Amortizarea capitalului social la societatea comerciala

Orice societate comerciala, pentru a functiona, are nevoie de capital. Acest capital se formeaza prin aportul actionarilor sau prin cresterea capitalului prin modalitatile prezentate.

Cresterile de capital au loc in cazul dezvoltarii societatii respective sau in cazul adaptarii societatii la noi proiecte si orientari.

Orice crestere de capital social confirma viabilitatea societatii comerciale respective, ca societatea lucreaza eficient si ca activitatea eficienta a societatii comerciale echivaleaza cu un efect pozitiv asupra tertilor. Cresterile de capital au menirea sa consolideze increderea actionarilor in bunul mers al societatii respective.

Cresterile de capital se pot realiza prin:

autofinantare;

finantare interna;

aporturi noi de numerar ale actionarilor;

incorporarea rezervelor.

Au loc si reduceri de capital social. Reducerea capitalului social al unei societati comerciale poate fi determinata de producerea anumitor pierderi, de distribuiri mari de dividende actionarilor sau de cumpararea propriilor actiuni de catre societatea comerciala.

Oricare ar fi motivul, Adunarea Generala Extraordinara hotaraste aceasta micsorare a capitalului social comparativ cu capitalul social initial. Modificarea marimii capitalului social trebuie inscrisa in Registrul Comertului si sa fie comunicata tuturor creditorilor intreprinderii respective.

Micsorarea capitalului social generata de anumite pierderi in patrimoniu trebuie facuta cu respectarea anumitor reguli:

- in functie de marimea pierderilor, Adunarea Generala trebuie sa ia hotararea daca pierderile sunt mari, situandu-se intre 50% si 75% din capitalul social, daca se ia hotararea de desfiintare a intreprinderii. Daca Adunarea Generala decide continuarea activitatii societatii, societatea are posibilitatea fie sa ia hotararea de reconstituire a capitalului social prin incorporarea rezervelor, fie sa-si reduca capitalul social in mod corespunzator, intr-un termen dinainte stabilit.

- reducerea capitalului social este justificata atunci cand societatea pierde o parte din substanta capitalului sau social si are nevoie sa faca apel la capitaluri suplimentare. In aceasta situatie, reducerea de capital social precede o crestere de capital social.

In vederea reducerii capitalului social se pot folosi 3 metode:

a)       scaderea valorii nominale (VN) a actiunilor existente;

b)      reducerea numarului actionarilor;

c)       combinarea primelor doua.

Reducerea capitalului social prin distribuiri catre asociatii sai:

a) Daca se constata ca dimensiunile societatii comerciale respective si cifra ei de afaceri realizata nu justifica marimea capitalului social, se poate recurge la diminuarea capitalului social prin distribuirea catre actionari a unei parti a activelor, in principal a numerarului. Aceasta reducere nu afecteaza patrimoniul societatii in cauza si sunt proceduri rar utilizate in viata intreprinderilor.

Unele societati comerciale recurg la diminuarea capitalului social pentru a reduce incidenta fiscala asupra sumelor distribuite. Pentru realizarea in mod practic a acestor reduceri de capital se poate proceda in 2 metode:

- fie se ramburseaza asociatilor o parte din valoarea nominala a actiunilor;

- fie se renunta la o anumita parte din varsamintele ce trebuie facute asupra capitalului subscris de catre actionari.

b) Reducerea capitalului social prin cumpararea propriilor actiuni se poate realiza in 3 modalitati:

- fie ca societatea comerciala cumpara un numar de actiuni in vederea anularii lor;

- fie ca rascumpara un numar de actiuni pe care le atribuie actionarilor sai in termen de un an de la rascumpararea lor;

- societatea isi cumpara actiunile la bursa in vederea regularizarii cursului lor.

Acest procedeu este aplicabil numai in cazul societatilor cotate la bursa.

Amortizarea capitalului social

Operatiunea de amortizare a capitalului social presupune rambursarea catre actionari, inainte de date lichidarii, a valorii nominale a actiunilor lor integral sau partial din rezervele constituite sau din beneficiile realizate. Rambursarea capitalului social nu conduce la o modificare a volumului acestuia inscris in statutul si in Registrul Comertului, deoarece sursa din care se face rambursarea capitalului social este beneficiul sau fondul de rezerva.

Actiunile amortizate integral sau partial raman in posesia actionarilor pentru care se pierde dreptul la primul dividend (se numesc actiuni de juisance). Actiunile de juisance se caracterizeaza prin faptul ca nu mai au dreptul la primul dividend pe masura sumei amortizate. Ele pastreaza dreptul la supradividend, dreptul la bonificatia de lichidare, dreptul proprietarilor de a lua parte la AGA si de a subscrie preferential in cazul cresterii de capital.

Ca si scaderile de capital prin distribuirea catre asociati, amortizarea capitalului social este o operatie rara, deoarece ea se face din rezervele sau din beneficiu si este impusa fiscal.

Cresteri de capital prin noi aporturi in numerar

Constituirea oricarei societati comerciale presupune o injsertie de capital necesar pentru inceperea actiunii, efectuarea primelor operatiuni de investitii si exploatare si ca o conditie prealabila pentru obtinerea de imprumuturi.

