PLANUL ECONOMIC SI PLANUL DE AFACERI AL INTREPRINDERII. CUPRINS SI MOD DE ELABORARE.

1 PLANUL ECONOMIC AL INTREPRINDERII. CUPRINS SI MOD DE ELABORARE

In conditiile unei planificari formale fiecare intreprindere isi intocmeste un plan economic de ansamblu, denumit si plan agregat, care cuprinde un ansamblu de planuri elaborate pe diferite domenii de activitate (financiar, financiar-contabil) denumite potrivit practicii existente si sectiuni ale planului.

Planul economic trebuie sa reflecte prin sistemul de indicatori ceea ce-si propune intreprinderea sa realizeze pe diferite perioade de timp in domeniul activitatii productive, pe linia introducerii progresului tehnic, investitiilor in privinta resurselor umane ce vor fi folosite pentru realizarea activitatii, a vanzarilor propuse pe piata interna si externa, a nivelului costurilor de productie, a rezultatelor financiare.

In cadrul intreprinderilor cu profil industrial, planul economic, denumit plan tehnic industrial si financiar, poate cuprinde urmatoarele sectiuni de plan:

productia industriala

capacitati de productie industriala si gradul de utilizare a acestora

cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica si introducerea progresului tehnic

imbunatatirea calitatii produselor

investitii, constructii, reparatii curente

asigurarea, pregatirea, perfectionarea fortei de munca

productivitatea muncii, forta de munca si salarizarea

aprovizionarea tehnico-materiala, desfacerea produselor

comert exterior

costul de productie, eficienta utilizarii mijloacelor fixe

planul financiar

Aceste sectiuni au caracter indicativ putand fi extinse sau restranse sub raportul.

continutului si al numarului, in functie de politica de folosire a planificarii la nivelul intreprinderii, de obiectul de activitate al ei si de complexitatea activitatii firmei.

Fiecare sectiune de plan cuprinde un sistem de indicatori economici specifici al caror cuprins si nivel de realizare se determina folosind metode, tehnici specifice de calcul.

Fundamentarea planului economic al unei intreprinderi, in conditiile inexistentei unui portofoliu de comenzi prealabile, intreprinderile productive isi organizeaza activitatea dupa doua sisteme:

sistemul productiei pe stoc

sistemul productiei pe baza de comenzi

1) Sistemul de organizare a productiei pe stoc este nerecomandabil sub raport economic deoarece creste riscul de a se executa produse pentru care nu se poate asigura desfacerea provocandu-se astfel imobilizarea unor mijloace materiale, financiare ale firmei.

2) Sistemul de organizare a productiei pe baza de comenzi este recomandabil sub raport economic.

Exista firme care dispun de un portofoliu de comenzi certe inainte de inceperea anului urmator sau pot exista firme care neavand definitivat portofoliu de comenzi inainte de inceperea anului sunt in situatia de estima activitatea pentru perioada urmatoare pe baza de prognoza de vanzari de marfuri.

In cazul lipsei unui portofoliu cert de comenzi elaborarea planului economic pentru perioada urmatoare are un caracter incert, flexibil, implicand mijloace si metode de calcul specifice.

In astfel de cazuri punctul de plecare in elaborarea planului il constituie rezultatele obtinute pe baza efectuarii prognozelor de vanzare, pe baza efectuarii, probabilistica, a cererii privind produsele firmei.

Pe baza rezultatelor prognozelor pe termen lung si scurt se estimeaza produsele ce s-ar putea vinde, iar in functie de ea, se determina indicatorii privind productia ce urmeaza a fi realizata, in functie de aceasta se calculeaza resursele umane, materiale, financiare necesare, se dimensioneaza ansamblul indicatorilor economici si se fac ajustarile necesare tinand cont de capacitatea de productie si de resursele umane, materiale si financiare existente.

In functie de rezultatele prognozelor pe termen lung si scurt managementul firmei, dupa caz,    adopta strategii adecvate de dezvoltare sau de mentinere a capacitatii de productie, urmarind o valorificare optima a resurselor si evitand, pe cat posibil, imobilizarea inutila a resurselor in capacitati de productie excedentare, in resurse umane si materiale.

