Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei Orizonturi 2013-2020-2030

Strategia Nationala

pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei

Orizonturi 2013-2020-2030

Bucuresti 2008

Cuprins

Rezumat executiv

Elementul definitoriu al acestei Strategii Nationale este racordarea deplina a Romaniei la o noua filosofie a dezvoltarii, proprie Uniunii Europene si larg impartasita pe plan mondial - cea a dezvoltarii durabile.

Se porneste de la constatarea ca, la sfarsitul primului deceniu al secolului XXI, dupa o tranzitie prelungita si traumatizanta la democratia pluralista si economia de piata, Romania mai are de recuperat decalaje considerabile fata de celelalte state membre ale Uniunii Europene, simultan cu insusirea si transpunerea in practica a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile in contextul globalizarii. Cu toate progresele realizate in ultimii ani, este o realitate ca Romania are inca o economie bazata pe consumul intensiv de resurse, o societate si o administratie aflate inca in cautarea unei viziuni unitare si un capital natural afectat de riscul unor deteriorari ce pot deveni ireversibile.

Prezenta Strategie stabileste obiective concrete pentru trecerea, intr-un interval de timp rezonabil si realist, la modelul de dezvoltare generator de valoare adaugata inalta, propulsat de interesul pentru cunoastere si inovare, orientat spre imbunatatirea continua a calitatii vietii oamenilor si a relatiilor dintre ei in armonie cu mediul natural.

Ca orientare generala, lucrarea vizeaza realizarea urmatoarelor obiective strategice pe termen scurt, mediu si lung:

Orizont 2013: Incorporarea organica a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile in ansamblul programelor si politicilor publice ale Romaniei ca stat membru al UE.

Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al tarilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltarii durabile.

Orizont 2030: Apropierea semnificativa a Romaniei de nivelul mediu din acel an al tarilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltarii durabile.

Indeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu si lung, o crestere economica ridicata si, in consecinta, o reducere semnificativa a decalajelor economico-sociale dintre Romania si celelalte state membre ale UE. Prin prisma indicatorului sintetic prin care se masoara procesul de convergenta reala, respectiv produsul intern brut pe locuitor (PIB/loc), la puterea de cumparare standard (PCS), aplicarea Strategiei creeaza conditiile ca PIB/loc exprimat in PCS sa depaseasca, in anul 2013, jumatate din media UE din acel moment, sa se apropie de 80% din media UE in anul 2020 si sa fie usor superior nivelului mediu european in anul 2030.

Se asigura, astfel, indeplinirea obligatiilor asumate de Romania in calitate de stat membru al Uniunii Europene in conformitate cu Tratatul de aderare, precum si implementarea efectiva a principiilor si obiectivelor Strategiei Lisabona si Strategiei pentru Dezvoltare Durabila reinnoite a UE (2006).

Textul este structurat in 5 parti:

Partea I prezinta cadrul conceptual, defineste notiunile cu care se opereaza, descrie principalele repere ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabila reinnoite a UE (2006), stadiul actual al procesului de elaborare a indicatorilor de baza ai dezvoltarii durabile si masurile relevante intreprinse de Romania in perioada de pre- si post-aderare.

Partea II contine o evaluare a situatiei actuale a capitalului natural, antropic, uman si social din Romania. Aceasta abordare este conforma cu ultimele recomandari (mai 2008) ale Grupului de Lucru combinat al Oficiului de Statistica al UE (Eurostat), Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE) si Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) privind masurarea performantelor dezvoltarii durabile in functie de evolutia celor patru forme de capital.

Partea III infatiseaza o viziune de perspectiva, stabilind obiective precise pe cele trei orizonturi de timp, urmarind strict logica provocarilor cheie si a temelor inter-sectoriale, asa cum sunt formulate in Strategia pentru Dezvoltare Durabila a UE reinnoita.

Partea IV analizeaza problemele specifice cu care se confrunta Romania si stabileste tinte pentru accelerarea procesului de trecere la modelul de dezvoltare durabila, concomitent cu reducerea si eliminarea decalajelor existente in raport cu nivelul mediu de performanta al celorlalte state membre ale Uniunii Europene.

Partea V contine recomandari concrete privind crearea si modalitatile de functionare ale cadrului institutional menit sa asigure implementarea, monitorizarea si raportarea asupra rezultatelor Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila revizuite. Propunerile tin seama de experienta si practicile statornicite in celelalte state membre ale UE si vizeaza adoptarea unor solutii novatoare, adaptate la conditiile specifice ale Romaniei, privind responsabilizarea autoritatilor publice si implicarea activa a factorilor sociali in realizarea obiectivelor dezvoltarii durabile.

In completarea obiectivelor ce deriva din strategiile, planurile si programele nationale de dezvoltare, Strategia stabileste directiile principale de actiune pentru insusirea si aplicarea principiilor dezvoltarii durabile in perioada imediat urmatoare:

Corelarea rationala a obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a programelor investitionale, in profil inter-sectorial si regional, cu potentialul si capacitatea de sustinere a capitalului natural;

Modernizarea accelerata a sistemelor de educatie si formare profesionala si de sanatate publica, tinand seama de evolutiile demografice nefavorabile si de impactul acestora asupra pietei muncii;

Folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, din punct de vedere economic si ecologic, in deciziile investitionale din fonduri publice pe plan national, regional si local si stimularea unor asemenea decizii din partea capitalului privat; introducerea ferma a criteriilor de eco-eficienta in toate activitatile de productie sau servicii;

Anticiparea efectelor schimbarilor climatice si elaborarea atat a unor solutii de adaptare pe termen lung, cat si a unor planuri de masuri de contingenta inter-sectoriale, cuprinzand portofolii de solutii alternative pentru situatii de criza generate de fenomene naturale sau antropice;

Asigurarea securitatii si sigurantei alimentare prin valorificarea avantajelor comparative ale Romaniei in privinta dezvoltarii productiei agricole, inclusiv a produselor organice; corelarea masurilor de crestere cantitativa si calitativa a productiei agricole in vederea asigurarii hranei pentru oameni si animale cu cerintele de majorare a productiei de biocombustibili, fara a face rabat de la exigentele privind mentinerea si sporirea fertilitatii solului, biodiversitatii si protejarii mediului;

Necesitatea identificarii unor surse suplimentare de finantare, in conditii de sustenabilitate, pentru realizarea unor proiecte si programe de anvergura, in special in domeniile infrastructurii, energiei, protectiei mediului, sigurantei alimentare, educatiei, sanatatii si serviciilor sociale;

Protectia si punerea in valoare a patrimoniului cultural si natural national; racordarea la normele si standardele europene privind calitatea vietii sa fie insotita de revitalizarea, in modernitate, a unor moduri de vietuire traditionale, in special in zonele montane si cele umede.

Obiectivele formulate in Strategie, in urma dezbaterilor la nivel national si regional, vizeaza mentinerea, consolidarea, extinderea si adaptarea continua a configuratiei structurale si capacitatii functionale ale capitalului natural ca fundatie pentru mentinerea si sporirea capacitatii sale de suport fata de presiunea dezvoltarii sociale si cresterii economice si fata de impactul previzibil al schimbarilor climatice.

Prezenta Strategie propune o viziune a dezvoltarii durabile a Romaniei in perspectiva urmatoarelor doua decenii, cu obiective care transced durata ciclurilor electorale si preferintele politice conjuncturale.

In paralel cu urmarirea aplicarii prevederilor prezentei Strategii, mecanismele executive si consultative vor incepe, inca din anul 2009, un proces de re-evaluare complexa a documentelor programatice, strategiilor si programelor nationale, sectoriale si regionale pentru a le pune de acord cu principiile si practicile dezvoltarii durabile si cu evolutia dinamica a reglementarilor UE in materie. Tot in acest cadru se va elabora punctul de vedere al Romaniei si contributia sa in cadrul procesului de revizuire a Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a UE.

Istoricul si metodologia lucrarii

Elaborarea Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila (SNDD) intr-o forma revizuita este rezultatul obligatiei asumate de Romania, in calitate de stat membru al Uniunii Europene, conform obiectivelor convenite la nivel comunitar si prescriptiilor metodologice ale Comisiei Europene.

Lucrarea reprezinta un proiect comun al Guvernului Romaniei, prin Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile (MMDD) si al Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), prin Centrul National pentru Dezvoltare Durabila, aprobat prin Hotararea de Guvern Nr. 1216 din 4 octombrie 2007, publicata in Monitorul Oficial Nr. 737 din 31 octombrie 2007.

(a)           Pentru derularea proiectului au fost create urmatoarele structuri organizatorice si functionale:

Consiliul National de Dezbatere Publica, principalul for deliberativ al procesului de elaborare a Strategiei, cuprinzand reprezentantii imputerniciti ai principalelor ministere si altor institutii centrale, ai partidelor politice, patronatelor, sindicatelor, comunitatii stiintifice si academice precum si ai organizatiilor neguvernamentale interesate si altor formatiuni ale societatii civile.

Consiliul s-a intrunit in sesiuni lunare pentru a discuta versiunile succesive ale proiectului de Strategie, pe tot parcursul elaborarii acestuia.

Observatiile, sugestiile si recomandarile formulate in cadrul sedintelor Consiliului, precum si cele transmise ulterior, in scris, au fost luate in considerare in cadrul lucrarilor Grupului de Redactare si incorporate in versiunea finala a proiectului de Strategie.

Lucrarile Consiliului National au fost deschise participarii mijloacelor de informare in masa si au fost reflectate in presa scrisa si audio-vizuala.

Consiliile Consultative Regionale s-au intrunit de doua ori in fiecare dintre cele 8 regiuni de dezvoltare ale Romaniei (in martie si, respectiv, mai 2008) cu participarea reprezentantilor autoritatilor publice locale, formatiunilor asociative, partidelor politice, unitatilor de invatamant superior si cercetare, comunitatii de afaceri, camerelor de comert si industrie, sindicatelor, asociatiilor profesionale, organizatiilor neguvernamentale si ai mass media.

Observatiile formulate in acest cadru au fost examinate de Grupul de Redactare si incorporate in versiunea finala a proiectului de Strategie.

Consiliul Stiintific, constituit sub egida Academiei Romane si alcatuit din membri titulari sau corespondenti ai Academiei, a reprezentat forul de avizare a continutului proiectului de Strategie din punctul de vedere al acuratetei stiintifice.

Grupul de Redactare, format din specialisti cu competente profesionale recunoscute, a elaborat cadrul conceptual, sumarul tematic si versiunile succesive ale proiectului de Strategie in vederea prezentarii spre dezbatere Consiliului National, Consiliilor Regionale si Consiliului Stiintific, a analizat comentariile rezultate din deliberarile si consultarile publice, precum si contributiile scrise primite din partea diferitelor institutii, asociatii, grupuri sau persoane interesate si le-a integrat in versiunea finala a proiectului de text.

Grupurile de lucru s-au constituit la nivelul ministerelor si agentiilor guvernamentale pentru furnizarea informatiilor necesare procesului de elaborare a Strategiei. Datele folosite in versiunea finala a Strategiei au fost verificate si actualizate pe parcurs, cu sprijinul Comisiei Nationale de Prognoza si Institutului National de Statistica.

Activitatile de secretariat au fost asigurate, in baza Memorandumului de Intelegere incheiat intre Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile si Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare - Romania, de catre:

Secretariatul operational constituit in cadrul MMDD, cu sarcina de a coordona raporturile cu autoritatile administratiei centrale si locale si cu ceilalti parteneri si de a intretine si pastra corespondenta oficiala legata de desfasurarea proiectului, si

Secretariatul tehnic constituit la Centrul National pentru Dezvoltare Durabila/PNUD, avand ca atributii formularea termenilor de referinta si selectarea personalului implicat in realizarea proiectului, organizarea procesului de dezbatere publica si asigurarea logistica a acestuia.

(b) Cadrul metodologic pentru derularea proiectului a fost stabilit in acord cu recomandarile Comisiei Europene si cu practica PNUD.

In prima faza a fost elaborat cadrul conceptual, materializat intr-un proiect de sumar care a fost apoi extins prin includerea principalelor teze care urmau sa fie dezvoltate in fiecare capitol.

Paralel, a fost alcatuit un inventar al principalelor surse documentare privind principiile, obiectivele si directiile de actiune pentru implementarea dezvoltarii durabile, cuprinzand documentele oficiale relevante ale Organizatiei Natiunilor Unite, Uniunii Europene, precum si strategiile sau planurile nationale si programele operationale sectoriale ale Romaniei.

In faza urmatoare, Grupul de Redactare a elaborat, pe specialitati, variantele preliminare ale capitolelor lucrarii, care au fost apoi completate si corelate cu datele obtinute de la institutiile guvernamentale pentru a asigura complementaritatea si coerenta textului in ansamblu.

Comentariile si observatiile formulate pe parcursul dezbaterilor publice precum si cele primite in scris de la institutii, asociatii sau persoane interesate au fost incorporate, in urma analizei efectuate in cadrul Grupului de Redactare, in versiunea finala a proiectului de Strategie.

Toate documentele relevante pentru elaborarea Strategiei (versiunile succesive ale textului de proiect, sursele documentare, minutele sedintelor Consiliului National de Dezbatere Publica, Consiliilor Consultative Regionale, Consiliului Stiintific si Grupului de Redactare, contributiile scrise si comentariile primite din partea institutiilor si persoanelor interesate) au fost afisate pe site-ul Internet al proiectului.

Adresele de contact (la Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, Centrul National pentru Dezvoltare Durabila si agentia de presa EurActiv), pentru colectarea eventualelor contributii scrise, au fost aduse la cunostinta publicului prin intermediul mijloacelor de informare in masa.

Paralel cu finalizarea textului proiectului de Strategie s-a realizat versiunea in limba engleza, in vederea obtinerii de consultanta externa informala inainte de prezentarea oficiala a documentului la Comisia Europeana. In aceasta forma, inca nedefinitivata, proiectul de Strategie pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei a fost prezentat in cadrul sesiunii sectiunii europene a Clubului de la Roma (Bucuresti, 23-24 mai 2008).

(c)              Pentru a ilustra amploarea mecanismului participativ in procesul de elaborare a Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei sunt relevante urmatoarele cifre:

Numar de dezbateri la nivel national: 5.

Numar de dezbateri la nivel regional: 16.

Sedinte ale Consiliului Stiintific: 3.

Intruniri ale Grupului de Redactare in plen sau pe sectiuni tematice: 21.

Intalniri ale coordonatorilor Grupului de Redactare cu reprezentanti ai autoritatilor publice, partidelor politice, asociatiilor patronale sau profesionale, federatiilor sindicale, organizatiilor neguvernamentale, precum si cu alte grupuri sau persoane interesate: 39.

Numarul de participanti la sesiunile de dezbatere publica la nivel national, in medie pe fiecare sedinta: 104.

Numarul total de participanti la sesiunile de dezbatere publica la nivel regional: 599.

Numarul total de interventii in sesiunile de dezbatere publica nationale si regionale: 143.

Numarul de contributii/observatii/comentarii scrise primite pe marginea proiectului de Strategie: 291.

Numarul de accesari ale website-ului dedicat al proiectului www.strategia.ncsd.ro: in medie 550 pe saptamana in perioada noiembrie 2007 - septembrie 2008.

Numarul de versiuni supuse dezbaterii publice: 6; numarul total de variante revizuite ale versiunilor succesive 41.

Partea I. Cadrul conceptual

Introducere: Definitii necesare

Conceptul de dezvoltare durabila (sustenabila) s-a cristalizat in timp, pe parcursul mai multor decenii, in cadrul unor dezbateri stiintifice aprofundate pe plan international si a capatat valente politice precise in contextul globalizarii.

In istoria recenta, prima semnalare a faptului ca evolutiile economice si sociale ale statelor lumii si ale omenirii in ansamblu nu mai pot fi separate de consecintele activitatii umane asupra cadrului natural s-a facut in raportul din 1972 al Clubului de la Roma intitulat Limitele cresterii (Raportul Meadows). Documentul sintetiza datele privind evolutia a cinci parametri (cresterea populatiei, impactul industrializarii, efectele poluarii, productia de alimente si tendintele de epuizare a resurselor naturale), sugerand concluzia ca modelul de dezvoltare practicat in acea perioada nu poate fi sustinut pe termen lung.

Problematica raporturilor dintre om si mediul natural a intrat in preocuparile comunitatii internationale incepand cu prima Conferinta a ONU asupra Mediului (Stockholm, 1972) si s-a concretizat in lucrarile Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare, instituite in 1985. Raportul acestei Comisii, prezentat in 1987 de G. H. Bruntdland si intitulat Viitorul nostru comun a oferit prima definitie acceptata a dezvoltarii durabile ca fiind "o dezvoltare care satisface nevoile generatiei actuale fara a compromite sansele viitoarelor generatii de a-si satisface propriile nevoi". Conceptul de dezvoltare durabila reprezinta rezultatul unei abordari integrate a factorilor politici si decizionali, in care protectia mediului si cresterea economica pe termen lung sunt considerate complementare si reciproc dependente.

De la acest punct, problemele complexe ale dezvoltarii durabile au capatat o dimensiune politica globala, fiind abordate la cel mai inalt nivel la Conferinta Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare Durabila de la Rio de Janeiro (1992), la Sesiunea Speciala a Adunarii Generale ONU si adoptarea Obiectivelor Mileniului (2000) si la Conferinta Mondiala pentru Dezvoltare Durabila de la Johannesburg (2002). S-au conturat, astfel, programe concrete de actiune la nivel global si local (Agenda 21 Locala) conform dictonului "sa gandim global si sa actionam local".

In cadrul acestui proces au fost adoptate o seama de conventii internationale care stabilesc obligatii precise din partea statelor si termene stricte de implementare privind schimbarile climatice, conservarea biodiversitatii, protejarea fondului forestier si zonelor umede, limitarea folosirii anumitor produse chimice, accesul la informatii privind starea mediului si altele, care contureaza un spatiu juridic international pentru aplicarea in practica a preceptelor dezvoltarii durabile.

Se recunoaste, astfel, ca Terra are o capacitate limitata de a satisface cererea crescanda de resurse naturale din partea sistemului socio-economic si de a absorbi efectele distructive ale folosirii lor. Schimbarile climatice, fenomenele de eroziune si desertificare, poluarea solului, apei si aerului, reducerea suprafetei sistemelor forestiere tropicale si a zonelor umede, disparitia sau periclitarea existentei unui numar mare de specii de plante si animale terestre sau acvatice, epuizarea accelerata a resurselor naturale neregenerabile au inceput sa aiba efecte negative, masurabile, asupra dezvoltarii socio-economice si calitatii vietii oamenilor in zone vaste ale planetei.

Conceptul de dezvoltare durabila are ca premisa constatarea ca civilizatia umana este un subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie si energie din cadrul acesteia, de stabilitatea si capacitatea ei de autoreglare. Politicile publice care se elaboreaza pe aceasta baza, precum prezenta Strategie Nationala pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei, urmaresc restabilirea si mentinerea unui echilibru rational, pe termen lung, intre dezvoltarea economica si integritatea mediului natural in forme intelese si acceptate de societate.

Pentru Romania, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabila nu este una dintre optiunile posibile, ci singura perspectiva rationala a devenirii nationale, avand ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluenta factorilor economici, sociali si de mediu.

Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila

Dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene incepand cu anul 1997, prin includerea sa in Tratatul de la Maastricht. In anul 2001, Consiliul European de la Goteborg a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene, careia i-a fost adaugata o dimensiune externa la Barcelona, in anul 2002.

In anul 2005, Comisia Europeana a demarat un proces de revizuire a Strategiei, publicand, in luna februarie, o evaluare critica a progreselor inregistrate dupa 2001, care puncteaza si o serie de directii de actiune de urmat in continuare. Documentul a evidentiat si unele tendinte nesustenabile, cu efecte negative asupra mediului inconjurator, care puteau afecta dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene, respectiv schimbarile climatice, amenintarile la adresa sanatatii publice, saracia si excluziunea sociala, epuizarea resurselor naturale si erodarea biodiversitatii. Ca urmare a identificarii acestor probleme, in iunie 2005, sefii de state si guverne ai tarilor Uniunii Europene au adoptat o Declaratie privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile, care incorporeaza Agenda de la Lisabona, revizuita, pentru cresterea economica si crearea de noi locuri de munca drept o componenta esentiala a obiectivului atotcuprinzator al dezvoltarii durabile. Dupa o larga consultare, Comisia Europeana a prezentat, la 13 decembrie 2005, o propunere de revizuire a Strategiei de la Goteborg din 2001.

Ca rezultat al acestui proces, Consiliul UE a adoptat, la 9 iunie 2006, Strategia reinnoita de Dezvoltare Durabila, pentru o Europa extinsa. Documentul este conceput intr-o viziune strategica unitara si coerenta, avand ca obiectiv general imbunatatirea continua a calitatii vietii pentru generatiile prezente si viitoare prin crearea unor comunitati sustenabile, capabile sa gestioneze si sa foloseasca resursele in mod eficient si sa valorifice potentialul de inovare ecologica si sociala al economiei in vederea asigurarii prosperitatii, protectiei mediului si coeziunii sociale.

Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila, ce reprezinta fundamentul Strategiei Nationale a Romaniei in domeniu, completeaza Strategia de la Lisabona si se doreste a fi un catalizator pentru cei ce elaboreaza politici publice si pentru opinia publica, in scopul schimbarii comportamentului in societatea europeana si, respectiv, in societatea romaneasca si implicarii active a factorilor decizionali, publici si privati, precum si a cetatenilor in elaborarea, implementarea si monitorizarea obiectivelor dezvoltarii durabile.

Responsabilitatea pentru implementarea Strategiei revine Uniunii Europene si statelor sale membre, implicand toate componentele institutionale la nivel comunitar si national. Este subliniata, de asemenea, importanta unei stranse conlucrari cu societatea civila, partenerii sociali, comunitatile locale si cetatenii pentru atingerea obiectivelor dezvoltarii durabile.

In acest scop, sunt identificate patru obiective-cheie:

Protectia mediului, prin masuri care sa permita disocierea cresterii economice de impactul negativ asupra mediului;

Echitatea si coeziunea sociala, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversitatii culturale, egalitatii de sanse si prin combaterea discriminarii de orice fel;

Prosperitatea economica, prin promovarea cunoasterii, inovarii si competitivitatii pentru asigurarea unor standarde de viata ridicate si unor locuri de munca abundente si bine platite;

Indeplinirea responsabilitatilor internationale ale UE prin promovarea institutiilor democratice in slujba pacii, securitatii si libertatii, a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile pretutindeni in lume.

Pentru a asigura integrarea si corelarea echilibrata a componentelor economice, ecologice si socio-culturale ale dezvoltarii durabile, Strategia UE statueaza urmatoarele principii directoare:

Promovarea si protectia drepturilor fundamentale ale omului;

Solidaritatea in interiorul generatiilor si intre generatii;

Cultivarea unei societati deschise si democratice;

Informarea si implicarea activa a cetatenilor in procesul decizional;

Implicarea mediului de afaceri si a partenerilor sociali;

Coerenta politicilor si calitatea guvernarii la nivel local, regional, national si global;

Integrarea politicilor economice, sociale si de mediu prin evaluari de impact si consultarea factorilor interesati;

Utilizarea cunostintelor moderne pentru asigurarea eficientei economice si investitionale;

Aplicarea principiului precautiunii in cazul informatiilor stiintifice incerte;

Aplicarea principiului "poluatorul plateste".

Aspectele de continut ale Strategiei UE se concentreaza asupra unui numar de 7 provocari cruciale si 2 domenii trans-sectoriale. Multe dintre tintele convenite in cadrul UE sunt stabilite in expresie numerica sau procentuala, cu termene stricte de implementare, fiind obligatorii pentru toate statele membre.

Strategia UE stabileste, de asemenea, proceduri precise de implementare, monitorizare si urmarire, cu obligatii de raportare la fiecare doi ani, din partea Comisiei Europene si statelor membre, asupra angajamentelor asumate. Urmatorul termen pentru analizarea progreselor inregistrate si revederea prioritatilor Strategiei UE de catre Consiliul European este septembrie 2009, cu obligatia statelor membre de a raporta asupra implementarii Strategiilor Nationale pana cel mai tarziu in luna iunie 2009.

Intrucat Romania s-a angajat sa finalizeze propria Strategie Nationala pentru Dezvoltare Durabila, revizuita, pana la sfarsitul anului 2008 si sa o prezinte apoi Comisiei Europene, primul termen de raportare asupra implementarii este luna iunie 2011.

Indicatorii dezvoltarii durabile

Monitorizarea tendintelor dezvoltarii folosind si indicatori situati in afara activitatii economice precede formularea principiilor dezvoltarii durabile si s-a afirmat paralel cu procesul de definire a strategiilor de dezvoltare durabila elaborate sub egida Natiunilor Unite si, respectiv, a Uniunii Europene.

Astfel de instrumente de monitorizare au fost produse de o varietate de institutii, de la intreprinderi sau formatiuni ale societatii civile, grupuri de experti sau centre de cercetare pana la administratii locale, guverne nationale, organizatii interguvernamentale sau institutii financiare internationale. Amploarea acestor eforturi, care s-au intensificat in ultimii ani atat la nivel national cat si in formule multinationale colaborative, reflecta nevoia perceputa de a dispune de astfel de instrumente, de a acoperi o plaja diversa de aplicatii si de a depasi o seama de dificultati metodologice. Diferentele, inca notabile, dintre modalitatile de constructie, stadiul de dezvoltare si gradul de utilizare efectiva a unor seturi coerente de indicatori ilustreaza complexitatea sarcinii de a regasi compatibilitati reale intre abordarile empirice si normative din domeniile distincte care se integreaza in conceptul dezvoltarii durabile: economia, societatea si capitalul natural. In aceste conditii, aspectele metodologice, aflate inca intr-o faza de fundamentare teoretica, sunt preluate dinamic in procesul de dezvoltare a aplicatiilor de raportare statistica.

Convenirea unui set de indicatori acceptati ai dezvoltarii durabile, inclusiv reflectarea in sistemul conturilor nationale, prin instrumente specifice, a factorilor ecologici si sociali ai dezvoltarii, constituie in continuare un subiect de preocupare prioritara din partea Oficiului de Statistica al Comunitatilor Europene (Eurostat), Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE) si Organizatiei pentru Colaborare si Dezvoltare Economica (OCDE). Romania, prin Institutul National de Statistica, este angajata in mod activ in acest proces. In faza actuala, Institutul National de Statistica transmite la Eurostat un sistem partial de indicatori, integrat in sistemul european al dezvoltarii durabile, in functie de datele disponibile. In aceasta etapa, sursele de date pot fi perfectionate printr-o directa si eficienta cooperare inter-institutionala, in special pentru cuantificarea elementelor capitalului uman si social si a capacitatii de suport a ecosistemelor naturale. Sistemul actual, folosit pentru monitorizarea implementarii Strategiei reinnoite pentru Dezvoltare Durabila a UE (2006), recunoaste in mod explicit existenta acestor probleme si recomanda statelor membre sa-si revizuiasca in continuare sursele de date pentru seturile de indicatori, pentru a le asigura calitatea, nivelul de comparatie si relevanta in raport cu obiectivele Strategiei UE.

Unul dintre punctele nodale ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabila reinnoite a UE il reprezinta instituirea unui proces reglementat de monitorizare si raportare care sa armonizeze cerintele nationale specifice ale statelor membre cu nevoile de coordonare si sinteza la nivelul institutiilor Uniunii. S-a stabilit ca obiectivele de atins si instrumentele de masurare a performantelor economice in raport cu responsabilitatile sociale si de mediu sa fie definite printr-un dialog constructiv angajat de Comisia Europeana si de fiecare stat membru al UE cu comunitatea de afaceri, partenerii sociali si formatiunile relevante ale societatii civile.

Comisia Europeana, cu asistenta grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltarii durabile, a fost insarcinata sa continue dezvoltarea setului de indicatori pentru a imbunatati omogenitatea raportarii. O prima versiune a acestui set de indicatori a fost folosita pentru primul raport de evaluare (2007) a Strategiei UE reinnoite. In forma sa curenta, mecanismul de monitorizare evidentiaza anumite categorii de indicatori aflate inca in stadiul de dezvoltare. Setul existent de indicatori este considerat adecvat pentru monitorizarea tintelor cantitative ale Strategiei UE, dar incomplet sau insuficient pentru urmarirea si evaluarea obiectivelor calitative (de exemplu, buna guvernare).

Structura de indicatori produsa de Eurostat pentru primul raport de monitorizare a Strategiei UE reinnoite asociaza fiecarei dimensiuni strategice un indicator reprezentativ (Nivel 1), un set de indicatori pentru obiectivele operationale subordonate (Nivel 2) si indicatori descriptivi ai domeniilor de interventie pentru politicile asociate (Nivel 3). Un set suplimentar de indicatori, in afara acestei structuri (indicatorii contextuali), este inclus pentru fenomenele greu de interpretat normativ sau al caror raspuns la interventii ramane neidentificat.

In conformitate cu deciziile adoptate de Consiliul European, statele membre ale UE au obligatia sa-si creeze forme de suport institutional adecvate pentru coordonarea dezvoltarii si utilizarii instrumentelor statistice de monitorizare si pentru revizuirea periodica (la 2 ani) a fiecarei Strategii Nationale, intr-un mod congruent cu efortul de sistematizare a raportarilor asupra implementarii Strategiei pentru Dezvoltare Durabila la nivelul Uniunii Europene. Este vorba, prin urmare, de un proces continuu, in care revizuirea la intervale scurte a Strategiilor Nationale si a Strategiei UE reduce marja de eroare in privinta evaluarii resurselor necesare pentru implementarea obiectivelor convenite.

Pentru urmarirea si verificarea implementarii prezentei Strategii Nationale se va crea si intretine un sistem national de indicatori statistici ai dezvoltarii durabile, armonizat si congruent cu sistemul relevant de indicatori utilizat la nivelul UE, pentru monitorizarea progreselor nationale in raport cu Strategia pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene. Colectarea si prelucrarea informatiilor de incredere, cuantificate si actualizate regulat, agregate la nivelul indicatorilor de dezvoltare durabila, va permite masurarea performantelor in atingerea obiectivelor stabilite de Strategie si raportarea corecta asupra rezultatelor. Se are in vedere operationalizarea a doua tipuri de indicatori:

Indicatorii nationali de dezvoltare durabila, focalizati pe prioritatile-cheie exprimate prin tinte cuantificabile care sa permita, totodata, compararea performantelor nationale cu cele ale partenerilor internationali si cu obiectivele Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a UE reinnoite. Acest set de indicatori se va baza pe rezultatele grupului de lucru Eurostat-UNECE-OCDE si va fi reactualizat in permanenta.

Indicatorii de progres ai Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei, acoperind intregul pachet de politici pe care aceasta le genereaza, inclusiv a celor ce nu sunt cuprinse in Strategia UE. In acest mod, toate politicile vor forma obiectul monitorizarii, urmarind responsabilizarea decidentilor politici si permitand opiniei publice sa evalueze succesul actiunilor intreprinse.

Ansamblul activitatilor legate de elaborarea sistemului national de indicatori ai dezvoltarii durabile se va desfasura sub indrumarea si controlul Comitetului Interdepartamental pentru Dezvoltare Durabila propus in Partea V a prezentei Strategii. In acest cadru urmeaza sa se stabileasca mandatul, componenta si modul de organizare a grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltarii durabile, termenele de executie, pe etape (tinand seama de faptul ca primul termen de raportare asupra implementarii Strategiei Nationale este luna iunie 2011) precum si rolul de coordonare conceptuala si metodologica al Institutului National de Statistica.

4. Masurile de conformitate cu obiectivele dezvoltarii durabile adoptate de Romania in procesul de pre- si post-aderare

Constientizarea discrepantelor dintre modelul de dezvoltare si capacitatea de suport a capitalului natural s-a instalat treptat in Romania in anii 70-80 ai secolului trecut si a fost limitata, pentru inceput, la unele cercuri intelectuale si academice, cu slab ecou la nivelul decidentilor politici. Schimbarile politice profunde incepute in decembrie 1989 si, mai ales, accesul la informatii ce nu fusesera publice in timpul regimului comunist au extins considerabil aria preocuparilor in acest domeniu in randul opiniei publice si mass media. Au luat fiinta, in scurt timp, numeroase organizatii neguvernamentale si chiar partide politice ecologiste, in simetrie cu cele existente in tarile Europei Occidentale. La nivelul structurilor executive si legislative, s-au creat institutii axate pe problematica de mediu (minister, comisii parlamentare) si s-au emis primele acte de legislatie primara si secundara in domeniu.

Intr-o prima etapa, incorporarea partiala a principiilor dezvoltarii durabile in politicile publice a avut loc sub impulsul dezbaterilor din cadrul ONU si agentiilor sale specializate prin asumarea unor obligatii precise in baza declaratiilor si conventiilor la care Romania a devenit parte (fiind, de exemplu, prima tara europeana care a ratificat Protocolul de la Kyoto la Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice). Perspectiva aderarii la Uniunea Europeana a conferit un plus de concretete acestor preocupari, punand pe primul plan adoptarea unei noi filosofii a dezvoltarii care sa asigure corelarea organica a aspectelor economice, sociale si de mediu si insusirea, in integralitatea sa, a acquis-ului comunitar.

In perioada 1997-1999 a fost elaborata pentru prima data, cu asistenta din partea Programului ONU pentru Dezvoltare (PNUD), o Strategie Nationala pentru Dezvoltare Durabila, care a fost definitivata in urma unui numar mare de contributii asamblate intr-un cadru larg participativ si adoptata ca document oficial al Guvernului Romaniei. Desi impactul acestui document asupra politicilor publice la nivel national a fost relativ restrans, el a oferit cadrul conceptual si metodologia de consultare a factorilor interesati pentru implementarea cu succes a programului Agenda Locala 21 intr-un numar de circa 40 municipalitati si judete. Dupa aderarea Romaniei la UE, Strategia din 1999 a format obiectul unei raportari interimare catre Comisia Europeana asupra aplicarii obiectivelor dezvoltarii durabile, in iulie 2007.

Demersurile pentru elaborarea unei strategii complexe de dezvoltare durabila a Romaniei, cu orizont de timp 2025, au continuat, la initiativa Presedintelui Romaniei si sub egida Academiei Romane, pe parcursul anilor 2002-2004, insa nu si-au gasit finalizarea intr-un document coerent si au ramas in stadiul de proiect.

In absenta unei strategii de dezvoltare durabila actualizate conform directivelor in materie ale Uniunii Europene, documentele programatice si strategiile sectoriale elaborate in Romania in perioada pre- si post-aderare contin prevederi relevante si obiective-tinta precise (in unele cazuri) care au constituit, in cea mai mare masura, baza de referinta pentru redactarea prezentului proiect de Strategie.

Tratatul de Aderare Romania - Uniunea Europeana, semnat la 25 aprilie 2005, si protocoalele anexate cuprind angajamentele concrete ale Romaniei de transpunere in practica a intregului acquis comunitar si prevad unele decalari ale termenelor de implementare ale unor obligatii de mediu (pana in 2015 pentru instalatiile industriale cu grad ridicat si complex de poluare, pana la 16 iulie 2017 pentru depozitele municipale de deseuri, 2018 pentru extinderea sistemelor urbane de alimentare cu apa potabila si tratare a apelor uzate).

Planul National de Dezvoltare 2007-2013 (PND) reprezinta documentul de planificare strategica si programare financiara multianuala care orienteaza si stimuleaza dezvoltarea economica si sociala a tarii in concordanta cu principiile Politicii de Coeziune a Uniunii Europene. Planul stabileste drept obiectiv global reducerea cat mai rapida a disparitatilor de dezvoltare socio-economica dintre Romania si celelalte state membre ale Uniunii Europene si detaliaza obiectivele specifice ale procesului pe 6 directii prioritare care integreaza direct si/sau indirect cerintele dezvoltarii durabile pe termen scurt si mediu:

Obiectivul cresterii competitivitatii si dezvoltarii economiei bazate pe cunoastere include, ca una dintre principalele subprioritati, imbunatatirea eficientei energetice si valorificarea resurselor regenerabile de energie in vederea reducerii efectelor schimbarilor climatice;

Aducerea la standarde europene a infrastructurii de baza pune accentul pe dezvoltarea durabila a infrastructurii si mijloacelor de transport prin reducerea impactului asupra mediului, promovarea transportului intermodal, imbunatatirea sigurantei traficului si protectia elementelor critice de infrastructura;

Prioritatea privind protectia si imbunatatirea calitatii mediului prevede imbunatatirea standardelor de viata pe baza asigurarii serviciilor de utilitati publice, in special in ceea ce priveste gestionarea apei si deseurilor; imbunatatirea sistemelor sectoriale si regionale ale managementului de mediu; conservarea biodiversitatii; reconstructia ecologica; prevenirea riscurilor si interventia in cazul unor calamitati naturale;

Perfectionarea si utilizarea mai eficienta a capitalului uman are in vedere promovarea incluziunii sociale si intarirea capacitatii administrative pentru dezvoltarea unei piete a muncii moderne si flexibile, imbunatatirea relevantei sistemului de educatie si formare profesionala pentru ocuparea fortei de munca, stimularea culturii antreprenoriale;

Dezvoltarea economiei rurale si cresterea productivitatii in sectorul agricol, silvic si piscicol contine prevederi privind utilizarea rationala a fondului funciar, reabilitarea ecologica a unor terenuri degradate sau poluate, siguranta alimentara, bunastarea animalelor, incurajarea acvaculturii in zonele costiere;

Obiectivul de diminuare a disparitatilor de dezvoltare intre regiuni si in interiorul acestora are in vedere, printre altele, imbunatatirea performantei administrative si a infrastructurii publice locale, protectia patrimoniului natural si cultural, dezvoltarea rurala integrata, regenerarea zonelor urbane afectate de restructurarea industriala, consolidarea mediului de afaceri si promovarea inovarii. Sunt prevazute, de asemenea, actiuni in domeniul cooperarii transfrontaliere, transnationale si interregionale in vederea integrarii socio-economice a zonelor de granita si cresterea accesibilitatii regiunilor Romaniei in cadrul teritoriului UE.

Programarea financiara a Planului National de Dezvoltare 2007-2013 estimeaza investitiile necesare, esalonate pe ani, in valoare totala de circa 58,67 miliarde euro.

Cadrul Strategic National de Referinta 2007-2013 (CSNR), aprobat de Comisia Europeana la 25 iunie 2007, stabileste prioritatile de interventie ale Instrumentelor Structurale ale UE (Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de Coeziune) in cadrul politicii de coeziune economica si sociala si face legatura intre prioritatile Planului National de Dezvoltare 2007-2013 si cele ale UE stabilite prin Orientarile Strategice Comunitare privind Coeziunea 2007-2013 si Strategia Lisabona revizuita. CSNR prezinta situatia socio-economica a Romaniei la momentul aderarii, analiza punctelor tari si slabe, oportunitatilor si amenintarilor (SWOT), viziunea strategica si sinteza Programelor Operationale Sectoriale (POS) si Programului Operational Regional (POR) ce urmeaza a fi implementate in cadrul obiectivului Convergenta.