Capitalul social initial al unei societati comerciale pe actiuni (S.A.), este divizat in parti egale, concretizat in actiuni a caror valoare nominala este egala cu capitalul subscris de catre actionari raportat la numarul de actiuni create.

VN =

Numarul de actiuni poate fi sporit prin noi aporturi de numerar, incorporarea rezervelor, conversia datoriilor. Cresterea capitalului social se realizeaza prin:

multiplicarea numarului de actiuni;

marind valoarea nominala a lor.

Cresterea de capital este un mijloc de finantare prin fonduri proprii, ca si autofinantarea de altfel.

Autofinantarea este o finantare interna, facuta prin eforturile proprii ale societatii comerciale.

Capitalizarea unei parti a beneficiului, cresterea de capital social, reprezinta o finantare externa prin fonduri aduse din afara societatii de catre actionari.

Privita din acest punct de vedere cresterea de capital se aseamana cu finantarea prin indatorare.

Cresterea capitalului prin noi aporturi in numerar contribuie la cresterea mijloacelor banesti, cresterea lichiditatii financiare a firmei, spre deosebire de celelalte cresteri de capital, cum ar fi prin in incorporarea rezervelor sau prin conversia datoriilor, modalitati care doar modifica structura juridica a capitalului societatii comerciale respective.

Cresterea de capital reprezentand aport de lichiditati se poate realiza si prin vanzari de actiuni. In schimbul disponibilitatilor lor banesti, actionarii primesc actiuni ce le confera drepturi, in schimbul disponibilitatilor lor banesti.

Cumpararea de actiuni reprezinta o investire pentru actionari, care asteapta ca societatea sa obtina o rentabilitate in viitor care le aduce venituri sub forma dividendelor sau o sporire a capitalului societatii ca urmare a cresterii cursului pe piata.

Actiunea este un titlu de proprietate ce da dreptul actionarului calitatea de coproprietar si dreptul la dividend.

Actiunea este un titlu de coproprietate fara valoare garantata.

In caz de lichidare a societatii comerciale, actionarii vor fi despagubiti doar din ceea ce ramane dupa achitarea tuturor creditorilor (lichidarea datoriilor).

Actionarii care doresc recuperarea capitalurilor avansate nu se pot adresa societatii comerciale pentru restituire. Actiunile pot fi tranzactionate pe piata. Actiunile nu aduc venituri certe, marimea dividendelor depinde de rezultatele financiare ale societatii comerciale respective.

Caracteristici ale actiunilor dupa fazele emisiunii lor:

Capitalul constituit prin vanzarea actiunilor poate fi:

capital autorizat;

capital subscris;

capital varsat;

capital emis si varsat.

1) Capitalul autorizat. Orice societate comerciala pe actiuni trebuie sa obtina aprobarea din partea puterii publice de a pune in vanzare actiuni, imediat dupa adoptarea statutului si se acorda printr-un certificat sau autorizatie de constituire.

Autoritatea publica la noi este Comisia Nationala de Valori Mobiliare (CNVM). Odata cu emiterea certificatului de functionare se aproba si tipul si caracteristicile actiunilor, numarul lor, valoarea totala a capitalului ce urmeaza sa fie realizat.

2) Capitalul subscris reprezinta valoarea totala a capitalului pe care diversi terti s-au angajat sa-l depuna in contul societatii comerciale.

Societatea comerciala prin organele sale de conducere (AGA, Consiliul actionarilor) aproba subscrierile facute de viitorii actionari, iar din acest moment varsarea sumelor de catre cei ce au subscris este obligatorie.

3) Capitalul varsat se constituie in mod treptat pe masura depunerilor efective de numerar la casieriile societatilor comerciale sau in conturile deschise la banci de catre societatile comerciale respective.

4) Capitalul emis si varsat (se mai numeste si capital declarat) reprezinta sumele varsate in mod efectiv si integral pe masura subscrierilor pentru care societatea comerciala a remis actionarilor certificate de actiuni.

Operatiunea de constituire a unei societati comerciale se face dupa reguli precise stabilite prin acte normative.

Caracteristici ale actiunilor dupa valoarea lor:

Din punct de vedere al valorii lor scriptice, actiunile pot fi:

actiuni cu VN inscrisa pe fiecare formular in parte;

actiuni fara VN.

Actiuni cu VN inscrisa.

VN (valoarea faciala) reprezinta suma pe care trebuie sa o deburseze/depuna un actionar. Sub aceasta VN, societatea comerciala nu-si poate vinde actiunile, astfel fiind protejata averea actionarilor.

Capitalul social este suma valorilor nominale ale tuturor actiunilor puse in vanzare.

VN prezinta foarte mare importanta. In functie de valoarea nominala se determina pretul de emisiune, de vanzare al actiunilor pe piata capitalului, de asemenea se calculeaza si remuneratia capitalului - dividendul.

VN reprezinta nivelul minim la care se poate vinde o actiune si nivelul maxim cu care se poate spori capitalul social.

Actiuni fara VN. Acestea nu au inscrisa pe ele nici o valoare. Cu prilejul negocierii lor se stabileste valoarea lor, urmand ca intreaga suma obtinuta sa fie inscrisa in contul de capital social.

Valoarea venala a actiunilor reprezinta valoarea la care se vand actiunile. Aceasta poate fi valoarea bursiera pentru societatile comerciale cotate la bursa sau valoarea contabila/intrinseca pentru actiunile necotate la bursa.