In numeroase firme elaborarea planului economic tine seama de un grafic de productie director, elaborat in prealabil, care stabileste grupele de produse si produsele ce urmeaza a se executa, cantitatile si termenele de executie in functie de comenzile existente si de rezultatele prognozelor cererii de produse.

In functie de acest grafic de productie se elaboreaza schite de plan referitoare la capacitatile de productie, resursele necesare si disponibile, efectuandu-se o serie de corectii si ajustari succesive in diferite variante de plan, in final definitivandu-se planul economic pe an, trimestre, luni, decade, zile, asigurandu-se un caracter flexibil al prevederilor de plan in raport cu evolutia cererii de produse si al vanzarilor

In conditiile unei planificari formale fiecare intreprindere isi intocmeste un plan economic de ansamblu, denumit si plan agregat, care cuprinde un ansamblu de planuri elaborate pe diferite domenii de activitate (financiar, financiar-contabil) denumite potrivit practicii existente si sectiuni ale planului.

Planul economic trebuie sa reflecte prin sistemul de indicatori ceea ce-si propune intreprinderea sa realizeze pe diferite perioade de timp in domeniul activitatii productive, pe linia introducerii progresului tehnic, investitiilor in privinta resurselor umane ce vor fi folosite pentru realizarea activitatii, a vanzarilor propuse pe piata interna si externa, a nivelului costurilor de productie, a rezultatelor financiare.

In cadrul intreprinderilor cu profil industrial, planul economic, denumit plan tehnic industrial si financiar, poate cuprinde urmatoarele sectiuni de plan:

productia industriala

capacitati de productie industriala si gradul de utilizare a acestora

cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica si introducerea progresului tehnic

imbunatatirea calitatii produselor

investitii, constructii, reparatii curente

asigurarea, pregatirea, perfectionarea fortei de munca

productivitatea muncii, forta de munca si salarizarea

aprovizionarea tehnico-materiala, desfacerea produselor

comert exterior

costul de productie, eficienta utilizarii mijloacelor fixe

planul financiar

Aceste sectiuni au caracter indicativ putand fi extinse sau restranse sub raportul continutului si al numarului, in functie de politica de folosire a planificarii la nivelul intreprinderii, de obiectul de activitate al ei si de complexitatea activitatii firmei.

Fiecare sectiune de plan cuprinde un sistem de indicatori economici specifici al caror cuprins si nivel de realizare se determina folosind metode, tehnici specifice de calcul.

Fundamentarea planului economic al unei intreprinderi, in conditiile inexistentei unui portofoliu de comenzi prealabile, intreprinderile productive isi organizeaza activitatea dupa doua sisteme:

sistemul productiei pe stoc

sistemul productiei pe baza de comenzi

1) Sistemul de organizare a productiei pe stoc este nerecomandabil sub raport economic deoarece creste riscul de a se executa produse pentru care nu se poate asigura desfacerea provocandu-se astfel imobilizarea unor mijloace materiale, financiare ale firmei.

2) Sistemul de organizare a productiei pe baza de comenzi este recomandabil sub raport economic.

Exista firme care dispun de un portofoliu de comenzi certe inainte de inceperea anului urmator sau pot exista firme care neavand definitivat portofoliu de comenzi inainte de inceperea anului sunt in situatia de estima activitatea pentru perioada urmatoare pe baza de prognoza de vanzari de marfuri.

In cazul lipsei unui portofoliu cert de comenzi elaborarea planului economic pentru perioada urmatoare are un caracter incert, flexibil, implicand mijloace si metode de calcul specifice.

In astfel de cazuri punctul de plecare in elaborarea planului il constituie rezultatele obtinute pe baza efectuarii prognozelor de vanzare, pe baza efectuarii, probabilistica, a cererii privind produsele firmei.

Pe baza rezultatelor prognozelor pe termen lung si scurt se estimeaza produsele ce s-ar putea vinde, iar in functie de ea, se determina indicatorii privind productia ce urmeaza a fi realizata, in functie de aceasta se calculeaza resursele umane, materiale, financiare necesare, se dimensioneaza ansamblul indicatorilor economici si se fac ajustarile necesare tinand cont de capacitatea de productie si de resursele umane, materiale si financiare existente.