Pentru realizarea viziunii strategice a CSNR, in cadrul politicii de coeziune, Comisia Europeana a alocat Romaniei pentru perioada 2007-2013 o suma totala de aproximativ 19,67 miliarde euro, din care 19,21 miliarde pentru obiectivul Convergenta (cu o cofinantare nationala estimata la 5,53 miliarde euro constituita in proportie de 73% din surse publice si 27% din surse private) si 0,46 miliarde euro pentru obiectivul Cooperare Teritoriala Europeana.

Cadrul Strategic National de Referinta, impreuna cu Programul National de Reforma si Programul de Convergenta raspund eforturilor de realizare a obiectivelor de convergenta prin definirea directiilor de actiune la nivel national pentru incadrarea in obiectivele politicilor si strategiilor europene.

Elemente factuale si analitice utile privind diagnosticul situatiei actuale din Romania, evaluarea politicilor publice si a decalajelor fata de performantele medii din celelalte tari ale UE sunt continute in proiectul de Strategie post-aderare a Romaniei elaborat de Guvern in anul 2007.

Masurile intreprinse de Romania pentru indeplinirea celor 8 tinte convenite in cadrul ONU privind problematica globala a dezvoltarii durabile sunt prezentate in cel de-al doilea Raport asupra Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, adoptat de Guvernul Romaniei la 18 septembrie 2007.

Continutul acestor documente si masurile luate pentru implementarea lor in primul an dupa aderarea Romaniei la UE prezinta un grad substantial de relevanta pentru efortul de a face fata provocarilor-cheie si de a realiza obiectivele Strategiei Uniunii Europene pentru Dezvoltare Durabila reinnoite din 9 iunie 2006. Se constata, in acelasi timp, existenta unor suprapuneri sau omisiuni din punctul de vedere al coordonarii interdepartamentale, faptul ca strategiile si programele existente acopera orizonturi diferite de timp si, mai ales, nu sunt subsumate unei viziuni integratoare, asa cum este cea oferita de conceptul dezvoltarii durabile.

Partea II. Situatia actuala a sistemului socio-economic si capitalului natural al Romaniei

Pentru a actiona in mod realist, in cunostinta de cauza, pe directia strategica a dezvoltarii durabile este necesar ca Romania, cetatenii sai si partenerii sai externi sa aiba o reprezentare clara asupra punctului de pornire la drum, asupra activelor reale ale tarii, dar si asupra tarelor mostenite dintr-un trecut istoric complicat. Prin urmare, in conditiile specifice ale Romaniei, racordarea la procesul de tranzitie catre noul model de dezvoltare durabila, in care tara este angajata alaturi de celelalte state membre ale Uniunii Europene, trebuie sa fie conjugat cu un efort propriu suplimentar vizand recuperarea unor substantiale ramaneri in urma pe mai multe paliere ale sistemului national.

Capitalul natural

Romania este o tara de dimensiuni medii in contextul Uniunii Europene, cu o suprafata de 238.391 kilometri patrati (aproximativ egala cu cea a Marii Britanii) si o populatie de 21.584.365 locuitori (aproximativ egala cu cea a Ungariei si Republicii Cehe luate impreuna, la nivelul anului 2006), localizata in bazinele hidrografice ale Dunarii si Marii Negre si traversata de lantul muntos carpatic.

Teritoriul Romaniei se suprapune peste 5 din cele 11 regiuni bio-geografice ale Europei: alpina, continentala, panonica, pontica si stepica si se afla, de asemenea, la jonctiunea dintre sub-zonele floristice si faunistice palearctice: mediteraneana, pontica si eurasiatica. Pozitia geografica, complexitatea fiziografica, litologica si distribuirea radiala a gradientilor altitudinali ai formelor de relief creeaza o mare diversitate de conditii mezo- si microclimatice si pedologice. Aceasta variabilitate a compozitiei si structurii substratului si conditiilor abiotice determina bogatia, distributia si nivelul de reprezentare ale tipurilor de habitate naturale pe teritoriul Romaniei. Din cele 198 habitate inventariate pe continentul european (dintre care 65 prioritare) in Romania se regasesc 94 (23 prioritare), iar din cele 14 biomuri identificate la nivel mondial 5 se afla in Romania: paduri temperate de conifere, paduri temperate de foioase, pasuni, sisteme montane mixte si lacuri. Se constata existenta unei varietati remarcabile de specii si taxoni superiori de plante si animale si tipuri de ecosisteme, desi inventarul este inca incomplet in cazul speciilor, iar cel al resurselor genetice se afla intr-o faza incipienta.

Varietatea si proportionalitatea relativa a formelor de relief prezinta caracteristici unice in Europa si rare pe glob: 28% masive muntoase (altitudine peste 1.000 metri), 42% dealuri si podisuri (altitudine intre 300 si 1.000 m) si 30% campii (altitudine sub 300 m).

In Romania se afla 54% din lantul Muntilor Carpati, de o altitudine mijlocie (in medie 1.136 metri), doar cateva piscuri depasind 2.500 m. Muntii reprezinta portiunea cea mai putin modificata antropic, cu o densitate redusa a populatiei stabile si localitati mici, aflate in curs de depopulare datorita migratiei interne si externe in urma disparitiei unor indeletniciri traditionale. Aceasta explica si amplasarea in regiunile montane a 12 din cele 13 parcuri nationale si 9 din cele 14 parcuri naturale.

Zona de dealuri si podisuri a suferit interventii mai extinse ale activitatii umane (asezari urbane si rurale, elemente de infrastructura, plantatii de vii si pomi fructiferi, culturi de plante tehnice si cereale, cresterea animalelor, exploatari forestiere, extractie de hidrocarburi, minerit, intreprinderi industriale), fiind supusa unor fenomene mai accentuate de deteriorare prin despaduriri, eroziune, alunecari de teren, degradarea solului. Cu toate acestea, regiunea de dealuri si podisuri inalte contine o gama variata de zone ocrotite si prezinta un potential insemnat pentru selectarea unor noi areale nealterate sau slab modificate antropic.

Regiunile de campie sunt cele mai dens populate si intens exploatate, arealele naturale care s-au pastrat reprezentand o exceptie. Inundatiile severe din vara anului 2005 au afectat in special lunca Dunarii, unde s-au realizat inainte de 1989 masive lucrari de indiguiri si desecari. Acest fapt a readus in atentie necesitatea reintroducerii in sistem natural a unor insemnate suprafete de teren, cu efecte ecologice si economice benefice.

Delta Dunarii, cea mai extinsa zona umeda din Europa cu o suprafata de 5.050 kilometri patrati (din care 4.340 pe teritoriul Romaniei), a capatat statutul de rezervatie a biosferei de interes mondial si se bucura de atentie si monitorizare speciala din partea UNESCO si Conventiei Ramsar. Litoralul romanesc al Marii Negre se intinde pe o lungime de circa 245 kilometri, intre frontierele de stat cu Ucraina si, respectiv, Bulgaria, iar platoul continental (pana la 200 metri adancime) cuprinde 24.000 km patrati din totalul de 144.000 (16,6%). Zona de litoral este supusa unui accentuat proces de eroziune (circa 2.400 hectare de plaja pierdute in ultimii 35 de ani), afectand nu numai activitatile turistice dar periclitand siguranta locuintelor si bunastarea publica.

Resursele de apa ale Romaniei prezinta particularitatea ca o proportie de 97,8% din reteaua hidrografica este colectata de fluviul Dunarea cu o lungime de 1.075 km pe teritoriul tarii (din totalul de 2.860 km). Resursa hidrologica (naturala) exprimata prin stocul mediu multianual al apelor curgatoare este de 128,10 miliarde metri cubi pe an, din care 40,4 miliarde din raurile interioare, iar 87,7 miliarde din partea ce revine Romaniei din stocul mediu multianual al Dunarii. Volumul apelor subterane este estimat la 9,62 miliarde metri cubi pe an. Romania dispune de un potential considerabil in privinta apelor minerale naturale de calitate, cu o rezerva exploatabila de circa 45 milioane metri cubi pe an, din care se valorifica doar 40% (peste 2.000 de izvoare naturale si resurse de adancime in circa 500 de locatii).

De-a lungul anilor, activitatile antropice au afectat calitatea apelor de suprafata si subterane, indeosebi a celor freatice. Doar 57,5% din lungimea totala a raurilor monitorizate calitativ reprezinta ape apte a fi utilizate pentru alimentarea centralizata cu apa potabila. Din totalul resurselor potentiale, doar 45,5% sunt tehnic utilizabile, in special din cauza contaminarii resurselor. Ca urmare, resursa de apa utilizabila este in Romania de 2.660 metri cubi pe locuitor pe an (fata de potentialul de 5.930 metri cubi/an/locuitor) in comparatie cu media Europeana de peste 4.000 metri cubi/an/locuitor, ceea ce plaseaza Romania printre statele cu resurse utilizabile de apa relativ scazute.

Raurile interioare se alimenteaza predominant din ploi si zapezi, mai putin din izvoare subterane, ceea ce duce la un inalt grad de dependenta si vulnerabilitate fata de conditiile climatice. Resursa hidrologica este neuniform distribuita pe teritoriul tarii si are o mare variabilitate nu numai sezoniera ci si de la an la an.

Pe termen mediu si lung, satisfacerea cerintelor de apa ale populatiei, industriei, agriculturii si altor folosinte nu este posibila in Romania fara realizarea unor lucrari hidrotehnice de anvergura, care sa redistribuie in timp si spatiu resursele hidrologice (baraje, lacuri de acumulare, derivatii interbazinale de debite).

Clima Romaniei este temperat continentala, cu variatiuni regionale importante (8-12 luni pe an cu temperaturi pozitive in zonele sudice si de litoral fata de 4 luni in zonele montane inalte). Se inregistreaza destul de frecvent valuri de caldura, cu temperaturi de peste 40 grade C (trei asemenea valuri la Bucuresti in vara 2007), si de frig, cu temperaturi sub -30 grade C, in special in depresiunile intramontane. Precipitatiile, cu o medie multianuala de 640 milimetri la nivelul intregii tari, prezinta, de asemenea, diferente notabile intre regiuni (intre 1.200-1.400 mm pe an in zonele montane inalte si 400-500 mm in principalele zone agricole din jumatatea sudica), precum si in timp, perioadele de uscaciune si seceta severa alternand, uneori chiar in cursul aceluiasi an, cu perioade cu umiditate excedentara care produc daune insemnate (inundatii, alunecari de teren). Existenta unor locatii unde media anuala a vitezei vantului depaseste 4 metri pe secunda si a altor zone extinse unde durata de stralucire a soarelui depaseste 2.000 ore anual indica un potential considerabil pentru utilizarea acestor surse regenerabile de energie.

Romania se situeaza printre tarile europene cu risc seismic mare, avand pe teritoriu o zona tectonica activa (Vrancea), generatoare uneori de cutremure catastrofale, cu o intensitate de peste 7 grade pe scala Richter.

Dupa nivelul si modul de interventie al populatiei umane, fondul funciar al Romaniei cuprinde:

61.7% din total reprezinta terenuri destinate activitatilor cu specific agricol (circa 14,7 milioane hectare), din care 64,1% teren arabil folosit extensiv si intensiv pentru culturi agricole (adica 0,45 hectare pe cap de locuitor, plasand Romania pe locul 5 in Europa), 22,6% terenuri cu vegetatie ierboasa folosite ca pasuni naturale si semi-naturale, 10,4% terenuri cu vegetatie ierboasa folosite in regim semi-natural pentru producerea furajelor, 3% terenuri folosite pentru plantatii si pepiniere viticole si pomicole;

27% din suprafata este ocupata de fondul forestier (circa 6,43 milioane hectare), din care 3% (aproximativ 200 mii ha) inregistrate ca paduri primare si restul de 97% ca paduri secundare si terenuri cu vegetatie forestiera; daca se iau in consideratie numai padurile ecologic functionale, gradul de impadurire este de numai 23%. Procentul de impadurire in Romania este cu mult sub cel al altor tari europene cu conditii naturale similare (Slovenia 57%, Austria 47%, Bosnia 53%, Slovacia 41%), reprezentand circa jumatate din proportia optima pentru Romania (40-45%);

(841,8 mii ha) din total este reprezentat de corpuri de apa de suprafata (rauri, lacuri, balti), la care se adauga platoul continental al Marii Negre;

1,9% (463,0 mii ha) il constituie terenurile degradate sau cu potential productiv foarte scazut;

5.77% (circa 1,06 milioane ha) reprezinta terenuri folosite pentru infrastructura fizica (capitalul fizic construit) a componentelor sistemului socio-economic.

Din punctul de vedere al patrimoniului de resurse neregenerabile, Romania dispune de rezerve minerale inca neexploatate estimate de peste 20 miliarde tone: minereuri neferoase (resurse potentiale 2,21 miliarde tone), minereuri feroase (resurse potentiale 58,6 milioane tone), sare (resurse potentiale 16,96 miliarde tone), minereuri nemetalifere (resurse potentiale 292,8 milioane tone), nisipuri si pietrisuri (resurse potentiale 456,9 milioane tone), roci ornamentale (resurse potentiale 34,5 milioane tone, dintre care 6,39 milioane tone marmura).

Dupa modul de folosinta au fost identificate 1.900 zacaminte cu substante utile ne-energetice: minerale metalice (cupru, fier, mangan, minereuri polimetalice, auro-argentifere, molibden etc.), minerale industriale (sare, feldspat, caolin, turba, talc, bentonite, diatomite etc.) si minerale pentru industria materialelor de constructie (calcare, creta, cuartite, gresii, andezit, granit, marmura, nisipuri, argile, pietris, gips).

Rezervele de titei sunt estimate la circa 74 milioane tone, iar cele de gaze naturale la aproape 185 miliarde metri cubi.

Ca rezultat al unor interventii nerationale (poluare prin activitati industriale, in special miniere, petroliere si chimice, depozitarea de deseuri sau efectuarea necorespunzatoare a lucrarilor agricole, slaba reactie fata de fenomenele de eroziune) se constata compactari, distrugeri ale structurii solului, epuizari ale substantelor nutritive, ducand la diminuarea fertilitatii solurilor folosite in agricultura. Sub acest aspect. solurile din Romania au, la nivelul anului 2007, in proportie de 52% o fertilitate redusa sau foarte redusa, 20,7% o fertilitate moderata si doar 27% poseda o fertilitate ridicata si foarte ridicata.

In ceea ce priveste structura ecologica a capitalului natural, se constata ca actuala configuratie (compozitie, ponderea categoriilor de ecosisteme, distributia spatiala) detine inca 53% de ecosisteme naturale si semi-naturale care isi mentin in buna parte caracterul multifunctional si genereaza pe cont propriu o gama larga de resurse si servicii pentru sustinerea si alimentarea populatiei si activitatilor economice.

O gama de 150 tipuri de ecosisteme forestiere, diferentiate in functie de specia sau grupul de specii dominante de arbori din componenta covorului vegetal, tipul si cantitatea de humus in sol, regimul hidric si ionic al solului etc.;

227 tipuri de padure in care au fost descrise 42 tipuri de strat ierbos sub-arbustiv;

364 tipuri de statiuni;

O gama larga de ecosisteme terestre cu vegetatie ierboasa (pasuni alpine, pasuni si fanete din zonele de deal si munte, pasuni de stepa, pasuni si fanete de lunca);

O mare varietate de ecosisteme acvatice din care 3.480 rauri (62% permanente); 246 lacuri alpine, lacuri de baraj, lacuri si balti in zona de campie, lunci inundabile, Delta Dunarii; 129 corpuri de apa subterana si acvatoriul marin de pe platoul continental al Marii Negre.

In jur de 45% din structura ecologica a capitalului natural este in prezent constituita din ecosisteme agricole preponderent mono-functionale care au fost organizate, inainte de 1990, pentru productia intensiva de resurse alimentare de origine vegetala si animala sau de materii prime pentru industria alimentara si textila. In ultimii 18 ani, majoritatea marilor exploatatii agricole de stat sau colective si infrastructura lor fizica (sisteme de irigatii pentru servirea a circa 3 milioane hectare de teren arabil, bazele de unelte si masini agricole, infrastructura fermelor zootehnice) au fost descompuse in peste 4 milioane de ferme mici (preponderent de subzistenta) sau abandonate, distruse sau deteriorate.

Sistemele de productie agricola din structura capitalului natural sunt afectate in proportie de peste 40% de fenomenul de eroziune (pierderile sunt estimate la 150 milioane tone pe an, din care 1,5 milioane tone de humus), seceta prelungita si frecventa, alunecari de teren, carenta de fosfor si potasiu si existenta a circa 2,5 milioane hectare de terenuri degradate. In ultimii ani, intre 10% si 20% din suprafata terenurilor arabile au ramas necultivate (17% in 2006).

In privinta biodiversitatii, Romania a adus in Uniunea Europeana un patrimoniu valoros, cu numeroase specii de plante si animale, unele endemice, care sunt extincte sau rare in alte parti ale Europei. Desi vegetatia naturala detine o pondere redusa in zonele de campie, podisuri si dealuri joase, exista inca suprafete insemnate in care interventia omului a fost minima (regiunile de munte si dealuri inalte, Delta Dunarii, sistemele lagunare si luncile unor rauri).

In componenta structurii ecologice a capitalului natural, in mod special a partii care functioneaza in regim natural sau semi-natural, s-a mentinut un nivel destul de ridicat al diversitatii biologice si a unor stocuri, unele dintre acestea sustenabile, de plante si animale. Ecosistemele naturale si semi-naturale si cele in care s-a practicat sau se practica agricultura extensiva sau semi-intensiva au in componenta lor: 3.630 specii de plante si 688 specii de alge; 105 specii de mamifere, inclusiv carnivore mari; 25 specii de reptile; 19 specii de amfibieni; 216 specii de pesti; 30.000 specii de insecte; 860 specii de crustacee; 688 specii de moluste. Completarea inventarului speciilor si a bazei de date pentru a acoperi si alte grupe taxonomice, inclusiv diversitatea biologica din sistemele de productie agricola (soiuri de plante si rase de animale autohtone) va necesita, inca, un proces de durata, dependent de nivelul expertizei profesionale, de modul de organizare a investigatiei si de gradul de acoperire a tuturor categoriilor de ecosisteme.

Populatiile prin care speciile de plante si animale sunt reprezentate in structura diferitelor tipuri de ecosisteme sunt, de fapt, unitatile elementare cheie de care depind strict functiile ecosistemelor si capacitatea acestora de a genera fluxuri de resurse si servicii. Acestea sunt, de asemenea, purtatoarele patrimoniului genetic si, deci, a potentialului adaptativ al ecosistemelor (componente ale capitalului natural) si al tehnologiilor de productie din sistemele economice in conditiile modificarilor ce survin in regimul de functionare a sistemului climatic. Recunoasterea rolului indeplinit de speciile de plante si animale in structurarea, functionarea si dinamica elementelor componente ale capitalului natural si a faptului ca in ultimele decenii rata de erodare (prin extinctia unor specii sau cresterea numarului speciilor vulnerabile, in stare critica sau in pericol de disparitie) a diversitatii biologice si, in mod implicit, a structurii ecologice a capitalului natural a facut obiectul unor conventii internationale si Directive specifice ale UE pe care Romania, ca stat membru, are datoria sa le aplice.

Principalii factori care au indus, in ultimele decenii, modificarea compozitiei si structurii ecologice, respectiv a capacitatii de sustinere si bio-productive a capitalului natural al Romaniei pot fi identificati in obiectivele strategiilor de dezvoltare socio-economica si in mijloacele folosite pentru punerea lor in practica in perioada 1960-1989, generand dezechilibre si discontinuitati care au fost corectate doar partial, sub impulsul spontan al mecanismelor de piata, in perioada 1990-2007:

Extinderea si intensificarea sistemelor de productie agricole prin transformarea unor ecosisteme naturale sau semi-naturale in terenuri arabile si amenajarea lor pentru aplicarea tehnologiilor de productie intensiva (luncile inundabile ale raurilor principale si in special lunca Dunarii au fost indiguite si transformate in ecosisteme agricole intensive in proportie de 20-80%; o mare parte din pasunile cu vegetatie de stepa si a terenurilor cu exces de umiditate au fost transformate in terenuri arabile; perdelele forestiere si multe corpuri de padure din zona de campie sau din luncile raurilor au fost defrisate etc.);

Industrializarea rapida prin dezvoltarea infrastructurii de productie in mari unitati, cu precadere in sectoarele metalurgiei feroase si neferoase, industriei chimice si petrochimice, constructiilor de masini a antrenat cresterea consumului de resurse ne-regenerabile (minerale si energetice) din surse autohtone si externe, contribuind masiv la poluarea aerului, apelor de suprafata si subterane si a solului; la aceasta s-a adaugat poluarea directa si indirecta cauzata de gestionarea defectuoasa a instalatiilor de depoluare sau chiar lipsa acestora in cadrul capacitatilor de productie din marea industrie, inclusiv cea a cimentului, ingrasamintelor chimice si pesticidelor;

Concentrarea industriei forestiere in mari unitati, ceea ce a favorizat supraexploatarea padurilor naturale si, implicit, dezechilibrarea ecologica a multor bazine hidrografice montane;

Executarea de lucrari hidrotehnice ample pentru crearea acumularilor de apa si protectia impotriva inundatiilor;

Cresterea capacitatii de productie a energiei electrice, inclusiv in centrale termoelectrice mari, bazate pe consumul de carbune inferior;

Dezvoltarea urbana si transferul de populatie din mediul rural, insotite de masuri insuficiente pentru colectarea si tratarea corespunzatoare a deseurilor si apelor uzate;

Dezvoltarea infrastructurii de transport, cu accent pe cel feroviar, fluvial si maritim in conditiile mentinerii unui parc de mijloace de transport, inclusiv auto, invechite fizic si moral;

Extinderea activitatilor de minerit la suprafata si acumularea haldelor de steril;

Diversificarea surselor si cresterea densitatii emisiilor in faza lichida, gazoasa si solida si intensificarea procesului de poluare prin incalcarea frecventa a limitelor maxime de emisie a agentilor poluanti si a prevederilor legale privind protectia mediului;

Supraexploatarea resurselor naturale regenerabile si neregenerabile pentru a alimenta procesele de productie din economie;

Introducerea intentionata sau involuntara de specii straine in ecosistemele naturale sau agricole; pentru o buna parte din acestea s-au acumulat date semnificative care probeaza potentialul lor invaziv si de perturbare a sistemelor naturale si semi-naturale.

In procesul prelungit de tranzitie spre guvernare democratica si economia de piata functionala au coexistat in diferite grade obiective politice si forme de gestionare apartinand atat vechiului cat si noului ciclu de dezvoltare: proprietatea de stat si cea privata, administrare centralizata si descentralizata, sisteme de productie agricola intensive si cele de subzistenta.

Consecintele majore asupra capitalului natural produse de asemenea planuri si programe sectoriale derulate in absenta unei strategii unificatoare coerente, care sa reflecte complexitatea interdependentelor directe si indirecte dintre sectoarele sistemului socio-economic si componentele capitalului natural, la diferite scari de timp si de spatiu, se regasesc intr-o seama de modificari semnificative de ordin calitativ si cantitativ in structura si functionarea acestora din urma. Din perspectiva principiilor si obiectivelor dezvoltarii durabile principalele consecinte relevante asupra starii capitalului natural sunt:

Manifestarea unui proces activ de erodare a diversitatii biologice care se exprima prin: disparitia unor specii de plante (fenomen documentat in cazul a 74 specii de plante superioare); 1.256 specii de plante superioare au fost evaluate cu statut de specii rare, 171 au statut de specii vulnerabile si 39 specii periclitate; din cele 105 specii de mamifere prezente in fauna autohtona, 26 specii sunt periclitate, 35 specii sunt vulnerabile si 25 specii arata un pronuntat declin, desi alte 3 specii rare sau disparute in multe tari ale UE (lupul, ursul brun si rasul) au populatii foarte viguroase; din cele 216 specii de pesti inventariate in apele de pe teritoriul Romaniei, 11 specii sunt periclitate, 10 specii sunt in stare critica si 18 sunt vulnerabile.

Fragmentarea habitatelor multor specii si intreruperea conectivitatii longitudinale (prin bararea cursurilor de apa) si laterale (prin indiguirea zonelor inundabile, blocarea sau restrangerea drastica a rutelor de migratie a speciilor de pesti si a accesului la locurile potrivite pentru reproducere si hranire).

Restrangerea sau eliminarea unor tipuri de habitate sau ecosisteme din zonele de tranzitie (perdele forestiere, haturi, zone umede din structura marilor exploatatii agricole sau a marilor sisteme lotice) cu efecte negative profunde asupra diversitatii biologice si a functiilor de control al poluarii difuze, eroziunii solului, scurgerilor de suprafata si evolutiei undei de viitura, controlului biologic al populatiilor de daunatori pentru culturile agricole, reincarcarii rezervelor sau corpurilor subterane de apa.

Modificarea ampla, uneori dincolo de pragul critic, a configuratiei structurale a bazinelor hidrografice si a cursurilor de apa, asociata cu reducerea foarte semnificativa a capacitatii sistemelor acvatice de a absorbi presiunea factorilor antropici care opereaza la scara bazinului hidrografic si cu cresterea vulnerabilitatii lor si a sistemelor socio-economice care depind de acestea. Multe bazine hidrografice au fost torentializate.

Simplificarea excesiva a structurii si capacitatii multifunctionale ale formatiunilor ecologice dominate sau formate exclusiv din ecosisteme agricole intensive si cresterea gradului lor de dependenta fata de inputurile materiale si energetice comerciale.

Destructurarea si reducerea capacitatii bio-productive a componentelor capitalului natural din sectorul agricol.

Totalitatea modificarilor structurale care s-au produs in timp indelungat, in primul rand ca urmare a diversificarii si cresterii presiunii antropice, si care sunt reflectate in configuratia actuala a structurii ecologice a capitalului natural al Romaniei a condus, de asemenea, la diminuarea capacitatii sale bio-productive si de sustinere a cerintelor pentru resurse si servicii din partea sistemului socio-economic national. A crescut astfel vulnerabilitatea teritoriului Romaniei fata de hazardurile geomorfologice, hidrologice si climatice.

Capacitatea bio-productiva a capitalului natural al Romaniei, in structura sa actuala, exprimata in echivalent de suprafata productiva globala per individ (g ha/ind) este estimata la nivelul de 2,17 g ha/ind, reprezentand cu putin peste jumatate din potentialul estimat de 3,5 - 4 g ha/ind.

Acest declin major al capacitatii bio-productive sau de suport a capitalului natural reflecta transformarile survenite si cumulate in toate categoriile de componente ale capitalului natural, dar, in special, in cele ale sectorului agricol si silvic. In acest moment, capacitatea bio-productiva a capitalului natural este depasita de amprenta sistemului socio-economic evaluata pentru anul 2004 la nivelul de 2,45 g ha/ind si pentru anul 2006 la 2,7 g ha/ind.

Concluzia de mai sus atrage atentia asupra faptului ca dezvoltarea economica a Romaniei continua sa urmeze o cale nesustenabila. Capacitatea de suport a capitalului natural este depasita, iar decalajul tinde sa se mareasca in masura in care o seama de programe sectoriale urmaresc obiective contradictorii si pot intra in conflict cu preceptele dezvoltarii durabile, generand efecte negative asupra structurii si capacitatii de suport ale capitalului natural.

Capitalul antropic

Situatia generala a Romaniei este caracterizata de o tranzitie intarziata la o economie de piata functionala, cu complicatii suplimentare generate de o gestionare defectuoasa pe fondul unei mosteniri istorice dificile si unor deformari structurale severe intervenite in ultimele 3-4 decenii.

Intre 2001 si 2007, performanta macroeconomica a Romaniei s-a imbunatatit semnificativ, in ciuda unei conjuncturi internationale mai putin favorabile. Cresterea Produsului Intern Brut (PIB) a inregistrat un ritm mediu anual de peste 6%, printre cele mai ridicate in zona, si a fost insotita de un proces sustinut de macrostabilizare, cu rezultate notabile. In anul 2007, Produsul Intern Brut al Romaniei a ajuns la circa 121,3 miliarde euro, reprezentand o triplare fata de anul 2000. Cu toate acestea, PIB-ul pe locuitor, calculat la puterea de cumparare standard reprezenta aproape 41% din media UE27.

Dupa 1990, structura economiei romanesti a suferit modificari importante, marcate de un transfer de activitati de la industrie si agricultura spre servicii, intr-o faza initiala, si ulterior, spre constructii. Intr-o prima etapa, restructurarea industriei a dus la o reducere a contributiei sale la formarea PIB de la circa 40% in 1990 la circa 25% in 1999. Dupa anul 2000, declinul structural a fost oprit, iar contributia industriei in cadrul PIB a ramas la un nivel relativ constant. Este semnificativ faptul ca, in 2007, sectorul privat a creat 86,6% din valoarea adaugata bruta din industrie, fata de 68,4% in anul 2000. Ponderea sectorului de servicii a crescut de la 26,5% din PIB in 1990 la circa 50% in 2007. Este de retinut faptul ca unele sectoare (textile, incaltaminte, mobila, echipamente electrice) au cunoscut ajustari structurale mai profunde, devenite posibile datorita privatizarii lor rapide, reusind sa ajunga la un nivel rezonabil de profitabilitate. Progrese semnificative s-au inregistrat si in restructurarea sectoarelor minier, al materialelor de constructii si al constructiilor navale.

In alte sectoare industriale insa au fost mentinute in functiune numeroase intreprinderi dovedit nerentabile, prin interventii guvernamentale care le-au exonerat de la rigorile disciplinei de piata, impiedicandu-le sa se ajusteze in mod adecvat la un mediu concurential tot mai accentuat. Intarzierea restructurarii si insistenta asupra unor conditii de privatizare nerealiste in raport cu cerintele pietei au dus la deprecierea activelor multor intreprinderi, anuland avantajele competitive pe care le aveau initial. Valoarea echipamentelor industriale devenite redundante in urma restructurarilor si privatizarii este greu de estimat, insa este suficient sa remarcam ca in perioada 2000-2007 s-a exportat din Romania o cantitate medie anuala de peste 2 milioane tone fier vechi. Pana recent, trendurile investitionale in industrie s-au orientat preponderent spre sectoarele de joasa tehnologie, energo-intensive si cu un aport mai mare de forta de munca slab si mediu calificata, generatoare de valoare adaugata modesta.

Inainte de 1989, economia Romaniei se caracteriza printr-o pondere mare a industriilor energo-intensive si o slaba cultura a eficientei energetice. Restructurarea sectorului industrial, realizata mai mult prin reducerea activitatilor decat prin sporirea eficientei, a dus la o reducere cu 40% a intensitatii energetice in perioada 1990-2000.

In domeniul energiei ajustarea structurala a economiei, dar si cresterea eficientei de utilizare a resurselor au determinat o reducere a intensitatii energetice primare de la 0,670 tone echivalent petrol (tep) per 1.000 euro 2005 produs intern brut (preturi constante in anul 2006) la 0,526 tep/1.000PIB exprimat in preturi constante si euro 2005. Valoarea acestui indicator ramane totusi de peste doua ori mai mare decat media UE. Intensitatea energiei electrice a avut, de asemenea, o evolutie favorabila, scazand cu 10% in perioada 2000-2005. Valoarea inregistrata in 2005 (0,491 kWh/euro2005) este inca de aproape doua ori mai mare decat media UE. La un consum anual de resurse energetice primare de circa 36 milioane tep/an, potentialul national de economisire, in principal prin sporirea eficientei si reducerea pierderilor, este apreciat la 10 milioane tep/an, respectiv 30-35% din resursele primare (20-25% in industrie, 40-50% in cladiri, 35-40% in transporturi).

Dependenta de importul de surse de energie primara a ajuns in anul 2007 la circa 30% la gaze naturale si 60% la petrol, cu tendinta ca factura sa creasca in continuare, tinand seama de epuizarea rezervelor nationale. Carbunele produs in tara, desi inca relativ abundent (pentru inca 15-40 ani), este de slaba calitate (lignitul) si la un pret de extractie necompetitiv (huila). Combustibilul nuclear din productia interna este, de asemenea, pe cale de epuizare, Romania devenind un importator net de uraniu cel tarziu in anul 2014.

La o capacitate totala instalata de producere a energiei electrice de 18.300 MW, puterea disponibila era, in 2006, de 14.500 MW, din care 40% capacitati de productie pe carbune, 31% petrol (pacura) si gaze naturale, 25% hidro si 4% nuclear. Productia efectiva de electricitate a provenit in proportie de 61,2 % din centrale pe combustibili fosili, 29% hidro si 9,8% nuclear (16-18% incepand din 2008). Calitatea tehnologica si fiabilitatea centralelor termoelectrice si, partial, ale centralelor hidroelectrice raman inca la un nivel relativ scazut, multe dintre acestea avand o durata de viata (circa 30 ani) expirata (70% la termo si 40% la hidro). Aceeasi observatie este valabila si pentru deprecierea liniilor electrice de inalta tensiune (50%), statiilor de transformare (60%) si conductelor magistrale de gaze (69%).

Sectorul industrial reprezinta 17,5% din consumul final de energie, ansamblul sectoarelor economice 68,6%, iar cel rezidential circa 31,4% (fata de media UE de 41%). Reteaua de termoficare este relativ dezvoltata, acoperind nevoile de incalzire si apa calda ale circa 29% din gospodarii, 55% in mediu urban (in principal 85.000 cladiri multietajate, cu circa 7 milioane locatari). Principalii furnizori erau, pana in anii '90, unitati mari de cogenerare industriala si urbana care livrau 40% din energia electrica produsa in Romania. Fata de 251 de sisteme de alimentare centralizata cu energie termica, care functionau in 1990, numai 104 erau operationale in 2007, majoritatea fiind sub pragul de rentabilitate. Pierderile de energie in aceste sisteme sunt foarte mari, intre 35 si 77% raportate la combustibilul consumat, in functie de tehnologiile folosite si gradul de uzura (15-40% la producere, 15-35% la transport si distributie, 10-40% la consumatorii finali). Se apreciaza ca numai reabilitarea termica a blocurilor de locuinte poate duce la economisirea a 1,4 milioane tep/an si, in consecinta, la reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu circa 4,1 milioane tone pe an.

In domeniul transporturilor, Romania detine o pozitie-cheie la frontiera estica a UE largite, ca zona de tranzit atat pe directia est-vest (racordul cu Asia prin Marea Neagra) cat si nord-sud (de la Baltica la Mediterana). Trei dintre axele prioritare TEN-T traverseaza teritoriul Romaniei.

Evolutiile recente din Romania confirma tendintele generale din Uniunea Europeana, considerate a fi alarmante, privind cresterea ponderii transportului rutier in parcursul marfurilor de la 45,6% in 2001 la 72,1% in 2007, iar in parcursul pasagerilor (interurban si international, in pasageri/km) de la 35,2% la 51,4%. Raportate la cantitatile de marfuri (in tone) si numarul de pasageri transportati, aceste ponderi au ajuns, in 2007, la 78,8% si, respectiv, 71,6%, situandu-se aproape de media UE (76,5% in 2005). Numarul autovehiculelor rutiere pentru transportul de marfuri a crescut in 2007 fata de 2001 cu 14,6%, ajungand la aproape 502.000, iar cel al autoturismelor cu 22,9%, ajungand la 3,5 milioane. Starea precara a infrastructurii rutiere (numai circa 228 km de autostrazi si 21,5 mii km de drumuri nationale si locale modernizate din totalul de circa 80 mii km in 2006) si densitatea scazuta a drumurilor publice (33,5 kilometri la 100 km patrati in 2005 fata de media UE-25 de 110,1 kilometri la 100 km patrati in 2003) conduc la sporirea distantei si timpului de parcurs, la consumuri excesive de carburanti, cu efecte nocive asupra mediului, si la un numar mare de accidente rutiere (753 decese la 1 milion autoturiame inscrise in circulatie), cu mult peste media UE (189).

Ponderea cumulata a transportului feroviar, fluvial si maritim de marfuri (in tone/km) s-a redus de la 50% in 2001 la 25,7% in 2007. Transportul feroviar de marfuri a scazut cu 5,2% dar cota sa de piata s-a diminuat de peste 2 ori, de la 39,6% in 2001 la 19,7% in 2007. Transportul fluvial, desi a crescut cu 32%, si-a diminuat cota de piata de la 6,8% in 2001 la 3,3% in 2007. O scadere considerabila s-a inregistrat in cota de piata a transportului maritim de marfuri, de la 55,6% in 2000 la 14,3% in 2001 si sub 0,1% in 2007. La aceasta situatie a contribuit declinul industriilor care transportau mari cantitati de marfuri in vrac, dar principala cauza este reducerea de peste 50 de ori a capacitatii flotei maritime comerciale romanesti. Din totalul de 322,7 milioane pasageri (transport interurban si international) care au calatorit in anul 2007, 71,6% au folosit serviciile transportului rutier, 27,4% ale celui feroviar, 1,0% ale celui aerian si numai 0,1% ale celui fluvial.

Desi cantitatea totala de marfuri transportate (in tone) a crescut in 2007 fata de 2001 cu 24,3% in comparatie cu cresterea PIB real de 34,8%, ceea ce este pozitiv din punctul de vedere al tintelor UE de decuplare a cresterii economice de volumul de transporturi, parcursul total al marfurilor s-a dublat in aceasta perioada. Aceasta se datoreaza aproape in exclusivitate ponderii sporite a transportului rutier in contextul unei cresteri cu 32,8% a cantitatilor transportate, in detrimentul celorlalte moduri de transport, implicand lungirea parcursurilor si majorarea consumurilor de combustibil si a emisiilor poluante.

Analiza productivitatii resurselor consumate in activitatile de transport, depozitare si comunicatie in perioada 2001-2006 arata ca valoarea adaugata bruta a sporit cu 52,5%, iar consumul intermediar (valoarea bunurilor si serviciilor achizitionate) a crescut in aceeasi perioada cu 70.6%, rezultand o reducere a randamentului resurselor cu 10,4%. Din aceasta rezulta ca valoarea adaugata obtinuta din activitatile de transport s-a realizat integral pe seama consumului suplimentar de resurse, ceea ce contravine principiului dezvoltarii durabile.