Cursul actiunilor negociate pe piata bursiera poate fi: peste VN, sub VN, egal cu VN. Cursul poate fluctua in functie de rezultatele financiare ale societatii sau de influenta altor factori.

Actiunile nu au o valoarea obiectiva. Vanzarea - cumpararea lor se face in functie de cererea si oferta pe piata bursiera dupa o estimare subiectiva pe piata valorilor mobiliare.

Caracteristici ale actiunilor dupa drepturile pe care le confera detinatorilor lor

Ca urmare a hotararii fondatorilor societatii comerciale, actiunile emise pot oferi urmatoarele drepturi (sau privilegii):

a)       privilegiul de vot;

b)      privilegiul de dividend;

c)       privilegiul de dividend cumulativ;

d)      privilegiul de participatie;

e)       privilegiul de conversiune;

f)        privilegiul de rascumparare.

a) Dreptul de vot este atasat fiecarei actiuni si nu este acordat in mod separat cumparatorului initial al ei. Acest privilegiu se transfera fiecarui detinator succesiv odata cu vanzarea-cumpararea actiunii respective. Acest drept se exprima in AGA.

b) Dreptul de dividend este pentru toate actiunile, el decurgand din dreptul de coproprietate asupra lor. Dreptul de dividend nu este egal pentru toate categoriile de actionari si este valabil cand societatea comerciala hotaraste distribuirea de dividende.

Astfel exista:

1) actiuni fara drept specific de dividend;

2) actiuni cu drept specific de dividend (sau actiuni cu privilegiul de dividend). Acestea pot primi avansuri in contul dividendelor ce urmeaza a fi distribuite in viitor. Ele confera o certitudine de primire de dividende atunci cand profitul total destinat distribuirii de dividende nu este suficient pentru toate actiunile existente. Au prioritate in a primi dividende.

Din masa totala a profitului, actionarilor li se pot repartiza randamente diferite, in felul urmator: actiunile privilegiate primesc sigur procentajul prevazut, iar celelalte un procentaj mai mic, mai mare sau egal cu celelalte.

Actiunile cu privilegiul de dividend prezinta anumite avantaje si dezavantaje. Astfel, avantajele constau in siguranta si stabilitatea veniturilor anuale, iar dezavantajele in aceea ca nu permit cresterea randamentului peste procentul stipulat in mod expres.

Actiunile fara privilegiu de dividend dau posibilitatea cresterii randamentului, dar nu prezinta siguranta si stabilitatea veniturilor anuale.

c) Privilegiul de dividend cumulativ. Daca societatea nu distribuie dividende, dividendele nedistribuite sunt pierdute pentru actiunile fara privilegiu de dividend cumulativ, iar pentru cele cu drept de dividend cumulativ se insumeaza pentru perioada respectiva, formand dividend retinut.

Dividendele retinute nu constituie o obligatie pentru societatea comerciala decat daca ea decide sa faca distribuiri de dividende. Dividendul retinut se plateste cu prioritate, apoi se vor remunera celelalte actiuni fara drept de dividend cumulativ.

d) Privilegiul de participatie se ataseaza numai pe actiunile cu privilegiul de dividend si permite detinatorilor lor sa primeasca un dividend aditional la cel cuvenit pe actiunea cu privilegiu de dividend, cu conditia ca suma totala a distribuirilor sa fie suficienta pentru a permite detinatorilor de actiuni fara privilegiul de dividend de a primi echivalentul in procente fata de capitalul subscris si varsat.

Avantajul actiunilor cu privilegiul de participatie deriva din faptul ca detinatorii lor pot participa intr-o mai mare masura la repartizarea profitului eliminandu-se unul din inconvenientele specifice actiunilor cu privilegiu de dividend de a nu putea spori randamentul peste nivelul prevazut.

Actiunile cu privilegiu de participatie sunt:

actiuni cu participatie integrala;

actiuni cu participatie partiala.

Actiunile cu participatie integrala asigura detinatorilor lor un randament superior sau egal cu cel al actiunilor fara drept de dividend.

Actiunile cu participatie partiala presupun o limita de crestere a randamentului acestora.

e) Privilegiul de conversiune confera detinatorilor actiunilor posibilitatea de a schimba o actiune in schimbul altei actiuni cu alte caracteristici sau alt titlu emis de aceeasi societate comerciala.

In vederea realizarii conversiunii este necesar ca trasaturile celor doua tipuri de actiuni ce vor fi schimbate, sa fie precizate clar, inclusiv perioada cand se pot face schimbarile.

f) Privilegiul de rascumparare este o derogare de la regula generala conform careia capitalul social este permanent (adica nu poate fi retras de catre actionari).