In functie de rezultatele prognozelor pe termen lung si scurt managementul firmei, dupa caz,    adopta strategii adecvate de dezvoltare sau de mentinere a capacitatii de productie, urmarind o valorificare optima a resurselor si evitand, pe cat posibil, imobilizarea inutila a resurselor in capacitati de productie excedentare, in resurse umane si materiale.

In numeroase firme elaborarea planului economic tine seama de un grafic de productie director, elaborat in prealabil, care stabileste grupele de produse si produsele ce urmeaza a se executa, cantitatile si termenele de executie in functie de comenzile existente si de rezultatele prognozelor cererii de produse.

In functie de acest grafic de productie se elaboreaza schite de plan referitoare la capacitatile de productie, resursele necesare si disponibile, efectuandu-se o serie de corectii si ajustari succesive in diferite variante de plan, in final definitivandu-se planul economic pe an, trimestre, luni, decade, zile, asigurandu-se un caracter flexibil al prevederilor de plan in raport cu evolutia cererii de produse si al vanzarilor.

2 PLANUL DE AFACERI AL INTREPRINDERILOR

Planul de afaceri este prezentarea scrisa a ceea ce se doreste sa se realizeze cu afacerea, precum si a modului in care se intentioneaza sa se foloseasca resursele pentru atingerea obiectivelor propuse.

Un plan de afaceri bun este o schema de actiune construita logic, el presupune o gandire de perspectiva asupra afacerii.

Pornind de la obiectivele stabilite, planul de afaceri cuprinde toate etapele si resursele necesare pentru atingerea obiectivelor firmei intr-o etapa de timp determinata, prestabilita.

Planul de afaceri este util deoarece:

1) efortul de gandire necesar elaborarii acestui document ajuta la formarea unei imagini de ansamblu asupra intregii afaceri si permite intreprinzatorului sa se concentreze numai asupra unor aspecte individuale

2) ajuta la evaluarea unei noi idei de afaceri sau la elaborarea surselor de succes ale afacerii in derulare. Daca este bine intocmit, planul de afaceri poate reprezenta studiul de fezabilitate al echipei manageriale sau intreprinzatorului.

3) este un instrument care-l ajuta pe intreprinzator sa conduca mai bine afacerea, ii permite intreprinzatorului sa comunice noile idei de afaceri persoanelor din afara firmei, si daca este necesar sa obtina credite pentru finantarea dezvoltarii firmei, deoarece partenerii vor dori sa stie care sunt resursele financiare necesare si cand sunt solicitate; planul de afaceri trebuie sa raspunda cum vor fi restituite financiar, capabilitatea de a fi rambursate, termenul de rambursare.

Afacerile realizate pe baza unui plan si nu pe baza reactiei la evenimente au sanse mai mari de succes.

Atunci cand detaliile legate de lansarea / conducerea unei afaceri sunt multiple si va coplesesc, planul va ajuta sa va mentineti directia de actiune si sa va concentrati energia pentru atingerea obiectivelor propuse.

3 CONTINUTUL PLANULUI DE AFACERI

se elaboreaza pe capitole:

I. Afacerea -se determina cu exactitate ceea ce se realizeaza si ceea ce se doreste sa se realizeze.

I.1. Firma - prezentarea (descrierea) firmei si a afacerii

I.2. Domeniul de activitate

I.3. Obiective generale si specifice ale afacerii

II. Piata

II.1. Clientii - caror clienti se adreseaza produsele si serviciile (segmentul de piata)

II.2. Produsul / serviciul - o succinta descriere a produsului, serviciului si caracteristicile sale; caracteristicile unice (cu ce se deosebeste de altele)

II.3. Concurenta - care sunt concurentii

III. Conducerea

III.1. Organizarea

III.2. Conducerea - prezentarea echipei de conducere, metoda de conducere

III.3. Personalul - informatii despre incadrarea personala a firmei, necesarul de personal, nivelul de calificare, media de varsta

IV. Finantele - evidentiaza daca exista posibilitatea satisfacerii cerintelor clientilor actuali, potentiali si sa obtina profit

IV.1. Venituri

IV.2. Cheltuieli

IV.3. Surse de finantare, utilizarea fondurilor

IV.4. Previziuni financiare