Agricultura Romaniei se afla inca intr-o situatie de declin, determinata de fragmentarea excesiva a proprietatii (gospodariile de subzistenta fiind predominante), dotarea slaba cu masini si utilaje, situatia precara a infrastructurii rurale, folosirea redusa a ingrasamintelor chimice sau naturale si a pesticidelor, reducerea dramatica a suprafetelor irigate, degradarea solului, deficitul cronic de resurse de finantare, lipsa unui sistem functional de credit agricol.

Suprafata agricola a Romaniei era in anul 2006 de circa 14,7 milioane hectare, reprezentand 61,7% din totalul fondului funciar, din care 64,1% terenuri arabile, 1,5% vii si pepiniere viticole, 1,4% livezi si pepiniere pomicole, 22,6% pasuni si 10,4% fanete.

In urma aplicarii legislatiei fondului funciar, o proportie de circa 95,3% din terenul agricol si o mare parte din fondul forestier au fost retrocedate proprietarilor de drept. Ca urmare, numarul total al exploatatiilor agricole era, in 2005, de 4.256.152, din care 90,65% aveau o suprafata mai mica de 5 hectare, 9,02% intre 5 si 10 ha, iar numai 0,33% detineau mai mult de 50 ha.

Consumul alimentar in Romania, comparativ cu tarile dezvoltate din Europa, este deficitar la carne, lapte, oua, peste si la unele sortimente de legume si fructe, dar este excedentar la produsele din cereale. Satisfacerea nevoilor populatiei si realizarea unei alimentatii echilibrate depinde atat de crearea unor disponibilitati suficiente cat si de cresterea puterii de cumparare. La nivelul anului 2007 cheltuielile cu alimentatia au depasit 70% din veniturile dispozabile ale populatiei.

Numarul total de tractoare era in 2006 de 174.563 (din care 13.519 nefunctionale), revenind in medie circa 54 ha teren arabil pe tractor, adica o incarcatura medie de 5 ori mai mare decat in vechile state membre ale UE, ceea ce nu asigura efectuarea lucrarilor agricole in perioadele optime si de calitate. Numai 14,4% din totalul intreprinderilor mici si mijlocii din Romania operau in mediul rural, aceste fiind in principal microintreprinderi, inca incapabile se absoarba excedentul de mana de lucru si avand o contributie minima pe piata. Din totalul de 63.970 km de drumuri judetene si comunale, numai 10,8% au fost modernizate pana in anul 2005.

Datorita carentelor persistente in gestionarea fondului forestier s-a redus considerabil suprafata padurilor naturale, virgine si cvasi-virgine, in special la speciile forestiere valoroase, circa 40% din paduri au fost destructurate sub raport ecologic, a crescut ponderea padurilor rarite, iar lucrarile de ingrijire a arboretelor tinere s-au diminuat.

Din punctul de vedere al infrastructurii de baza, Romania se situeaza inca mult sub media Uniunii Europene si are de recuperat ramaneri in urma importante la majoritatea indicatorilor principali. Sistemele existente de furnizare a apei curente acopera consumul a doar 65% din populatie. Calitatea apei furnizate de cele 1.398 instalatii de tratare a apei potabile (in majoritate cu tehnologii invechite si ineficiente) se afla adesea sub standardele acceptate din punctul de vedere al parametrilor chimici (10 pana la 25%, in functie de marimea localitatii si tehnologia folosita). De asemenea, 25% din sistemele publice de apa care aprovizioneaza localitati cu 50 pana la 5.000 persoane au apa necorespunzatoare din punctul de vedere al parametrilor bacteriologici, de turbiditate, continut de amoniac, nitrati, fier. 10% din sistemele publice care aprovizioneaza localitati cu mai mult de 5.000 persoane distribuie apa necorespunzatoare din punctul de vedere al oxidabilitatii, turbiditatii, gustului, mirosului, continutului de amoniac, fier, nitrati. De sisteme de canalizare beneficiaza doar cu putin peste jumatate din populatia tarii (11,5 milioane) din care 10,3 milioane in mediul urban. In aceasta situatie, 52% din totalul locuitorilor au acces atat la apa curenta cat si la canalizare, 16% doar la apa curenta dar nu si la canalizare si 32% la nici unul dintre servicii. Doar 33% din locuitorii satelor sunt conectati la sisteme de furnizare a apei curente (fata de 87% in UE-15) si numai 10% la sisteme de canalizare moderne.

Conform investigatiei intreprinse in anul 2005, numai 37,6% din totalul instalatiilor de tratare a apelor uzate sau reziduale functionau la parametri normali. Ca urmare, aproape 71% din apele provenite din principalele surse de poluare au fost deversate in recipientii naturali, in special in rauri, in forma netratata sau insuficient tratata. Principalele surse de ape uzate sunt productia de electricitate si energie termica (51%), utilitatile publice, in special sistemele de canalizare (36%) si alte activitati (13%).

Cantitatea totala de deseuri s-a ridicat, in 2006, la 320.609 mii tone, cu o distributie medie anuala, variabila de la an la an, de 2,76% deseuri urbane si 97,24% deseuri industriale. In jur de 49% din populatia tarii beneficiaza de servicii de salubritate, in mediul urban acestea avand o rata de acoperire de aproximativ 79%. Principala metoda de eliminare este depozitarea in gropi de gunoi in 239 de depozite municipale (dintre care numai 18 corespund standardelor UE). Cea mai mare parte, ca volum, a deseurilor industriale provine din activitatile extractive urmate de industria energetica, fiind eliminate prin depozitare circa 98% din totalul deseurilor industriale generate.

Din perspectiva amenajarii teritoriului si planificarii spatiale, spatiul antropic al Romaniei este supus unor procese accentuate de deteriorare prin erodarea calitatilor traditionale si intarzierea racordarii la tendintele europene de modernitate sustenabila. Aceste procese au, in prima instanta, surse istorice in urbanizarea tardiva, prezenta unor decalaje profunde intre mediul urban si cel rural precum si intre diferite regiuni, existenta unui stoc important de locuinte substandard, deficiente in evidenta si utilizarea fondului funciar.

Situatia actuala incorporeaza efectele pe termen lung ale ingineriei socio-spatiale in cele patru decenii de regim comunist ultra-cetralizat prin interventii agresive asupra capitalului natural, extinderea suprafetelor agricole prin distrugerea unor ecosisteme viabile, concentrarea investitiilor asupra unor proiecte industriale si urbane de dimensiuni gigantice, demolarea centrelor istorice ale multor orase pentru a face loc unor cladiri administrative tipizate, absorbtia de resurse in proiectul centrului civic de la Bucuresti etc.

La aceasta s-au adaugat, dupa 1990, consecintele specifice ale unei perioade de tranzitie prelungite si adesea haotice care s-au manifestat, printre altele, in declinul socio-economic al unor zone sau localitati (in special cele mono-industriale), degradarea fizica accelerata a locuintelor colective din cartierele-dormitor construite in anii 1960-80, amplasarea irationala a noilor constructii prin ocuparea abuziva a unor terenuri de interes public (parcuri, spatii verzi, baze sportive etc.). Orasele mari, cu dezvoltare dinamica se confrunta cu probleme serioase legate de congestionarea traficului, cresterea gradului de poluare, dotarile edilitare precare si depasite tehnic, formarea unor coroane periferice de tip mahala (slums) ale comunitatilor aflate in stare de saracie extrema, deteriorarea peisajului urban.

Deficientele cadrului legislativ si normativ existent precum si interpretarea lejera sau chiar abuziva a acestuia de catre autoritatile locale, in special in ceea ce priveste folosirea terenurilor prin derogari de la planurile de urbanism, continua sa genereze efecte nefavorabile si sa produca, in unele cazuri, pierderi ireparabile.

Aceste constatari se refera in egala masura la conservarea si valorificarea patrimoniului cultural national. Lipsa unei evidente cadastrale corecte si complete a monumentelor istorice si de arhitectura, siturilor arheologice, ansamblurilor construite cu valoare de patrimoniu, peisajelor-unicat creeaza dificultati in ierarhizarea rationala a interventiilor de conservare, restaurare sau, dupa caz, valorificare economica sau turistica. Potrivit unui studiu elaborat in 2005, din cele 26.900 de monumente si situri istorice listate, 75% sunt in pericol de deteriorare sau se afla intr-un stadiu avansat de degradare.

Disponibilitatea limitata a fondurilor alocate pentru asemenea interventii este agravata de o planificare defectuoasa a lucrarilor (santiere sau situri abandonate pe parcurs din cauza intreruperii finantarii, absenta unor masuri elementare de conservare si paza etc.). Compartimentele de specialitate la nivel judetean si municipal sunt slab incadrate cu personal calificat si nu pot face fata volumului si exigentelor calitative ale activitatilor complexe care se impun pentru pastrarea identitatii culturale nationale in context european.

Capitalul uman

Evaluarea corecta a starii capitalului uman si a tendintelor de evolutie pe termen mediu si lung este de o importanta fundamentala pentru proiectarea realista a perspectivelor unui model sustenabil de dezvoltare in toate componentele sale esentiale: economic, socio-cultural si de mediu. In ultima instanta, intrebarea la care prezenta Strategie incearca sa dea un raspuns rezonabil este: Cu cine si pentru cine se va realiza dezvoltarea durabila a Romaniei?

Pentru o apreciere obiectiva a situatiei, studiile recente (Indexul European al Capitalului Uman, Consiliul Lisabona, 2007) iau in calcul elemente precum: stocul de capital uman (investitia per capita pentru educatia si formarea profesionala a populatiei ocupate, compozitia capitalului uman in functie de tipul si nivelul de educatie, starea de sanatate), utilizarea acestuia (rata de ocupare, rata somajului, rata conectarii la retele de comunicare multimedia, participarea la activitati producatoare de venit sau valoare), productivitatea (contributia capitalului uman raportata la valoarea adaugata creata, calitatea educatiei si formarii profesionale, angajabilitatea pe parcursul intregii vieti, investitii in cercetare-dezvoltare) si demografia (spor sau declin, trenduri migratoare, impactul calculat asupra pietei muncii).

Intreaga Europa (cu exceptia Turciei, tara candidata la UE) sufera de pe urma stagnarii sau declinului demografic mai mult sau mai putin accentuat, avand ca rezultat, printre altele, imbatranirea generala a populatiei. In cazul tarilor din Europa Centrala care au aderat la Uniunea Europeana situatia devine ingrijoratoare din cauza unei rate foarte scazute a natalitatii si deci a reducerii progresive a populatiei apte de munca, exodului tinerilor si persoanelor avand o calificare medie sau superioara, nivelului nesatisfacator al pregatirii profesionale conform cerintelor pietei si al insusirii deprinderilor necesare pentru trecerea la societatea informationala, bazata pe cunoastere si inovare. Se apreciaza ca exista riscul real ca, in deceniile urmatoare, tarile Europei Centrale si de Est sa devina o regiune slab populata, cu o forta de munca in declin, silita sa poarte povara unei populatii in curs de imbatranire.

Romania nu constituie o exceptie. Situatia demografica a Romaniei se afla, in 2008, in al 19-lea an de deteriorare. Trei realitati si-au pus amprenta pe aceasta evolutie: criza economica si sociala care a dominat cea mai mare parte a acestei perioade, dobandirea dreptului la libera circulatie si urmarile politicilor demografice aberante ale guvernantilor din deceniile 7, 8 si 9 ale secolului trecut. Masurile excesive luate de regimul comunist, in octombrie 1966, in privinta dreptului la intreruperea sarcinii si la contraceptie, mergand pana la planificarea nivelului natalitatii, legislatia extrem de restrictiva privind divortul si penalizarea financiara a persoanelor fara copii au avut drept rezultat o crestere mare a natalitatii in anii 1967 si 1968, la un nivel peste valorile medii europene. Reversul acestei evolutii temporare s-a exprimat in cresterea mortalitatii infantile si mentinerea ei la cote ridicate, in cea mai mare mortalitate materna din Europa si in proportiile alarmante ale copiilor nascuti cu malformatii congenitale precum si ale celor abandonati dupa nastere.

Nu este, deci, de mirare ca abrogarea masurilor restrictive chiar in primele zile dupa instalarea noului regim a dus la un recul al natalitatii in anii 1990-91 si, la o scara mai mica, in 1992. Acest proces a continuat si s-a amplificat in anii urmatori in toate cele trei componente care modeleaza numarul si structura pe varste a populatiei: natalitatea, mortalitatea generala si migratia externa. El a continuat si dupa anul 2000 prin stabilizarea primelor doua componente la valori care consolideaza procesul de deteriorare prin dinamica interna a demograficului.

La o populatie totala de 21.584.365 locuitori, Romania a inregistrat in anul 2007 o rata a natalitatii de 10,2 nascuti vii la mia de locuitori fata de o rata a mortalitatii generale de 11,7 decedati la o mie de locuitori. In perioada 1990-2007 populatia Romaniei s-a redus cu circa 1,7 milioane locuitori, ceea ce reprezinta o pierdere a fondului uman de 7,2%, fara a lua in consideratie migratia externa temporara, fara schimbarea domiciliului, sau migratia pentru munca. Conform unor prognoze demografice, se prefigureaza un proces de masiva depopulare a tarii in deceniile urmatoare, daca fertilitatea va ramane in limitele din ultimii zece ani de doar 1,3 copii la o femeie, fata de 2,1 cat este necesar pentru inlocuirea generatiilor si mentinerea populatiei la un nivel constant.

In perioada 2004-2006, speranta medie de viata in Romania a fost de 72,2 de ani, cu diferente sensibile intre populatia masculina si cea feminina (68,7 ani pentru barbati si 75,5 ani pentru femei), fata de media UE-27, situata in jur de 75 ani la barbati si peste 80 ani la femei. Structura pe varste a populatiei reflecta un proces de imbatranire prin scaderea relativa si absoluta a tinerilor (0-14 ani) de la 18,3% in anul 2000 la 15,3% in 2007 si cresterea ponderii populatiei varstnice (65 de ani si peste) de la 13,3% in 2000 la 14,9% in 2007. Varsta medie a populatiei a fost, la inceputul anului 2007, de 38,9 ani. Fenomenul de imbatranire demografica este mai accentuat in mediul rural, cu o varsta medie de 39,7 ani, proportia persoanelor de peste 65 de ani fiind de 17,4%, majoritatea femei. Raportul de dependenta economica a persoanelor inactive de peste 60 de ani la 100 adulti activi economic (20-59 ani) a fost de 34, cu perspectiva de a creste dramatic in urmatoarele decenii.

La nivelul anului 2007, resursele de munca din Romania (populatia in varsta de 15-64 de ani) au fost de 15,05 milioane persoane, in crestere cu 100 mii fata de anul 2002. Rata de ocupare a fortei de munca a fost, in 2007, de 58,8%, fara modificari notabile fata de cifrele anului 2002, situandu-se cu mult sub tinta de 70% stabilita prin Strategia de la Lisabona pentru ansamblul Uniunii Europene pentru anul 2010. Din punct de vedere calitativ, insa, progresele sunt semnificative: numarul salariatilor a fost in 2007 cu aproape 500 mii mai mare decat in 2002, reducandu-se corespunzator populatia ocupata in agricultura. S-a majorat ponderea persoanelor cu studii superioare in totalul populatiei ocupate (de la 11% in 2002 la peste 14% in 2007) si a celor cu studii medii (de la 62,9% in 2002 la circa 65% in 2007), ceea ce s-a reflectat si in cresterea sustinuta a productivitatii muncii.

In acelasi timp, s-au accentuat dezechilibrele de pe piata muncii, existand in anumite sectoare sau profesii un deficit de forta de munca. Resursa de munca este diminuata si datorita varstei actuale de pensionare (putin peste 58 ani in cazul femeilor si 63,5 in cazul barbatilor), sensibil inferioara varstei limita de activitate. Somajul in randul tinerilor continua sa fie ridicat, in jur de 21%. In ansamblu, se constata ca Romania are un potential de resurse de munca nevalorificat in proportie de circa 30%, ceea ce creaza premisele pentru rezolvarea partiala si pe termen scurt a unora dintre problemele generate de deficitul fortei de munca. Totodata, exista o tendinta certa de utilizare mai eficienta a capitalului uman pe piata muncii.

Cifrele privind migratia (imigratia si emigrarea legala permanenta) nu au fost, dupa 1995, importante din punct de vedere statistic (in jur de minus 10-15 mii pe an). In schimb, emigratia temporara pentru munca in strainatate, predominant in tarile UE din zona occidentala, era estimata, in primavara 2008, la circa 2 milioane. Este vorba, in special, de adultii tineri care, daca decid sa-si permanentizeze sederea in tarile respective prin naturalizare, vor afecta si mai serios balanta pe varste si aportul de natalitate preliminat. Trebuie luat in calcul si faptul ca, in conditiile mentinerii unui decalaj important in privinta standardelor de viata si perspectivelor de implinire profesionala si personala in tara, atractia emigrarii temporare sau permanente va ramane puternica, tinand seama si de nevoile proprii ale tarilor partenere mai dezvoltate din UE, care se confrunta cu aceleasi probleme de imbatranire demografica si scadere a natalitatii.

Cele de mai sus demonstreaza ca factorii demografici reprezinta o componenta esentiala a unei viziuni de perspectiva a dezvoltarii durabile a Romaniei pe termen mediu si lung si trebuie sa-si gaseasca reflectarea adecvata in toate strategiile nationale tematice si sectoriale.

Evolutiile demografice au constituit un factor important din punct de vedere statistic (dar nu determinant din punct de vedere calitativ) al situatiei actuale in domeniul educatiei si formarii profesionale. In intervalul 2000-2006, numarul absolventilor si al unitatilor de invatamant in functiune (in special preuniversitar) s-a aflat intr-o scadere continua, cu diferentieri si oscilatii pe niveluri educationale si locatii (urban/rural) corelat fiind, de la an la an, cu diminuarea populatiei de varsta scolara.

Modificarile Legii Invatamantului din 1995 in anii 2003 si 2004 au adus imbunatatiri semnificative cadrului legal, prevazand printre altele: extinderea duratei invatamantului obligatoriu de la 8 la 10 clase; introducerea unor elemente de schimbare a sistemului de finantare a invatamantului preuniversitar prin sporirea autonomiei unitatilor de invatamant si a atributiilor autoritatilor locale; finantarea invatamantului de stat din fondurile publice a crescut de la 3,6% din PIB in 2001, la 5,2% in 2007, fiind estimata la minimum 6% incepand din anul 2008.

In urma numeroaselor sesizari critice, sustinute de studii care au relevat perpetuarea si chiar, sub unele aspecte, adancirea decalajelor fata de celelalte tari ale UE si ramanerile in urma fata de obiectivele Strategiei Lisabona, in februarie 2008, principalele partide reprezentate in Parlament au semnat, la initiativa Presedintelui Romaniei, un Pact National pentru Educatie care stabileste obiectivele strategice convenite pentru remedierea situatiei in perioada urmatoare.

Speranta medie de viata scolara era in Romania (in 2005) de 15,3 ani fata de 17,6 ani in UE-27, iar proportia din populatia intre 15 si 64 de ani cuprinsa in invatamantul de toate gradele era de 47,5%. Rata bruta de cuprindere in invatamantul primar si gimnazial a inregistrat o tendinta ascendenta, cu 4% in anul scolar 2005/2006 fata de 2002/2003, mentinandu-se insa un decalaj important (14%) intre mediul urban si cel rural. Daca in mediul urban aproape 80% dintre elevi finalizeaza ciclul obligatoriu de 10 clase prin promovarea examenelor finale, in mediul rural proportia este de sub 50%. In anul 2006, numai 2,9% din totalul populatiei active din mediul rural avea studii superioare in comparatie cu 21,0% in mediul urban.

Rata de participare la educatie a populatiei intre 15 si 24 de ani a crescut de la 37,3% in 1999/2000 la 46,1% in 2003/2004, dar rata de parasire timpurie a scolii ramane alarmanta, respectiv 19% in 2006, cu mult peste nivelul mediu al UE-27 de 15,2% si al obiectivului-tinta de sub 10% prevazut pentru aplicarea obiectivelor Strategiei Lisabona pentru anul 2010.

Proportia absolventilor invatamantului secundar superior din grupa de varsta 20-24 ani era in 2006 de 77,2% fata de obiectivul de referinta UE pentru anul 2010 de 85%. Participarea la educatia timpurie in 2006 era de 76,2% fata de 90% cat reprezinta tinta de referinta a UE pentru anul 2010.

Pana in anul 2005, nu a existat un sistem explicit, cuprinzator si unitar la nivel national pentru asigurarea calitatii educatiei. In aceste conditii, referirile la relevanta si, respectiv, calitatea educatiei si formarii profesionale s-au putut face numai pe baza evaluarilor externe. Evaluarea realizata in 2006 dupa metodologia Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) in sistemul PISA (Programme for International Student Assessment) pentru performanta generala a tinerilor de 15 ani, situa Romania pe locul 47 din 57 de tari participante, 52,7% din elevii romani fiind sub nivelul alfabetizarii stiintifice. Mediocritatea rezultatelor este mai ingrijoratoare prin raportare la evaluarea PISA din anul 2000, fata de care se inregistreaza o scadere a performantelor scolare. Raportul PISA 2006 evidentiaza o variatie mare intre rezultatele obtinute de elevii din diferite scoli si constata persistenta unor decalaje substantiale de performanta la elevii proveniti din segmentele defavorizate ale populatiei. In ceea ce priveste intelegerea problemelor de mediu, mai putin de 40% dintre elevii romani au reusit sa le identifice si sa le explice.

Situatia pare a fi si mai serioasa in ceea ce priveste invatamantul universitar, unde nu a avut loc o evaluare de tip calitativ care sa evidentieze relevanta competentelor dobandite in raport cu cerintele reale de pe piata muncii si cu exigentele dezvoltarii durabile. In termeni strict cantitativi, rata de participare a absolventilor de invatamant secundar la invatamantul superior a crescut de la 27,7% in 2000/2001 la 44,8% in 2005/2006, dar faptul ca doar 11,7% din adultii din grupa de varsta intre 25 si 64 de ani sunt absolventi de invatamant tertiar/superior (fata de 27,7% in SUA, 16,4% in Marea Britanie sau 15,4% in Franta) plaseaza Romania intr-o situatie dezavantajoasa fata de cerintele racordarii la societatea bazata pe cunoastere.

La sfarsitul anului universitar 2006/2007, erau inscrisi 818,2 mii studenti, dintre care 522,6 mii in institutiile de invatamant public si 295,6 mii in cel privat, cu o crestere de 11% fata de anul precedent, mai ales pe seama inscrierilor in sistemul de invatamant deschis la distanta din sectorul privat (reprezentand 15% din totalul studentilor). Ponderea studentelor a fost de 59,8% dintre absolventi in invatamantul public si 58% in cel privat. Preferintele la inscriere in anul scolar 2007-2008 s-au indreptat in continuare spre facultatile de profil universitar (31,4% in sectorul public si 26,3% in cel privat), economic (23,9% public si 44,3% privat), juridic (24,6% in sectorul privat) si 28,1% tehnic (in sectorul public). Este totusi important de mentionat ca, in comparatie cu obiectivul tinta al UE pentru anul 2010 privind cresterea cu 15% a participarii la programele de matematica, stiinte si tehnologii, Romania a inregistrat o rata de crestere de 25,9% in 2006.

Rata de participare a adultilor intre 25 si 64 de ani la programe educationale se afla inca, in 2006, la un nivel extrem de scazut de 1,3% fata de media UE-25 de 9,6% si fata de obiectivul tinta de 12,5% pentru anul 2010. La aceasta se adauga, ca una dintre explicatiile neparticiparii la educatia permanenta, si accesul redus la folosirea comunicatiilor prin Internet (23 utilizatori la 1000 de locuitori in 2006) si a serviciilor electronice in relatiile cu autoritatile publice (0,7%), Romania situandu-se, din acest punct de vedere, pe ultimul loc intre tarile care au aderat la UE dupa 2004.

Pentru acumularea cat mai rapida de capital uman, coroborand nivelul de educatie si tendintele demografice, datele mentionate atrag atentia asupra necesitatii unei investitii sustinute pentru cresterea cat mai rapida a proportiei absolventilor de invatamant secundar superior in cadrul grupei de varsta 20-24 ani. De asemenea, cresterea ratei de participare la invatamantul superior si a ratei de cuprindere a adultilor in programe de invatare continua poate compensa deficitul de forta de munca inalt calificata pentru o economie bazata pe cunoastere competitiva si durabila. In plus, din punct de vedere calitativ, este imperativa imbunatatirea substantiala a calitatii invatamantului obligatoriu.

Sistemul de sanatate din Romania este de tip asigurari sociale si are ca scop garantarea accesului echitabil si nediscriminatoriu la un pachet de servicii de baza pentru asigurati. In anul 2005, gradul de cuprindere in sistemul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate era de 96,08% in mediul urban si de 98,25% in zonele rurale. Masurile de modernizare intreprinse incepand cu anul 1998 si legiferarea reformei sistemului sanitar in 2006 au creat premise pentru imbunatatirea serviciilor in acest sector prin descentralizarea unor activitati, introducerea notiunii de medic de familie la libera alegere a pacientilor, dezvoltarea bazei de tratament si preventie si a accesibilitatii la servicii medicale de calitate, sporirea eficacitatii interventiilor de urgenta. Incepand din anul 2008 majoritatea unitatilor sanitare functioneaza in regim autonom, in administratia autoritatilor locale sau judetene.

Ponderea cheltuielilor pentru sanatate a crescut progresiv de la 3,6% din PIB in 2004 la 4% in 2007 si 4,5% in 2008, din care circa 80% prin sistemul asigurarilor de sanatate; cheltuielile de la bugetul de stat au fost, de asemenea majorate.

Cu toate acestea, sistemul de sanatate inregistreaza disfunctionalitati privind capacitatea de a face fata cerintelor societatii moderne datorita infrastructurii precare, gestiunii defectuoase si insuficientei cronice a investitiilor, pe fondul unor probleme socio-economice, de mediu, de nutritie si de stres persistente. Desi in ultimii cinci ani se inregistreaza un anumit trend descrescator, potrivit datelor din Raportul asupra Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (2007), Romania se situeaza in continuare pe ultimul loc in Europa la indicatorul mortalitatii infantile, cu 13,9 la o mie de nascuti vii in 2006 (17,1 la mie in mediul rural) si la incidenta imbolnavirilor de tuberculoza (de 10 ori fata de media UE).

Infrastructura sistemului de ocrotire a sanatatii se plaseaza, din punctul de vedere al gradului de acoperire si al calitatii serviciilor, la un nivel de sub 50% in comparatie cu cele 10 tari care au aderat la UE dupa 2004. Desi numarul de paturi in spitale este de 6,6 la mia de locuitori (peste media UE de 6,1), majoritatea acestora se afla in cladiri de peste 50-100 de ani vechime, insalubre si inadecvat echipate.

Incadrarea sistemului cu personal medico-sanitar avand calificare superioara este net deficitara in Romania (19,5 medici la 10.000 de locuitori fata de media UE de 28-29), situatia fiind inca si mai serioasa in privinta cadrelor medii, cu 2,04 la fiecare medic (fata de 2,66 in Ungaria sau 2,76 in Republica Ceha).

Persista serioase diferente in ceea ce priveste accesul la serviciile medicale atat sub aspect regional cat si social, cu o vulnerabilitate mai mare in randul categoriilor defavorizate. In conditiile in care peste 40% din populatie traieste in mediul rural, mai putin de 11% dintre medici isi desfasoara activitatea la tara, de peste cinci ori mai putini decat in mediul urban.

Ca si in alte tari europene, se constata o deteriorare a starii de sanatate mentala si emotionala, cu putin peste valorile medii europene, cresterea numarului abuzurilor si dependentei de substante psihoactive, a ratei suicidului si a factorilor de stres, expansiunea comportamentelor agresive si violente, inclusiv in randul minorilor.

Imbatranirea generala a populatiei adauga presiuni crescande asupra unui sistem de sanatate si asa subrezit.

Capitalul social

Functionarea optima a unei societati democratice presupune nu numai existenta unui cadru legislativ adecvat si a unei constructii institutionale eficiente, ci si dezvoltarea unei culturi participative bazate pe incredere si cooperare. Din perspectiva definitiei clasice a capitalului social ca fiind un bun societal care ii uneste pe oameni si le permite sa urmareasca mai eficient realizarea unor obiective comune, statornicirea increderii intre membrii societatii are la baza indeplinirea obligatiilor asumate si reciprocitatea. In societatea moderna, colaborarea entitatilor publice si private in slujba intereselor si drepturilor fundamentale ale cetatenilor este sustinuta de reteaua de asociatii voluntare, organizatii neguvernamentale, asociatii profesionale, grupuri caritabile, initiative cetatenesti etc. care actioneaza (autonom sau in cooperare, direct sau prin mass media) in relatia cu puterea de stat (legislativa, executiva, judecatoreasca), garantul respectarii valorilor si practicilor democratice.

In perioada dintre cele doua razboaie mondiale a avut loc in Romania o oarecare miscare in directia constituirii unor asociatii profesionale sau altor formatiuni ale societatii civile, orientate cu precadere spre actiuni de intrajutorare, caritabile sau de asistenta sociala pe baza de voluntariat. In perioada regimului comunist, asemenea forme de asociere (cu exceptia celor strict profesionale) au fost constant descurajate, iar cele existente au fost supuse unor puternice presiuni de politizare si ideologizare.

Inca din anul 1990, chiar de la inceputul procesului de tranzitie la democratia pluralista si economia de piata functionala, s-a inregistrat o crestere rapida a numarului de organizatii neguvernamentale nou create si o diversificare a profilului lor de activitate. In faza initiala, iar in anumite cazuri si in continuare, acestea s-au bucurat de sprijin organizatoric si logistic din partea organismelor similare din strainatate, in special din tarile Uniunii Europene, precum si din Statele Unite, Canada, Japonia etc. Au luat fiinta, de asemenea, filiale Romanesti ale unor organizatii internationale neguvernamentale in domenii precum drepturile omului, transparenta institutiilor publice si dreptul la informare, conservarea mediului inconjurator si promovarea principiilor dezvoltarii durabile.

Dreptul de libera asociere este consfintit in Constitutia Romaniei si face obiectul a nu mai putin de 15 legi speciale, precum si al altor reglementari prin ordonante sau decizii ale Guvernului.

Este reglementat prin lege modul de constituire, inregistrare, organizare si functionare a persoanelor juridice de drept privat, fara scop patrimonial. Statutul de persoana juridica este acordat prin hotarare judecatoreasca prin inscrierea in Registrul asociatiilor si fundatiilor. La nivel national, Registrul este tinut de Ministerul Justitiei. Legea reglementeaza, intr-un regim non-discriminatoriu, si procedura recunoasterii in Romania a persoanelor juridice straine fara scop patrimonial.

Regimul juridic al partidelor politice, patronatelor, sindicatelor, cultelor sau asociatiilor religioase, asociatiilor de tineret sau femei, structurilor de reprezentare ale comunitatilor profesionale (de exemplu, Colegiul Medicilor, Ordinul Arhitectilor etc.) este reglementat prin legi speciale.

Pentru implementarea obiectivelor Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila, prezinta un interes deosebit prevederile Legii administratiei publice locale, care reglementeaza dreptul unitatilor administrativ-teritoriale ca, in limitele competentelor lor deliberative si executive, sa coopereze si sa se asocieze, in conditiile legii, formand asociatii de dezvoltare intercomunitara, cu personalitate juridica de drept privat si de utilitate publica, in scopul realizarii in comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional, ori furnizarii in comun a unor servicii publice. Structurile asociative ale autoritatilor administratiei publice locale care functioneaza in prezent si si-au demonstrat capacitatea de initiativa si actiune includ: Asociatia comunelor din Romania, Asociatia oraselor din Romania, Asociatia municipiilor din Romania, Uniunea nationala a consiliilor judetene din Romania, Federatia autoritatilor locale din Romania.

In cazul specific al Romaniei, este extrem de relevanta aplicarea metodologiei de implementare a Agendei Locale pentru secolul XXI (AL-21), cu sprijinul Programului ONU pentru Dezvoltare, in peste 40 de localitati sau zone, pana la nivel de judet, prin implicarea activa a tuturor actorilor locali, inclusiv a organismelor societatii civile si initiativelor cetatenesti, in elaborarea si promovarea unor planuri si proiecte de dezvoltare durabila care sa intruneasca sprijinul intregii comunitati.

Majoritatea ministerelor si altor institutii centrale precum si autoritatilor locale si-au constituit birouri de relatii cu organizatiile neguvernamentale si cu mediul asociativ. S-au inregistrat progrese semnificative in privinta angajarii unor proiecte comune cu formatiuni ale societatii civile, mai ales in domenii precum furnizarea de servicii sociale sau protectia si conservarea mediului natural. Practica subventionarii partiale a unor asemenea activitati realizate in parteneriat cu organizatiile neguvernamentale de la bugetul central si bugetele locale se afla inca la inceput, dar inregistreaza o crestere constanta atat din punct de vedere cantitativ cat si al impactului real in viata comunitatilor. Astfel, numai in domeniul asistentei sociale, numarul asociatiilor sau fundatiilor selectionate ca eligibile pentru programele de subventii a crescut, intre 1998 si 2008, de la 32 la 116, iar cel al unitatilor voluntare de asistenta sociala de la 60 la 307.

Anumite initiative ale organizatiilor neguvernamentale sau unor coalitii ale acestora au avut ca efect reconsiderarea unor proiecte controversate in domeniul industriei extractive, definitivarii amplasamentelor unor intreprinderi industriale sau lucrari de infrastructura, amenajarii teritoriului si dezvoltarii urbane, ecologizarii unor situri poluate etc. Asemenea actiuni raman insa sporadice, cu o capacitate de mobilizare si sustinere limitata in timp si, in consecinta, cu un impact inca redus asupra procesului decizional.

Desi autonomia organizatiilor societatii civile este, in linii generale, recunoscuta si respectata, se constata in continuare, mai ales (dar nu exclusiv) la nivel local, persistenta unor relatii clientelare ale acestora cu autoritatile si actorii politici. Studiile de specialitate si sondajele de opinie releva mentinerea unui nivel relativ scazut, in comparatie cu alte state membre ale Uniunii Europene, al participarii cetatenilor la viata asociativa, precum si al comunicarii si relationarii dintre organizatiile societatii civile din diferite sectoare. Una dintre cauzele identificate ale acestei situatii este capacitatea redusa de finantare a initiativelor cetatenesti si a proiectelor viabile venite din partea organizatiilor neguvernamentale datorita carentelor legislative privind regimul sponsorizarii si cointeresarii mediului de afaceri in angajarea unor asemenea actiuni.

Pe masura maturizarii accelerate a actiunii civice in Romania, ca factor de sustinere a unei guvernari care isi intemeiaza legitimitatea pe responsabilitate si transparenta si ca element de importanta cruciala in promovarea principiilor si practicilor dezvoltarii durabile, solidaritatea si coeziunea sociala se va cladi pe temeiul unor principii ferme precum:

• Transparenta actului decizional al administratiei publice;
• Comunicarea permanenta si accesul liber la informatii de interes public;
• Parteneriatul durabil in realizarea obiectivelor comune convenite;
• Optimizarea utilizarii resurselor;
• Nediscriminarea organizatiilor neguvernamentale in raport cu ceilalti potentiali parteneri din comunitate;
• Respectarea valorilor organizatiilor neguvernamentale si a misiunilor acestora.

In vederea asigurarii unei implicari efective, transparente si influente a societatii civile in procesul de implementare si monitorizare a Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila se propune instituirea prin lege, sub egida Academiei Romane, a unui Consiliu Consultativ pentru Dezvoltare Durabila, cu un secretariat permanent, total autonom fata de puterea executiva dar finantat de la bugetul de stat, conform modelului practicat in majoritatea statelor membre ale UE. Ca o inovatie fata de procedurile curente din cadrul UE, se are in vedere ca acest Consiliu sa aiba dreptul de a prezenta anual Parlamentului Romaniei un raport complementar celui prezentat de Guvern, continand propriile evaluari si recomandari de actiune.

Partea III. Obiective-tinta si modalitati de actiune la orizont 2013, 2020, 2030 conform orientarilor strategice ale UE

Structura capitolelor si subcapitolelor din aceasta sectiune urmareste strict logica tematica a Strategiei de Dezvoltare Durabila revizuite a UE din 2006 (SDD/UE). Problemele si preocuparile specifice ale Romaniei care nu sunt cuprinse in orientarile prioritare ale UE sunt tratate separat in Partea IV.

Provocari cruciale

1.1. Schimbarile climatice si energia curata

Obiectiv general SDD/UE: Prevenirea schimbarilor climatice prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera, precum si a efectelor negative ale acestora asupra societatii si mediului

Conform prevederilor Conventiei-cadru a Natiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice, ratificata de Romania in 1994, schimbarile climatice sunt definite ca fiind modificarile care pot fi atribuite direct sau indirect activitatilor omenesti si care afecteaza compozitia atmosferei la nivel global si se adauga variabilitatii naturale a climei observate in decursul unor perioade relevante. In pofida tuturor eforturilor prezente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, temperatura globala va continua sa creasca, fiind necesare, in acelasi timp, masuri urgente de adaptare la efectele schimbarilor climatice.

Prin Strategia si Planul de Actiune ale Romaniei in domeniul schimbarilor climatice in perioada 2005-2007, au fost realizate o serie de actiuni importante atat in domeniul limitarii emisiilor de gaze cu efect de sera, cat si al adaptarii la efectele schimbarilor climatice si cresterii gradului de constientizare in acest domeniu.

Obligatiile privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, ce vor reveni Romaniei in perioada post-2012 in calitate de stat membru al Uniunii Europene, se conformeaza obiectivelor politice ale Uniunii Europene asumate la sesiunea de primavara a Consiliului European din 9 martie 2007, respectiv de reducere, pana in anul 2020, cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera la nivelul UE, comparativ cu nivelul anului 1990, si cresterea, in acelasi interval de timp, cu pana la 20% a ponderii energiei din surse regenerabile in totalul consumului energetic, precum si cresterea eficientei energetice cu 20%, precum si un consum minim de 10% de biocarburant din consumul total in domeniul transporturilor. In contextul obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20%, promovarea utilizarii surselor regenerabile de energie constituie un domeniu de importanta majora in pachetul legislativ privind schimbarile climatice si energia din surse regenerabile prezentat de Comisia Europeana la 23 ianuarie 2008. Tintele avute in vedere si termenele de punere in aplicare sunt, in unele privinte, mai exigente decat cele stabilite in Strategia pentru Dezvoltare Durabila revizuita a UE din iunie 2006. Pachetul legislativ mentionat este inca in dezbatere la nivel european, urmand ca cel tarziu in anul 2009 acesta sa fie adoptat.