Acest privilegiu ofera posibilitatea societatii comerciale de a rascumpara unele actiuni, eliminandu-i pe detinatorii lor ca proprietari. Perioada in care se poate efectua rascumpararea actiunilor trebuie sa fie specificata pe actiunile respective si sa fie dinainte stabilita. De asemenea trebuie stabilit pretul de rascumparare, precum si cui ii apartine initiativa rascumpararii a societatii comerciale sau a actionarului, perioada cand se poate face rascumpararea. Daca initiativa rascumpararii apartine actionarilor, rascumpararea se poate face numai daca operatiunea respectiva nu pune in pericol, nu afecteaza lichiditatea financiara a societatii respective si numai dupa ce s-au platit dividendele destinate acestor actiuni care au prevazute pe ele privilegiu de rascumparare.

g) Privilegiul restituirii cu prioritate a capitalului depus in caz de lichidare judiciara a societatii comerciale emitente, adica privilegiul capitalului restituirii inaintea altor actionari le caror actiuni nu au atasat acest privilegiu.

h) Privilegiul de a primi restul in cazul lichidarii judiciare a societatii comerciale. Actiunile cu acest privilegiu vor primi proportional tot ceea ce ramane dupa plata obligatiilor/datoriilor fata de creditorii lor si dupa restituirea capitalului cuvenit actionarilor ce detin actiunile fara acest privilegiu.

Actiunile se clasifica/impart dupa mai multe criterii:

1) dupa apartenenta:

- actiuni nominative;

- actiuni la purtator.

In prezent, formele nominative si la purtator se pastreaza insa, ca urmare a dematerializarii titlurilor de valori mobiliare. Ele fac obiectul unor inscrieri in conturile societatilor emitente sau ale proprietarilor lor.

2) dupa natura aportului de capital, varsarea actiunilor se poate realiza in:

- numerar;

- natura.

Aportul in numerar poate fi completat cu incorporarea rezervelor sau cu capitalizarea unei parti din beneficiul obtinut. Aportul in natura se concretizeaza in active fixe: materiale, cladiri, mijloace de transport si active imateriale: brevete, licente, marci.

3) dupa drepturile pe care le confera:

- actiuni obisnuite (ordinare), care se caracterizeaza prin dreptul de vot conferit detinatorilor lor, dreptul de a primi restul in caz de lichidare judiciara si dreptul de a primi restul de dividende in caz ca celelalte privilegii de dividend au fost indeplinite ;

- privilegiate.

Actiunile privilegiate sunt acele tipuri de actiuni care nu confera dreptul de vot dar confera alte privilegii.

Pentru ca o societate sa emita actiuni privilegiate este necesar ca societatea sa fi realizat beneficii in ultimele doua exercitii financiare.

Actiunile privilegiate trebuie prezentate cu amanuntul deoarece exista o mare varietate de privilegii. Spre deosebire de cele normale, actiunile privilegiate desemneaza precis natura drepturilor care sunt atasate la astfel de actiuni.

4) Dupa dreptul de vot actiunile se clasifica:

- actiuni cu un singur vot;

- actiuni cu doua voturi.

Dreptul la doua voturi il confera proprietarului actiunilor detinute mai mult de 2 ani.

5) Dupa forma lor:

- actiuni materializate;

- actiuni nematerializate.

Actiunile materializate se prezinta sub forma de inscrisuri ce au scrise pe ele denumirea si natura societatii comerciale emitente, data contractului de societate, numarul in Registrul Comertului unde se afla inregistrata societatea comerciala, numarul din M.O. in care a fost publicata inscrierea societatii comerciale la Camera de Comert, capitalul social, numarul actiunilor, numarul de ordine al lor, VN a fiecarei actiuni, varsamintele efectuate, avantajele acordate pe care le confera fiecare actiune, avantajele de care beneficiaza fondatorii.

Tehnica de emitere a actiunilor

Suplimentarea capitalului social prin emisiunea de actiuni noi si punerea lor in circulatie antreneaza un nou aport de capitaluri.

Actiunile noi sunt identice cu cele vechi din punct de vedere al drepturilor pe care le confera. Vechii actionari au dreptul preferential de subscriere/ de a cumpara noile actiuni emise, drept ce poate fi utilizat sau vandut.

Capitalul suplimentat in acest fel este egal cu numarul de actiuni emise x pretul de emisiune.

Pretul de emisiune trebuie sa fie mai mic decat cursul vechilor actiuni pentru a se asigura succesul operatiunii de subscriere. Daca pretul de emisiune ar fi mai mare, decat cursul actiunilor vechi, nimeni nu ar cumpara noile actiuni deoarece le-ar putea cumpara de pe piata. Cand cursul noilor actiuni se apreciaza a fi prea scazut, societatea comerciala nu ar trebui sa emita noi actiuni pentru a nu scadea prea mult pretul de emisiune al noilor actiuni.

Pretul de emisiune este pretul la care se vand noile actiuni.

Pretul de emisiune (Pe) trebuie sa se situeze intre valoarea nominala (VN) si cursul actiunilor vechi.

VN < Pe < C (actiuni vechi)

In momentul in care o societate comerciala anunta o crestere de capital prin emisiune de noi actiuni, vechii actionari, temandu-se pentru profiturile lor, manifesta tendinta de a vinde vechile actiuni. In acest caz de generalizare, apare o oferta mai mare de actiuni pe piata bursiera, ceea ce duce la scaderea cursului acestora.

De aceea, Pe al noilor actiuni trebuie sa fie bine gandit, astfel incat sa fie suficient de mic fata de curs, pentru ca la data emisiunii sa fie sub curs si sa nu fie prejudiciata operatiunea de plasare, dar sa fie suficient de mare fata de VN pentru a obtine fonduri suplimentare peste capitalul social.

