cu privire la partenerul initial testat). Informatiile pot fi obtinute de catre orice agent economic, pe baza completarii unui formular tip de comanda; formularele tip se cumpara sub forma de carnete, continand un numar de comenzi in alb. Plata carnetului respectiv include si costul unei informatii standard.

Comenzile se transmit filialei teritoriale a firmei furnizoare de informatii, iar raspunsurile se primesc:

prin posta, cu o durata de primire a raspunsului in medie de 3 zile;

prin telefax sau telex, in maximum 48 de ore de la primirea comenzii;

prin transmisie directa in sistem on-line, in cazul in care clientul dispune de calculator conectat la calculatorul firmei specializate in furnizarea de informatii th-ec^ce.