In conformitate cu Noua Politica Energetica a Uniunii Europene din 2007, energia este un element esential al dezvoltarii la nivelul Uniunii. In aceeasi masura, ea prezinta o provocare din punctul de vedere al impactului sectorului energetic asupra schimbarilor climatice, al cresterii dependentei de importul de resurse energetice, precum si al tendintei de crestere a pretului energiei. Se porneste de la recunoasterea faptului ca UE este tot mai expusa la instabilitatea pietelor internationale de energie si la tendinta de monopolizare a rezervelor de hidrocarburi de catre un grup restrans de detinatori.

Prin realizarea unei piete interne de energie, Uniunea Europeana urmareste stabilirea unor preturi corecte si competitive, stimuleaza economisirea de energie si atragerea de investitii in sectorul energetic.

Orizont 2013. Obiectiv national: Satisfacerea necesarului de energie pe termen scurt si mediu si crearea premiselor pentru securitatea energetica a tarii pe termen lung conform cerintelor unei economii moderne de piata, in conditii de siguranta si competitivitate; indeplinirea obligatiilor asumate in baza Protocolului de la Kyoto privind reducerea cu 8% a emisiilor de gaze cu efect de sera; promovarea si aplicarea unor masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice si respectarea principiilor dezvoltarii durabile.

Pentru Romania, ca stat membru al Uniunii Europene, este deosebit de importanta racordarea la cadrul general al politicii energetice comunitare care are patru obiective majore pe termen mediu si lung: cresterea securitatii alimentarii cu energie si a infrastructurii critice; cresterea competitivitatii in domeniul energiei, reducerea impactului asupra mediului si integrarea in piata regionala de energie.

Principalele directii strategice in domeniul politicii energetice, pe care Romania trebuie sa-si mobilizeze cu prioritate eforturile in conformitate cu obiectivele si politicile convenite la nivelul Uniunii Europene, sunt:

Securitatea energetica: Mentinerea suveranitatii nationale asupra resurselor primare de energie si respectarea optiunilor nationale in domeniul energiei; cresterea sigurantei ofertei de energie si mentinerea unui grad acceptabil de dependenta fata de importuri prin diversificarea surselor de import, a resurselor energetice proprii, a rutelor si retelelor de transport nationale si regionale; cooperarea regionala pentru protectia infrastructurii critice in domeniul energiei;  

Dezvoltarea durabila: Imbunatatirea eficientei energetice pe intregul lant resurse-productie-transport-distributie-consum final prin optimizarea proceselor de productie si distributie si prin reducerea consumului total de energie primara raportat la valoarea produselor sau serviciilor; cresterea ponderii energiei produse pe baza resurselor regenerabile in consumul total si in productia de electricitate; utilizarea rationala si eficienta a resurselor primare neregenerabile si scaderea progresiva a ponderii acestora in consumul final; promovarea producerii de energie electrica si termica in centrale de cogenerare de inalta eficienta; valorificarea resurselor secundare de energie; sustinerea activitatilor de cercetare-dezvoltare-inovare in sectorul energetic, cu accent pe sporirea gradului de eficienta energetica si ambientala; reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului si respectarea obligatiilor asumate in privinta reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera si a emisiilor de poluanti atmosferici;

Competitivitatea: Continuarea dezvoltarii si perfectionarii pietelor concurentiale de energie electrica, gaze naturale, petrol, uraniu, carbune, servicii energetice; promovarea surselor regenerabile cu ajutorul certificatelor verzi, in contextul integrarii regionale; pregatirea pietei de certificate albe privind utilizarea eficienta a energiei; participarea la schema comunitara de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera; liberalizarea tranzitului de energie si asigurarea accesului constant si nediscriminatoriu al participantilor din piata la retelele de transport, distributie si la interconexiunile internationale; dezvoltarea infrastructurii energetice; continuarea procesului de restructurare si privatizare in sectoarele energiei electrice, termice si gazelor naturale; continuarea procesului de restructurare in sectorul de extractie si utilizare a lignitului in vederea cresterii profitabilitatii si accesului pe piata de capital; infiintarea bursei regionale de energie si participarea in continuare a Romaniei la procesul de consolidare a pietelor energetice la nivel european.

Prin masuri coerente de crestere a eficientei energetice se va obtine o reducere a consumului de energie finala cu 13,5% in perioada 2008-2016 in comparatie cu nivelul consumului mediu din perioada 2001-2005, in conformitate cu primul Plan National de Actiune in domeniul Eficientei Energetice 2007-2010. Acest obiectiv se va realiza prin masuri legislative, reglementari, acorduri voluntare, extinderea serviciilor pentru economii de energie, instrumente financiare si de cooperare.

Pe baza unor politici nationale si a unor strategii energetice la nivel regional si local se va promova modernizarea sistemelor de cogenerare si incalzire urbana prin folosirea unor tehnologii de inalta eficienta. Reabilitarea energetica a cel putin 25% din fondul de cladiri multietajate va asigura obtinerea unor importante economii de energie, reducerea emisiilor de dioxid de carbon si cresterea suportabilitatii facturilor energetice la nivelul consumatorilor. Se va pune in aplicare un nou sistem de asistenta sociala, uniform si directionat, care sa asigure cadrul necesar de coordonare intre diverse autoritati pentru reformarea sistemului actual de subventii pentru energie si ajutoare pentru consumatorii vulnerabili. O atentie speciala se va acorda politicii energetice rurale, urmarindu-se modernizarea sistemelor de incalzire eco-eficienta a locuintelor si de alimentare cu energie la costuri suportabile.

Prin incurajarea selectiva a investitiilor se va asigura punerea in functiune a unor noi capacitati de producere a energiei electrice bazate pe tehnologii curate, cu impact major asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera si a emisiilor de poluanti si asupra sigurantei de functionare a sistemului energetic national.

In ceea ce priveste sursele regenerabile de energie, conform pachetului legislativ prezentat de Comisia Europeana la 23 ianuarie 2008, Romania are obligatia sa elaboreze si sa prezinte Comisiei Europene un Plan National de Actiune cu precizarea obiectivelor privind ponderea consumului de energie din surse regenerabile in domeniile transporturilor, electricitatii, incalzirii si racirii, precum si a masurilor care urmeaza sa fie adoptate in vederea atingerii acestor obiective, pana la 31 martie 2010. In conditiile in care obiectivul-tinta pe ansamblul Uniunii Europene este ca 20% din totalul consumului de energie sa provina din surse regenerabile in anul 2020, noile obiective pentru Romania in perioada 2012-2020 se vor conforma tintelor asumate in procesul de distribuire a responsabilitatilor statelor membre UE. La nivelul anului 2010, ponderea resurselor regenerabile va reprezenta in Romania circa 11% din consumul total de resurse primare de energie, urmand sa ajunga la 11,2% in 2015.

Aplicarea sistemului "certificatelor verzi" va spori ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile la 9-10% din consumul final de energie electrica raportat la cantitatea de electricitate vanduta consumatorilor, avand in vedere ca mecanismul centralizat de tranzactionare, Piata Certificatelor Verzi, functioneaza inca din anul 2005. De asemenea, legislatia in domeniu prevede ca furnizorii sunt obligati sa achizitioneze anual un numar de certificate verzi egal cu produsul dintre valoarea cotei obligatorii, convenite in cadrul UE prin distribuirea responsabilitatilor intre statele membre privind promovarea energiei regenerabile, si cantitatea de energie electrica furnizata anual consumatorilor finali.

Romania va participa activ, in cadrul UE, la negocierile interne privind adoptarea in anul 2009 a pachetului legislativ "Schimbari climatice si energie din surse regenerabile" prezentat de Comisia Europeana la 23 ianuarie 2008. In acelasi timp, Romania participa, prin intermediul UE, la negocierile internationale sub egida ONU (Conventia-cadru si Protocolul de la Kyoto) in vederea convenirii la sfarsitul anului 2009, la Copenhaga, a unui nou acord global in domeniul schimbarilor climatice pentru stabilirea obiectivelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera si a actiunilor suplimentare necesare in perioada post-2012.

Adaptarea la efectele schimbarilor climatice reprezinta un proces complex datorita faptului ca gravitatea efectelor variaza de la o regiune la alta, depinzand de vulnerabilitatea fizica, de gradul de dezvoltare socio-economica, de capacitatea de adaptare naturala si umana, de serviciile de sanatate si de mecanismele de supraveghere a dezastrelor. Incepand cu anul 2007, s-a abordat la nivel european si problematica adaptarii la efectele schimbarilor climatice prin adoptarea Cartii Verzi de catre Comisia Europeana. Documentul prevede actiuni la nivelul UE concentrate pe 4 directii:

• Integrarea adaptarii in politicile sectoriale;
• Integrarea adaptarii in politica externa a statelor membre UE, vizand tarile vecine;
• Reducerea incertitudinilor prin dezvoltarea cercetarilor in domeniu;
• Implicarea societatii, mediului de afaceri si a sectorului public in pregatirea unor strategii coordonate si cuprinzatoare in domeniul adaptarii.

Sectoarele vulnerabile la efectele schimbarilor climatice in Romania si care necesita o analiza mai detaliata sunt: biodiversitatea, agricultura, resursele de apa, sectorul forestier, infrastructura-constructii, transport, turism, energie, industrie, sanatate.

O atentie deosebita trebuie acordata comunitatilor sarace care depind in mare masura de utilizarea directa a resurselor naturale locale. Acestea dispun de mijloace reduse de subzistenta si de o capacitate limitata de a face fata variabilitatii climatice si dezastrelor naturale.

Orizont 2020. Obiectiv national: Asigurarea functionarii eficiente si in conditii de siguranta a sistemului energetic national, atingerea nivelului mediu actual al UE in privinta intensitatii si eficientei energetice; indeplinirea obligatiilor asumate de Romania in cadrul pachetului legislativ "Schimbari climatice si energie din surse regenerabile" si la nivel international in urma adoptarii unui nou acord global in domeniu; promovarea si aplicarea unor masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice si respectarea principiilor dezvoltarii durabile.

Potrivit studiului de impact realizat in vederea mentinerii unui echilibru echitabil intre eforturile intreprinse de statele membre ale UE pentru atingerea obiectivului de reducere unilaterala in anul 2020 a emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20% fata de nivelul de emisii din 1990, sectoarele non-ETS (din afara schemei de comercializare a certificatelor de emisii) din Romania, reprezentate prin sursele mici din sectoarele de energie si industrie si din sectoarele transporturi, constructii, agricultura, deseuri etc. ar fi posibil sa beneficieze de o crestere de 19% a emisiilor de gaze cu efect de sera raportate la nivelul anului 2005.

Emisiile din sectoarele ETS (operatorii economici care fac parte din schema de comercializare a certificatelor de emisii) vor fi reglementate prin uniformizarea la nivel european a metodelor de alocare si distribuire a certificatelor. Se prevede ca, pentru anul 2020, numarul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera la nivel european sa fie redus cu 21% fata de numarul acestora in anul 2005.

Conform Pachetului legislativ aflat in dezbaterea Parlamentului European si a Consiliului UE, Romania va trebui sa majoreze cota parte a surselor regenerabile (solara, eoliana, hidro, geotermala, biogaz etc.) in consumul final de energie de la 17,8% in 2005 la 24% in 2020 (fata de media UE de 8,5% in 2005, cu obiectivul de a ajunge la 20% in 2020). Tinta avuta in vedere de Romania este ca, la nivelul anului 2020, ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile sa ajunga la 38%.

Prin cresterea eficientei energetice, consumul de energie primara se va reduce cu 20%, iar cel de energie finala cu 18% comparativ cu media consumului din 2001-2005.

Intensitatea energiei primare va scadea la 0,26 tep/1.000euro2005 (aproape de media UE din 2006), iar intensitatea energiei finale la 0,17 tep/1.000euro2005 (sub media UE din 2006).

Nivelul de utilizare in transporturi a biocarburantilor si altor carburanti regenerabili va reprezenta minimum 10%, procent calculat pe baza continutului energetic al tuturor tipurilor de benzina si motorina folosite, in conditiile respectarii criteriilor de sustenabilitate aferente acestor produse, cu o tinta intermediara de 5,75% in 2010.

Va continua procesul de reabilitare energetica a circa 35% din fondul de cladiri multietajate de locuit, administrative si comerciale.

Vor fi puse in functiune si racordate la sistemul national noi unitati de producere a energiei electrice pentru acoperirea cererii prevazute, inclusiv doua noi reactoare nucleare la centrala de la Cernavoda si finalizarea unor proiecte hidroenergetice.

In Romania, au fost identificate pentru fiecare sector in parte potentialele efecte negative cauzate de schimbarile climatice, precum si recomandarile privind masurile de adaptare si studiile necesare in vederea unei mai bune abordari stiintifice a adaptarii. Urmare a unei evaluari preliminare, fara a avea studii sectoriale si scenarii climatice suficient de detaliate la nivelul Romaniei, sunt propuse urmatoarele actiuni:

Integrarea adaptarii la efectele schimbarilor climatice in momentul aplicarii si al modificarii legislatiei si politicilor actuale si viitoare;

Revizuirea bugetului, a tuturor strategiilor si programelor nationale astfel incat sa se asigure includerea aspectelor privind adaptarea in politicile sectoriale;

Stabilirea cailor de comunicare in vederea implementarii masurilor de adaptare la nivel local. O mare parte din deciziile care influenteaza in mod direct sau indirect adaptarea la schimbarile climatice se iau la nivel local;

Cresterea gradului de constientizare privind adaptarea la efectele schimbarilor climatice. Schimbarile de comportament in cadrul societatilor si comunitatilor depind intr-o mare masura de gradul de constientizare a problemei.

Orizont 2030. Obiectiv national: Alinierea la performantele medii ale UE privind indicatorii energetici si de schimbari climatice; indeplinirea angajamentelor in domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera in concordanta cu acordurile internationale si comunitare existente si implementarea unor masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice.

Romania va continua sa contribuie efectiv, conform acordurilor in vigoare la nivel international si comunitar, la implementarea obiectivelor comune ale Uniunii Europene in domeniul schimbarilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera si implementarea de masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice.

Prin cresterea eficientei energetice, consumul de energie primara se va reduce cu 30%, iar consumul de energie finala cu 26% comparativ cu media consumului din perioada 2001-2005. Se va generaliza iluminatul cu lampi eficiente.

Se va extinde utilizarea tehnologiilor curate de producere a energiei electrice si caldurii bazate pe surse de energie si centrale electrice cu emisii foarte reduse de carbon, prevazute cu facilitati pentru captarea si stocarea geologica a dioxidului de carbon.

Va continua construirea de centrale si amenajari hidrotehnice care sa prelucreze 15-20% din potentialul hidroenergetic amenajabil dar inca nevalorificat.

In vederea acoperirii necesarului de energie electrica pentru dezvoltarea economica si consum se vor realiza suplimentar 2 unitati nuclearo-electrice.

Se va continua reabilitarea termica a circa 40% din fondul existent de cladiri multietajate precum si dezvoltarea de proiecte de cladiri pasive sau cu consumuri energetice foarte reduse (15-50 kWh pe metru patrat si an).

1.2. Transport durabil

Obiectiv general SDD/UE: Asigurarea ca sistemele de transport sa satisfaca nevoile economice, sociale si de mediu ale societatii, reducand, in acelasi timp, la minimum impactul lor nedorit asupra economiei, societatii si mediului.

Domeniul transporturilor este considerat prioritar in contextul planurilor de dezvoltare ale Romaniei, date fiind relatiile sale de interdependenta cu celelalte ramuri ale economiei nationale, valoarea serviciilor oferite pentru populatie si impactul considerabil asupra mediului.

Dezvoltarea transporturilor are in vedere facilitarea includerii sistemelor urbane din Romania in mediul european prin imbunatatirea serviciilor rutiere, feroviare, maritime, fluviale si aeriene avand destinatiile principale in Europa. Indicatorul relativ al accesibilitatii (combinand servicii, transbordari, preturi si durate de calatorie) urmeaza sa se alinieze progresiv pana in anul 2020 la cel existent in zonele metropolitane din Europa.

Se vor imbunatati legaturile intre orase prin stimularea serviciilor de transport public interurban si de coordonare a gestiunii si se va garanta o accesibilitate generala minima a serviciilor publice pentru toti cetatenii, acordandu-se o atentie speciala grupurilor vulnerabile (copii, batrani, persoane cu mobilitate redusa). Accesibilitatea transportului public la zonele cu densitate mica a populatiei si nuclee dispersate se va asigura la nivele minime stabilite.

Conditiile de siguranta vor creste, estimandu-se o reducere cu 50% a numarului de decese in urma accidentelor din transporturi in perspectiva anului 2030 fata de anul 1998.

In domeniul protectiei infrastructurii de transport se va dezvolta o politica de "risc zero", iar riscurile existente vor fi reevaluate continuu la toate modurile de transport.

Pentru imbunatatirea comportamentului in raport cu mediul, se va diminua progresiv impactul global al emisiilor poluante din transporturi in vederea incadrarii in obiectivele stabilite pentru Romania privind plafoanele nationale de emisii. Se va realiza o reducere cu 5% pana in 2015 a depasirilor actuale ale nivelurilor limita privind calitatea aerului in orase, urmand ca proportia sa creasca apoi pana la 15% la emisiile unde transportul constituie sursa principala de poluare

Tinand seama de situatia precara a infrastructurii si a parcului de mijloace de transport, precum si tendintele negative inregistrate in ultimii ani in privinta productivitatii resurselor consumate (a se vedea Partea II, Capitolul 2), acestui sector ii revine o pondere semnificativa din alocarile de fonduri UE nerambursabile pentru perioada 2007-2013.

Raportul negativ dintre evolutia cererii de transport (in special rutier) si cresterea produsului intern brut (PIB), care este in prezent de 4 ori mai mare decat media UE, se estimeaza ca se va reduce in viitor ca urmare a:

Modificarii progresive a structurii economiei prin reducerea ponderii sectoarelor care lucreaza cu cantitati mari de produse transportate (industriile extractive de minereuri, siderurgia si petrochimia) si consuma multa energie si prin cresterea ponderii sectoarelor care au consumuri materiale si energetice mai reduse (serviciile, industriile prelucratoare etc.) si valoare adaugata mare;

Modificarii structurii productiei de energie electrica, ca urmare a valorificarii unor surse regenerabile de energie (eoliana, solara, biomasa, geotermala, micro-hidro), a extinderii energeticii nucleare (dublata in 2008, cu perspectiva construirii altor doua unitati in urmatorii 7-9 ani) si a diminuarii ponderii centralelor termoelectrice pe carbune si pacura care necesita transportul unor cantitati mari de combustibil, uneori pe distante mari;

Reducerii, ca urmare a implementarii programelor de impulsionare a inovarii tehnice si tehnologice si de crestere a competitivitatii, a consumurilor specifice de materiale si energie in toate sectoarele productive ale economiei, cu efecte asupra volumurilor transportate;

Modificarii graduale a proceselor de productie, depozitare si desfacere, cu efecte asupra ponderii cererii de transport de marfa si persoane;

Ajustarii treptate a structurii transporturilor prin diminuarea, intr-o prima etapa, a ritmului de crestere a transportului rutier si reorientarea fluxurilor de marfuri si calatori spre celelalte moduri de transport in urmatoarele etape;

Stabilizarii cererii de transport privat si a evolutiei artificiale a nevoii de mobilitate in si in afara centrelor urbane printr-o planificare urbana si spatiala echilibrata si prin imbunatatirea serviciilor publice in transportul de calatori.

Orizont 2013. Obiectiv national: Promovarea unui sistem de transporturi in Romania care sa faciliteze miscarea in siguranta, rapida si eficienta a persoanelor si marfurilor la nivel national si international, in conformitate cu standardele europene.

Desi estimarea modului in care va evolua cererea de transport in tone/km in raport cu cresterea PIB prezinta inca un inalt grad de incertitudine, se poate aprecia ca stabilizarea cererii nu se va putea realiza in perioada 2007-2013, iar tendinta de cuplare negativa inregistrata in perioada 2001-2005 va continua si dupa anul 2013.

Tendinta nefavorabila privind productivitatea resurselor consumate inregistrata in perioada 2001-2005 (sporirea valorii totale a activitatii de transport s-a realizat integral prin consum suplimentar de resurse) se va aplatiza ca urmare a finalizarii si implementarii progresive a unui set de actiuni specifice cu privire la:

Modernizarea infrastructurilor de transport rutier, feroviar, naval si aerian, ceea ce va permite cresterea vitezelor medii de circulatie si a fluiditatii traficului, sporirea si diversificarea ofertei de transport de marfuri si a calitatii serviciilor de transport de calatori, optimizarea utilizarii mijloacelor de transport in conditii de siguranta si competitivitate;

Asigurarea unui tratament egal intre sistemele de transport din punctul de vedere al finantarii modernizarii, repararii si intretinerii infrastructurii si mijloacelor de transport (mai ales in ceea ce priveste transportul feroviar);

Accelerarea innoirii parcului de vehicule prin scoaterea din exploatare a mijloacelor de transport cu uzura fizica si morala avansata si inlocuirea acestora cu mijloace moderne, corespunzatoare normelor tehnice si de exploatare ale UE si cu eficienta economica, sociala si ecologica ridicata;

Cresterea vitezei de circulatie pe caile ferate la 140-160 km/ora, modernizarea parcului de material rulant si asigurarea conditiilor pentru transferul echilibrat al unei parti din transportul rutier pe cel feroviar, cu tinta de a obtine o cota de piata de 15% pana in 2015 (26% pentru transportul de pasageri);

Dezvoltarea progresiva a traficului pe caile navigabile interioare prin modernizarea si dezvoltarea infrastructurii portuare, asigurarea conditiilor de navigatie a navelor de pana la 2.000 tdw pe sectorul romanesc al Dunarii precum si a fluentei traficului fluvial pe toata lungimea coridorului Rhin-Main-Dunare (care intereseaza direct 8 state membre ale UE). Promovarea transportului pe caile navigabile interioare va avea un impact economico-social semnificativ prin cresterea competitivitatii transportului fluvial in relatia cu celelalte moduri de transport, ca optiune de transport complementara transportului rutier, oferind alternative de transport competitive in lantul logistic "door-to-door" si contribuind la reducerea impactului asupra mediului;

Relansarea transportului maritim prin porturile romanesti de la Marea Neagra si de pe Dunarea maritima, prin dezvoltarea structurii functionale a acestora, transformarea lor in centre logistice si integrarea lor in sistemul de transport intermodal, intr-un cadru echilibrat de concurenta loiala inter-portuara;

Implementarea standardelor UE privind transportul indermodal sau combinat, consolidarea intermodalitatii prin dezvoltarea de platforme logistice in portul Constanta si porturile dunarene, de platforme multimodale cargo pe Aeroportul International "Henri Coanda" Bucuresti Otopeni si pe alte aeroporturi specializate in operarea de marfuri, cresterea gradului de accesibilitate a transportului feroviar in porturi;

Realizarea progresiva a performantelor impuse pe piata transportului aerian privind interoperativitatea, standardele si reglementarile aplicabile, cerintele de siguranta, securitate si de protectie a mediului.

Aceste masuri vor conduce implicit la reducerea semnificativa a consumurilor de energie si a emisiilor poluante, cu efecte benefice asupra costurilor si competitivitatii pe ansamblul sistemului national de transport.

Programul Operational Sectorial "Transport", aprobat la 12 iulie 2007, stabileste, intr-o viziune coerenta, prioritatile, obiectivele si modalitatile de alocare a fondurilor structurale si de coeziune pentru dezvoltarea sectorului de transport in perioada 2007-2013, concentrate pe urmatoarele obiective:

Modernizarea si dezvoltarea axelor prioritare de transporturi transeuropene (TEN-T) de pe teritoriul Romaniei in scopul realizarii unui sistem sustenabil de transport integrat cu retelele UE. Obiectivul urmarit este accentuarea coeziunii teritoriale dintre Romania si statele membre ale UE prin reducerea semnificativa a timpilor de parcurs, imbunatatirea sigurantei si calitatii serviciilor pe principalele destinatii la nivel national si in cadrul UE, atat pentru pasageri cat si pentru marfuri, si reducerea efectelor adverse asupra mediului;

Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii nationale de transport, in afara axelor prioritare TEN-T, cu scopul de a realiza un sistem national de transport sustenabil;

Modernizarea sectorului de transport in scopul imbunatatirii protectiei mediului, a sanatatii umane si a sigurantei circulatiei.

Programul Operational Sectorial "Transport" 2007-2013 reprezinta una dintre componentele prin care se asigura implementarea obiectivelor stabilite prin lege inca din anul 2003 pentru realizarea, dezvoltarea si modernizarea retelei de transport de interes national si european, corespunzator angajamentelor asumate de Romania in acest sector si Strategiei pentru Transport Durabil pe perioada 2007-2013 si 2020, 2030 (elaborata in anul 2008).

Pentru minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului se va elabora o strategie privind protectia mediului in domeniul transporturilor, corelata cu noile politici ale UE, inclusiv cu reglementarile in domeniul maritim, focalizata pe indicatori privind nivelurile admisibile, metodele si mijloacele de monitorizare si control pentru emisiile poluante, gazele cu efect de sera si pentru zgomotele la sursa provenite din activitatile de transport. Se va intreprinde cartografierea emisiilor sonore provocate de transporturi in marile aglomeratii urbane si pe retelele de transport cu trafic intens in vederea stabilirii modalitatilor optime de protejare a populatiei si a mediului. Pe baza analizei celor mai bune practici din celelalte tari ale UE, se vor elabora reglementari privind taxele de utilizare a infrastructurilor si mijloacelor de transport si se vor promova masuri stimulative, prin instrumente financiare si/sau fiscale (reducerea sau scutirea de accize, subventii pentru cercetare-dezvoltare) pentru utilizarea mai larga a biocarburantilor si a combustibililor alternativi in activitatea de transporturi.

Orizont 2020. Obiectiv national: Atingerea nivelului mediu actual al UE in privinta eficientei economice, sociale si de mediu a transporturilor si realizarea unor progrese substantiale in dezvoltarea infrastructurii de transport.

Se vor asigura conditiile financiare si tehnice pentru continuarea lucrarilor la proiectele de modernizare si dezvoltare a infrastructurii incepute sau in curs de executie in perioada 2007-2013 si vor fi demarate lucrarile la proiectele pentru care au fost elaborate studii, in special cele ce vor fi incluse in perioada de programare 2014-2020. Un accent deosebit se va pune pe mentinerea infrastructurii modernizate sau reabilitate in parametrii de proiectare si pe eliminarea elementelor degradate prin lucrari de intretinere si reparatii.

Se va asigura finantarea si finalizarea proiectelor incluse in Programul Operational 2007-2013, respectiv pentru ramura sudica a Coridorului IV rutier si feroviar trans-european si se va incheia cea de-a doua etapa a modernizarii retelelor nationale, altele decat cele situate pe traseele TEN-T.

Se vor finaliza studiile si vor fi demarate proiectele privind modernizarea infrastructurilor situate pe Coridorul IX (rutier si feroviar) pan-european: de la frontiera cu Republica Moldova pana la frontiera cu Bulgaria, cu racordare la coridoarele IV si VII (Dunarea).

Se vor demara studiile pentru reteaua de infrastructuri situata pe coridoarele stabilite in urma actiunii de revizuire a liniilor directoare TEN-T pentru perioada 2020-2030.

Vor fi derulate programele si actiunile pentru modernizarea, dezvoltarea si asigurarea starii tehnice si functionale a retelei de transport neincluse in Programul Operational Sectorial 2007-2013, cu finantare asigurata.

Se va finaliza procesul de liberalizare a pietei interne de transport.

In urma masurilor intreprinse in prima perioada de referinta, cererea de transport in tone/km raportata la PIB se va putea reduce in perioada 2013-2020, astfel incat sa se atinga in anul 2020 valoarea medie a UE.

Orizont 2030. Obiectiv national: Apropierea de nivelul mediu al UE din acel an la toti parametrii de baza ai sustenabilitatii in activitatea de transporturi.

Este previzibil ca, progresiv, dupa anul 2020, sa se finalizeze majoritatea proiectelor de modernizare si dezvoltare incepute si in special cele ce vor fi incluse in perioada de programare 2018-2024, iar prioritatile sa se concentreze pe atingerea standardelor comunitare ale serviciilor oferite pe Reteaua Principala de Trafic Intens TEN-T, pe reteua modernizata si dezvoltata (in mod firesc, vor exista diferente intre previziuni si rezultatele efective, acestea urmand sa fie revizuite si corectate periodic).

Se va extinde sistemul coordonat de gestionare a traficului si vor fi introduse sisteme noi de tarife pentru folosirea infrastructurii de catre diferite grupuri de utilizatori.

1.3. Productie si consum durabile

Obiectiv general SDD/UE: Promovarea unor practici de consum si productie sustenabile.

O abordare realista a acestei arii problematice presupune evaluarea modelului de productie si consum pe care s-a bazat evolutia economiei Romanesti in ultima perioada de timp, in scopul identificarii solutiilor pentru reducerea consumului de resurse materiale pe unitate de valoare adaugata bruta (VAB) si decuplarii dinamicii produsului intern brut (PIB) de cea a consumului integrat de resurse materiale si energetice, precum si de impactul negativ asupra mediului.

Luand ca baza de referinta cifrele anului 2000 (100%), productia de bunuri si servicii a inregistrat in perioada 2001-2007 o crestere de 63,2%, in vreme ce valoarea adaugata bruta a sporit cu numai 52,1% ca urmare a majorarii cu 73,1% a consumului intermediar (valoarea bunurilor si serviciilor achizitionate si consumate, exclusiv activele fixe). Coroborarea acestor date indica faptul ca in aceasta perioada dinamica valorii adaugate a fost inferioara celei a productiei (in ciuda unei dinamici pozitive a productivitatii muncii), iar plusul de productie s-a realizat printr-un consum mai mare de resurse. Raportul dintre dinamica VAB si cea a consumului intermediar a fost in toti acesti ani negativ, inregistrand chiar o deteriorare progresiva (95,9% in 2001, 99,4% in 2002, 96,5% in 2003, 99,3% in 2004, 98,6% in 2005, 98,3% in 2006 si 99.3% in 2007).

Aceste date releva ca evolutia economica a Romaniei in ultimii cinci ani (ca si in perioadele precedente, de altfel) s-a bazat pe un model contrar principiilor dezvoltarii durabile promovate de Uniunea Europeana din care Romania face acum parte. Continuarea acestui trend prezinta un risc real pentru sustenabilitatea cresterii economice pe termen lung datorita consumului excesiv si nerational de resurse, cu consecinte negative asupra starii capitalului natural si asupra dezvoltarii sociale si umane intr-un context concurential.

In Romania exista un dezechilibru structural in ceea ce priveste consumul alimentar al populatiei precum si deficiente de ordin calitativ in productia si comercializarea alimentelor. Totodata, sectorul agricol, desi dispune de conditii naturale deosebit de favorabile pentru acoperirea cel putin a necesarului de consum intern, nu asigura accesul intregii populatii la o alimentatie rationala, iar preturilor unor produse alimentare nu sunt accesibile grupurilor vulnerabile. Autoconsumul alimentar este ridicat, in special in zonele rurale, iar pentru aprovizionarea oraselor se importa unele alimente de baza.

Este deci necesara modificarea, prin politici si instrumente adecvate, in concordanta cu principiile economiei de piata si cu reglementarile UE in domeniu, a mentalitatii consumeriste si a apetitului de a maximaliza castigurile pe termen scurt. In acest scop se impune, in perioada imediat urmatoare, o analiza de profunzime a factorilor care influenteaza evolutiile semnalate si stabilirea, pe aceasta baza, a politicilor economice care sa stimuleze cresterea semnificativa a productivitatii resurselor.

Orizont 2013. Obiectiv national: Gestionarea eco-eficienta a consumului de resurse si valorificarea maximala a acestora prin promovarea unui model de consum si productie care sa permita o crestere economica sustenabila pe termen lung si apropierea treptata de nivelul mediu de performanta al tarilor UE.

Principala cale de majorare a productivitatii resurselor o reprezinta ajustarea structurala a economiei prin marirea ponderii specifice a produselor, proceselor si activitatilor care utilizeaza un volum redus de resurse energetice si materiale dar genereaza o valoare adaugata mare.

Din acest punct de vedere, cel mai eficient segment al economiei este sectorul serviciilor. Luand ca baza de referinta anul 2005, se constata ca productivitatea totala a resurselor consumate in sectorul serviciilor a fost substantial mai mare decat in industrie si in constructii. Desi structura si calitatea serviciilor in Romania nu este inca adaptata la cerintele unei economii moderne, acest sector de activitate este singurul in care valoarea adaugata este superioara consumului de resurse (cu 39,3%).

Perspectiva de dezvoltare si modernizare a acestui sector, cu consecinte economico-financiare, sociale si ecologice favorabile, este ilustrata de compararea cu situatia din alte state membre ale UE. Cu o contributie de circa 50% in formarea produsului intern brut, sectorul serviciilor in Romania se afla inca in urma celor din Bulgaria (59%), Polonia si Ungaria (61-65%), Slovacia, Suedia, Austria, Germania (67-69%), Italia, Portugalia, Regatul Unit, Grecia, Olanda (71-74%), Franta (77%), media UE situandu-se la circa 70% din PIB. Pentru o ilustrare punctuala, incasarile din turism ale Romaniei pe cap de locuitor au fost, in 2006, de 3 pana la 8 ori mai mici decat ale Poloniei, Bulgariei, Ungariei si Republicii Cehe.

Dezvoltarea, specializarea si cresterea calitatii serviciilor nu reprezinta un scop in sine ci un instrument specific al economiilor moderne pentru cresterea eficientei si competitivitatii in toate celelalte sectoare economice si sociale. Contributia adusa de serviciile de cercetare-dezvoltare-inovare, informatica, transport si comunicatii, formarea si perfectionarea continua a fortei de munca, intermedieri financiare etc., departe de a inhiba dezvoltarea sectoarelor direct productive (industrie, constructii, agricultura, silvicultura, pescuit si piscicultura), le pune in valoare potentialul de modernizare si de eficientizare a folosirii resurselor.

Pentru perioada 2008-2013, se va stimula dezvoltarea unor categorii de servicii care pot avea un impact pozitiv major asupra cresterii productivitatii resurselor si a eco-eficientei, cu efect de multiplicare in alte sectoare economice: cercetarea tehnologica in scopul reducerii consumurilor materiale si energetice pentru produse si procese; expertiza si consultanta pentru utilizarea eco-eficienta a fondurilor disponibile pentru investitiile destinate modernizarii infrastructurilor si proceselor de productie; activitati ce promoveaza cresterea eficientei achizitiilor, inclusiv a achizitiilor publice pe criterii ecologice, si valorificarea optima a bunurilor si serviciilor produse in Romania pe nisele de piata cele mai favorabile.

Prin dezvoltarea infrastructurii de comunicatii in banda larga, avand ca obiectiv central o acoperire de 95% cu conexiuni broadband pana in anul 2013, se va accelera oferirea de servicii publice destinate cetatenilor si mediului de afaceri, cu consecinte semnificative in toate sectoarele de activitate. Pentru afirmarea rolului tehnologiei informatiilor si comunicatiilor ca parghie necesara si obligatorie intr-un mediu concurential din ce in ce mai accentuat se va urmari agregarea cererii publice, cresterea utilizarii si sporirea accesibilitatii serviciilor digitale, cresterea disponibilitatii si atractivitatii serviciilor, dezvoltarea de continut si aplicatii, educatia si constientizarea consumatorilor. Se va sprijini dezvoltarea infrastructurii in sectoarele in care mecanismele de piata nu se dovedesc suficiente pentru satisfacerea cerintelor de dezvoltare si in zonele defavorizate. Se va asigura acoperirea tuturor localitatilor urbane cu conexiuni la o retea de transmisii nationala prin fibra optica.

Se vor aplica masuri stimulatorii pentru cresterea semnificativa a calitatii serviciilor furnizate pe piata unica a UE ca element determinant al perceptiei competitivitatii de tara. Dezvoltarea serviciilor in mediul rural (comerciale si financiare, de consultanta agricola si edilitara, transport si agroturism, medicale si sanitar-veterinare etc.) va permite valorificarea unei surse suplimentare pentru cresterea PIB prin atragerea unei parti din populatia ocupata in agricultura (care reprezinta 30,5% din populatia activa dar contribuie la PIB cu mai putin de 9%). Aceasta va conduce in acelasi timp la cresterea veniturilor populatiei din mediul rural si poate crea premise pentru reducerea ponderii agriculturii de subzistenta in favoarea fermelor agricole comercial viabile.

Utilizarea judicioasa a resurselor depinde, in buna masura, si de evolutiile care survin in structurile intrasectoriale. In aceasta privinta industria, sectorul cu cea mai mare pondere in consumul de resurse, a cunoscut ajustari structurale profunde, mai ales in perioada 2000-2007.

In industria extractiva au fost scoase din exploatare zacamintele de minereuri metalifere al caror continut redus de substante utile si costuri de productie ridicate nu mai justificau subventionarea de la bugetul de stat iar subventiile la extractia huilei si a minereului de uraniu au fost reduse permanent, urmand sa fie sistate pana in anul 2010.

In sectorul electroenergetic, cresterea productiei (+13,9%) a fost inferioara celei pe ansamblul industriei (+41,3%) ca urmare a reducerii intensitatii energetice. In acelasi timp insa, productivitatea resurselor a scazut datorita cresterii consumului intermediar (+15,6%) si reducerii valorii adaugate. Cresterea ponderii subsectorului nuclearo-electric si a celui hidroelectric, modernizarea tehnologica a celui termoelectric si aportului crescand al surselor de energie reinnoibile prevazute pentru perioada urmatoare vor conduce la inversarea acestei tendinte.

Industria prelucratoare releva tendinta unei dinamici superioare (51,5% in 2007 comparativ cu 2000) fata de cea extractiva (3,1%). Productivitatea resurselor a fost influentata pozitiv de cresterile inregistrate in productia mijloacelor de transport rutier (188,8%), masini si echipamente electrice (+59,6%), mobilier (+77%) si in industria alimentara (+77,0%), unde dinamica valorii adaugate brute a depasit-o pe cea a consumului de resurse. Se poate aprecia ca evolutia pozitiva a acestor subsectoare se va mentine si in perioadele urmatoare.