Pe - VN = prima de emisiune sau marja de emisiune

La stabilirea Pe al noilor actiuni trebuie sa se tina cont de fragilitatea cursului vechilor actiuni, de nivelul pretului de emisiune practicat de alte societati comerciale concurente, de caracteristicile economico-financiare ale SC de referinta.

Raportul trebuie sa tina seama de mai multe variabile:

rata cresterii dividendelor;

valoarea absoluta a dividendelor;

aportul mediu la VN sau raportul dintre cursul mediu si VN a actiunilor vechi;

suma totala a emisiunii care urmeaza sa fie realizata.

Cu cat Pe este mai mic, cu atat mai mare trebuie sa fie numarul actiunilor puse in vanzare pentru a se completa suma totala a emisiunii de care are nevoie societatea comerciala.

Un numar prea mare de actiuni emise are drept efect plata unui numar mai mare de dividende, ceea ce afecteaza asupra gestiunii de trezorerie a SC in viitor. Numarul mai mic de actiuni impune un Pe mai ridicat pentru a se realiza suma de care SC are nevoie, ceea ce poate prejudicia succesul emisiunii.

Pentru cresterea capitalului in numerar, societatea comerciala are la indemana doua posibilitati:

a)       cresterea VN a vechilor actiuni;

b)      emiterea de noi actiuni.

a)       Cresterea VN a vechilor actiuni presupune un apel la actionarii existenti si acordul lor de a-si aduce aportul cu noi fonduri la capitalul SC respective. Acest procedeu este mai dificil de realizat datorita disparitatii actionarilor in teritoriu, cat si datorita faptului ca nu toti actionarii vor voi sa participe cu noi fonduri.

b)      Emiterea de noi actiuni nu genereaza nici o pierdere pentru vechii actionari.

Actiunile puse in vanzare pe piata pot fi cumparate de oricine, vechii actionari au dreptul preferential de a cumpara noile actiuni. Dificultatea consta in stabilirea Pe astfel incat acest pret sa nu se apropie prea mult de cursul vechilor actiuni si cu atat mai putin sa fie egalat sau sa-l depaseasca.

Cele doua metode conduc la rezultate identice, respectiv cresterea capitalului social al societatii comerciale respective.

Emisiunea unui nr de noi actiuni la un Pe competitiv, situat intre Cursul vechi (actiuni vechi) si valoarea nominala VN face ca valoarea bursiera a actiunilor sa scada, creand iluzia ca vechii actionari sunt in pierdere. In realitate, acest lucru nu se intampla, mai ales ca vechii actionari au dreptul preferential de subscriere de a cumpara un nr de noi actiuni proportional cu vechile actiuni detinute. Dreptul preferential de subscriere actioneaza compensatoriu fata de reducerea valorii bursiere a actiunilor.

Dreptul preferential de subscriere (Dps) se determina ca diferenta intre cursul vechi al actiunilor si noua valoare bursiera dupa data emisiunii (Vb), altfel spus este egal cu suma pe care teoretic vorbind, nu in mod practic o pierde vechiul actionar pentru fiecare actiune veche detinuta astfel:

Dps = C (actiuni_vechi) - Vb

Dreptul preferential de subscriere se vinde impreuna cu actiunea veche, este anexat actiunilor respective. In realitate, de la inceputul perioadei de subscriere, drepturile preferentiale de subscriere sunt detasate de actiunile vechi, ele putand fi negociate pe piata drepturilor de subscriere.

Subscrierea propriu-zisa se poate realiza sub 2 forme:

subscriere ireductibila;

subscriere reductibila.

Subscrierea ireductibila = operatiunea are loc in virtutea dreptului preferential de subscriere.

Subscrierea reductibila se aplica atunci cand dupa expirarea perioadei de subscriere au ramas actiuni nesubscrise. In acest caz, Consiliul de Administratie atribuie actiunile ramase nesubscrise altor actionari ce au facut in prealabil optiuni in acest sens.

Emisiunea noilor actiuni si riscurile pe care le comporta pentru actionari

Emisiunea de noi actiuni de o SC, sporirea nr de actiuni comporta anumite riscuri pentru actionari:

riscul de pierdere;

riscul de putere.

In eventualitatea ca dupa efectuarea emisiunii de noi actiuni, beneficiul total al societatii sa nu creasca, apare riscul micsorarii dividendului pe actiune.

Suma obtinuta de actionari este aceeasi, numai ca randamentul pe actiune scade, determinat de cresterea numarului.

Pierderea pe dividend/actiune = beneficii in prima faza / nr. actiuni vechi - beneficii in faza a doua / (nr. actiuni noi + nr. actiuni vechi)

Pierderea pe dividend/actiune = (beneficii (1) / N) - (beneficii (2) / (N+n))    

Actionarii vechi care nu cumpara actiuni noi in virtutea dreptului lor preferential de subscriere isi diminueaza puterea de vot corespunzator cu scaderea relativa a procentului de actiuni detinute. Acest risc nu apare insa decat pentru marii actionari care doresc sa-si exercite dreptul de decizie in conducerea SC.

