Teoria asteptarilor (cu aplicatie la inflatie)

Teoria asteptarilor (cu aplicatie la inflatie)

Desi referiri despre asteptarile inflationiste au aparut in operele lui J.M. Keynes, J. Hicks, O. Lange si alti economisti celebri ,o analiza mai profunda nu a fost realizata decat pe la mijlocul secolului trecut. Deosebirea dintre teoriile clasice ale inflatiei si cele recent aparute consta in modul de abordare a rolului asteptarilor inflationiste. Expectatia sau asteptarea inflationista poate fi definita ca o stare comportamentala a agentilor economici, ca un fel de pregatire psihologica si de orientare a populatiei intr-o anume directie, bazata pe elemente obiective, fiecare dintre acestia mizand pe o anumita reusita, pe anumite avantaje in raport cu o performanta anume.

Expectatia inflationista exprima o pozitie realista, de evaluare a propriilor rezultate in conditii de inflatie, spre deosebire de aspiratie (de asteptare) care se structureaza in jurul dorintelor. Teoria asteptarilor sintetizeaza aceasta noua abordare si analiza a procesului inflationist. Conform acestui criteriu, inflatia poate fi anticipata si neanticipata. Inflatia anticipata apare atunci cand evolutia ratei inflatiei este perceputa corect (ca sens si intensitate) de catre agentii economici. Intr-o asemenea situatie, participantii la viata economica pot sa-si adapteze comportamentele la starea, sensul si rata inflatiei in perspectiva si sa ia decizii privind afacerile lor in raport cu propriile anticipari, ca si cu cele preconizate de factorii de decizie macroeconomica. In conditiile unor permanente treceri de la o forma de inflatie la alta, capacitatea unitatilor de a-si adapta deciziile la noile situatii prognozate face parte din regulile generale de joc ale managementului in conditii de inflatie .

Inflatia neanticipata are loc atunci cand agentii economici nu stiu sau nu anticipeaza corect rata viitoare a inflatiei. Din acest motiv, programele lor de activitate se afla sub incidenta unor factori inflationisti aleatorii. Este un fapt de necontestat: inflatia neanticipata genereaza costuri sociale mult mai mari decat inflatia anticipata, chiar daca aceasta din urma nu se face cu rigoarea necesara. Studierea asteptarilor a devenit importanta dupa ce J. R. Hicks in 1946, a aratat influenta pe care o joaca acestea asupra echilibrului economic general. El sustinea ca stabilitatea unui punct de echilibru depinde de modul in care se modifica asteptarile ca urmare a unui soc ce deregleaza echilibrul acelui sistem. Pentru a evidentia legatura dintre asteptari si echilibru Hicks a introdus notiunea de elasticitate a asteptarilor , care este de fapt relatia dintre variatia procentuala a valorii asteptate a unei variabile si variatia procentuala a valorii efective a aceleasi variabile. El definea "elasticitatea asteptarilor unei persoane in privinta pretului bunului X ca fiind un raport intre cresterea proportionala a preturilor viitoare asteptate ale lui X si cresterea procentuala a pretului sau curent" .

Se cunosc doua metode folosite in analiza asteptarilor: "prima este introspectia, prin care o persoana isi proiecteaza propria experienta subiectiva asupra altor agenti economici, fie formularea procurista, prin care se stabileste o corelatie intre asteptarile neobservabile si magnitudinile observabile pe cale empirica. Teoria moderna a inflatiei foloseste exclusiv cea de-a doua metoda"[3]. Frisch incearca sa evidentie si deosebirile de ordin semantic dintre asteptari, previziuni si planuri. In acceptiunea sa asteptarile sunt fenomene psihologice care nu pot fi urmarite in mod direct cantitativ, deoarece sunt de fapt niste afirmatii in legatura cu un eveniment viitor necunoscut. Previziunea este o anticipatie mai precisa, o forma explicita si cantitativa a unei asteptari. Daca in cazul asteptarilor si previziunilor indivizii nu pot influenta in nici un fel desfasurarea evenimentelor viitoare, in cazul planurilor agentii economici dispun de variabile-instrument pe care le pot controla cu ajutorul carora isi pot modifica previziunile sau asteptarile. Schematic, pentru Frisch, modul de formare a asteptarilor este reprezentat astfel :

Individul joaca rolul de procesant al informatiei, iar precizia previziunii depinde de informatia disponibila, precum si de maniera de prelucrare a acesteia. Plecand de la cantitatea si calitatea informatiei de care dispune un individ, Frisch explica diferentele dintre asteptarile ajustabile si cele rationale. Astfel, in cazul in care agentul economic nu are la dispozitie decat putine informatii si de slaba calitate, valoarea viitoare a variabilei prognozate va fi in functie de valorile sale anterioare- potrivit modelului asteptarilor ajustabile. Cand individul beneficiaza de o cantitate mare de informatii valoroase si nu doreste sa piarda informatii suplimentare va folosi modelul asteptarilor rationale.

Efectele anticipate ale inflatiei apar ca urmare a asteptarilor (rationale sau adaptative) ale agentilor economici dintr-o economie. Aceste se pot analiza dintr-o dubla perspectiva, cea ex-ante, adica ce se prevede initial, la o anumita rata a inflatiei si ex-post, sau cum a evoluat inflatia in raport de aceste expectatii. Se stie faptul ca, daca se prognozeaza si se mediatizeaza o anumita rata a inflatiei, sa zicem de 2%, agentii economici vor actiona in consecinta. Prin masurile pe care acestia le vor adopta (de exemplu reducerea de moneda reala etc.), vor conduce la o sporire a ratei inflatiei inregistrate.

Putem vorbi, deci, de efecte anticipate ale inflatiei, adica expectatiile agentilor economici cu privire la evolutia viitoare a fenomenului inflationist, dar si de efectele pe care procesul le va genera, ca urmare a unor politici economice adoptate in prezent. In plus exista si efecte ale inflatiei anticipate asupra comportamentelor prezente legate de o inflatie viitoare. Concret, atunci cand autoritatile anunta o anumita rata a inflatiei, aceasta va schimba comportamentul tuturor agentilor economici care vor incerca sa adopte masurile necesare pentru combaterea efectelor negative pe care acestia considera ca le vor suferi ca urmare a respectivei rate anticipate de autoritati. In modelele inflatiei perfect anticipate nu se produc decat efecte nominale. Astfel ca, in functie de informatiile disponibile si de eficienta utilizarii acestora, agentii economici care au anticipat cu exactitate nivelul viitor al preturilor nu vor suferi pierderi in averea neta. Deci, efectele anticipate ale inflatiei genereaza efecte reale in masura in care rata anticipata de indivizi nu corespunde cu cea efectiv inregistrata. De asemenea, aceeasi situatie apare in cazul in care acestia nu au un comportament economic rational (desi se asteapta ca inflatia sa atinga un anumit nivel nu adopta nici o masura pentru a nu suferi pierderi reale). Efectele inflatiei anticipate sunt preponderent reale, adica se presupune ca agentii economici dupa ce si-au format asteptarile cu privire la un anumit nivel al ratei inflatiei, pe baza diferitelor informatii disponibile, a experientei trecute si a propriilor rationamente, vor incerca sa adopte acele masuri care sa le permita sa-si mentina valoarea reala a activelor sau, de ce nu, sa castige din redistribuirea averilor.