In perioada 2008-2013 si in continuare, politicile in domeniul dezvoltarii industriale vor urmari atat directiile strategice si obiectivele generale ale economiei Romanesti cat si elementele fundamentale ale evolutiilor din cadrul UE, in conformitate cu preceptele dezvoltarii durabile. Principalii factori care vor influenta evolutia diferitelor sectoare industriale pe termen mediu sunt:

Mentinerea si dezvoltarea unui mediu de afaceri atractiv, menit sa sporeasca fluxul investitional, sa stimuleze modernizarea tehnologica si innoirea permanenta a proceselor si produselor;

Considerarea impactului produselor asupra mediului pe parcursul intregului ciclu de viata al acestora (de la proiectare, fabricare, asamblare, marketing, distributie, vanzare si folosire pana la reciclare si eliminare);

Sustinerea activitatilor de cercetare, dezvoltare si inovare in stransa legatura cu necesitatile reale ale industriei si cu cerintele pietei pentru a obtine avantaje competitive si a reduce decalajele tehnologice si de productivitate fata de tarile mai avansate din UE;

Promovarea tehnologiilor digitale in toate etapele, de la proiectare la productie si marketing, inclusiv in gestionarea intreprinderilor;

Dezvoltarea pietei concurentiale in conditiile regulilor pietei unice si evitarea practicilor anticoncurentiale si a concentrarilor economice;

Perfectionarea asistentei sectoriale concomitent cu modernizarea rolului autoritatilor publice in elaborarea si implementarea politicilor industriale si in gestionarea proceselor de restructurare si dezvoltare, in conformitate cu practica UE;

Incurajarea investitiilor directe ca sursa de capital, know-how, tehnologie si abilitati de management;

Sustinerea in continuare a dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii (IMM) din sectoarele industriei prelucratoare pentru realizarea de produse calitativ superioare si cu costuri reduse, conform cerintelor pietei.

Estimarile preliminare conduc la concluzia ca, prin aplicarea unor instrumente adecvate de politica economica, in perioada 2008-2030 productivitatea resurselor materiale si energetice consumate poate creste cu o rata medie anuala de 3-4% prin:

Ajustarea macrostructurii economiei (cresterea ponderii serviciilor de la 48,8% in 2005 la circa 55% in 2013, 60% in 2020 si 70% in 2030) precum si a structurilor intrasectoriale (reducerea ponderii subsectoarelor energo si material intensive in industrie);

Reducerea cu minimum 1,2-1,5% pe an a consumurilor specifice de materiale si energie si a pierderilor in industria prelucratoare, in sectoarele energetic si rezidential, transporturi si constructii ca urmare a cresterii semnificative a investitiilor destinate modernizarilor tehnologice si a infrastructurilor precum si a calitatii managementului energetic si tehnologic;

Cresterea cu 2-3% pe an a ponderii produselor cu valoare adaugata mare, bazate pe tehnologii medii si inalte, precum si a serviciilor, in structura exportului;

Ameliorarea semnificativa a performantelor tehnico-economice si a calitatii produselor si serviciilor in scopul cresterii gradului de valorificare si, implicit, a valorii adaugate, raportata la aceeasi valoare a resurselor consumate;

Imbunatatirea managementului comercial, a procedurilor de achizitie a materiilor prime (in special a celor energetice), materialelor, componentelor si serviciilor, precum si valorificarea produselor si serviciilor pe nisele de piata cele mai favorabile, in corelare cu evolutia preturilor pe pietele internationale.

Prin realizarea acestor obiective, care sunt pe deplin fezabile, se estimeaza ca peste 60% din cresterea economica se poate realiza fara consumuri suplimentare de resurse materiale si energetice.

Cresterea productivitatii resurselor consumate va conduce, in acelasi timp, la reducerea ritmului de epuizare a rezervelor la principalele categorii de materii prime si va contribui la reducerea costurilor, ameliorarea competitivitatii si la asigurarea sustenabilitatii cresterii economice.

In domeniul agriculturii si productiei alimentare se va pune accentul pe asigurarea securitatii alimentare si sigurantei alimentelor. Agricultura va avea in continuare un rol important pentru asigurarea veniturilor unei parti semnificative din populatia activa, prin propria angajare, in timp ce diversificarea activitatilor in zonele rurale va necesita masuri complexe, esalonate in timp. Promovarea modelului de productie si consum durabile concomitent cu protejarea ecosistemelor si decuplarea cresterii economice de degradarea mediului vor asigura sustenabilitatea productiei alimentare, reducerea si eliminarea dezechilibrelor de pe piata agricola generate de modul de utilizare a resurselor naturale si vor duce la o mai buna valorificare a avantajelor comparative de care dispune agricultura romaneasca. In acest scop, se va aplica o politica rationala coerenta pentru dezvoltarea sustenabila a agriculturii, a sectoarelor de procesare a materiilor prime agricole si incurajarea cresterii cantitative si calitative a productiei de alimente si a consumului alimentar in conditii de sustenabilitate.

Pentru reducerea impactului negativ al activitatilor umane asupra mediului, in perioada de referinta va incepe implementarea Planului de Actiune al UE privind consumul si productia durabile prin angajarea unui dialog sistematic si permanent cu asociatiile patronale si cu partenerii sociali in vederea convenirii unor tinte de performanta ecologica si sociala pentru principalele produse si procese.

Implementarea masurilor cuprinse in planul de actiune ETAP, privind introducerea tehnologiilor ecologice si stimularea eco-inovatiei prin aplicarea foii de parcurs nationale, va accelera sporirea cererii si productiei de echipamente si procedee destinate acestui scop in toate intreprinderile si sectoarele economice. Prin corelarea obiectivelor-tinta ale programelor operationale sectoriale, in special Strategia Nationala in domeniul cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice, cu cele de dezvoltare regionala se va stimula diseminarea inovarilor cu efecte sociale si ecologice si a tehnologiilor orientate spre imbunatatirea conditiilor de mediu, utilizarea rationala a resurselor naturale neregenerabile si folosirea sustenabila a resurselor regenerabile.

Activitatile de cercetare-dezvoltare-inovare si de promovare a tehnologiilor eco-eficiente se vor orienta prioritar spre sectoarele si domeniile unde aplicarea acestora poate crea efecte semnificative de progres ecologic si de competitivitate (produse alimentare organice, tehnologia apei, eficienta energetica, transportul urban, industriile cu impact major asupra mediului, constructiile, colectarea selectiva, reciclarea si neutralizarea deseurilor, biocombustibilii etc.).

Se va introduce treptat sistemul de achizitii publice ecologice in vederea apropierii, pana in 2013, de obiectivul stabilit al UE de a se situa in 2010 la nivelul mediu atins in 2006 de statele membre cele mai performante. In acest scop se vor intreprinde masuri concrete pentru:

Dezvoltarea unei piete a produselor si serviciilor ecologice care sa conduca la imbunatatirea performantelor de mediu si a tehnologiilor folosite;

Modernizarea sistemelor utilizate de autoritatile si institutiile publice pentru achizitionarea de produse, servicii si lucrari care sa includa, atunci cand este posibil, criterii ecologice in documentatia de atribuire;

Considerarea posibilitatii de a elabora, impreuna cu patronatele, reguli si obiective convenite voluntar pentru introducerea criteriilor ecologice in achizitiile operatorilor economici din sectorul privat;

Accelerarea procesului de incurajare a participarii voluntare a organizatiilor si operatorilor economici la sistemul comunitar de eco-management si audit (EMAS).

Se va extinde treptat, conform deciziilor UE, etichetarea produselor in functie de performantele lor ecologice si se vor realiza campanii coerente de informare a consumatorilor, cu participarea societatilor comerciale de desfacere cu amanuntul, a organismelor de reglementare a pietei si a organizatiilor societatii civile, pentru promovarea produselor si serviciilor eco-eficiente, inclusiv a celor rezultate din agricultura ecologica.

Pentru asigurarea sustenabilitatii productiei si consumului, in conformitate cu obiectivele UE, se vor adopta reglementari specifice, dupa cum urmeaza:

Cuprinderea in notele explicative la bugetele de venituri si cheltuieli si in situatiile financiare ale operatorilor economici a indicatorului "productivitatea resurselor", masurat prin raportul dintre valoarea adaugata bruta si consumul intermediar + valoarea consumurilor materiale totale. Introducerea acestui indicator face posibila stabilirea unei culturi de performanta in randul managerilor cu privire la eficienta valorificarii achizitiilor, vizand atat latura tehnologica cat si cea comerciala, precum si evaluarea mai corecta de catre actionari a calitatii administrarii si managementului din punctul de vedere al evolutiei durabile a afacerilor intreprinderii; adoptarea unor politici eficiente de investitii si a unei viziuni pe termen mediu si lung, inclusiv prin introducerea in practica de lucru curenta a planurilor de afaceri si a bugetelor de venituri si cheltuieli multianuale; identificarea si valorificarea sistematica a surselor potentiale de reducere a consumurilor de materiale si energie si de crestere a productivitatii prin modernizare tehnologica si innoire a produselor conform cerintelor pietei.

Introducerea, incepand cu anul 2010, in rapoartele anuale ale societatilor listate la bursa si, incepand din anul 2012, ale tuturor societatilor din industrie, agricultura si transporturi a obligatiei de a furniza informatii relevante cu privire la managementul resurselor, performanta de mediu a proceselor sau activitatilor desfasurate, precum si la etichetarea ecologica (numarul si ponderea produselor etichetate ecologic).

Cresterea capacitatii de implementare a legislatiei existente privind achizitiile publice, atat la nivelul institutiilor publice cat si al operatorilor economici, cu accent special pe prevederile referitoare la introducerea in caietele de sarcini a unor obligatii clare privind eco-eficienta si respectarea normelor de protectie a mediului.

Initierea de catre institutiile publice centrale, judetene si orasenesti, in cooperare cu patronatele, camerele de comert si industrie, universitati si institute de cercetare, a unor actiuni de constientizare si responsabilizare sociala cu privire la problemele consumului si productiei durabile. Aceasta se poate realiza prin: actiuni publicitare privind cele mai bune practici (inclusiv pe Internet); schimburi directe de experienta (vizite si ateliere de lucru); diseminarea oportunitatilor de afaceri in domeniul consultantei, pregatirii si realizarii de proiecte, achizitionarea si verificarea performantelor echipamentelor pentru protectia mediului si tehnologiilor ecologice.

Incurajarea crearii, in cadrul centrelor de excelenta sau in mod autonom, a unor platforme tehnologice specializate si proiecte-pilot care sa vizeze cu prioritate promovarea tehnologiilor si proceselor de productie eco-eficiente, marirea eficientei energetice, dezvoltarea surselor alternative de energie, inclusiv a biocombustibililor, imbunatatirea tehnologiilor de gestionare a apei, deseurilor si solurilor, transportul ecologic, productia de materiale ecologice etc.

Este vizata, de asemenea, crearea unui sistem de taxe care sa incurajeze consumul durabil (de exemplu, avantaje fiscale, reduceri sau scutiri de taxe, impozite pentru achizitii de masini, case ecologice, instalarea de panouri solare etc.).

In conformitate cu recomandarile UE, aflate in curs de elaborare, se au in vedere ajustari ale sistemului fiscal prin transferarea unei parti din impozitarea pe forta de munca catre impozitarea consumului de resurse materiale si energetice. Aceasta actiune poate avea efecte pozitive majore asupra dezvoltarii durabile prin: incurajarea directionarii investitiilor spre subramurile in care productivitatea resurselor este mai ridicata si inhibarea cresterii sectoarelor energo- si material-intensive a caror dezvoltare excesiva pe termen lung nu poate fi sustinuta de resursele disponibile; promovarea produselor si serviciilor bazate pe tehnologii de complexitate medie si inalta, cu grad de prelucrare avansat si valoare adaugata mare, precum si cresterea ponderii acestora in export.

Orizont 2020. Obiectiv national: Decuplarea cresterii economice de degradarea mediului prin inversarea raportului dintre consumul de resurse si crearea de valoare adaugata si apropierea de indicii medii de performanta ai UE privind sustenabilitatea consumului si productiei.

Tinta principala este accelerarea dezvoltarii in ansamblu a sectorului de servicii si a contributiei acestuia la cresterea produsului intern brut astfel incat sa se atinga o pondere de circa 60%.

Paralel, se va stimula, prin mijloace compatibile cu economia de piata si cu reglementarile UE, dezvoltarea ramurilor de productie de bunuri si servicii cu consumuri minime de energie si materiale dar cu valoare adaugata ridicata.

Se va asigura apropierea de nivelul mediu al tarilor UE in privinta aplicarii tehnologiei informatiilor si comunicatiilor, inclusiv prin acoperirea cu conexiuni broadband si oferirea unor servicii de calitate pentru utilizatorii individuali, autoritatile publice si mediul de afaceri.

Se vor generaliza practicile UE de aplicare a criteriilor de performanta ecologica, economica si sociala in achizitiile publice (achizitii publice durabile), de dezvoltare si implementare a tehnologiilor eco-eficiente si de constientizare a publicului larg asupra virtutilor si avantajelor directe ale unui model sustenabil de productie si consum.

Orizont 2030. Obiectiv national: Apropierea de nivelul mediu realizat la acea data de tarile membre UE din punctul de vedere al productiei si consumului durabile.

1.4. Conservarea si gestionarea resurselor naturale

Obiectiv general SDD/UE: Imbunatatirea gestionarii resurselor naturale si evitarea exploatarii lor excesive, recunoasterea valorii serviciilor furnizate de ecosisteme.

Strategiile succesive de dezvoltare durabila ale Uniunii Europene (2001 si 2006) tind sa puna accentul, intr-o masura crescanda, pe conservarea si valorificarea prudenta a capitalului natural. Printre factorii determinanti ai acestei evolutii a fost constientizarea pericolelor reale ale schimbarilor climatice cauzate de activitatile umane precum si perceptia publica tot mai accentuata asupra avantajelor folosirii unor produse si servicii curate din punct de vedere ecologic, cu efecte benefice asupra sanatatii si bunastarii oamenilor.

Orizont 2013. Obiectiv national: Reducerea decalajului existent fata de alte state membre ale UE cu privire la infrastructura de mediu, atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ, prin dezvoltarea unor servicii publice eficiente in domeniu, conforme conceptului de dezvoltare durabila si cu respectarea principiului poluatorul plateste.

Programul Operational Sectorial de "Mediu" al Romaniei 2007-2013, aprobat de Comisia Europeana in iulie 2007, este corelat cu strategiile de dezvoltare si cu celelalte programe finantate din fonduri europene si nationale si vizeaza conformitatea cu directivele UE in materie, reflectand in acelasi timp interesele nationale.

Pe ansamblu, strategiile si programele nationale referitoare la mediu corespund orientarilor Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a UE reinnoite (2006) si vizeaza realizarea urmatoarelor obiective specifice:

(a) Imbunatatirea calitatii si accesului la infrastructura de apa si apa uzata prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare in majoritatea zonelor urbane pana in 2015 si stabilirea structurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilor de apa/apa uzata.

Data fiind situatia infrastructurii existente in domeniul gestionarii apelor (a se vedea Partea II, Cap. 2), in conformitate cu Tratatul de Aderare, Romania a obtinut perioade de tranzitie pentru conformarea cu acquis-ul pentru colectarea, descarcarea si epurarea apelor uzate municipale pana in 2015 pentru 263 aglomerari mai mari de 10.000 locuitori echivalenti (l.e.) si pana in 2018 pentru 2.346 aglomerari intre 2.000 si 10.000 l.e., precum si pana in 2015 pentru calitatea apei potabile.

Se prevede promovarea unor sisteme integrate de apa si apa uzata intr-o abordare regionala, pentru a oferi populatiei si altor consumatori servicii de apa la calitatea ceruta si la tarife acceptabile. Tintele propuse pentru anul 2015 (conform Directivei 2000/60/CE) sunt: constructia sau reabilitarea surselor de apa in vederea potabilizarii si a statiilor de tratare a apei potabile in 300 localitati (fata de 60 in 2006); extinderea sau reabilitarea retelelor de distributie a apei potabile astfel ca proportia populatiei conectate la serviciile de apa sa ajunga la 70% (fata de 52% in 2006); extinderea sistemelor de canalizare pentru aglomerarile de peste 2.000 locuitori la 69,1% din locuitorii echivalenti racordati in 2013, 80,2% in 2015 si 100% in 2018 (fata de 48,7% in 2005); construirea de statii de epurare a apelor uzate si reabilitarea celor existente in localitatile cu peste 2.000 locuitori pentru a realiza o acoperire de 60,6% l.e. In 2013, 76,7% in 2015 si 100% in 2018 (fata de 34,9% in 2005); sporirea volumului de apa uzata epurata corespunzator la 60% in 2015 (fata de 35% in 2006).

In corelare cu investitiile din fonduri structurale, in zonele rurale investitii in infrastructura de apa vor fi finantate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR).

Pana in anul 2013 se va aplica Programul (aprobat in 2005) de eliminare treptata a evacuarilor, emisiilor si pierderilor de substante periculoase in mediul acvatic pentru prevenirea poluarii resurselor de ape interioare de suprafata, costiere, marine si subterane si limitarea periclitarii ecosistemelor acvatice (Directiva 2006/11/EC). Se va asigura implementarea Directivei (1991/676/EC) privind protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati din surse agricole, transpusa in legislatia romaneasca inca din anul 2000. Se vor incheia lucrarile de elaborare a Planului de Amenajare pe Bazine/Spatii Hidrografice (pana in decembrie 2009) si a Planurilor de Management al Riscului de Inundatii, inclusiv a hartilor de hazard si de risc la inundatii (pana in decembrie 2013).

Pentru finantarea actiunilor stabilite in perioada 2008-2013 este prevazuta suma de circa 3,27 miliarde euro, din care 85% din Fondul de Coeziune al UE, fata de necesarul estimat de circa 19 miliarde euro pana in 2015. Diferenta considerabila dintre fondurile disponibile si cele necesare pentru indeplinirea obiectivelor propuse reclama un efort major pentru identificarea unor surse suplimentare de finantare prin recurgerea la concesionarea pe scara mai larga a serviciilor de apa si promovarea parteneriatelor public-privat.

(b) Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deseurilor prin imbunatatirea gestionarii deseurilor si reducerea numarului de zone poluate istoric in minimum 30 de judete pana in 2015.

Romania a obtinut perioade de tranzitie in vederea conformarii cu Directivele UE pentru depozitele de deseuri municipale pana in 2017; depozitarea temporara de deseuri periculoase pana in 2009; depozitarea de deseuri industriale nepericuloase pana in 2013. Un numar de 177 depozite vor trebui sa-si inceteze activitatea si se va asigura reducerea treptata a cantitatilor depuse in cele 101 depozite municipale neconforme. Pana in anul 2013 se va reduce pana la 2,4 milioane tone cantitatea anuala a deseurilor biodegradabile depozitate, reprezentand 50% din totalul produs in 1995, si se vor implementa masuri pentru reducerea considerabila a depozitarii deseurilor de ambalaje.

Actiunea in acest domeniu se va concentra pe punerea in aplicare a proiectelor integrate de gestionare a deseurilor la nivel national si regional prin orientarea ierarhica a investitiilor conform prioritatilor stabilite: prevenire, colectare selectiva, reciclare, valorificare, tratare si eliminare. Programele de management integrat se vor extinde progresiv si in mediul rural prin instituirea unor servicii de colectare, si prin eliminarea gropilor de gunoi necontrolate.

Se va incheia studiul, inceput in 2005, privind inventarierea siturilor poluate istoric si determinarea prioritatilor de interventie in baza unei analize de risc, drept prima faza a unei strategii pe termen lung pentru valorificarea economica sau ecologizarea si revenirea in regim natural a acestor zone.

Pana in anul 2013 se prevede un grad de recuperare a materialelor utile din deseurile de ambalaje pentru reciclare sau incinerare cu recuperare de energie de 60% pentru hartie sau carton, 22,5% pentru mase plastice, 60% pentru sticla, 50% pentru metale si 15% pentru lemn. Se prevad masuri speciale, cu termene de executie intre sfarsitul anului 2008 si 2013 pentru recuperarea deseurilor de echipamente electrice si electronice precum si pentru inchiderea unor instalatii de incinerare neconforme pentru deseurile medicale. Tintele propuse pentru anul 2015 vizeaza: crearea a 30 sisteme integrate de gestionare a deseurilor la nivel regional/judetean; inchiderea a 1.500 depozite mici situate in zone rurale si a 150 depozite vechi in zonele urbane; realizarea a 5 proiecte pilot pentru reabilitarea siturilor contaminate istoric; asigurarea unor servicii imbunatatite de salubritate si management al deseurilor pentru un numar de 8 milioane locuitori.

Finantarea actiunilor prevazute insumeaza circa 1,7 miliarde euro, din care 80% se asigura din Fondul European de Dezvoltare Regionala. Aceste investitii vor fi complementare celor realizate din fonduri PHARE, ISPA Fondul de Mediu sau din alte surse.

(c) Reducerea impactului negativ asupra mediului si diminuarea schimbarilor climatice cauzate de sistemele de incalzire urbana in cele mai poluate localitati pana in 2015.

Romania a obtinut perioade de tranzitie pana in anul 2013, respectiv 2017, pentru respectarea valorilor limita de emisii (dioxid de sulf, oxizi de azot si pulberi) in vederea conformarii cu Directivele UE privind reducerea emisiilor provenite din instalatii mari de ardere.

Cantitatile de emisii totale anuale de dioxid de sulf se vor reduce de la 540 mii tone in 2007 la 148 mii tone in 2013, cele de oxizi de azot de la 128 mii tone in 2007 la 112 mii tone in 2013, iar cantitatile de emisii totale anuale de pulberi se vor reduce de la 38,6 mii tone in 2007 la 15,5 mii tone in 2013.

Actiunile programate prevad utilizarea rationala a surselor de energie neregenerabile si, acolo unde este posibil, a surselor regenerabile sau mai putin poluante in sistemele de incalzire urbana. Se are in vedere corelarea acestor masuri cu programul de gestionare a apei, intrucat infrastructura precara a retelelor de incalzire municipala cauzeaza pierderi insemnate in retelele de distributie a apei.

Pentru reabilitarea sistemelor urbane de incalzire in zonele critice, principalele tinte urmarite la nivelul anului 2015 se refera la implementarea celor mai bune tehnici disponibile pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf (SO₂) la 15 mii tone (de la 80 mii tone in 2003) si de oxid de azot (NO_x) la 4 mii tone (de la 7 mii in 2003). Emisiile de pulberi se vor reduce de la 38,6 mii tone/an in 2007 la sub 15,5 mii tone/an in 2013, iar cele de metale grele se vor mentine sub nivelul anului 1989. Se prevede reabilitarea sistemelor de incalzire centrala in 8 municipalitati, avand ca rezultat o imbunatatire substantiala a calitatii aerului, si elaborarea studiilor de optiune pentru alte 15 localitati, completata cu reabilitarea depozitelor neconforme de zgura si cenusa precum si a retelelor de distributie a apei calde si caldurii.

Costurile totale ale indeplinirii cerintelor de calitate a aerului din acquis-ul comunitar in acest sector, identificate la nivelul anului 2004, se ridica la circa 5,2 miliarde euro pentru perioada 2007-2013. Cofinantarea efectiva din Fondul de Coeziune al UE se va situa la nivelul de circa 230 milioane euro, cu o contributie echivalenta din bugetul national si bugetele locale (in total circa 460 milioane euro). Masurile pentru protectia aerului sunt sustinute si prin Programul Operational Sectorial "Cresterea competitivitatii economice" (cofinantat din Fondul European de Dezvoltare Regionala), care prevede investitii pentru reducerea emisiilor de gaze poluante la nivelul instalatiilor mari de ardere care opereaza in sectorul energetic national. Cu toate acestea, sursele de finantare identificate sunt evident insuficiente, necesitand un aport aditional substantial prin intermediul imprumuturilor externe si promovarii parteneriatelor public-privat.

(d) Conservarea biodiversitatii si a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor protejate, inclusiv prin implementarea retelei Natura 2000. Obiectivul principal in perioada de referinta este implementarea unor sisteme adecvate de management pentru protectia naturii in vederea conservarii diversitatii biologice, a habitatelor naturale, a speciilor de flora si fauna salbatica. Actiunile prevazute vizeaza intarirea capacitatii institutionale, la nivel national si local, si atragerea participarii publice (un rol important revenind ONG-urilor) pentru conformarea cu Directivele relevante ale UE, in special cele referitoare la pasari si habitate, in corelare cu dezvoltarea retelei Natura 2000. Siturile Natura 2000 reprezinta 17,84% din suprafata tarii, inclusiv 273 de situri de importanta comunitara (13,21% din suprafata).

Agentia Nationala pentru Arii Protejate si Conservarea Biodiversitatii, care devine functionala in anul 2008, va asigura coordonarea generala a elaborarii si implementarii planurilor de management pentru fiecare dintre siturile desemnate pentru protejare. Tot pana la sfarsitul anului 2008 se prevede definitivarea cadastrului ariilor protejate de importanta comunitara si a ghidului metodologic privind integrarea aspectelor de biodiversitate in procedura de evaluare a impactului asupra mediului.

Tintele concrete propuse pentru anul 2015 includ sporirea numarului de arii protejate si situri Natura 2000 care dispun de planuri de management aprobate, de la 3 in 2006 la 240 in 2015 si extinderea acestor suprafete la 60% din totalul ariilor protejate.

Masurile propuse pentru conservarea, reabilitarea si dezvoltarea fondului forestier in conformitate cu Planul de Actiune al UE pentru Paduri sunt prezentate in sectiunea "Dezvoltarea rurala, agricultura, silvicultura si pescuitul" (Partea IV, Capitolul 3.2).

Finantarea implementarii masurilor prevazute se ridica la circa 172 milioane euro din care 80% se acopera prin cofinantare UE prin Fondul European de Dezvoltare Regionala.

(e) Reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra populatiei prin implementarea masurilor preventive in cele mai vulnerabile zone.

Obiectivele principale vizeaza instituirea unui management durabil al inundatiilor in zonele cele mai expuse la risc si protejarea si reabilitarea litoralului Marii Negre.

Realizarea unui nivel adecvat de protectie impotriva inundatiilor se impune datorita cresterii in intensitate a acestor dezastre naturale in ultimul deceniu. Inundatiile din 2005 si 2006 pe teritoriul Romaniei au avut efecte catastrofale, afectand peste 1,5 milioane persoane (93 morti) si producand daune grave elementelor de infrastructura (pagube totale estimate la 2 miliarde euro). Interventiile prioritare propuse se vor implementa pe baza unei strategii pe termen lung, vizand actiuni la nivel national si regional privind dezvoltarea graduala a infrastructurii pentru prevenirea inundatiilor si reducerea consecintelor destructive ale acestora, elaborarea unor harti de pericol de risc si a unor metodologii precise pentru pregatirea de proiecte, management, supervizare si publicitate.

Tintele propuse la nivelul anului 2015 includ pregatirea si inceperea punerii in aplicare a unui numar de 10 proiecte majore de protectie impotriva inundatiilor de care sa beneficieze circa 1,5 milioane locuitori din zonele de risc si reducerea riscului de incidenta a inundatiilor in zonele de interventie cu 30%.

Pentru zonele de litoral se vor efectua reabilitari de coasta pe o lungime de 10 kilometri, cu extinderea suprafetei de plaja cu 30%.

Se va actiona pentru eficientizarea interventiilor dupa inundatii si alte dezastre naturale (cutremure, alunecari de teren) prin crearea unor unitati operative speciale, instruirea si dotarea lor cu echipamente, precum imbunatatirea sistemelor de avertizare si informarea publica asupra riscurilor.

Necesarul de finantare este stabilit, pentru prima etapa, la circa 270 milioane euro, din care 82% Fondul de Coeziune.

Investitiile totale care sunt necesare pentru a asigura conformitatea cu directivele UE in materie de protejare a mediului, conservare a resurselor naturale si gestionare rationala a acestora pentru perioada 2007-2013 se ridica la circa 18 miliarde euro. Costurile estimate pentru conformarea cu acquis-ul comunitar pana in anul 2018 se ridica la 29,3 miliarde euro, din care se prevede o acoperire de 5,4 miliarde euro (18%) din bugetul de stat si bugetele locale, 9,9 miliarde (34%) din fonduri UE, 7,8 miliarde (27%) din investitii ale sectorului privat si 6,2 miliarde (21%) din alte surse (Fondul de Mediu, proiecte internationale, altele decat cele cofinantate de UE, imprumuturi externe etc.).

In aceste conditii, apare necesara o insistenta sporita a partii Romane pentru obtinerea unor alocari suplimentare in cadrul negocierii viitorului buget comunitar, paralel cu efortul de a veghea la folosirea cat mai eficienta a fondurilor de investitii disponibile si de a identifica noi surse de finantare pentru sprijinirea initiativelor locale prin promovarea parteneriatului public-privat, a unor mecanisme flexibile de creditare si a concesionarii utilitatilor in formule atragatoare pentru investitori.

Orizont 2020. Obiectiv national: Atingerea nivelului mediu actual al tarilor UE la parametrii principali privind gestionarea responsabila a resurselor naturale.

Avand in vedere tintele strategice ale sectorului de mediu si masurile preconizate pentru perioada 2008-2013, inca din aceasta perioada de programare vor trebui stabilite necesitatile privind modificarile legislative, capacitatile si reformele administrative, inclusiv crearea de noi institutii sau redistribuirea responsabilitatilor pentru implementarea proiectelor din noua perioada de programare.

In masura in care se acopera necesarul de finantare pe domeniul gospodaririi apelor si apelor uzate, conform obiectivelor asumate prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana, localitatile cu peste 2.000 locuitori vor avea asigurata aprovizionarea cu apa potabila de calitate si acces la canalizare precum si dotarea cu statii de epurare a apelor uzate in proportie de 100% inca din anul 2018. Se va continua procesul de imbunatatire a serviciilor de apa, canalizare si tratarea apelor uzate in localitatile rurale mai mici. In anul 2021 vor fi revizuite planurile de management si amenajare a bazinelor si spatiilor hidrografice. Planul de management al riscului de inundatii va fi definitivat si publicat pana in decembrie 2015, iar in 2018 se va face o evaluare preliminara, introducandu-se ajustarile necesare. Hartile de hazard si hartile de risc la inundatii vor fi revizuite pana in decembrie 2019 si actualizate, ulterior, la fiecare 6 ani. Pe baza analizei rezultatelor obtinute pana in 2013, vor fi reevaluate domeniile de interventie, prioritatile de actiune si necesarul de finantare pentru perioada urmatoare.

In privinta managementului integrat al deseurilor, se va trece treptat de la depozitarea deseurilor la colectarea selectiva si valorificarea intr-o proportie mai mare a deseurilor reciclabile, inclusiv prin transformarea deseurilor organice in compost, si utilizarea exclusiva, pentru mediul urban, a depozitelor ecologice. In mediul rural, va creste gradul de implementare a sistemelor de management integrat al deseurilor.

La capitolul imbunatatirea calitatii aerului, se va continua reabilitarea sistemelor centrale de incalzire, ajungandu-se la incadrarea emisiilor de SO₂, NO_x si pulberi in limitele prescrise de Directivele UE.

Vor continua actiunile initiate in perioada anterioara pentru imbunatatirea biodiversitatii si patrimoniului natural prin perfectionarea gestionarii ariilor naturale protejate, inclusiv completarea retelei Natura 2000, adancirea studiilor de specialitate pentru fundamentarea proiectelor, introducerea si urmarirea unor noi indicatori sintetici de performanta, promovarea unor tehnologii eco-eficiente, aplicarea reglementarilor UE privind zonele maritime si gestionarea integrata a zonelor de litoral.

Se va incheia, in linii mari, elaborarea planurilor de actiune pentru prevenirea inundatiilor si interventiile in cazul dezastrelor naturale, inclusiv pentru reabilitarea celei mai mari parti a zonei de litoral.

Orizont 2030. Obiectiv national: Apropierea semnificativa de performantele de mediu ale celorlalte state membre UE din acel an.

Romania se va alinia, in linii generale, la cerintele si standardele UE privind gestionarea apei si apelor uzate, in conformitate cu proiectiile preliminare ale Planului de management al bazinelor hidrografice. Se prevede atingerea obiectivelor de mediu pentru toate corpurile de apa din Romania.

Vor fi reanalizate prioritatile de actiune in domeniul gestionarii deseurilor, imbunatatirii calitatii aerului, conservarii biodiversitatii si patrimoniului natural, precum si prevenirii dezastrelor naturale pe baza rezultatelor obtinute in perioada anterioara de referinta, si se vor stabili noi obiective in conformitate cu politicile UE si tendintele predominante pe plan mondial.

1.5. Sanatatea publica

Obiectiv general SDD/UE: Promovarea unor servicii medicale de calitate in conditii de egalitate si imbunatatirea protectiei impotriva amenintarilor la adresa sanatatii.

Sanatatea publica a devenit in mod oficial un domeniu care intra in competenta Uniunii Europene, in conditiile respectarii principiului subsidiaritatii, odata cu adoptarea Tratatului de la Maastricht (1992), iar prin Tratatul de la Amsterdam (1997) s-a stipulat ca toate politicile in alte domenii-cheie ale activitatii comunitare trebuie sa tina cont de cerintele de protectie a sanatatii umane. Regulamentele, directivele si deciziile adoptate de-a lungul timpului in cadrul Uniunii Europene fac parte din acquis-ul comunitar si sunt obligatorii pentru statele membre. Resursele alocate domeniului sanatatii si sistemelor de sanatate in statele din nucleul central al Uniunii Europene se ridica la circa 8,5% din PIB, reprezentand in medie, cu variatii de la tara la tara, 1.600 euro pe cap de locuitor.

Desi nu exista inca un sistem medical european unitar ci numai modele de referinta (german, francez, britanic, scandinav), este evidenta tendinta spre adoptarea unor standarde si protocoale comune pentru efectuarea si evaluarea tratamentelor, actiunilor de preventie si starii generale a populatiei, in conditiile in care toate sistemele din tarile UE sunt de tip social si se bazeaza pe principiul solidaritatii (asiguratii beneficiaza egal de servicii, desi contributiile lor variaza dupa venit).

Orizont 2013. Obiectiv national: Imbunatatirea structurii sistemului de sanatate, a calitatii actului medical si a ingrijirilor furnizate in cadrul serviciilor de sanatate; ameliorarea starii de sanatate a populatiei si cresterea performantei sistemului de sanatate.

Romania nu dispune inca de o viziune strategica pe termen mediu si lung in domeniul sanatatii publice pentru atingerea parametrilor medii de performanta din celelalte tari ale Uniunii Europene si pentru integrarea organica a acestor preocupari in strategiile nationale si programele operationale sectoriale sau tematice. Planul Strategic al Ministerului Sanatatii Publice 2008-2010 ofera unele repere orientative privind desfasurarea, in continuare, a acestui proces si recomanda elaborarea si adoptarea unei Strategii Nationale de promovare a sanatatii si a educatiei pentru sanatate, precum si a unor planuri specifice pe patologii.

Principalele directii de activitate stipulate pe termen scurt sunt:

(a)   Cresterea accesibilitatii la serviciile medicale

(i) Implementarea de programe nationale de sanatate care sa raspunda problemelor de sanatate publica prioritare si nevoilor grupurilor vulnerabile prin:

Dezvoltarea capacitatii de reactie rapida la amenintarile la adresa sanatatii prin eficientizarea structurii existente de supraveghere si raspuns in privinta bolilor transmisibile, cu o capacitate de notificare si verificare imediata, 24 ore pe zi, in tot cursul anului;

Reducerea impactului asupra sanatatii publice a bolilor transmisibile cu impact major (HIV, tuberculoza, infectii cu transmitere sexuala, infectii nosocomiale) precum si a bolilor cronice; focalizarea actiunilor preventive si de asigurare de servicii de baza catre populatiile aflate in situatie de risc crescut; stabilirea unor pachetele minime de ingrijiri medicale asigurate pentru grupurile vulnerabile; introducerea unor sisteme de raportare standardizata si de evaluare periodica pe baza unor indicatori specifici;

Promovarea unor interventii asupra determinantilor starii de sanatate prin ierarhizarea factorilor de risc pe diferite grupuri de populatie; instituirea unor programe de educatie pentru sanatate si de informare asupra riscurilor, inclusiv in privinta sedentarismului, nutritiei, consumului de tutun, alcool si droguri psihotrope, nivelului de sanitatie si igiena in locuinte, sigurantei alimentare; evaluarea eficacitatii campaniilor de constientizare si ajustarea lor in vederea cresterii impactului pe termen lung;

Deplasarea accentului catre serviciile preventive de sanatate;

(ii) Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii furnizorilor de servicii medicale si dotarea acestora cu aparatura, echipamente si mijloace de transport specifice prin construirea a 28 spitale de urgenta noi (8 regionale universitare si 20 judetene), reabilitarea a 15 spitale judetene de urgenta; realizarea dotarii cu aparatura si echipamente medicale, inclusiv cu mijloace de transport specifice, prin licitatii publice deschise.

(iii) Dezvoltarea resurselor umane prin identificarea unor facilitati pentru atragerea personalului medical in zone izolate, defavorizate economic; deplasarea in asemenea zone a unor echipe medicale mobile pentru evaluarea starii de sanatate a populatiei si a riscurilor specifice, precum si pentru desfasurarea de activitati de educatie pentru sanatate; extinderea retelei de asistenta medicala comunitara integrata; definirea rolului asistentilor medicali comunitari si formarea profesionala a acestora (angajarea a 500 persoane pe an dintre care 50 de etnie roma); producerea de materiale informative si educationale specifice; implementarea unui sistem de indicatori pentru evaluarea performantei.

(iv) Stabilirea listei de medicamente esentiale pentru sanatatea populatiei care sa fie acoperite total sau partial prin sistemul de asigurari sociale de sanatate.

(b)   Cresterea calitatii serviciilor medicale:

Asigurarea continuitatii actului medical prin cresterea ponderii ingrijirilor la domiciliu, asistentei medicale primare si serviciilor de specialitate acordate in ambulator.

Realizarea compatibilitatii cu sistemele de sanatate din celelalte tari membre ale UE prin adoptarea de standarde pentru produse si tehnologii medicale, formarea profesionala si crearea unor retele de informare; introducerea si utilizarea conceptelor de medicina bazata pe dovezi si evaluare a tehnologiilor medicale; standardizarea masurilor de siguranta a pacientilor.

Cresterea competentelor profesionale ale personalului medical, in special a medicilor, prin imbunatatirea pregatirii profesionale de baza; introducerea unor criterii mai severe pentru obtinerea licentei de medic si pentru formarea profesionala a asistentilor medicali si a infirmierelor; re-evaluarea specialitatilor si atestatelor conform standardelor de baza practicate in UE; cresterea abilitatilor de comunicare ale personalului medical.

Introducerea unor practici medicale unitare bazate pe ghiduri de practica si protocoale clinice.

Evaluarea spitalelor in perspectiva obtinerii acreditarii prin: constituirea unei Comisii Nationale de Acreditare a Spitalelor (CNAS); precizarea competentelor pe tipuri de spitale; elaborarea procedurilor, standardelor si metodologiei de acreditare; acreditarea tuturor spitalelor in termen de 5 ani (pana in 2012).