Rolul bancilor in emisiunea de actiuni

Bancile au un rol foarte important in realizarea emisiunilor de actiuni prin faptul ca acorda societatii comerciale consultatii, informatii, indrumari in ceea ce priveste plasarea actiunilor si garantarea subscriptiilor. Bancile ajuta societatile comerciale emitente la stabilirea sumei totale a emisiunii de noi actiuni in functie de nevoile reale, concrete de fonduri ale acestora, dar si in functie de posibilitatea de absorbtie a pietei de noi actiuni. Le ajuta si la stabilirea Pe, sa se situeze intre VN si C astfel incat acest pret sa nu ajunga sa depaseasca cursul pana la data emisiunii.

Plasarea actiunilor este o operatie publica prin ghiseele bancilor care opereaza toate operatiile de casa specifice emisiunii.

Bancile garanteaza subscriptia actiunilor, ele cumparand actiunile ce nu sunt vandute sau plasate in perioada subscrierii. Acesta este un rol foarte important al bancilor in masura in care o emisiune pentru a fi valabila din punct de vedere juridic trebuie sa fie subscrisa in totalitate. Pentru acordarea garantiilor, bancile se pot asocia in sindicate bancare pentru a putea acoperi totalitatea pierderilor ce ar putea rezulta.

Garantarea si celelalte servicii bancare oferite SC au un caracter oneros. Bancile percep comisioane de garantare, comisioane pentru organizarea si punerea in aplicare a emisiunii, comisioane de casa pentru colectarea subscriptiilor etc.

Produse financiare din familia actiunilor

Pe piata bursiera se tranzactioneaza si alte tipuri de inscrisuri sau produse financiare. In vederea sporirii atractivitatii lor si a mobilizarii de capital, au fost realizate in ultimele decenii diferite variante de actiuni:

actiuni cu dividend prioritar;

actiuni cu bon de subscriere in actiuni;

certificate de investire.

Actiunile cu dividend prioritar sunt puse in circulatie in compensatie cu dreptul de vot. Pot emite astfel de actiuni numai societatile comerciale cu cel putin doua bilanturi aprobate si care au distribuit dividende in ultimii ani. Operatiunea respectiva se poate realiza printr-o crestere de capital sau prin conversiunea actiunilor existente.

Actiunile cu dividend prioritar pot fi emise in proportie de pana la 25% din numarul total al actiunilor. Daca la astfel de actiuni nu se distribuie dividende 3 ani consecutiv, acestea devin din nou actiuni ordinare sau actiuni cu drept de vot.

Astfel, prin aceasta emitere, investitorii sunt atrasi de o rentabilitate mai buna, ceea ce asigura cresterea capitalului SC.

Actiunile cu bon de subscriere in actiuni se emit in cazul cresterilor de capital si se caracterizeaza prin faptul ca sunt insotite de unul sau mai multe bonuri ce dau drept de a subscrie la emisiunea aceleiasi societati intr-o anumita perioada viitoare, intr-un anume raport/proportie si la un pret stabilit. Bonurile de subscriere in actiuni sunt cotate separat fata de actiunile de origine.

Valoarea bonurilor de subscriere in actiuni se stabileste in functie de cursul vechilor actiuni si de anticiparea evolutiei acestui curs.

Certificatele de investire rezulta din divizarea actiunilor in 2 titluri:

certificate de investire ce beneficiaza de drepturi banesti legate de actiune (beneficiaza de dividende). Ele sunt liber negociabile, iar daca li se ataseaza un dividend prioritar devin certificate privilegiate;

certificate de investire cu drept de vot care sunt nominative (poarta numele celui care i se repartizeaza) si nu pot fi cedate.

Cresterea de capital prin incorporarea rezervelor

Beneficiul anual raportat prin bilant de catre societatile comerciale poate fi folosit si pentru constituirea si sporirea rezervelor.

Atunci cand rezervele ating un anumit nivel, societatea comerciala poate decide incorporarea lor in capitalul social, emitand noi actiuni ce se distribuie gratuit actionarilor.

Cresterea capitalului prin incorporarea rezervelor consta in virarea la capitalul social a unor sume contabilizate anterior in contul de rezerva. Cresterea capitalului prin incorporarea rezervelor nu aduce resurse financiare noi societatii comerciale respective. Este o operatiune fara flux financiar, deoarece pana la incorporarea beneficiilor in capitalul social, societatea comerciala dispune de resursele respective, contabilizate insa in contul de rezerve.

Fiecare actionar dispune dupa incorporarea rezervelor de mai multe actiuni, insa beneficiul se va imparti in functie numarul actiunilor astfel incat Volumul dividendului pe actiune depinde de marimea totala a beneficiului. Daca beneficiul nu creste, se mentine suma totala repartizata actionarilor, dar scade randamentul pe actiune. Daca creste masa beneficiului sporeste atat volumul total al dividendelor cat si randamentul actiunilor.

Sub raport tehnic, operatiunea de crestere a capitalului prin incorporarea rezervelor se poate realiza prin 2 variante, prin:

cresterea VN a vechilor actiuni;

emisiunea de noi actiuni de aceeasi categorie si valoare nominala cu cele existente anterior.

Oricare ar fi modalitatea tehnica de crestere a capitalului prin incorporarea rezervelor, operatiunea contribuie la consolidarea increderii partenerilor de contract si a bancilor in societatea comerciala respectiva. Prin cresterea capitalului social prin incorporarea rezervelor, societatea comerciala isi poate garanta mai bine creditele. Rezervele apartin actionarilor si deci ar putea sa fie distribuite acestora. Aceasta distribuire ar echivala cu o micsorare a capitalului - o restituire de capital si indirect ar echivala cu o reducere a capacitatii de rambursare a creditelor.