(c) Imbunatatirea finantarii sistemului de sanatate prin cresterea transparentei     in utilizarea fondurilor; informatizarea sistemului in scopul evidentierii costurilor reale ale serviciilor medicale; intarirea capacitatii de evaluare, audit statutar si control financiar; intarirea disciplinei financiare; dezvoltarea de parteneriate pentru furnizarea de servicii medicale si nemedicale, externalizarea unor servicii; reprofilarea unor unitati neperformante; incurajarea cooperarii si parteneriatelor cu sectorul privat, organizatiile neguvernamentale si societatea civila; infiintarea de sectii private in spitale publice; cultivarea unui mediu concurential real intre furnizorii de servicii de sanatate.

(d) Descentralizarea sistemului sanitar prin transferul de competente, atributii si responsabilitati catre administratia publica locala; preluarea de catre autoritatile locale a activitatilor de promovare si educatie pentru sanatate, a competentelor legate de recrutarea, formarea si evaluarea activitatii mediatorilor sanitari si asistentilor comunitari precum si a celor legate de asistenta medicala, inclusiv de medicina dentara, in unitatile de invatamant; realizarea, intr-o prima etapa, a transferului spitalelor orasenesti, comunale si a centrelor de sanatate, iar in a doua etapa a spitalelor municipale in administrarea efectiva a autoritatilor si comunitatilor locale; evaluarea intermediara la 6 luni si finala dupa 1 an a rezultatelor obtinute in fiecare etapa si operarea corecturilor necesare.

(e) Reorganizarea institutionala a Ministerului Sanatatii Publice, a structurilor din subordinea sau coordonarea sa.

Dupa cum se poate vedea din simpla enumerare a actiunilor preconizate pe termen scurt, Planul aprobat pentru 2008-2010, desi contine obiective ambitioase in raport cu situatia existenta la punctul de pornire, se axeaza in principal pe recuperarea unora dintre cele mai flagrante decalaje fata de indicii de performanta considerati drept minimali in majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene.

Omisiuni importante fata de prioritatile stabilite in sectorul sanatatii publice prin Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila se constata in privinta initiativei legislative si designului institutional din partea autoritatilor centrale de specialitate in domenii precum securitatea alimentelor, folosirea aditivilor si etichetarea produselor alimentare destinate consumului uman; reglementarea producerii si utilizarii substantelor chimice, inclusiv pesticidele, care pot crea riscuri semnificative pentru sanatatea populatiei si a mediului natural; influenta factorilor poluanti, inclusiv a radiatiilor ionizante si substantelor radioactive, asupra sanatatii umane; dimensiunea reala a problemelor de sanatate mentala si impactul socio-economic al starilor emotionale si de stres; evaluarea stiintifica a efectelor utilizarii unor organisme modificate genetic in alimentatia umana si animala; problemele specifice ale riscurilor de sanatate pe domenii ocupationale, in speta in sfera transporturilor, precum si in conditii de saracie extrema etc.

Viitoarele programe in domeniu vor trebui sa tina seama in mai mare masura de evolutiile demografice mai mult decat ingrijoratoare si sa se concentreze pe efectele asupra sanatatii populatiei generate de mobilitatea transfrontaliera, recrudescenta unor maladii transmisibile (inclusiv a tuberculozei rezistente la antibiotice, asociate sau nu cu HIV/SIDA), modificarea morbiditatii prin cresterea incidentei bolilor cardiace si a celor provocate de diabet, obezitate, cancer si neuropsihice.

O atentie speciala va trebui sa fie acordata problemelor specifice de sanatate care pot surveni drept consecinta a schimbarile climatice.

Este, de asemenea, necesara implicarea activa a serviciilor de sanatate publica in actiunile menite sa duca la realizarea unei calitati a mediului in care nivelul contaminantilor produsi de om sa nu aiba un impact semnificativ si sa nu reprezinte un risc pentru sanatatea umana. Aceasta presupune:

Identificarea riscului pe care il prezinta pentru sanatatea umana diferitele categorii de contaminanti; substantele periculoase trebuie sa devina obiectul unor proceduri specifice de management al riscului inainte ca acestea sa fie utilizate;

Identificarea si evaluarea traseelor pe care contaminantii ajung in organismul uman si stabilirea celui mai eficient mod de actiune pentru a diminua nivelul de expunere sau, cel putin, aducerea acestui nivel la valori acceptabile;

Fixarea anumitor prioritati mediu-sanatate la stabilirea politicilor specifice prin care se urmareste eliminarea contaminantilor sau utilizarea substantelor nepericuloase in produse si in procesele de productie.

Orizont 2020. Obiectiv national: Atingerea unor parametri apropiati de nivelul mediu actual al starii de sanatate a populatiei si al calitatii serviciilor medicale din celelalte state membre ale UE; integrarea aspectelor de sanatate si demografice in toate politicile publice ale Romaniei.

Avand in vedere tintele strategice ale sectorului sanitar si masurile preconizate pentru perioada anterioara, incepand cu anul 2014 vor fi consolidate noile structuri institutionale, in special pentru asigurarea calitatii serviciilor de asistenta medicala in conditiile descentralizarii si managementului pe programe. Se vor initia noi masuri, inclusiv prin initiative legislative, pentru fundamentarea deciziilor in domeniul politicilor de sanatate prin analiza performantei sistemului in functie de rezultate, evaluarea tehnologiilor, efectuarea sistematica de cercetari de cost/eficacitate si cost/beneficiu.

Prin implementarea principalelor programe de sanatate, se prevede continuarea trendului descrescator in privinta mortalitatii si morbiditatii infantile si materne, incidentei imbolnavirilor si mortalitatii prin boli transmisibile si prin cancer (scadere cu 50%). In acest scop, se va trece la al doilea val de servicii organizate la nivel populational pentru preventia secundara (screening) in privinta cancerului de col uterin, a incidentei si mortalitatii prin cancer de san si de colon.

Va continua cresterea procesului de acoperire a populatiei cu servicii de baza cum ar fi asistenta de urgenta, cresterea cu 50% a accesului la servicii de asistenta medico-sanitara (ingrijiri pe termen lung) a populatiei de varsta a treia, cresterea acoperirii cu servicii paliative la 60% din necesar si cu servicii de asistenta de psihiatrie comunitara la 70% din necesar.

Orizont 2030. Obiectiv national: Alinierea deplina la nivelul mediu de performanta, inclusiv sub aspectul finantarii serviciilor de sanatate, al celorlalte state membre ale UE.

Romania se va alinia, in linii generale, la cerintele si standardele UE privind accesul la serviciile de baza privind asistenta de urgenta, asistenta medicala primara, controlul cancerului, asigurarea cu servicii de sanatate mintala la nivelul comunitatii.

1.6. Incluziunea sociala, demografia si migratia

Obiectiv general SDD/UE: Crearea unei societati bazate pe incluziunea sociala prin luarea in considerare a solidaritatii intre generatii si in interiorul lor si asigurarea cresterii calitatii vietii cetatenilor ca o conditie a bunastarii individuale durabile.

Activitatile Uniunii Europene in domeniul protectiei si incluziunii sociale sunt reglementate prin deciziile Consiliului European din martie 2006 care stabilesc noi obiective si modalitati de actiune si incurajeaza cooperarea dintre statele membre potrivit metodei deschise de coordonare. Comunicarea Comisiei Europene privind Serviciile Sociale de Interes General statueaza reperele principale ale responsabilitatilor agentiilor guvernamentale si organismelor de suport in acest domeniu. Statelor membre le revin, de asemenea, indatoriri precise in baza Pactului European pentru Tineret si a Pactului European pentru Egalitatea de Gen.

Cel de-al doilea Raport al Romaniei asupra realizarii Obiectivelor Mileniului convenite in cadrul ONU, aprobat la 18 septembrie 2007, releva faptul ca o buna parte dintre obiectivele asumate in 2003 si care prezinta relevanta pentru problematica incluziunii sociale au fost indeplinite, unele dintre acestea in avans, creand premisele pentru o imbunatatire substantiala a situatiei pana in anul 2013 si in perioadele urmatoare. Astfel, rata saraciei severe s-a redus de la 10,91% in 2002 la 4,1% in 2006 (fata de tinta propusa de 5,4%), permitand stabilirea unei noi tinte de 3,5% pentru 2009; cresterea cu peste 50% a numarului copiilor de origine roma inrolati in procesul educational; o usoara crestere a ratei de ocupare a populatiei feminine (de la 52% in 2002 la 52,8% in 2007), cu perspectiva atingerii unui nivel de 55% in 2010 si 60% in 2015.

Cu toate acestea, decalajele fata de media UE in privinta accesului la serviciile de protectie sociala si a masurilor active pentru promovarea incluziunii sociale raman importante si vor constitui obiectul unei preocupari serioase, printr-un ansamblu de politici publice, si dupa 2013. Aceste politici vor trebui sa vizeze, de asemenea, in mod prioritar, stabilizarea si redresarea intr-un orizont de timp realist a situatiei demografice, care a inregistrat tendinte negative alarmante in ultimele doua decenii.   

Orizont 2013. Obiectiv national: Crearea unui cadru legislativ, institutional si participativ modern pentru reducerea riscurilor de saracie si excluziune sociala, promovarea coeziunii sociale, egalitatii de sanse si diversitatii culturale, precum si pentru gestionarea responsabila a fenomenelor demografice si migratiei.

Prevederi relevante pentru domeniul incluziunii sociale se regasesc, practic, in toate strategiile nationale si programele sectoriale. Un capitol distinct consacrat acestor aspecte este cuprins in Programul Operational Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013", aprobat in octombrie 2007.

Programele prin care sunt finantate initiativele sociale acopera ansamblul populatiei Romaniei, dar sunt directionate prioritar spre reducerea riscului saraciei, promovarea accesului la servicii pentru anumite grupuri defavorizate, imbunatatirea accesului si participarii grupurilor vulnerabile pe piata muncii. Grupurile tinta identificate includ: populatia roma, persoanele cu dizabilitati, tinerii care parasesc sistemul de stat pentru protectia copilului, femeile, familiile cu mai mult de 2 copii, familiile monoparentale, copiii in situatii de risc, infractorii si fostii delincventi, persoanele dependente de droguri si alcool, persoanele fara adapost, victimele violentei domestice, persoanele infectate cu HIV/SIDA, persoanele afectate de boli profesionale, refugiatii si azilantii. La acestea se adauga problemele specifice ale copiilor ai caror parinti se afla la munca temporara in strainatate si care se afla in ingrijirea unor persoane varstnice sau altor membri de familie (reprezentand, potrivit sondajelor recente, intre 1/3 si 1/5 din numarul total al familiilor din unele zone rurale).

Principalele domenii de interventie prevazute sunt:

(i) Dezvoltarea economiei sociale prin implicarea activa a tuturor actorilor relevanti (institutii publice, asociatii patronale sau profesionale, sindicate etc.) si incurajarea cu precadere a actiunii sociale a organizatiilor neguvernamentale si altor formatiuni ale societatii civile (cooperative sociale, asociatii de ajutor reciproc, fundatii si asociatii de caritate si voluntariat). In acest fel, va fi sprijinita dezvoltarea unor comunitati locale puternice, furnizarea unor servicii utile pentru populatie, cetatenia activa, precum si aparitia unor noi actori in economie, rezultand in cresterea oportunitatilor de ocupare pentru grupurile vulnerabile si realizarea     coeziunii si solidaritatii sociale.

(ii) Imbunatatirea accesului si participarii grupurilor vulnerabile pe piata muncii prin masuri suplimentare celor prevazute pentru ansamblul populatiei, favorizand o abordare focalizata si personalizata, inclusiv actiuni de sensibilizare si constientizare publica privind problematica populatiei de etnie roma.

(iii) Promovarea egalitatii de sanse pe piata muncii prin facilitarea accesului femeilor in zone economice rezervate traditional barbatilor, la pozitii de conducere sau in politica, combaterea stereotipurilor de gen, traficului de fiinte umane, violentei domestice, discriminarii sau hartuirii sexuale la locul de munca, crearea unei piete a muncii incluzive, furnizarea de programe speciale pentru femei (munca la domiciliu, timpul flexibil de munca etc.), inclusiv recalificarea pentru alte ocupatii a persoanelor angajate in industrii care prezinta risc de delocalizare (textile, confectii).

(iv) Initiative transnationale pentru o piata incluziva a muncii prin extinderea ariei de colaborare cu celelalte tari membre ale UE, schimb de experienta si informatii privind legislatia primara si secundara, procedurile de lucru, metodologiile de evaluare a performantei in domeniul protectiei si incluziunii sociale, adaptarea formarii profesionale la noile tehnologii. Intrucat Romania are unul dintre cele mai mari segmente de populatie de etnie roma din tarile UE, apare necesara initierea si promovarea consecventa a unor actiuni concrete, inclusiv prin adoptarea unor masuri legislative si practici uniforme, la nivelul intregii Uniuni Europene, privind problematica specifica a acestei etnii.

In perioada imediat urmatoare se vor realiza urmatoarele actiuni:

Elaborarea si adoptarea unui pachet legislativ coerent privind combaterea saraciei, prevenirea excluziunii sociale si implementarea conceptului de economie sociala, inclusiv Legea de infiintare a Observatorului Social si a unui centru de documentare in domeniul incluziunii sociale, Legea unica a prestatiilor sociale si operationalizarea Agentiei Nationale pentru Prestatii Sociale;

Reanalizarea cuantumului prestatiilor sociale si a sistemului de alocatii familiale avand ca scop, printre altele, reconcilierea vietii de familie cu cea profesionala;

Asigurarea unui sistem unic de acreditare, autorizare si licentiere a furnizorilor de servicii in domeniul asistentei sociale si a unor criterii unice pentru serviciile din domeniul protectiei copilului, persoanelor varstnice sau cu dizabilitati, victimelor violentei in familie si altor categorii defavorizate;

Promovarea de programe speciale pentru cresterea calitatii vietii persoanelor in varsta, cu implicarea mai accentuata a autoritatilor publice locale si organizatiilor civice in acordarea serviciilor socio-medicale si de ingrijire ambulatorii si la domiciliu; dezvoltarea si modernizarea serviciilor de rezidenta;

Initierea si dezvoltarea unor servicii alternative pentru ingrijirea copiilor (crese, centre de zi, gradinite) si a unor programe speciale pentru copiii cu dizabilitati, realizarea unor campanii de constientizare privind drepturile copiilor;

Modernizarea si dotarea infrastructurii serviciilor socio-medicale, cu precadere a celor de urgenta (centre sociale, servicii rezidentiale, centre multifunctionale);

Sustinerea sectorului neguvernamental in vederea dezvoltarii de servicii sociale prin reglementarea unui cadru unic de finantare si stabilirea procedurilor de sprijinire a asociatiilor si fundatiilor care desfasoara activitati de asistenta sociala;

Consolidarea capacitatii institutionale si administrative a autoritatilor centrale si locale si a interactiunii acestora cu fundatiile caritabile si asociatiile de asistenta pe baza de voluntariat.

Promovarea unor initiative romanesti proprii in cadrul institutiilor UE in domeniul incluziunii sociale, inclusiv adoptarea unor reglementari unitare la nivelul intregii Uniuni Europene privind problematica specifica a comunitatilor rome.

In urma adoptarii acestor masuri, se prevede ca numarul structurilor economiei sociale sa creasca de la 3 in 2005 la 830 in 2015 (cu o sporire a numarului de locuri de munca create in asemenea structuri de la 12 la 5.000), numarul de participanti la programele de calificare sau recalificare destinate grupurilor vulnerabile sa creasca de la 6.487 in 2005 la 150.000 in 2015 (dintre care pentru romi de la 1.500 la 65.000, pentru persoane cu dizabilitati de la 160 la 20.500 si pentru tineri care parasesc sistemul de stat de protectie de la 221 la 5.400), numarul de persoane dependente sprijinite de la 12.526 in 2005 la 40.000 in 2015, numarul de participanti la programele de formare destinate specialistilor in domeniul incluziunii sociale de la 4.795 in 2005 la 10.000 in 2015.

Este un fapt ca evolutiile demografice in Romania sunt ingrijoratoare, cu trenduri negative pe termen lung. Conform estimarilor convergente din surse nationale si internationale, fara a lua in considerare migratia externa, dar admitand o crestere considerabila a sperantei de viata la nastere, populatia Romaniei ar putea sa scada de la 21,5 milioane locuitori in 2007 la 21,2 milioane in 2013, la 20,8 milioane in 2020 si la 19,7 milioane in 2030, urmand sa ajunga la 16,7 milioane la mijlocul secolului. Consecintele acestor evolutii sunt considerabile in toate domeniile vietii economico-sociale (forta de munca, educatie si formare profesionala, servicii sociale si de sanatate, dezvoltare regionala etc.).

Daca se iau in calcul accentuarea mobilitatii si efectele generate de migratia externa (fenomen inca insuficient cercetat), conform prognozelor ONU si Eurostat, populatia Romaniei ar ajunge la 20,8 milioane locuitori in 2013, 20 milioane in 2020 si 18,6 milioane in 2030, coborand apoi la numai 15 milioane in 2050.

Efectele demografice si economice pe termen lung ale scaderii masive a natalitatii in prima jumatate a anilor 1990 si ale mentinerii acesteia la o valoare mica in toata perioada care a urmat vor aparea dupa anii 2025-2030, atunci cand generatiile nascute dupa 1989 vor ocupa pozitia centrala in segmentul reproductiv si cel activ economic ale populatiei tarii. La 100 persoane adulte (20-59 ani) vor reveni 50 de persoane varstnice (60 de ani si peste) in anul 2030 si 85 la mijlocul secolului, fata de numai 34 in 2007. Intr-un astfel de context, stabilirea obiectivelor de dezvoltare durabila pentru orizontul 2030 nu poate omite efectele evolutiilor demografice pe termen lung si foarte lung.

Tinand seama de aceste elemente, este o prioritate de interes national elaborarea unei Strategii privind populatia Romaniei pe termen lung (pana in 2050) si foarte lung (pana la sfarsitul secolului), continand propuneri concrete, bazate pe datele stiintei, care sa cuprinda un ansamblu de masuri pro-active, compatibile cu principiile dezvoltarii durabile si cu drepturile fundamentale ale omului, pentru stabilizarea si redresarea situatiei. O astfel de Strategie ar trebui sa vizeze trei obiective principale:

Ameliorarea starii de sanatate, reducerea mortalitatii si cresterea duratei medii de viata;

Evitarea unei emigratii importante ca dimensiune;

Redresarea natalitatii, presupunand o evaluare detaliata a politicilor familiale actuale si adoptarea unor masuri urgente de protectie si sustinere a familiei prin prestatii (transferuri financiare) si servicii sociale accesibile tuturor.

In fundamentarea si elaborarea unei astfel de Strategii, costisitoare si etalate pe o lunga perioada de timp, este necesara consultarea larga a tuturor factorilor sociali, precum si cunoasterea politicilor si practicilor adoptate in alte tari europene. Se impune, de asemenea, crearea unei structuri institutionale de inalta prestanta si competenta care sa monitorizeze in continuare aplicarea Strategiei, sa evalueze periodic rezultatele si adapteze masurile si mijloacele in functie de aceste rezultate.

Doua scenarii demografice ar contura perspectivele dezvoltarii viitoare: cel rezultat din continuarea actualelor tendinte, si cel rezultat din instalarea unei redresari moderate dar continue. Obiectivele pe termen mediu si lung ale strategiilor si programelor nationale, regionale si sectoriale de dezvoltare vor trebui sa fie reajustate in conformitate cu realitatile demografice prognozate.

Pana in anul 2013 se va asigura elaborarea si va incepe implementarea cadrului legislativ unitar privind problematica migratiei fortei de munca, pentru promovarea unei actiuni concertate, impreuna cu partenerii sociali, autoritatile locale si regionale, centrele de invatamant si de formare profesionala si societatea civila, vizand obiectivul unei mobilitati echitabile, in special prin combaterea muncii nedeclarate si a dumpingului social. Dezvoltarea unor instrumente mai bine adaptate la nevoile lucratorilor migranti si ale intreprinderilor care ii angajeaza, asigurarea dezvoltarii oportunitatilor si accesului pe piata fortei de munca a lucratorilor migranti, dezvoltarea abordarii bazate pe principiul flexicuritatii vor conduce la fructificarea eficienta a beneficiilor mobilitatii geografice pentru individ si pentru economie in ansamblu

Se estimeaza ca, la nivelul anului 2020, va avea loc o reducere a populatiei in varsta de munca (15-64 ani) cu circa 1,2% fata de 2007, paralel cu o scadere a populatiei inactive de aproape 13% datorita efectelor cresterii economice si cu sporirea cu 5,3% a ratei de ocupare a populatiei in varsta de munca. In aceste conditii, deficitul de forta de munca este probabil sa se mentina, ceea ce va impune gestionarea adecvata a circulatiei externe a fortei de munca si aplicarea unor programe speciale de admisie a anumitor categorii profesionale din strainatate. Operatiunile orientative prevad:

Elaborarea si adoptarea unui pachet legislativ coerent privind migratie in scop de munca;

Consolidarea capacitatii institutionale si administrative a autoritatilor centrale si locale in scopul gestionarii eficiente a fenomenului migratiei.

Orizont 2020. Obiectiv national: Promovarea consecventa, in noul cadru legislativ si institutional, a normelor si standardelor UE cu privire la incluziunea sociala, egalitatea de sanse si sprijinirea activa a grupurilor defavorizate; punerea in aplicare, pe etape, a Strategiei Nationale pe termen lung privind populatia si fenomenele migratorii.

Obiectivele operationale prioritare avute in vedere pentru aceasta perioada includ:

(i) Consolidarea capacitatii institutionale pentru asigurarea actualizarii permanente si implementarii politicilor de incluziune si solidaritate sociala si optimizarea coordonarii intre institutiile publice, mediul de afaceri si societatea civila prin:

Intarirea capacitatii autoritatilor locale de a identifica in mod corect prioritatile, de a administra eficient realizarea proiectelor si fondurile alocate in acest scop, de a mobiliza participarea activa a comunitatilor;

Asigurarea unei abordari integrate privind incluziunea activa a grupurilor dezavantajate prin combinarea masurilor personalizate de asistenta in cadrul comunitatilor, in centre rezidentiale sau la domiciliu cu actiuni de integrare pe piata muncii.

(ii)               Dezvoltarea si implementarea unui sistem de protectie sociala adecvat provocarilor demografice si sprijinirea initiativelor favorabile realizarii acestui scop prin:

Imbunatatirea si sincronizarea cadrului legislativ aferent consecintelor previzibile ale evolutiilor demografice;

Dezvoltarea unui sistem de pensii si ajutoare sociale adecvat evolutiilor demografice;

Stoparea declinului natalitatii; diminuarea mortalitatii si morbiditatii infantile si materne;

Dezvoltarea sistemului de prestatii si servicii sociale pentru crearea de conditii favorabile cresterii, ingrijirii si educarii copiilor;

Promovarea politicilor sociale de sustinere a familiei, indeosebi a familiei tinere cu doi si trei copii; asigurarea accesului cu sanse egale a intregii populatii la servicii de sanatate a reproducerii; facilitarea insertiei/reinsertiei parintilor pe piata muncii prin diversificarea masurilor care incurajeaza reconcilierea vietii de familie cu cea profesionala;

Adaptarea sistemului de educatie si formare profesionala la evolutiile demografice si la nevoile pietei muncii; cresterea si diversificarea ofertei de locuri de munca;

Cresterea sperantei de viata si a sperantei de viata sanatoasa prin dezvoltarea serviciilor de sanatate de calitate, precum si a campaniilor de informare si a programelor nationale de promovare a activitatilor sportive si a alimentatiei echilibrate;

Dezvoltarea sistemului de ingrijiri de lunga durata pentru persoanele varstnice dependente; facilitarea accesului persoanelor varstnice, in special al celor din mediul rural, la servicii medicale si sociale de calitate;

Promovarea principiului imbatranirii active si echilibrarea raportului de dependenta in sistemul de pensii; promovarea mentinerii in activitate a lucratorilor varstnici, inclusiv pentru persoanele care au indeplinit varsta de pensionare dar doresc sa continue sa munceasca; dezvoltarea programelor flexibile de lucru; adaptarea conditiilor de la locul de munca si furnizarea de formare profesionala pentru lucratorii varstnici;

Limitarea disparitatilor in distributia teritoriala a populatiei;

Evaluarea primelor rezultate ale Strategiei Nationale privind Populatia Romaniei si revizuirea, pe aceasta baza, a tintelor si modalitatilor de actiune pentru perioada urmatoare.

(iii)             Managementul adecvat al migratiei fortei de munca prin:

Aplicarea unor programe speciale de admisie a anumitor categorii profesionale din tari terte;

Elaborarea si punerea in aplicare a unei politici de imigrare corespunzatoare obiectivelor Strategiei demografice;

Promovarea unor masuri active pentru scaderea numarului tinerilor sau familiilor tinere care emigreaza definitiv.

Orizont 2030. Obiectiv national: Apropierea semnificativa de nivelul mediu al celorlalte state membre ale UE in privinta coeziunii sociale si calitatii serviciilor sociale.

Pentru a asigura cresterea calitatii vietii cetatenilor si persoanelor rezidente in Romania si pentru reducerea si inversarea declinului demografic, vor fi urmarite urmatoarele obiective orientative:

Inscrierea pe o tendinta sigura de diminuare a reducerii numarului populatiei generale;

Reducerea ratei saraciei la un nivel comparabil cu media UE din acel an;

Asigurarea accesului tuturor cetatenilor si rezidentilor la servicii de sanatate, educatie si sociale de calitate;

Asigurarea accesului nediscriminatoriu al tuturor persoanelor pe piata muncii;

Cuprinderea tuturor persoanelor apte de munca in sistemul de educatie si formare profesionala continua, inclusiv a celor in varsta de peste 50 ani.

Saracia globala si sfidarile dezvoltarii durabile

Uniunea Europeana si statele sale membre se afla printre principalele sustinatoare ale procesului de extindere a aplicarii principiilor si practicilor dezvoltarii durabile la nivel global, pentru reducerea saraciei si discrepantelor economico-sociale si pentru promovarea unor politici responsabile in privinta conservarii si utilizarii rationale a resurselor naturale ale planetei. In acest sens, UE si-a asumat obligatii precise, in conformitate cu documentele programatice adoptate la cel mai inalt nivel in cadrul ONU precum si al Organizatiei Mondiale pentru Comert, privind sporirea substantiala, in termeni cantitativi si calitativi, a contributiei sale la ajutorul pentru dezvoltare si la imbunatatirea guvernantei internationale in materie de protectie a mediului.

Din punctul de vedere al volumului asistentei oficiale pentru dezvoltare (ODA), Uniunea Europeana si statele sale membre reprezinta cel mai mare donator din lume, cu o contributie de circa 60% din totalul alocatiilor ODA pe plan international.

Strategia pentru Dezvoltare Durabila a UE reinnoita (2006) reitereaza aceste angajamente de solidaritate internationala prin integrarea ariei problematice a dezvoltarii durabile la nivel global in Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC) a Uniunii Europene ca obiectiv al colaborarii multilaterale si bilaterale pentru sporirea eficientei, coerentei si calitatii ajutorului pentru dezvoltare in perioada urmatoare.

Obiectiv general SDD/UE: Promovarea activa a dezvoltarii durabile la nivel global si asigurarea punerii de acord a politicilor interne si externe ale Uniunii Europene cu principiile dezvoltarii durabile si angajamentele sale in aceasta privinta.

Cu ocazia Consiliului European din iunie 2008, a fost aprobata Agenda de Actiune privind rolul UE ca partener global in atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, prin care se reitereaza angajamentul UE de a ramane cel mai important donator la nivel mondial, precum si de a intreprinde toate demersurile pentru sustinerea realizarii Obiectivelor Mileniului.

Potrivit angajamentelor asumate, UE ar urma sa aloce, la nivel colectiv, 0,56% din venitul national brut, adica 66 miliarde euro, in anul 2010 (fata de 46 miliarde euro in 2006), cu posibilitatea sa ajunga pana la 84 miliarde euro la nivelul anului 2015, pornind de la premisa ca statele membre isi vor respecta obligatiile asumate la nivel european, conform Consensului European pentru Dezvoltare din 2005.

Astfel, Romania, ca si celelalte state membre care au aderat la UE dupa 2002, s-a angajat sa depuna eforturi pentru cresterea volumului asistentei oficiale pentru dezvoltare, in cadrul procesului national de alocare bugetara, pentru a atinge tinta de 0,17% din venitul national brut (VNB) pana in 2010 si de 0,33% din VNB pana in 2015.

Statele membre care au aderat la UE inainte de 2002 s-au angajat sa aloce pentru ODA 0,51% din VNB pana in 2010 si 0,7% din VNB pana in 2015.

Agenda de actiune a UE subliniaza nevoia de a spori eforturile in domenii precum educatia, mediul, sanatatea, apa si canalizare, agricultura, dezvoltarea pentru combaterea saraciei, infrastructura si egalitatea de sanse, cu prioritate in Africa.

De asemenea, asa cum se arata in Agenda de Actiune a UE, atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului in contextul unei dezvoltari durabile reprezinta o responsabilitate comuna a tuturor partenerilor, care vor trebui sa-si onoreze angajamentele, raspunderea principala revenind statelor in curs de dezvoltare.

Se va urmari asigurarea coerentei politicilor pentru dezvoltare, principiu consacrat in Tratatul fondator al UE si reconfirmat in Consensul European pentru Dezvoltare din decembrie 2005. Principalele provocari carora va trebui sa li se faca fata sunt cresterea capacitatilor si a constientizarii, in special in randul actorilor responsabili pentru politicile sectoriale, gestionarea echilibrata a diferitelor politici si interese si adaptarea lor corespunzatoare, atat la nivelul tarilor UE cat si al statelor partenere in curs de dezvoltare. Coerenta politicilor sustine integrarea orizontala a obiectivelor cooperarii pentru dezvoltare in toate activitatile din cele 12 politici sectoriale (comert, mediu, schimbari climatice, securitate, agricultura, pescuit, politici sociale si ocuparea fortei de munca, migratie, cercetare, societatea informationala, transport si energie) susceptibile de a avea un impact asupra statelor in curs de dezvoltare.

Orizont 2013. Obiectiv national: Implementarea instrumentelor legislative si institutionale aferente statutului Romaniei de tara donatoare de asistenta pentru dezvoltare, conform obligatiilor de stat membru al UE; stabilirea prioritatilor si modalitatilor de actiune, si alocarea in acest scop a circa 0,25% din venitul national brut (VNB) in 2013 si 0,33% in 2015, cu tinta intermediara de 0,17% din VNB in 2010.

Odata cu aderarea la UE, Romania a devenit stat donator de asistenta pentru dezvoltare. Ministerul Afacerilor Externe este institutia responsabila pentru coordonarea si gestionarea politicii nationale de cooperare internationala pentru dezvoltare. Cooperarea pentru dezvoltare este integrata in ansamblul politicii externe a Romaniei. In calitate de stat membru al UE, Romania poate acorda asistenta statelor in curs de dezvoltare aflate pe lista Comitetului de Asistenta pentru Dezvoltare al OCDE, atat printr-o politica proprie, cat si prin asocierea la politica si eforturile financiare ale UE in materie.

Principalul obiectiv al politicii nationale de cooperare internationala pentru dezvoltare il reprezinta sustinerea eforturilor de reducere a saraciei in statele beneficiare de asistenta, in contextul mai larg al contributiei la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

In acelasi timp, Romania s-a asociat angajamentelor asumate de UE in domeniul finantarii pentru dezvoltare (Angajamentele Monterrey) si al cresterii eficacitatii asistentei pentru dezvoltare (ca semnatara a Declaratiei de la Paris privind eficacitatea asistentei), inclusiv al celor referitoare la sporirea substantiala a volumului de asistenta oficiala pentru dezvoltare.

In conformitate cu practica europeana, Romania a adoptat Strategia Nationala privind Politica Nationala de Cooperare Internationala pentru Dezvoltare si Planul de Actiune pentru aplicarea acestei Strategii printr-o Hotarare de Guvern aprobata la 31 mai 2006. Strategia stabileste prioritatile geografice (Europa de Est, Balcanii de Vest si Caucazul de Sud, lista statelor beneficiare putand fi extinsa si pentru state din Asia Centrala, Africa si America Latina) si sectoarele de directionare prioritara a asistentei (buna guvernare, consolidarea institutiilor democratice si statului de drept, dezvoltarea economica, educatia si formarea profesionala, ocuparea fortei de munca, sanatatea, dezvoltarea infrastructurii, protectia mediului).

Tot in 2006 Parlamentul Romaniei a adoptat Legea privind finantarea asistentei in cadrul politicii nationale de cooperare internationala pentru dezvoltare, iar in 2007 au fost reglementate, prin Hotarare de Guvern, actiunile specifice aferente finantarii acestor operatiuni.

In anul 2007, Romania a raportat o contributie ODA de 0,07 din venitul national brut (aproximativ 80 milioane euro), suma care include contributia Romaniei la bugetul comunitar consacrat cooperarii pentru dezvoltare si ajutorului umanitar (54 milioane euro), contributiile din bugetul special al MAE destinat asistentei pentru dezvoltare, precum si contributiile din bugetele altor ministere (cea mai mare parte revenind burselor acordate de Ministerul Educatiei si Cercetarii). Contributia efectiva a Romaniei la sustinerea eforturilor pentru indeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (insumand 4,67 milioane euro) a fost dirijata pe canale multilaterale, prin agentiile ONU sau fonduri administrate de acestea.

Desi persista discrepante serioase in privinta performantei la unii indicatori importanti ai dezvoltarii durabile fata de media UE si, in special, fata de statele din nucleul sau central, Romania se califica, datorita cresterii robuste a PIB in perioada 2001-2007, pentru statutul de tara donatoare de ajutor pentru dezvoltare. Aceasta stare de fapt este confirmata de Raportul de tara asupra Obiectivelor de dezvoltare ale Mileniului (2007), care constata indeplinirea, in cea mai mare parte, in unele cazuri in avans, a obiectivelor asumate in primul raport din 2003. Aceasta a permis stabilirea unor tinte mai ambitioase la nivelul anului 2015 si creeaza conditiile pentru utilizarea experientei si expertizei relevante dobandite de Romania in vederea solutionarii unor probleme specifice tarilor aflate intr-o etapa timpurie a dezvoltarii moderne.

Pentru anii urmatori se are in vedere sporirea bugetului alocat ODA, in sensul respectarii obligatiilor asumate, cresterea graduala a asistentei bilaterale, intarirea capacitatii institutionale si coerentei de actiune la nivel national in sectorul guvernamental, dar si in cel neguvernamental, in scopul consolidarii profilului Romaniei ca tara donatoare in stransa colaborare si coordonare cu ceilalti donatori internationali.

Pe plan regional, Romania va continua sa acorde asistenta in acele domenii prioritare, mentionate in Strategia Nationala, in care a acumulat in procesul de aderare la UE o experienta ce se poate dovedi utila statelor partenere. De asemenea, Romania va continua sa actioneze in sprijinul extinderii colaborarii transfrontaliere axate pe obiectivele dezvoltarii durabile in zona Marii Negre, prin utilizarea rationala si eficienta a fondurilor puse la dispozitie de guvernul roman si de alti parteneri europeni si internationali, si prin implementarea Conventiei de la Bucuresti privind protectia Marii Negre impotriva poluarii (1992), in corelare cu obiectivele complexe ale politicii maritime a Uniunii Europene si prin concretizarea initiativei comune cu Austria privind intensificarea cooperarii in bazinul dunarean.

Vor fi intreprinse actiuni de constientizare a cetatenilor asupra importantei implicarii Romaniei in programele de asistenta pentru implementarea principiilor si practicilor dezvoltarii durabile la nivel global, nu numai ca o obligatie morala de solidaritate internationala, ci si ca o modalitate concreta de promovare a intereselor nationale ale Romaniei, in special in domeniul economic.

Romania va sustine, alaturi de celelalte state membre ale Uniunii Europene, intarirea rolului si competentelor Programului pentru Mediu al Natiunilor Unite (UNEP) cu sediul la Nairobi si transformarea acestuia intr-o agentie specializata a ONU, ca vehicul principal al integrarii preocuparilor de conservare si folosire rationala a resurselor naturale la nivel planetar, in efortul general de indeplinire a obiectivelor dezvoltarii durabile.

Orizont 2020. Obiectiv national: Conturarea domeniilor specifice de aplicare a expertizei si resurselor disponibile in Romania in slujba asistentei pentru dezvoltare, si alocarea in acest scop a circa 0,50% din venitul national brut.

In scopul consolidarii profilului international de donator al Romaniei vor fi avute in vedere, printre altele, sporirea bugetului alocat asistentei oficiale pentru dezvoltare in vederea respectarii obligatiilor asumate la nivel european si international, crearea unei Agentii Nationale de implementare a politicii de cooperare pentru dezvoltare, si promovarea expertizei dobandite de Romania ca stat donator in domeniile in care Romania detine avantaje comparative.

Romania va promova o mai buna coordonare si complementaritate intre donatori, prin eforturi in directia programarii multianuale comune bazate pe strategiile de reducere a saraciei, crearii unor mecanisme comune de implementare, intreprinderii unor analize si misiuni comune ale donatorilor si utilizarii eficiente a mecanismelor de cofinantare.

In sensul Declaratiei de la Paris privind Eficacitatea Asistentei (2005), Romania va urmari dezvoltarea simtului de proprietate (ownership) al statelor partenere asupra procesului de dezvoltare, armonizarea procedurilor cu cele ale statelor partenere, alinierea asistentei la necesitatile lor reale, punand accentul pe obtinerea de rezultate si responsabilizarea in dublu sens.

Orizont 2030. Obiectiv national: Alinierea completa a Romaniei la politicile Uniunii Europene in domeniul cooperarii pentru dezvoltare, inclusiv din punctul de vedere al alocarilor bugetare ca procent din venitul national brut.

Romania va spori in continuare bugetul alocat in scopurile asistentei oficiale pentru dezvoltare, va urmari alinierea la politicile UE pe linia cooperarii pentru dezvoltare si va sustine demersurile comune ale UE in domeniu.

Se vor intreprinde demersuri pentru alinierea la cerintele OCDE, in vederea obtinerii de catre Romania a statutului de membru al Comitetului de Asistenta pentru Dezvoltare.

Va continua promovarea expertizei dobandite de Romania ca stat donator in domeniile in care Romania detine avantaje comparative, si se va promova coordonarea si complementaritatea intre donatori, cu respectarea principiilor de baza inscrise in Declaratia de la Paris privind eficacitatea asistentei.

Teme inter- si trans-sectoriale

La acest capitol, Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila nu prevede obiective cantitative sau calitative precise in afara celor prevazute in Agenda Lisabona, directivele sectoriale, programele si instrumentele convenite. Detalierea obiectivelor tinta pe orizonturi de timp se face pe baza prioritatilor nationale, in congruenta cu documentele si practicile curente ale UE.

Educatie si formare profesionala

Imbunatatirea radicala si diversificarea ofertei educationale a intregului sistem de invatamant si formare profesionala din Romania este recunoscuta ca un obiectiv prioritar de importanta strategica si o conditie obligatorie pentru transpunerea in fapt a principiilor dezvoltarii durabile pe termen mediu si lung. Se are in vedere si faptul ca reformele de sistem si investitiile de efort si resurse in acest domeniu prezinta un inalt grad de inertialitate, capacitatea de absorbtie fiind un factor determinant, iar rata de rentabilitate este mica pe termen scurt, rezultatele tangibile devenind evidente abia numai dupa un numar insemnat de ani.

In societatea romaneasca exista o larga recunoastere a faptului ca educatia reprezinta factorul strategic al dezvoltarii viitoare a tarii prin contributia sa esentiala la modelarea multidimensionala si anticipativa a capitalului uman. Educatia este perceputa ca o cale spre dezvoltarea durabila care, in fapt, este un proces de invatare sociala in cautare de solutii inovative.

O viziune de ansamblu asupra pachetului de masuri legislative, institutionale si de orientare generala, precum si asupra necesarului realist de finantare este inca in curs de elaborare. Baza acestui proces complex o reprezinta Strategia de la Lisabona, Orientarile Strategice Comunitare privind Coeziunea, Comunicarea Comisiei Europene privind societatea informationala, programul de lucru "Educatia si formarea profesionala orizont 2010" si programul de actiune integrat in domeniul invatarii pe tot parcursul vietii 2007-2013, precum si prevederile Declaratiei de la Bologna (1999), Obiectivele Mileniului stabilite in anul 2000, ale Deceniului ONU "Educatie pentru o Dezvoltare Durabila" 2005-2014 si ale Strategiei pe aceasta tema convenite in 2005, la Vilnius, sub egida Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE).

Programul Operational Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" 2007-2013, aprobat in noiembrie 2007, avand obiective si modalitati de actiune derivate din Cadrul Strategic National de Referinta 2007-2010, stabileste 7 axe prioritare de actiune, dintre care cel putin 3 au relevanta directa asupra evolutiei viitoare a sistemului national de educatie si formare profesionala. Programul National de Reforma pentru Agenda Lisabona 2007-2010 constituie, de asemenea, un document strategic de referinta care include dezvoltarea educatiei si formarii profesionale printre masurile prioritare. In anul 2007, Romania a elaborat Strategia Educatiei pentru Dezvoltare Durabila, pe baza recomandarilor Strategiei UNECE, care detaliaza obiectivele si directiile de actiune specifice in acest domeniu.

Elaborarea, prin consens, a unei viziuni strategice pe termen mediu si lung, in baza principiilor si prioritatilor generale formulate in Pactul pentru Educatie din februarie 2008, va fi finalizata in 2009 - anul in care se va fundamenta Strategia UE post-Lisabona si se va negocia alocarea contributiilor financiare pentru exercitiul de programare 2014-2020.

Orizont 2013. Obiectiv national: Dezvoltarea capitalului uman si cresterea competitivitatii prin corelarea educatiei si invatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii si asigurarea oportunitatii sporite pentru participarea viitoare pe o piata a muncii moderna, flexibila si incluziva.

Se urmareste in acest fel calificarea si recalificarea, potrivit noilor exigente ale pietei nationale a muncii si cerintelor de competitivitate in Piata Unica a UE, a unui numar de 1,65 milioane persoane, echivalent cu 18% din totalul populatiei ocupate in 2006. Tinand seama de rezultatele nesatisfacatoare obtinute in perioada 2000-2006, se porneste de la constatarea ca unele tinte stabilite prin Strategia de la Lisabona (o rata medie de 70% de ocupare a populatiei in varsta de 15-64 ani; reducerea ratei de parasire timpurie a scolii sub 10%; sporirea la 85% a populatiei in varsta de 15-64 ani care a absolvit cel putin invatamantul secundar superior) nu vor putea fi atinse, in cazul Romaniei, pana in anul 2010, necesitand o reesalonare realista, adaptata la conditiile specifice existente. Va fi nevoie de eforturi sustinute chiar si pentru atingerea tintei asumate in cadrul Obiectivelor Mileniului astfel ca, pana in 2012, copiii din mediul rural sa finalizeze ciclul complet de invatamant primar si gimnazial in proportie de cel putin 95%. In aceste conditii, accentul principal al ansamblului de politici si actiuni care se vor realiza pana in anul 2013 se va pune pe mentinerea si accelerarea tendintelor deja conturate pentru recuperarea decalajelor fata de nivelul actual de performanta al celorlalte state membre ale UE.

Pentru garantarea accesului la educatie si la formarea profesionala de calitate, precum si pentru asigurarea continua a calitatii educatiei se vor indeplini obiectivele specifice stabilite prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane:

Imbunatatirea sistemului de asigurare a calitatii in invatamantul prescolar, primar si secundar si formarea profesionala initiala prin sustinerea unitatilor de invatamant preuniversitar in vederea perfectionarii managementului si a capacitatii de furnizare a calificarilor relevante pe piata muncii;

Ameliorarea sistemului de asigurare a calitatii in invatamantul superior prin sustinerea universitatilor in vederea imbunatatirii managementului si a capacitatii de furnizare a calificarilor relevante;

Imbunatatirea calificarii profesorilor, formatorilor si altor categorii de personal din educatie, si formare prin sprijinirea formarii initiale si continue a acestora;

Largirea cadrului de stimulare a invatarii pe toata durata vietii prin sprijinirea furnizorilor de formare, in vederea dezvoltarii sistemului de asigurare si management al calitatii;

Sprijinirea obtinerii de cunostinte si competente superioare de catre tinerii cercetatori, prin extinderea oportunitatilor pentru studii doctorale si post-doctorale.

Pentru a asigura accesul si participarea la educatie si formare profesionala initiala de calitate, actiunile se vor concentra, intr-o prima etapa, asupra descentralizarii, sprijinirii scolilor in vederea implementarii sistemului de management al calitatii, crearii unei "culturi a calitatii" si accesului egal la educatie. Va avea loc reformarea in profunzime, pe baza Strategiei nationale privind educatia timpurie, si extinderea retelei de unitati a invatamantului timpuriu (prescolar), asigurarea masurilor specifice de suport educational pentru grupurile dezavantajate, precum si continuarea programelor de tip "A doua sansa", asigurarea unui management performant in unitatile de invatamant preuniversitar, largirea ariei de acoperire a transportului scolar si intarirea colaborarii cu autoritatile locale pe baza unor responsabilitati bine definite. Se va asigura echiparea unitatilor de invatamant cu conditii de invatare care permit tratamentul didactic personalizat al elevilor cu cerinte educationale speciale.

Pentru imbunatatirea calitatii actului educational, se vor dezvolta metodologii specifice de evaluare, de stimulare a participarii, de monitorizare a absenteismului si a absolvirii, precum si de pregatire a expertilor in evaluare si in acreditare, prin sprijinirea furnizorilor de servicii educationale si de formare profesionala initiala pentru implementarea noilor instrumente, si alinierea acestora la noile standarde si formarea adecvata a personalului din grupurile tinta (directorii de scoli, inspectorii, decidentii, personalul implicat in formularea de politici educationale si cadrele didactice). Oferta educationala va include actualizarea curriculum-ului, introducerea noilor tehnici de predare centrate pe cerintele si pe stilurile individuale de invatare ale elevului, promovarea inovatiei in predare si in invatare, furnizarea competentelor si abilitatilor necesare pentru ocupatiile noi, precum si dotarea cu calculatoare si asigurarea accesului la Internet. Ponderea unitatilor scolare sprijinite care vor primi sau reprimi (prin evaluare periodica) acreditarea prin prisma noilor standarde de asigurare a calitatii se prevede sa ajunga la 80% din total, in anul 2015.

Intrucat extinderea invatamantului obligatoriu de la 8 la 10 ani a creat o presiune asupra infrastructurii invatamantului preuniversitar, se va actiona pentru reabilitarea si modernizarea unora dintre unitatile existente, paralel cu crearea si dezvoltarea unor campusuri educationale cu dotari complexe (scoala, facilitati de cazare, cantina, biblioteca, ateliere, sali si terenuri de sport). Necesarul estimat este de circa 480 campusuri concentrate cu precadere in sfera invatamantului profesional si tehnic, in special in jurul nucleelor reprezentate de scolile de arta si meserii. Se va asigura si adaptarea calificarilor profesionale la cerintele actuale si de perspectiva ale pietei muncii si la specificul regional.

Actiunile care vizeaza dezvoltarea serviciilor de orientare si consiliere, atat pentru elevi cat si pentru parintii sau familiile acestora, se vor concentra cu precadere asupra zonelor rurale, asupra comunitatii rome, precum si a altor grupuri dezavantajate. Pentru promovarea culturii antreprenoriale prin educatie se va continua introducerea cursurilor cu caracter aplicativ, inclusiv activitati extracurriculare, pentru dobandirea unor deprinderi si abilitati utile in vederea insertiei sociale si pe piata muncii.

Proiectele in curs de finalizare urmaresc sporirea atractivitatii carierei didactice prin imbunatatirea sistemelor de recrutare si de mentinere in domeniul invatamantului a celor mai buni absolventi de universitate, accesul cadrelor didactice la programele de licenta si masterat, inclusiv cele de masterat pedagogic si interdisciplinar, dezvoltarea de noi profesii in educatie (learning developer, auditor pentru calitate, asistent educational pentru copiii cu cerinte educationale speciale etc.). Pentru imbunatatirea calitatii invatamantului preuniversitar la toate nivelurile, se va introduce un sistem unitar de certificare si de acordare a creditelor profesionale transferabile, precum si retele de bune practici si repere calitative pentru unitatile de invatamant preuniversitar. Tinand seama de faptul ca utilizarea tehnologiilor informationale in procesul de predare/instruire se situeaza in Romania la un nivel inferior fata de celelalte tari UE, toate programele de pregatire si de perfectionare a invatatorilor, profesorilor si formatorilor vor include module obligatorii de studiu in acest domeniu.

In vederea gestionarii impactului tendintelor demografice negative asupra personalului didactic, vor fi realizate programe speciale de reconversie catre activitati de orientare si de consiliere, activitati extracurriculare, precum si programe de mobilitate geografica si ocupationala a cadrelor didactice.

O imbunatatire substantiala a calitatii in invatamantul universitar si post-universitar va interveni in urma elaborarii si aplicarii Cadrului National al Calificarilor din Invatamantul Superior. Aceasta presupune introducerea unor criterii si practici transparente pentru definirea calificarilor si procedurilor de validare, dezvoltarea unor solutii informatice pentru managementul acestui proces, formarea unui contingent de evaluatori de calitate a proceselor didactice si a finalitatii acestuia in invatamantul superior. Se prevede ca ponderea universitatilor care vor primi acreditarea prin prisma noilor standarde de asigurare a calitatii sa ajunga, in 2015, la 90%. Potrivit recomandarilor formulate in cadrul dezbaterilor publice asupra prezentei Strategii, in vederea depasirii rezistentei la schimbare a unor structuri osificate, se preconizeaza atragerea in operatiunile de audit, evaluare si certificare, conform standardelor de calitate recunoscute international pentru invatamantul superior, a expertizei oferite de specialisti independenti din tara si din strainatate in sistemul evaluare colegiala.

Cresterea relevantei invatamantului superior pentru piata muncii reclama ajustarea programelor existente sau elaborarea, dupa caz, a unor noi programe de licenta si masterat. In acest scop se va intari interactiunea dintre universitati, comunitatea de afaceri si sectorul cercetare-dezvoltare-inovare sub forma unor parteneriate consolidate, inclusiv prin constituirea unor formatiuni interdisciplinare complexe de tip cluster.

Pentru a raspunde cerintelor societatii bazate pe cunoastere se va largi si diversifica oferta de educatie post-universitara in tara si in strainatate, inclusiv prin realizarea unor parteneriate cu universitati cu traditie si performante recunoscute din alte tari ale UE. Aceasta presupune si o reajustare a alocarii fondurilor disponibile intrucat, in anul 2006, din totalul bugetului pentru invatamant superior, numai 0,16% a revenit studiilor doctorale, iar programele post-doctorale nu au beneficiat de finantare publica. La nivelul anului 2015 se prevede ca ponderea doctoranzilor care au obtinut titlul de doctor, din totalul celor sprijiniti, sa ajunga la 90%.

Promovarea principiului educatiei permanente prin invatarea pe tot parcursul vietii reprezinta pentru Romania o directie de actiune prioritara, data fiind serioasa ramanere in urma in privinta participarii la diferite forme de calificare, recalificare, specializare sau perfectionare profesionala (de peste 5 ori sub media UE), ca si de dezvoltare sociala si personala. Preocuparile in acest domeniu sunt esentiale pentru dezvoltarea personala, civica si sociala, precum si din perspectiva sanselor de obtinere a unui loc de munca mai bine remunerat prin valorificarea rezultatelor invatarii dobandite, de la educatia timpurie pana la studiile post-universitare si alte forme de educatie a adultilor in contexte formale cat si non-formale sau informale. Ratiunea dezvoltarii si diversificarii acestor forme de educatie (formala, non-formala si informala) si de formare profesionala se leaga de cresterea relevantei competentelor astfel obtinute de catre participanti pe piata muncii. Comitetele Sectoriale vor stabili, pe baza prioritatilor strategice de dezvoltare socio-economica, nevoile de formare profesionala a resurselor umane, definind calificarile si competentele necesare pietei muncii pe termen scurt si mediu.

Dezvoltarea campusurilor educationale preuniversitare si a parcurilor tehnologice de nivel superior va oferi baza logistica pentru sistemele de reimprospatare a cunostintelor, de recalificare si de dobandire de noi statusuri ocupationale adecvate cerintelor de pe piata muncii pentru adulti, alaturi de alte facilitati create anume in acest scop.

Programele si formele de educatie permanenta se adreseaza tuturor grupelor de varsta si nivelurilor de calificare, dar au o importanta speciala in cazul tinerilor, in special al celor care au abandonat scoala inainte de finalizarea cursurilor (rata somajului la aceasta categorie este de 3,5 ori mai mare decat somajul general), al persoanelor varstnice apte de munca si al populatiilor defavorizate sau altor grupuri vulnerabile. Amploarea fenomenelor constatate in Romania, ca si experienta pozitiva dobandita in alte tari ale UE, reclama o abordare coerenta la nivel national, corelata inter-sectorial si realizata in cooperare cu partenerii sociali.

Fata de numarul de participanti la programe de calificare si reciclare profesionala de 187 mii persoane in anul 2004, se stabileste ca, la nivelul anului 2015, efectivele sa ajunga la minimun 360 mii, din care 160 mii femei; ponderea elevilor sau studentilor sprijiniti in tranzitia de la scoala la viata activa, care au obtinut un loc de munca sau au participat la cursuri ulterioare, sa ajunga la 65%, iar numarul celor ce beneficiaza de serviciile de consiliere in cariera sa creasca de la circa 86 mii, in 2005, la 400 mii, in 2015.

Intregul sistem de educatie si formare profesionala va asimila principiile si obiectivele dezvoltarii durabile ca element integrator al ansamblului de cunostinte, aptitudini si deprinderi necesare existentei si performantei personale si socio-culturale in lumea moderna. Educatia pentru dezvoltare durabila va fi integrata transversal in toate programele de pregatire, proiectate si organizate prin campuri disciplinare sau module, de la stiintele naturii la practicile responsabile ale civismului, de la sustenabilitatea productiei si consumului in raport cu resursele la insusirea principiilor diversitatii culturale, ale bunei guvernari si ale statului de drept. De asemenea, abordarea educationala a dezvoltarii durabile traverseaza paradigma formala, informala si non-formala. Educatia pentru dezvoltare durabila necesita cooperare si parteneriat intre multipli factori de decizie: autoritatile centrale si locale, sectorul educational si cel stiintific, sectorul sanatatii, sectorul privat, industria, transportul si agricultura, comertul, sindicatele, mass-media, organizatiile non-guvernamentale, comunitatea locala, cetatenii si organizatiile internationale.

Educatia pentru dezvoltare durabila nu trebuie sa se rezume la un punct de vedere ecologist. Ea se dezvolta ca un concept larg si cuprinzator, reunind aspecte interconectate referitoare la mediu, ca si la problemele economice si sociale. Raportarea la gama extinsa si diversificata de teme care se asociaza principiilor dezvoltarii durabile necesita o abordare inter- si trans-disciplinara in formule educationale integrate, cross-curriculare si complementare, care tin seama totodata de specificitatea conditiilor locale, nationale si regionale, ca si de contextul global. Sistemul de educatie si formare profesionala va valorifica participarea proactiva, si va promova voluntariatul ca expresie a spiritului civic dobandit cu sprijinul scolii.

Prin masurile preconizate, sistemul educational din Romania reconecteaza traditia scolii romanesti la conceptul de educatie pentru dezvoltare durabila ale carei continuturi tematice sunt transversal integrate in sisteme educationale formale, non-formale si informale pe trei dimensiuni: socio-culturala, ambientala si economica prin:

Continuturi de educatie socio-culturala pe teme locale si universale precum: drepturile omului, pacea si securitatea oamenilor, egalitatea sexelor, diversitate culturala, educatie interculturala, educatie pentru sanatate si pentru calitatea vietii, educatia pentru timpul liber, buna guvernare (transparenta, exprimarea libera a opiniilor, libertatea expresiei, contributia la formularea politicilor), educatia pro-patrimoniu si pentru memoria locala;

Continuturi de educatie ambientala (in si pentru mediu): dezideratul protectiei mediului in procesul de dezvoltare, calitatea mediului, conservarea, protectia si ameliorarea sa devina scopul dezvoltarii; educatia pentru regenerarea mediului natural; educatia pentru reciclarea si refolosirea materialelor;

Continuturi de educatie si formare tehnica si profesionala prin competente si pro-atitudini (a avea intelegerea realitatii lumii pentru sine si pentru altii; a poseda cunostinte generale si a se specializa intr-un domeniu de activitate dat; a continua sa inveti si a urmari educatia pe tot parcursul vietii intr-o societate care invata); abilitati si aptitudini (a lucra singur sau in echipa cu altii, cu integritate si cu cinste, facand dovada de onestitate, punctualitate si responsabilitate; a se adapta situatiilor diverse; a cunoaste si a intelege probleme si dificultati, a face dovada de creativitate si de gandire critica pentru a gasi solutii, a rezolva conflicte fara recurs la violenta); etica in mijlocul dezvoltarii durabilitatii sociale.

In acest cadru general, se vor realiza programe adaptate si diferentiate pentru mediul urban si cel rural in privinta cultivarii sustenabilitatii si implicarii proactive a tinerilor si cadrelor didactice in elaborarea si punerea in aplicare a unor proiecte si programe compatibile cu obiectivele dezvoltarii durabile (de pilda, in cadrul Agendei Locale 21).

Pentru ca obiectivele si masurile stabilite sa aiba impactul dorit, politicile educationale si de formare profesionala aflate in curs de elaborare vor include prevederi cu relevanta directa pentru perspectiva dezvoltarii durabile a Romaniei. Prin corelare cu strategiile nationale si programele sectoriale, tinand seama si de evolutiile demografice previzibile, se va identifica profilul de resurse umane de care Romania va avea nevoie, explicitat pe niveluri educationale, astfel incat sa legitimeze restructurarile de sistem si elaborarea programelor de studiu si curriculum, pe baza rezultatelor asteptate ale invatarii. Se va asigura, astfel, o abordare sistemica, generatoare de efecte optime pe termen mediu si lung.

Alocarile pentru finantarea programului de dezvoltare a resurselor umane (cofinantat de Fondul Social European) pentru perioada 2007-2013 se ridica la circa 3,5 miliarde euro, reprezentand 85% din valoarea totala, la care se adauga o contributie nationala de 613 milioane euro.

Orizont 2020. Obiectiv national: Atingerea nivelului mediu de performanta al UE in domeniul educatiei si formarii profesionale, cu exceptia serviciilor in mediul rural si pentru grupurile dezavantajate, unde tintele sunt cele ale UE pentru 2010.

Pentru acest orizont de timp se vor avea in vedere, sub rezerva elaborarilor si fundamentarii ulterioare, urmatoarele directii strategice de actiune:

Restructurarea ciclurilor de invatamant pe baza profilului de formare specific, si redefinirea programelor de pregatire in functie de nivelurile de referinta agreate pentru Cadrul National al Calificarilor, astfel incat sa fie asigurate transparenta sistemului care sprijina invatarea pe tot parcursul vietii, precum si mobilitatea ocupationala. Operatiunile de restructurare trebuie sa duca la asigurarea accesului si la imbunatatirea substantiala a calitatii ofertei de pregatire prin dobandirea de competente care sa sustina dezvoltarea personala, competitivitatea si dezvoltarea durabila;

Dezvoltarea capacitatii si inovatiei institutionale, avand la baza managementul cunoasterii, si crearea retelelor de cooperare care sa includa parteneriatele public-privat, in conditiile descentralizarii sistemului de invatamant si al autonomiei universitare;

Profesionalizarea managementului educational si scolar prin formarea resurselor umane pentru leadership eficient, pentru promovarea atitudinilor participative, proactive si anticipative, si prin dezvoltarea competentelor specifice, acordand aceeasi prioritate celor sociale si personale.

Deschiderea sistemului formal de educatie prin recunoasterea achizitiilor de invatare dobandite in contexte non-formale sau informale. Este de asteptat ca, pana in 2020, sa existe acces real la centre de validare a competentelor dobandite in asemenea contexte, promovand astfel importanta acordata experientei de viata si munca si relevanta ofertei educationale, atat pentru aspiratiile celor care invata cat si pentru nevoile de dezvoltare economica si sociala.

Dezvoltarea bazei institutionale si logistice a sistemului educational national, inclusiv in ceea ce priveste educatia fizica si activitatile sportive si recreative, paralel cu diversificarea ofertei educationale non-formale si informale. Cuprinderea in sisteme de invatare permanenta, recalificare sau reciclare profesionala se va ridica la minimum 15% din grupa de varsta 25-64 ani.

Cresterea calitatii procesului de formare a personalului didactic si de conducere din invatamant prin sisteme flexibile, pentru innoirea stocului de cunostinte, punand accentul pe promovarea comportamentelor de tip "practician reflexiv", capabil sa transmita abordari interdisciplinare in sustinerea dobandirii rezultatelor invatarii, in special a celor derivate din exigentele socio-culturale, economice si ambientale ale dezvoltarii durabile.

Accentuarea pregatirii tinerilor pentru a se instrui pe tot parcursul vietii, pentru a dobandi inteligenta socio-emotionala si capacitatea de a se adapta competitiv pe piata muncii din Uniunea Europeana.

Dezvoltarea unor programe de studiu diferentiate conform specificului regiunilor si nevoilor elevilor/studentilor, acoperirea unui spectru larg si echilibrat de domenii ale cunoasterii pentru intelegerea in profunzime a legaturilor corelative intre aspectele economice, sociale si de mediu, insusirea limbilor straine, valorizarea oportunitatilor pentru invatare inter- si trans-disciplinara, dobandirea de abilitati privind planificarea/cercetarea atat la nivel individual cat si in echipe, implicarea participativa in serviciile pentru comunitate; spiritul de responsabilitate fata de problemele globale comune; respect fata de valorile universale, multiculturalitate si specificul identitar; dezvoltarea curiozitatii creatoare si (auto)interogarea continua.

Extinderea invatamantului si formarii profesionale de calitate in mediul rural, cultivarea egalitatii de sanse si atragerea in sistemul educational a tinerilor din grupurile defavorizate.

Extinderea cooperarii internationale prin initierea si participarea la programe si proiecte europene, bilaterale, transfrontaliere; largirea prezentei scolii romanesti in organismele reprezentative la nivel european si international; incurajarea participarii diasporei stiintifice romanesti la proiecte educationale realizate in Romania, si la evaluarea proiectelor, programelor si politicilor educationale relevante pentru domeniul dezvoltarii durabile.

Orizont 2030. Obiectiv national: Situarea sistemului de invatamant si formare profesionala din Romania la nivelul performantelor superioare din UE; apropierea semnificativa de nivelul mediu al UE in privinta serviciilor educationale oferite in mediul rural si pentru persoanele provenite din medii dezavantajate sau cu dizabilitati.

Principiile si practicile dezvoltarii durabile vor fi incorporate organic in ansamblul politicilor educationale. In baza directiilor strategice care urmeaza sa fie convenite, in linii generale, in anul 2009, se vor realiza exercitii de viziune bazate pe evaluarea comparativa a rezultatelor obtinute la fiecare 5 ani, cel relevant pentru orizontul 2030 fiind anul 2019.

Eficienta interna si externa a sistemului de educatie, de la educatia timpurie la studiile post-doctorale, de la educatia formala la cea non-formala, de la formarea profesionala initiala si continua pana la accesul echitabil la invatare, in conditii de calitate, va fi in continuare obiectivul principal. Invatarea eficienta va ramane o prioritate, iar formele si metodele de predare vor fi caracterizate prin diversitatea si flexibilitatea abordarilor pedagogice, si se vor concentra pe formarea deprinderii de a invata si de acumula cunostinte utile si a capacitatii de a aplica aceste deprinderi intr-un spectru larg de domenii.

Metodologia de evaluare, certificare si atestare a calitatii actului educational, precum si a relevantei acestuia pe piata muncii se va alinia la procedurile de raportare la reperele de performanta adoptate in Uniunea Europeana, si la cele mai bune practici existente pe plan mondial.

Extinderea in continuare a cooperarii internationale.

Cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, inovarea

Sectorul cercetare-dezvoltare-inovatie a suferit, probabil, cel mai mult de pe urma "pierderilor colaterale" cauzate de tranzitia Romaniei la economia de piata. Tarele, care fusesera evidente inca din anii '80 ai secolului trecut, au fost exacerbate timp de aproape 15 ani de o subfinantare cronica (intr-o proportie, raportata la PIB, de peste trei ori mai mica decat media UE) si o restructurare intarziata a sectorului, ducand la reducerea drastica a numarului de cercetatori activi (cu circa 30%, adica 2,6 cercetatori la 1000 de persoane angajate, fata de media de 7,8 in UE-25), simultan cu modificarea negativa a mediei lor de varsta (64% peste 40 de ani). Aplicarea unor strategii de supravietuire dictate de penuria de resurse, a afectat grav atractivitatea carierei de cercetare, ceea ce s-a tradus prin migrarea masiva a cercetatorilor performanti catre alte sectoare ale economiei sau in strainatate, dublata de scaderea influxului de tineri talentati, care au fost descurajati de remunerarea slaba si de lipsa de claritate si transparenta a criteriilor de promovare profesionala.

Prelungirea acestei situatii a avut un impact nefavorabil si asupra mentinerii si dezvoltarii infrastructurii de cercetare, precum si asupra relatiilor de colaborare internationala in domeniu, chiar si in acele subramuri unde performantele si dotarile existente situau cercetarea romaneasca la un nivel competitiv pe plan european. Ca urmare a acestei combinatii de factori, numarul de cercetatori raportat la populatia Romaniei reprezinta doar o treime din media tarilor UE, iar din punct de vedere calitativ, numarul de lucrari stiintifice produse de autori romani, sau de citate referitoare la rezultatele cercetarilor lor in publicatiile internationale de prestigiu, precum si numarul de brevete romanesti inregistrate sau supuse spre aprobare in tara sau in strainatate se plaseaza la cote scazute (locul 69 in lume), cu mult sub potentialul existent.

Orizont 2013. Obiectiv national general: Atingerea mediei UE la indicatorii de baza ce descriu structura si performanta sistemului de cercetare, dezvoltare si inovare

Strategia Nationala de Cercetare, Dezvoltare si Inovatie 2007-2013, elaborata in urma unei largi consultari cu factorii interesati, sub egida Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica in decembrie 2006 si insusita de Guvernul Romaniei in 2007, cuprinde o evaluare critica a situatiei actuale, viziunea generala pentru viitor, detalierea obiectivelor strategice, aplicatii privind cercetarea exploratorie si de frontiera, prioritatile investitiei publice si promovarea inovarii, precum si masurile concrete de implementare si monitorizare a Strategiei. In elaborarea Strategiei s-au avut in vedere coerenta cu principalele documente specifice ale UE (in special Strategia Lisabona revizuita-2005, participarea la Programul Cadru 7 pentru stiinta si tehnologie si la alte instrumente de colaborare specifice),    precum si complementaritatea si sinergia cu politicile generale, strategiile sectoriale si programele operationale adoptate pe plan national.

In acest scop, au fost definite trei obiective strategice:

(a) Crearea de cunostinte prin obtinerea unor rezultate stiintifice si tehnologice de varf, cresterea vizibilitatii internationale a cercetarii romanesti si transferul rezultatelor in economie si societate, ameliorarea substantiala, calitativa si cantitativa, a performantei capitalului uman din cercetare, inclusiv prin dezvoltarea unor poli de excelenta;

(b) Cresterea competitivitatii economiei romanesti prin promovarea inovarii cu impact efectiv la nivelul operatorilor economici, accelerarea transferului tehnologic, deplasarea accentului spre exercitii de rezolvare a problemelor complexe cu aplicabilitate directa, stimularea parteneriatelor cu firmele din sectoarele productiei si serviciilor pe baze competitive, crearea de centre de competenta si platforme tehnologice;

(c) Cresterea calitatii sociale a cercetarii prin generarea de solutii conceptuale si tehnologice cu impact direct in elaborarea si implementarea politicilor publice si corelarea acestora in special in domenii precum sanatatea publica, protectia mediului, infrastructura, amenajarea teritoriului si gestionarea durabila a resurselor nationale pe baze eco-responsabile.

Pentru implementarea acestei viziuni strategice sunt stabilite obiective specifice, unele dintre acestea continand si tinte numerice cu referinta la media UE:

Cresterea performantei prin plasarea cercetarii din Romania in grupul primelor 35 de tari in privinta aparitiilor in publicatiile indexate ISI (locul 48 in 1995-2005), cresterea de 10 ori a numarului de brevete EPO la un milion de locuitori (1,72 in 2003 fata de media UE de 137), triplarea numarului de brevete OSIM fata de 2006 si cresterea ponderii brevetelor high-tech, dublarea ponderii firmelor inovative (19% in 2002-2004);

Dezvoltarea resurselor sistemului prin triplarea numarului de cercetatori, concomitent cu descresterea mediei de varsta sub 40 de ani, asigurarea unui numar mediu anual de 2.000 burse doctorale, o pondere de 50% de doctori si doctoranzi in totalul cercetatorilor, cresterea atractivitatii carierei de cercetator si aplicarea unor criterii de performanta in promovarea profesionala, atragerea in institutiile de cercetare sau in proiecte realizate in Romania a unor cercetatori de valoare sau de perspectiva din strainatate sau din randul diasporei stiintifice romanesti, facilitarea accesului la infrastructuri de cercetare performante in tara si in strainatate, in special in UE;

Antrenarea sectorului privat prin cresterea cheltuielilor private pentru cercetare-dezvoltare la 1,5% din PIB, stimularea mediului privat pentru asimilarea rezultatelor cercetarii in productia de bunuri si servicii, dezvoltarea parteneriatelor public-privat in stiinta si tehnologie si a interfetelor specializate intre cerere si oferta, simplificarea accesului firmelor inovative la schemele de cofinantare in colaborare cu cercetarea din universitati si institutiile publice;

Cresterea capacitatii institutionale prin reducerea fragmentarii actuale a sistemului si incurajarea participarii la retele de cercetare pe plan national si international, afirmarea institutiilor de invatamant si cercetare romanesti ca actori pe piata internationala a cunoasterii si ca parteneri viabili ai firmelor, profesionalizarea managementului cercetarii, evaluarea independenta, preferabil internationala, a performantei cercetarii cu finantare publica, consolidarea rolului stiintei in societate prin promovarea eticii si egalitatii de sanse precum si a comunicarii si dialogului stiinta-societate;

Extinderea cooperarii internationale prin participarea la programe si proiecte transfrontaliere si initierea altora noi, o mai buna prezenta a Romaniei in organismele reprezentative la nivel european si international, incurajarea participarii diasporei stiintifice romanesti la proiecte realizate in Romania si la evaluarea proiectelor, programelor si politicilor publice relevante.

Strategia ofera o viziune integrata a cercetarii in sistemul economiei bazate pe cunoastere, cu interfetele sale multiple cu societatea, mediul financiar, de informare si politic, statueaza necesitatea evaluarii cercetarii in functie de capacitatea sa inovativa, si subliniaza importanta gestionarii si administrarii profesioniste a cercetarii cu accent pe managementul contractelor, resurselor financiare si drepturilor de proprietate intelectuala. Pe baza unui cuprinzator exercitiu de foresight, primul de acest gen in domeniul stiintei si cercetarii in Romania, Strategia stabileste domeniile prioritare ale activitatilor de cercetare-dezvoltare cu finantare publica: tehnologiile societatii informationale; energia; mediul; sanatatea; agricultura, securitatea si siguranta alimentara; biotehnologia; materiale, procese si produse inovative; spatiu si securitate; cercetari socio-economice si umaniste.

In domeniul inovarii, obiectivul propus este ca, in ciuda decalajelor existente in prezent, ponderea firmelor din Romania care introduc produse sau servicii inovative sa se apropie de media UE spre sfarsitul perioadei de referinta. In scopul promovarii unor politici coerente de inovare, se va introduce un sistem de coordonare transversala la nivel national, se va crea un portal dedicat intreprinderilor, in special IMM-urilor, se vor lansa programe partial subventionate de pregatire in domeniul managementului inovarii si se vor dezvolta entitati de transfer tehnologic (de la brevet la produs, serviciu sau proces) in cadrul unitatilor de invatamant si cercetare, ca premisa pentru formarea unor clustere stiintifice si de inovare. Se prevad modalitati flexibile de racordare la tendintele in curs de articulare in cadrul UE privind inovarea in servicii, reglementarile privind ajutoarele de stat pentru cercetare-dezvoltare, brevetarea la nivel european si protejarea proprietatii intelectuale pentru continutul digital.

Prin indeplinirea acestor obiective, sectorul de cercetare-dezvoltare-inovare va contribui la traducerea in practica a preceptelor dezvoltarii durabile, favorizand crearea de noi compatibilitati si sinergii prin abordari pluridisciplinare complexe. In mod progresiv, adoptarea si insusirea organica a principiilor si obiectivelor dezvoltarii durabile va determina aparitia unor noi elaborari stiintifice teoretice si aplicative pe liniile de jonctiune dintre domeniile de studiu traditionale, constituindu-se intr-un efort superior de sinteza.

Masurile pentru asigurarea unui cadru institutional adecvat de implementare a Strategiei includ activitatea Consiliului National pentru Politica, Stiinta si Tehnologie, cu misiunea de a veghea asupra corelarii politicilor relevante la nivel inter-departamental, si a Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica, organism executiv insarcinat cu planificarea strategica, elaborarea, aplicarea si monitorizarea politicilor si programelor, in special a Planului National de Cercetare, Dezvoltare si Inovare. In acest scop vor fi create trei noi institutii publice: Consiliul Cercetarii, Consiliul pentru Dezvoltare Tehnologica si Consiliul pentru Inovare. Academia Romana, ministerele si academiile de ramura isi elaboreaza propriile planuri de implementare a Strategiei.

Efortul combinat de finantare din surse publice si private pentru activitatile de cercetare, dezvoltare si inovare se prevede sa ajunga la 2,3% din PIB la orizont 2013 (2,5% in 2015), apropiindu-se astfel de realizarea obiectivului UE (3% in 2010). Finantarea publica a acestui sector a cunoscut o dinamica ascendenta in ultimiii ani, avand ca tinta 1% in 2010. Se au in vedere masuri aditionale de natura fiscala si folosirea flexibila a fondurilor structurale si a ajutoarelor de stat, intr-un mod compatibil cu reglementarile UE, pentru incurajarea investitiilor in transferul de tehnologie si promovarea inovarii, in special pentru IMM-uri.

In plus, Programul Operational Sectorial "Cresterea competitivitatii economice" prevede sprijinirea cercetarii, dezvoltarii tehnologice si inovarii prin promovarea parteneriatelor intre universitati sau institute de cercetare si intreprinderi, in vederea obtinerii de rezultate aplicabile in economie, suplimentarii investitiilor in infrastructura de cercetare-dezvoltare-inovare, imbunatatirii capacitatii administrative si accesului intreprinderilor la rezultatele cercetarii. Pentru realizarea unor astfel de investitii, prin acest Program au fost alocate circa 646,5 milioane euro, din care circa 83% reprezinta contributia Fondului European de Dezvoltare Regionala, la care se va adauga o contributie privata estimata la circa 180 milioane euro.

Operatiunile de monitorizare si evaluare se bazeaza pe indicatorii de performanta inclusi in planurile de implementare. In fiecare an se va da publicitatii un raport asupra indeplinirii obiectivelor stabilite. In anul 2010 se va publica raportul independent de evaluare la mijlocul perioadei de implementare, iar in anul 2013 se va realiza un studiu post-implementare si de impact, si se va proceda la corectia Strategiei pentru o noua perioada, avand la baza evaluarea rezultatelor obtinute, analiza functionarii sistemului in ansamblu, precum si considerarea elementelor prospective legate de evolutia stiintei si tehnologiei.

Orizont 2020. Obiectiv general: Incadrarea cercetarii romanesti in fluxul principal al evolutiilor stiintifice si tehnologice din UE; generalizarea activitatilor inovative; aparitia unor centre de excelenta cu impact international.

Se are in vedere perfectionarea, in continuare, a cadrului legislativ, regulatoriu si institutional, dezvoltarea interfetei cu firmele inovative si promovarea cofinantarii cu capitalul privat. Cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare-inovare in universitati si unitati specializate se vor ridica la cel putin 3% din PIB.

Orizont 2030. Obiectiv general: Statornicirea principalelor elemente ale societatii si economiei bazate pe cunoastere; contributii esentiale ale cercetarii romanesti la realizarea obiectivelor complexe ale dezvoltarii durabile.

3. Instrumente financiare si economice

In etapa actuala nu se are in vedere constituirea unui buget separat pentru implementarea obiectivelor Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila. Revizuirile ulterioare, incepand cu iunie 2011, vor determina necesitatea si fezabilitatea acestei masuri. Obiectivele-tinta ale prezentei Strategii si reviziilor sale ulterioare vor constitui puncte de reper pentru elaborarea si fundamentarea bugetului de stat si bugetelor locale (anuale si multi-anuale), si pentru formularea si sustinerea propunerilor Romaniei in vederea elaborarii si aprobarii alocarilor financiare in cadrul viitoarelor exercitii bugetare ale UE (2014-2020 si 2021-2027).