Incorporarea rezervelor actioneaza ca o inghetare a capitalului total cu toate consecintele favorabile asupra garantarii creditelor.

Cresterile de capital prin conversiunea datoriilor

Este specifica numai marilor societati comerciale pe actiuni care in aqnii precedenti au efectuat imprumuturi obligatare, emitand obligatiuni convertibile in actiuni.

Emisiunea de obligatiuni convertibile in actiuni se poate efectua de societatile comerciale care au cel putin 2 ani vechime si doua bilanturi anuale aprobate. Cu prilejul emisiunii de noi obligatiuni se stabileste termenul la care se poate face conversiunea si nu trebuie sa depaseasca 5 ani de la data de emisiune. Se stabileste si rata sau ratia de conversiune ce va fi utilizata la momentul convertirii.

Pretul de emisiune al obligatiunilor convertibile in actiuni nu poate fi mai mic decat VN a obligatiunilor respective.

Obligatiunile convertibile au o remuneratie mai slaba decat alte tipuri de obligatiuni. Emitentul le poate lansa pe piata la o rata a dobanzii mai mica decat rata dobanzii specifica obligatiunilor clasice, tocmai ca urmare a clauzei de conversiune. Convertite in actiuni, detinatorii pot obtine castiguri mai mari daca societatea comerciala obtine rentabilitati ridicate.

Convertirea obligatiunilor in actiuni genereaza o crestere de capital fara flux financiar pozitiv.

Pe total, sursele societatii comerciale raman aceleasi, dar imprumutul obligatar devine capital social.

Obligatiunile convertibile in actiuni sunt preferabile obligatiunilor simple, deoarece permit detinatorilor lor, dupa convertire sa beneficieze de eventuala crestere economica a societatii comerciale. Obligatiunile convertibile sunt preferabile actiunilor deoarece aduc cupoane anuale sigure daca nu sunt convertite.

Conversiunea se realizeaza cu prilejul unei cresteri de capital social, cand creantierul pierde calitatea de obligatar devenind actionar. Procesul financiar de constituire a resurselor incepe de fapt cu o indatorare la termen care are perspectiva de a se transforma in capital propriu prin conversiune.

Pentru emitenti, obligatiunile convertibile prezinta avantajul ca au o rata a dobanzii mai scazuta decat imprumuturile obligatare clasice. Daca obligatiunile se convertesc, rezulta o crestere a capitalului social fara flux financiar pozitiv, facuta la un curs superior cursului bursier.

Obligatiunile convertibile prezinta avantajul ca achizitionarea se face la un pret fixat in prealabil. Existand un venit minimal asigurat, investirea este apropiata de cea in actiuni, prezinta un regim fiscal mai avantajos, iar randamentul obligatiunilor convertibile in actiuni este mai mare decat randamentul obligatiunilor clasice.

Instrumente financiare intermediare intre actiuni si obligatiuni

Obligatiunile convertibile in actiuni sunt instrumente financiare din punct de vedere al continutului care se situeaza intre actiuni si obligatiuni. Aceste instrumente cu functii asemanatoare obligatiunilor convertibile s-au diversificat si au inceput sa fie utilizate pentru a raspunde dorintelor detinatorilor de capital si pentru a determina o mobilizare mai mare a capitalurilor. Acestea sunt:

titluri participative;

titluri perpetue;

obligatiuni rambursabile in actiuni;

obligatiuni cu bonuri de subscriere in actiuni.

Titlurile participative sunt valori imobiliare emise de societatile comerciale pe actiuni care permit emitentilor lor sa-si consolideze fondurile proprii fara a inregistra o crestere efectiva a acestora.

Aceste titluri sunt cvasifonduri si au urmatoarele caracteristici definitorii:

data lor este de regula nelimitata;

se ramburseaza in caz de lichidare a societatii din initiativa emitentului, in conditiile stabilite inainte de emisiune sau la expirarea unui termen ce nu poate fi mai mic de 7 ani;

remuneratia lor se compune din 2 elemente:

o plata fixa periodica care se face in functie de nivelul ratei dobanzii practicate pe piata financiara;

o plata variabila indexata cu nivelul activitatii si cu rentabilitatea emitentului, adica de cifra de afaceri a acestuia, cu rezultatul financiar al emitentului, sau totalul valorii adaugate, dar aceasta plata variabila nu poate depasi 40% din VN a titlului;

Nu confera drept de vot si sunt supuse regimului fiscal propriu sau specific veniturilor obtinute din obligatiuni.

Titlurile perpetue (titluri cu durata nedeterminata sau instrumente financiare care pot fi emise numai de SC cu rezultate economice financiare foarte bune) sunt instrumente financiare ce pot fi emise numai de societatile comerciale ce obtin rezultate economice foarte bune. Sunt similare obligatiunilor, dar nu sunt niciodata rambursate.

Plata remuneratiei se face sub forma dobanzilor si poate fi reportata in cazul ca in anumiti ani societatea nu distribuie beneficii cu aceasta destinatie.

Astfel de titluri sunt asimilate fondurilor proprii si au drept caracteristici definitorii urmatoarele:

nerambursabilitatea;

remuneratia lor depinde de rezultatele economico-financiare ale societatii comerciale.

Emisiunea acestor titluri participative echivaleaza cu cresterea fondurilor proprii fara modificarea capitalului social. Remuneratia acordata detinatorilor este deductibila din rezultatele impozabile ale societatii comerciale emitente.

Obligatiuni rambursabile in actiuni.

Daca in cazul obligatiunilor convertibile in actiuni, subscriitorul poate opta fie pentru conversiune, fie pentru numerar, obligatiunile rambursabile in actiuni au avantajul pentru SC emitenta de a pastra lichiditatile existente, concomitent cu cresterea capitalului social si, totodata, subscriitorul devine coproprietar si poate participa la repartizarea profiturilor. Avantajul subscriitorilor in cazul utilizarii sau cumpararii unor astfel de titluri este evident in cazul in care SC are rezultate foarte bune si nu exista o alta cale de a achizitiona actiuni.

Obligatiuni cu bonuri de subscriere in actiuni.

Aceste obligatiuni sunt cu dobanda fixa, la care sunt atasate unul sau mai multe bonuri care dau dreptul de subscriere de actiuni emise de societatea comerciala intr-o anumita perioada de timp, intr-o proportie anumita si la un pret fixat in prealabil.

Emisiunea unor astfel de obligatiuni ocazioneaza 2 operatiuni financiare distincte, cu dublu aport de fonduri: la inceput are loc un imprumut obligatar pe termen lung, iar apoi o crestere de capital cand, pe baza bonurilor de subscriere, detinatorii obligatiunilor isi pot plasa capitalurile in actiuni ale aceleiasi societati.

Pentru emitent, indatorarea este mai putin costisitoare, tocmai pentru ca acorda obligatarilor drepturi ca in viitor acestia sa poata deveni si coproprietari. Pentru subscriitor, avantajul consta in supletea gestionarii propriilor fonduri. Se pot vinde bonurile si se pot pastra obligatiunile, se pot vinde obligatiunile si pastra bonurile sau se pot vinde si pastra si obligatiunile si bonurile.

Operatiuni asupra capitalului propriu

Reprezinta tranzactiile efectuate de societatile comerciale in legatura cu capitalul lor propriu, concretizat in actiuni si constau in vanzarea, rascumpararea si conversiunea actiunilor.

Vanzarea actiunilor este o modalitate de procurare a resurselor de finantare de catre societatile comerciale. Finantarea prin vanzarea actiunilor are avantajul de a nu rambursa capitalul obtinut si de a nu datora actionarilor o remuneratie fixa ceea ce este de natura a reduce riscul financiar. Ca dezavantaj al acestei proceduri de dobandire a capitalului: este mai scumpa decat procedeul imprumutului datorita volumului dividendelor asteptate de actionari si a diverselor cheltuieli de emisiune si de vanzare de actiuni.

De aceea, investitorii apeleaza la aceasta cale de finantare cand apelul la imprumut este dificil de realizat sau chiar imposibil.

Pentru ca societatea comerciala sa puna in vanzare actiunile, ea trebuie sa fie inregistrata la un organism public cu control, in cazul nostru la CNVM, organism care vegheaza la protectia investitorilor in actiuni sau in alte titluri. Pentru inregistrare la acel organism public, societatea comerciala trebuie sa prezinte informatii pentru a se putea stabili probitatea SC, stabili solvabilitatea ei, competenta personalului de care dispune societatii comerciale.

Dupa inregistrarea societatii comerciale la CNVM, ea poate solicita autorizatia de emitere de actiuni, prezentand prospectul ce urmeaza a fi adresat cumparatorilor potentiali, in care se trec datele:

descrierea societatii;

activitatile ce urmeaza sa se desfasoare;

starea financiara a societatii comerciale;

lista principalelor angajamente financiare ale societatii comerciale;

capitalul ce se doreste a fi constituit prin vanzarea actiunilor.

Dupa eliberarea autorizatiei, se pot pune in vanzare actiunile. Vanzarea actiunilor se poate face direct de SC sau prin intermediar.

Vanzarea directa se poate face cu numerar sau pe credit.

Vanzarea cu numerar prezinta 2 situatii:

actiunile fara VN se vand la pretul negociat, iar totalul incasarilor se inregistreaza in contul de capital social;

actiunile cu VN se inregistreaza la capitalul social numai suma inscrisa pe titlu, iar pretul obtinut peste VN formeaza prima de emisiune.

Vanzarea actiunilor prin intermediari (curtieri) se practica pe o scara mai mare. Curtierii cumpara toate actiunile pentru a se revinde pe cont propriu. Profitul obtinut de intermediari inlocuieste comisionul.

Societatea comerciala este avantajata pentru ca intra in posesia sumelor intr-o singura transa.

Vanzarea pe credit se realizeaza atunci cand subscrierea actiunilor nu coincide in timp cu incasarea sau varsarea in timp a contravalorii lor. Pana la efectuarea platii de cumparator actiunile subscrise formeaza capitalul subscris, pentru ca dupa efectuarea platii sa se efectueze operatiunea propriu-zisa de varsare a capitalului.

Varsamintele se pot face esalonat. Daca la scadenta nu se varsa rata prevazuta de catre actionari, societatea comerciala poate bloca varsamintele anterioare.