In programarea cheltuielilor si definirea perspectivelor realiste de accesare a diferitelor surse de finantare se va tine seama si de actualele tendinte din cadrul UE privind transparenta preturilor de piata pentru a reflecta costurile economice, sociale si de mediu, transferul poverii fiscale de la forta de munca la consumul de resurse si energie si/sau poluare, precum si reforma subventiilor care urmeaza a fi decisa pana la sfarsitul anului 2008.

Sursele de finantare posibile pentru realizarea obiectivelor Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila, conform Planului National de Dezvoltare, Programelor Operationale si planurilor de actiune specifice aprobate sunt:

Contributia UE prin instrumentele structurale (Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, Fondul Social European, Fondul de Coeziune) pentru obiectivul "Convergenta" si obiectivul "Cooperare teritoriala Europeana" si cofinantarea nationala publica (buget de stat, bugete locale, credite externe, alte surse publice) si privata aferenta.

Fondurile de tip structural ale UE (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala, Fondul European de Pescuit) si cofinantarea nationala aferenta din surse publice si private.

Fonduri alocate de la bugetul de stat si bugetele locale destinate programelor de investitii pentru dezvoltare, avand obiective similare celor cofinantate din fondurile comunitare sus-mentionate.

Credite externe pentru investitii din partea institutiilor financiare internationale (Banca Europeana de Investitii - BEI, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare - BERD, Banca Mondiala etc.) precum si din alte surse (fonduri suverane, fonduri private cu profil investitional etc.) pentru sustinerea unor proiecte nationale congruente cu obiectivele Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila si a Strategiei UE in materie.

Alte instrumente financiare (incurajarea, in continuare, a investitiilor straine directe, utilizarea mai activa a pietei de capital, in speta prin lansarea de oferte publice initiale (IPO), largirea bazei de creditare bancara prin stimularea economisirii interne, dezvoltarea instrumentelor de plasament pe termen lung, concesionarea unor proiecte de infrastructura si utilitati publice, promovarea parteneriatelor public-privat etc.).

Programarea financiara a Planului National de Dezvoltare 2007-2013 prevede un necesar de investitii in suma totala de 58.673,10 milioane euro, care se pliaza perfect pe obiectivele stabilite de UE pentru alocarea fondurilor structurale si de coeziune si a celor pentru agricultura si pescuit. Din acest total, circa 32 miliarde euro pot fi finantate prin intermediul instrumentelor structurale si al fondurilor pentru agricultura si pescuit ale UE care au o destinatie precisa, cu conditia asigurarii unei capacitati nationale de absorbtie cat mai mari. Diferenta urmeaza sa se acopere din bugetul de stat, credite externe si alte surse.

Pentru finantarea suplimentara a obiectivelor Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila pot fi accesate, pe baze competitive, prin proiecte prezentate de catre statele membre ale UE, individual sau prin participarea la consortii, direct la Comisia Europeana, si alte fonduri ale UE care nu fac parte din fondurile structurale si de coeziune, cum ar fi de exemplu:

Fondul de Solidaritate al UE, care are ca obiectiv asigurarea asistentei financiare in cazul producerii unor calamitati, inclusiv ca efect al schimbarilor climatice, in valoare totala, pentru intreaga Uniune, de 1 miliard euro pe an.

Programul "Marco Polo II", care sprijina interconectarea diferitelor modalitati de transport, imbunatatirea performantelor de mediu in transporturi si decongestionarea traficului in orase precum si pe retelele rutiere trans-europene, cu o alocare financiara totala de 450 milioane euro.

Programul pentru competitivitate si inovare, care sprijina obiectivele de sustenabilitate a productiei si consumului, cu o alocare financiara totala de 3,62 miliarde euro.

Programul "Progres: ocuparea fortei de munca si solidaritatea sociala" pentru sustinerea introducerii sporurilor si facilitatilor pentru reducerea somajului, combaterea discriminarii, incurajarea egalitatii de sanse si promovarea incluziunii sociale, cu o alocare financiara totala de 743 milioane euro.

Fondul european de ajustare la globalizare pentru sustinerea reconversiei profesionale si repozitionarii pe piata fortei de munca a angajatilor afectati de schimbarile survenite in comertul global, cu o finantare totala care se ridica la un plafon de maximum 500 milioane euro pe an.

Programul "Lifelong learning" (invatare pe tot parcursul vietii) pentru facilitarea mobilitatii cadrelor didactice si intarirea legaturilor dintre institutiile de invatamant si cele de formare profesionala continua prin intermediul programelor "Comenius", "Erasmus", "Leonardo da Vinci" si "Grundtvig", cu o alocare financiara de 6,97 miliarde euro.

Programul-cadru 7 (Framework Programme 7 - FP7) pentru extinderea capacitatii de cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si inovare in spatiul Uniunii Europene precum si cu alti parteneri, cu o alocare financiara de 53,272 miliarde euro.

Programul retele trans-europene (Trans-European Networks) pentru facilitarea mobilitatii si circulatiei libere sustenabile a cetatenilor, bunurilor, capitalurilor si energiei intre statele membre ale Uniunii Europene, cu o alocare financiara de 8,168 miliarde euro.

Pe langa aceste programe ale UE, Romania mai poate sa acceseze fondurile alocate prin Mecanismul Financiar al Spatiului Economic European constituit de statele Europei Occidentale care nu sunt membre ale UE (Islanda, Lichtenstein, Norvegia) destinate in principal intaririi capacitatii institutionale si administrative si proiectelor in domeniul protectiei mediului sau formarii profesionale, cu o alocare financiara in valoare de 50,5 milioane euro pentru perioada 2008-2011, atribuirea fondurilor facandu-se sub forma de grant in proportie de 60-90%. La aceste fonduri se adauga cele acordate in cadrul asistentei bilaterale de statele membre UE sau alte state europene (Norvegia, Elvetia).

4. Comunicare, mobilizarea actorilor si multiplicarea factorilor de succes

Adoptarea Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei marcheaza inceputul unui proces de lunga durata care va duce, in etape succesive, la incetatenirea unui nou model de dezvoltare, in conformitate cu orientarile strategice convenite la nivel mondial, in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite, si cu directivele Uniunii Europene. In aceste conditii este important sa se aduca la cunostinta decidentilor la toate nivelurile si a publicului larg principiile dezvoltarii durabile, necesitatea trecerii la un nou model de dezvoltare, problemele majore cu care se confrunta Romania si modul in care acestea se reflecta in obiectivele prezentei Strategii. Acest proces nu se limiteaza la o campanie punctuala de popularizare ci trebuie sa reprezinte o preocupare permanenta, cu implicarea activa a tuturor factorilor interesati: autoritatile centrale si locale, partidele politice, asociatiile patronale si profesionale, partenerii sociali, sistemul de educatie si cercetare, societatea civila, mass media.

Dupa adoptarea Strategiei Nationale, se va elabora un program de masuri concrete, cu responsabilitati, resurse si termene de executie precise, privind actiunile de informare, comunicare si diseminare a celor mai bune practici din experienta Romaniei si a celorlalte state membre ale UE legate de implementarea obiectivelor dezvoltarii durabile. Orientarea si coordonarea Programului de Comunicare pe linie guvernamentala si administrarea fondurilor publice alocate in acest scop va reveni Comitetului Interdepartamental (a se vedea Partea V), in stransa conlucrare cu Consiliul Consultativ pentru Dezvoltare Durabila.

In perioada imediat ulterioara adoptarii Strategiei, se vor intreprinde urmatoarele actiuni care au finantarea asigurata prin fondurile alocate in vederea elaborarii prezentei Strategii:

Publicarea textului in limba romana al Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila, dupa finalizarea si aprobarea acestuia, sub forma de brosura si difuzarea catre autoritatile publice centrale si locale, partidele politice, comisiile parlamentare, asociatiile patronale si profesionale, unitatile de invatamant si cercetare, organizatiile neguvernamentale si alte formatiuni ale societatii civile si mijloacele de informare in masa, scrise si audio-vizuale. Un numar suficient de exemplare va fi pus la dispozitia Ministerului Afacerilor Externe pentru a fi transmis la oficiile diplomatice si consulare ale Romaniei pentru informarea rezidentilor romani in strainatate.

Traducerea si publicarea textului Strategiei in limba engleza in vederea prezentarii la Comisia Europeana si difuzarii la Parlamentul European si alte institutii ale UE, precum si la alte institutii sau organizatii guvernamentale si neguvernamentale interesate.

Mentinerea in functiune, inca cel putin trei luni, a site-urilor Internet dedicate exclusiv Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila, in regim interactiv, la Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile si la Centrul National pentru Dezvoltare Durabila /PNUD din Bucuresti, pana la preluarea acestor atributii de catre Comitetul Interdepartamental si Consiliul Consultativ, care vor dezvolta portale proprii pe acest subiect.

Continuarea implicarii active a institutiilor, organizatiilor si persoanelor care au participat la elaborarea prezentei Strategii in prezentarea obiectivelor acesteia in cadrul unor intruniri publice cu grupuri-tinta (tineret, patronate, sindicate, organizatii neguvernamentale etc.), manifestari stiintifice (conferinte, simpozioane, seminarii) pe plan national, regional si local, articole si interviuri in presa scrisa si audio-vizuala.

Conform recomandarilor exprese continute in Strategia pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene, se supun atentiei Comitetului Interdepartamental si Consiliului Consultativ pentru Dezvoltare Durabila urmatoarele masuri ce ar urma sa fie incluse in Programul de Comunicare:

Producerea unor brosuri de popularizare care sa explice continutul notiunii de dezvoltare durabila si sa prezinte principalele obiective ale Strategiei UE si ale Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila.

Incheierea unor conventii cu societatile publice de radiodifuziune si televiziune, vizand, in special, programele cu caracter educational, pentru includerea unor teme de prezentare sau dezbatere privind dezvoltarea durabila; achizitionarea de spatiu publicitar la posturile private de radio si TV pentru transmiterea de scurte mesaje de interes public legate de preceptele dezvoltarii durabile.

Folosirea activa a retelelor regionale si locale constituite in cadrul implementarii programului Agenda Locala 21, si a metodelor de consultare publica folosite in cadrul acestui proces pentru diseminarea initiativelor reusite si celor mai bune practici in realizarea de proiecte concrete la nivelul comunitatilor prin aplicarea principiilor dezvoltarii durabile.

Incurajarea Senatelor universitare sa includa in tematica recomandata pentru lucrarile de licenta, masterat sau doctorat subiecte consacrate promovarii directe sau indirecte a ideei de sustenabilitate si responsabilitate ecologica, si facilitarea publicarii prioritare a celor mai meritorii lucrari de acest tip.

Incurajarea autoritatilor si comunitatilor locale din Romania sa participe la Campania UE pentru municipalitati si orase sustenabile in vederea schimbului de bune practici si elaborarii de criterii calitative, indicatori si instrumente (cum ar fi evaluarile de impact) pentru aplicarea concreta a principiilor dezvoltarii durabile pe plan local, si acordarea de premii anuale pentru cele mai reusite initiative.

Promovarea, in Romania, cu sprijinul asociatiilor patronale, partenerilor sociali si Camerelor de Comert si Industrie, a obiectivelor si practicilor Aliantei Europene pentru Responsabilitatea Sociala Corporativa (Corporate Social Responsibility - CSR), in vederea lansarii voluntare in mediul de afaceri a unor initiative ce trec dincolo de cadrul minimal al cerintelor legale.

Asigurarea prin masuri concrete a aplicarii integrale si consecvente in Romania a prevederilor Conventiei de la Ǻarhus privind accesul la informatii, participarea publica la procesul decizional si accesul la justitie in problemele de mediu.

Partea IV. Probleme si preocupari specifice situatiei din Romania

O serie de aspecte care tin de aplicarea preceptelor dezvoltarii durabile nu figureaza in Strategia pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene, intrucat problemele respective au fost depasite de tarile care formeaza nucleul central al UE cu multe decenii in urma si, deci, nu mai constituie obiectul unei preocupari prioritare. In cazul Romaniei insa, exista indicatori (ex. structura proprietatilor agricole, accesul la apa potabila si canalizare, infrastructura transporturilor, eficienta energetica si consumul de resurse raportat la PIB, productivitatea muncii, starea generala de sanatate, calitatea formarii profesionale etc.) care o plaseaza, inca, la un nivel inferior fata de majoritatea tarilor membre ale UE. Aceasta sectiune este consacrata tocmai elucidarii unor asemenea probleme ce se cer rezolvate paralel si simultan cu efortul de a realiza o conformitate deplina cu normele si standardele Uniunii Europene.

Riscuri si vulnerabilitati generate de factori endogeni si exogeni

Realizarea obiectivelor Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei poate fi influentata de aparitia unor perturbari generate de factori interni sau externi. Unele dintre aceste eventualitati pot fi prevazute, dar impactul lor este dificil de evaluat si prognozat, cantitativ sau ca esalonare in timp.

Modelul propus pe termen lung este unul potential, dinamica dezvoltarii fiind dependenta, intr-o anumita masura, de disponibilitatea resurselor si de conjuncturi. Devieri majore ale politicilor nationale de la obiectivele si angajamentele asumate de Romania ca stat membru al UE sunt putin probabile, dar sunt posibile anumite intarzieri sau necorelari in implementarea acestora.

Principalii factori endogeni de risc ar putea fi urmatorii:

Ajustarea conjucturala a politicilor economice ca urmare a instabilitatii politice si/sau a nerespectarii principiilor dezvoltarii durabile, in functie de configuratia majoritatii parlamentare sau de doctrinele partidelor politice aflate la guvernare;

Intarzierea implementarii unui sistem imbunatatit de luare a deciziilor si de crestere a responsabilitatii institutiilor publice in raport cu rezultatele politicilor promovate, analizelor de impact si utilizarii tehnicilor de monitorizare sistematica si activa;

Continuarea actualelor tendinte demografice negative, accentuarea declinului demografic si producerea unor dezechilibre structurale cu profunde implicatii de natura economica si sociala;

Accentuarea neincrederii fata de impartialitatea, transparenta si operativitatea actului de justitie;

Cooperarea formala si ineficienta a institutiilor publice cu sectorul privat (patronatele), asociatiile profesionale si partenerii sociali in elaborarea si implementarea politicilor publice si a masurilor pentru cresterea competitivitatii bazate pe sporirea productivitatii resurselor materiale consumate si a muncii, precum si pe promovarea prioritara a exportului si asigurarea echilibrelor macroeconomice;

Selectarea dupa principii clientelare a prioritatilor in alocarea financiara a fondurilor cu caracter public in detrimentul proiectelor cu impact economico-social major si efecte pozitive asupra mediului, bazate pe evaluarea competenta a raportului efect/efort financiar, pe termen mediu si lung;

Intarzierea descentralizarii si a masurilor pentru cresterea substantiala a capacitatii administrative, a potentialitatii de a genera proiecte eligibile pentru finantare din punctul de vedere al eficientei economice, sociale si ecologice, si de a executa asemenea proiecte in cadrul termenelor stabilite prin studiile de fezabilitate; amanarea acestor masuri poate reduce gradul de accesare a fondurilor UE, precum si posibilitatile de acoperire a deficitului de cont curent;

Eficienta limitata a politicilor orientate spre continuarea procesului de dezinflatie, ceea ce poate avea o influenta nefavorabila serioasa asupra echilibrelor macroeconomice si cresterii economice sustenabile;

Capacitatea limitata de a anticipa aparitia unor fenomene meteorologice extreme ca urmare a schimbarilor climatice (perioade prelungite de seceta, inundatii, epidemii), si de a lua masuri pentru limitarea efectelor posibile ale acestora asupra sanatatii si bunastarii populatiei, agriculturii si preturilor la produsele agro-alimentare;

Continuarea tendintelor de crestere exagerata a creditelor de consum si a importurilor pentru consumul curent;

Cresterea veniturilor in neconcordanta cu evolutia productivitatii muncii, ca urmare a adoptarii unor decizii populiste in perioadele pre-electorale si a tensiunilor existente pe piata fortei de munca in conditiile deficitului de angajati cu experienta in anumite sectoare;

Amanarea implementarii politicilor adecvate pentru reducerea intensitatii energetice si a masurilor pentru asigurarea necesarului de energie, in conditii sustenabile, pentru functionarea economiei si consumul populatiei;

Utilizarea ineficienta a fondurilor publice destinate formarii initiale si continue a resurselor umane si stimularii activitatilor de cercetare-dezvoltare-inovare care reprezinta domenii de importanta majora pentru dezvoltarea durabila.

Printre factorii de risc exogeni care trebuie avuti in vedere s-ar putea numara:

Accentuarea dincolo de limite sustenabile a fenomenului migratiei externe ca urmare a adoptarii de catre unele tari mai dezvoltate a unor politici de imigrare avand nu numai o dimensiune economica, impusa de deficitul de forta de munca in anumite sectoare, ci si o dimensiune demografica pentru corectarea efectelor unei natalitati scazute si a procesului de imbatranire a populatiei;

Amplificarea tendintelor de crestere a preturilor la petrol, gaze naturale, minereu de uraniu, ceea ce poate genera efecte serioase asupra inflatiei si a sigurantei energetice;

Incertitudinile cu privire la atitudinile investitorilor straini fata de pietele emergente, care ar putea fi cauzate, in principal, de cresterea deficitului extern si de lipsa de predictibilitate a politicii fiscale, cu efecte negative asupra volumului si calitatii investitiilor in sectorul productiv al economiei si asupra gradului de acoperire din aceasta sursa a deficitului de cont curent;

Cresterea costurilor finantarii externe ca urmare a turbulentelor financiare internationale si a scaderii posibile a rating-ului de tara, ceea ce poate induce influente nedorite asupra cursului monedei nationale si asupra ratei inflatiei.

In vederea identificarii factorilor de risc si pentru gestionarea situatiilor de criza posibile se recomanda:

Formarea unui contingent de evaluatori de risc si specialisti in managementul crizelor, care sa fie inserati in structurile de suport decizional;

Dezvoltarea, prin exercitii de foresight, de instrumente pentru prevenirea, gestionarea si atenuarea efectelor crizelor;

Integrarea, pe baza competentelor profesionale, a specialistilor romani in retelele UE de experti in managementul crizelor;

Pregatirea unor planuri de contingenta pentru anticiparea vulnerabilitatilor de sistem si a efectelor posibile ale unor situatii de criza, care sa cuprinda si portofolii de solutii.

Cresterea sustenabila: transformarile structurale si echilibrele macroeconomice

Prezenta Strategie porneste de la premisa ca realizarea unei dezvoltari accelerate pe termen mediu si lung in toate cele trei componente esentiale (economica, sociala si de mediu) nu este doar una dintre optiunile posibile, ci reprezinta conditia esentiala pentru reducerea treptata, intr-un orizont de timp cat mai scurt posibil, a decalajelor care separa inca Romania de nivelul mediu al UE in privinta calitatii vietii si pentru asigurarea unei coeziuni reale, atat la nivel national, cat si in cadrul mai larg al Uniunii Europene.

Evolutia economica a Romaniei din ultimii 7 ani (2001-2007), cu o rata medie anuala de crestere a produsului intern brut de peste 6%, fata de un ritm de sub 2% in UE-25, demonstreaza ca realizarea acestui obiectiv este posibila. Intrarea pe Piata Unica a Uniunii Europene, imbunatatirea mediului de afaceri si a cadrului concurential, consolidarea sectorului privat, cresterea ratei si calitatii investitiilor sunt factori incurajatori, care favorizeaza continuarea acestui proces.

Continuarea cresterii economice cu rate medii anuale ale PIB de 5,6-5,8% in perioada 2008-2013, de 4,8-5% in perioada 2014-2020 si de 3,8-4,2% in intervalul 2021-2030 constituie un obiectiv realist, aceste ritmuri fiind apropiate de evaluarile cu privire la PIB-ul potential pentru perioadele respective si compatibile cu cerintele de realizare a criteriilor de convergenta necesare pentru adoptarea monedei unice europene.

In conditiile extinderii liberei circulatii de bunuri si servicii si a efectelor globalizarii, competitivitatea si eco-eficienta vor reprezenta factori determinanti ai sustenabilitatii cresterii economice. Asigurarea performantei pe termen mediu si lung a economiei romanesti impune, prin urmare, adoptarea de instrumente eficiente de politica economica, care sa permita gestionarea si valorificarea substantial imbunatatita a potentialului existent in anumite domenii-cheie, care determina dezvoltarea durabila intr-un cadru concurential.

Principalele obiective pe termen mediu, stabilite in domeniul economic prin documentele programatice nationale, in conformitate cu tintele prevazute in Strategia Lisabona revizuita, in Liniile Directoare Generale de Politica Economica si in Pactul de Stabilitate si Crestere al Uniunii Europene, sunt:

Mentinerea stabilitatii macroeconomice, continuarea procesului de dezinflatie si limitarea deficitului de cont curent;

Imbunatatirea predictibilitatii si performantelor politicii fiscale, inclusiv atragerea si utilizarea eficienta a fondurilor europene nerambursabile;

Continuarea si adancirea reformelor structurale si furnizarea de servicii imbunatatite de sanatate, educatie, formare profesionala, cercetare si dezvoltare, precum si continuarea reformelor necesare pentru a spori nivelul de responsabilizare si de eficienta;

Asigurarea sustenabilitatii finantelor publice pe termen lung;

Imbunatatirea mediului de afaceri, promovarea culturii antreprenoriale, cresterea flexibilitatii si participarii pe piata muncii si o dezvoltare regionala armonioasa;

Reforma administratiei publice.

O conditie esentiala pentru indeplinirea obiectivelor dezvoltarii durabile este implementarea unei combinatii adecvate de politici macroeconomice coerente, prin care sa se asigure sustenabilitatea resurselor materiale si energetice folosite pentru cresterea economica, finantarea investitiilor strict necesare pentru modernizarea si cresterea competitivitatii sectoarelor productive si de servicii, precum si a infrastructurilor, calificarea si perfectionarea continua a fortei de munca in acord cu cerintele progresului tehnic si tehnologic. Din analiza evolutiei economice a Romaniei in ultimii 18 ani rezulta ca in acest scop se impune, de asemenea, solutionarea unor probleme de importanta principiala:

Imbinarea optima a initiativei private cu o rationala interventie publica pe baza unor politici flexibile de corectare a disfunctionalitatilor mecanismelor de piata. Interventia statului in economie trebuie sa vizeze numai domeniile in care se dovedeste ca piata ar solutiona problemele existente cu risipa de resurse sau intr-un timp mai indelungat, pornind de la investigatii si evaluari prealabile realizate in mod impartial, independent si transparent.

Imbunatatirea semnificativa a structurii si atributiilor institutiilor publice centrale, regionale si locale, definirea mai precisa a responsabilitatilor si modului de conlucrare pentru a permite o evaluare corecta a performantelor obtinute si identificarea domeniilor in care se impun masuri pentru cresterea eficientei actului administrativ la toate nivelurile.

Accelerarea descentralizarii conform principiului subsidiaritatii, concomitent cu masuri pentru cresterea capacitatii administrative si a competentelor decizionale.

Urmarirea sistematica a obiectivului coeziunii sociale ca premisa a dezvoltarii durabile si re-examinarea periodica, din aceasta perspectiva, a politicilor salariale, fiscale si sociale.

Fara a se substitui programelor existente de dezvoltare a Romaniei, prezenta Strategie propune o viziune focalizata pe atingerea unor obiective pe termen lung, care transced orizonturile curente de referinta si ciclurile electorale, prin prisma criteriilor de sustenabilitate stipulate in Directivele Uniunii Europene si a tendintelor principale care se contureaza pe plan mondial.

Asigurarea sustenabilitatii pe termen lung a consumurilor energetice si materiale bazata pe evaluarea realista a capacitatii de suport a capitalului natural

Din datele prezentate in Partea III, Capitolul 1.1 a rezultat ca intensitatea energetica primara si cea finala sunt, in Romania, de peste trei ori mai ridicate decat nivelurile medii actuale din UE. De aici decurge constatarea ca exista un potential important pentru reducerea consumului de energie, principala sursa fiind cresterea eficientei energetice in sectoarele productive de bunuri si servicii, si diminuarea pierderilor considerabile de energie in sectorul rezidential.

Potrivit programelor nationale in domeniul eficientei energetice, se prognozeaza ca intensitatea energiei primare se va putea reduce pana in anul 2013, fata de 2006, cu peste o treime, de la 0,555 la 0,377 tone echivalent petrol (tep) pentru generarea unei valori de 1.000 euro in PIB, exprimata in preturi constante si euro 2000, iar pana in 2020 cu inca 23-24% (0,26 tep), ajungand la nivelul mediu al UE din 2006.

In aceste conditii, cresterile medii anuale ale PIB estimate pentru perioada 2008-2020 se pot realiza prin decuplarea cresterii economice de consumul de energie primara.

Pentru asigurarea sustenabilitatii consumului total de resurse materiale in raport cu gestionarea responsabila a capitalului natural se impune ca o preocupare prioritara ameliorarea semnificativa a productivitatii resurselor. Este de prevazut ca si legislatia primara si secundara a UE in materie sa evolueze in directia stabilirii unor obiective mai ambitioase si a unor reglementari mai exigente, in conformitate cu Agenda Lisabona reinnoita.

Din analiza evolutiei din ultimii ani a industriei prelucratoare din Romania a rezultat, de exemplu, ca in sectoarele energo- si material-intensive (metalurgie, prelucrarea titeiului, substante si produse chimice, materiale de constructie), care, in plus, sunt poluante si reprezinta 25% din totalul productiei, se constata tendinta de reducere a productivitatii resurselor ca urmare a cresterii consumului intermediar. Comparativ cu anul 2000, in 2005 consumul total de resurse in industria metalurgica a crescut cu peste 48%, in timp ce valoarea adaugata s-a redus cu 2,6%. In industria de prelucrare a titeiului, la o crestere cu 12,4% a valorii adaugate, consumul de resurse s-a majorat cu peste 50%. In anul 2005, productivitatea resurselor totale consumate in metalurgie a fost de numai 0,18, iar in prelucrarea titeiului 0,34, fata de 0,55 pe ansamblul industriei prelucratoare.

Exemple similare pot fi furnizate si in privinta productivitatii resurselor din agricultura si silvicultura. Si in acest caz, se observa ca exista un potential insemnat pentru imbunatatirea substantiala a situatiei, intr-un termen rezonabil de timp, prin promovarea unor politici care sa stimuleze modernizarea tehnologica si cresterea ponderii produselor cu prelucrare avansata, atat pentru export cat si pentru consumul intern.

Perfectarea, intr-o prima etapa, a unor acorduri voluntare cu asociatiile patronale (asa cum se procedeaza deja in unele tari ale UE) si adoptarea ulterioara a unor reglementari pentru transferul unei parti din impozitul pe forta de munca spre impozitarea consumului de resurse materiale si energetice ar stimula operatorii economici sa actioneze pentru cresterea productivitatii resurselor, ceea ce va avea, in final, un impact favorabil asupra costurilor si competitivitatii si asupra sustenabilitatii consumului de resurse.

Avand in vedere cresterea considerabila in viitor a ponderii importurilor de resurse primare de energie si materii prime, este necesara elaborarea unei strategii speciale atat pentru diversificarea surselor de aprovizionare, cat si pentru securizarea acestora prin acorduri de lunga durata.

2.2. Modernizarea treptata a macrostructurii economiei pentru a corespunde cerintelor sociale si de mediu.

Cresterea ponderii serviciilor in formarea PIB de la 48,8% in 2006 la circa 55% in 2013 si 60-65% in 2020 (aproape de nivelul mediu actual din UE) si a calitatii acestora va determina si sporirea eficientei economice si a competitivitatii in celelalte sectoare economice, cu efecte sociale benefice asupra mobilitatii verticale a fortei de munca si a nivelului de calificare si remunerare. Dezvoltarea serviciilor de cercetare, consultanta, expertiza, informatica, a celor financiare si de perfectionare manageriala va contribui direct la cresterea productivitatii resurselor totale consumate pe ansamblul economiei, avand in vedere ca in sectorul serviciilor raportul dintre valoarea adaugata bruta si consumul intermediar este net superior celui din agricultura, industrie si constructii.

Ajustarea structurilor intersectoriale va avea loc, in special, prin stimularea dezvoltarii prioritare a substructurilor care realizeaza valoare adaugata mare cu un consum mai redus de resurse, cu accent pe folosirea resurselor regenerabile sau reciclabile.

In industrie, se va pune accentul pe dotarea cu tehnologii de complexitate medie si inalta si pe dezvoltarea si introducerea in productia proprie a unor asemenea tehnologii cu efect important de antrenare si care pot avea o contributie substantiala la cresterea volumului si eficientei exporturilor. Eco-eficienta si folosirea celor mai bune tehnologii disponibile vor deveni, intr-o masura crescanda, criterii esentiale in deciziile investitionale, nu numai in domeniul achizitiilor publice, ci si in alte sfere ale activitatii economice.

Schimbarile cele mai profunde se vor produce in mediul rural prin inlocuirea in mare masura, pe parcursul vietii unei singure generatii, a structurilor arhaice, a practicilor de productie in agricultura si a infatisarii satului romanesc, in conditiile pastrarii identitatii locale si culturale specifice. Dezvoltarea productiei agro-alimentare organice, antrenarea comunitatilor locale in activitati de ecologizare si conservare a mediului natural, cointeresarea lor directa in protejarea monumentelor si siturilor cu valoare istorica sau de patrimoniu cultural, asigurarea accesului la serviciile comunale si sociale de baza, reducerea si eliminarea saraciei, imbunatatirea comunicatiilor si a relatiilor de piata vor contribui la estomparea treptata a discrepantelor in privinta calitatii vietii intre sat si oras.

Tinand seama de cerintele de dezvoltare in profil regional, de necesitatea unei absorbtii optime a fondurilor cu cofinantare comunitara si de nevoia de a atrage investitii suplimentare, mai ales pentru modernizarea infrastructurii edilitare, de transport si de sustinere a agriculturii, se impune un efort sporit pentru constituirea si actualizarea permanenta a unui portofoliu de proiecte viabile, insotite de analize de prefezabilitate profesional alcatuite, care sa intruneasca sprijinul activ al tuturor factorilor de decizie si al comunitatilor locale.

2.3. Cresterea productivitatii muncii si imbunatatirea ratei de ocupare

Nivelul productivitatii muncii pe ansamblul economiei (PIB pe persoana ocupata) cat si la nivel sectorial sau de intreprindere (valoare adaugata bruta pe salariat) este inca mult inferior in Romania comparativ cu nivelul mediu al UE. Nivelul relativ scazut al salariilor din Romania, in special al celor mici, se explica in parte prin acest decalaj de productivitate care se reflecta, aproximativ in acelasi raport, in calitatea locurilor de munca si volumul veniturilor dispozabile.

Reinnoirea lenta a bazei tehnologice, calitatea inferioara a infrastructurilor, subfinantarea cronica, contributia slaba a activitatilor proprii de cercetare-dezvoltare-inovare, performantele scazute ale produselor si serviciilor oferite pe piata, capacitatea insuficienta de adaptare la cerintele pietei globalizate au fost principalele cauze care au influentat negativ atat productivitatea muncii, cat si randamentul folosirii resurselor. Desi in ultimii ani ritmul de crestere al productivitatii muncii in Romania, mai ales in industriile procesatoare si in constructii, a fost mai mare decat media UE, diferenta ramane foarte ridicata.

Intrucat productivitatea resurselor materiale (randamentul utilizarii) si productivitatea muncii sunt determinantii principali ai eficientei si competitivitatii si, implicit, ai sustenabilitatii dezvoltarii economice si sociale, se impun eforturi considerabile, investitionale si de management, pentru remedierea situatiei si alinierea la standardele curente ale Uniunii Europene. Caracterul de urgenta al acestor masuri este pus in evidenta si de evolutiile demografice nefavorabile, cu tendinte de agravare in cazul Romaniei.

In acelasi timp, este necesara imbunatatirea ratei de ocupare a fortei de munca potential active care, in perioada 2002-2006, a fost in Romania de 57,9%, comparativ cu media UE de 63,1%, in aceeasi perioada.

Prin politicile de crestere a investitiilor in capitalul uman, se estimeaza o rata de ocupare a populatiei intre 15 si 64 ani de peste 62%, in 2013, cu tendinta de imbunatatire constanta in perioadele urmatoare (64-65% in 2020).

2.4. Imbunatatirea managementului micro- si macro-economic

In perioadele urmatoare, se impune o crestere considerabila a calitatii managementului economic la toate nivelurile, de la cel national sau regional pana la nivel de intreprindere sau exploatatie agricola, pentru utilizarea eficienta si completa a resurselor de capital disponibile si atragerea unor surse de finantare suplimentare pentru investitii atat in dotarea cu tehnologie moderna, cat si in formarea si perfectionarea fortei de munca, in cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica si inovare. Intrucat cresterea sustenabila a produsului intern brut este determinata de evolutia valorii adaugate realizate de operatorii economici, extinderea managementului performant este cruciala in toate verigile principale ale activitatii fiecarei unitati producatoare de bunuri sau servicii: administrativ si tehnic, tehnologic, financiar, logistic, comercial, precum si in gestionarea resurselor umane.

In acest scop, este oportuna stabilirea de criterii specifice de performanta pentru manageri in sectorul public si incurajarea aplicarii unor standarde similare in sectorul privat, prin angajarea responsabilitatii actionarilor si consiliilor de administratie in monitorizarea performantei manageriale conform standardelor minimale stabilite pentru cresterea valorii adaugate, a competitivitatii si profitului.

Se are in vedere, de asemenea, revizuirea politicilor de amortizare a imobilizarilor corporale in corelare cu evolutia progresului tehnologic din fiecare domeniu pentru a preveni uzura morala a utilajelor, care genereaza consumuri majorate de resurse energetice, materiale si de munca si are efecte negative directe asupra competitivitatii.

Implementarea in activitatea curenta a firmelor a elaborarii de bugete multianuale, cel putin pe termen mediu, este necesara atat pentru asigurarea unei viziuni pe termen lung privind perspectiva de dezvoltare, cat si pentru fundamentarea unor politici eficiente in domeniul investitiilor si pentru adaptarea volumului si structurii productiei de bunuri si servicii la tendintele anticipate ale pietei.

2.5. Politica de investitii si diversificarea surselor de finantare

Nevoile specifice de dezvoltare ale Romaniei si asigurarea compatibilitatii politicilor economice, sociale si de mediu cu filonul principal de evolutie in cadrul UE necesita implicarea activa si responsabila a institutiilor publice centrale si locale, a sectorului privat, a asociatiilor profesionale, partenerilor sociali si societatii civile in mentinerea unui mediu de afaceri favorabil investitiilor de capital autohton si strain destinate modernizarii si dezvoltarii durabile a tarii.

Mentinerea unei rate de investitii mai mari decat in tarile cu economie matura din Europa este absolut necesara pentru realizarea unei convergente in termeni reali. Modernizarea infrastructurii energetice, de transport si edilitare (apa curenta si canalizare), invatamantului si sanatatii publice, dezvoltarea rurala si reducerea decalajului tehnologic si informational reclama un mare efort investitional. In vreme ce in majoritatea tarilor UE asemenea probleme au fost rezolvate cu decenii in urma, pentru Romania ele reprezinta prioritati esentiale.

Pentru cresterea ratei de investitii pe termen mediu si lung va trebui continuata politica de atragere a investitiilor straine directe, in special a celor care pot contribui substantial la cresterea exportului, astfel ca exportul sa devina determinantul principal al cresterii economice. Evolutia investitiilor straine directe din ultimii patru ani (2004-2007), cu o medie anuala de 6,2 miliarde euro, creeaza premise pentru stabilizarea acestei tendinte si in perioadele urmatoare la nivele comparabile, chiar si in absenta unor mari privatizari, prin atragerea prioritara a investitiilor de tip greenfield.

Asigurarea surselor de finantare pentru investitiile publice si private necesita cresterea treptata a ratei economisirii interne de la 15,3% in anul 2007 la peste 20% in perioadele urmatoare, ca urmare a temperarii tendintelor de consum.

Dezvoltarea instrumentelor de economisire, pe baza practicilor aplicate cu succes in alte tari ale UE, pot include: dezvoltarea unei piete pe care sa se poata tranzactiona liber titluri de stat, obligatiuni publice si corporative, instrumente de plasament pe termen lung la care sa aiba acces si persoane fizice; reglementarea unei piete a ipotecilor in care sa se poata tranzactiona liber atat drepturile cat si, mai ales, garantiile ipotecare; stimularea instrumentelor si institutiilor de plasament colectiv, respectiv a fondurilor suplimentare de pensii si asigurarilor de viata care pot atrage sume importante prin angajamente pe termen lung (15-20 ani); incurajarea bancilor de economisire sa-si extinda activitatile in mediul rural.

De asemenea, este util sa se examineze costurile si beneficiile utilizarii unor instrumente fiscale pentru stimularea economisirii.

Extinderea utilizarii pietei de capital prin listarea companiilor la care statul mai detine pachete semnificative de actiuni si imbunatatirea reglementarilor in acest domeniu poate atrage un volum considerabil de capital pentru asigurarea finantarii suplimentare directionate a marilor proiecte de infrastructura in scopul urgentarii finalizarii acestora, cu efecte economice si sociale benefice in profil spatial.

Dezvoltarea parteneriatelor public-privat nu trebuie sa se limiteze la concesionari, desi acestea trebuie incurajate in continuare, in conditii economico-financiare favorabile dezvoltarii durabile. Infiintarea unor companii noi, capitalizate partial prin oferte publice initiale (IPO), in care statul sau autoritatea locala detine un pachet minoritar in compania care face investitia si o exploateaza, dar care se capitalizeaza ulterior prin listarea pe bursa, poate constitui o alta solutie pentru reducerea efortului bugetar initial si a cheltuielilor de intretinere dupa darea in exploatare in cazul investitiilor in infrastructura. Reducerea participarii banilor publici diminueaza in acelasi timp potentialul de coruptie si efectele negative asupra eficientei investitiilor.

Utilizarea completa si eficienta a fondurilor alocate prin programele UE poate contribui substantial atat la cresterea ratei de investitii cat si la reducerea deficitului de cont curent, avand in vedere ca ponderea acestora in PIB este de circa 2,5% in 2008 si va fi de peste 3% in perioada 2010-2013, in timp ce contributia Romaniei la bugetul comunitar se reduce de la 0,98% din PIB in 2008 la 0,7-0,8% in 2013. Se estimeaza ca absorbtia completa a fondurilor structurale si de coeziune va duce la o crestere suplimentara a PIB de 15-20% pana in anul 2015.

Este necesara cresterea substantiala a capacitatii de a asigura proiecte eligibile si de a acorda consultanta si expertiza necesara la nivel regional si local prin masuri precum: cresterea rolului structurilor existente la nivel regional si local, atragerea in aceste structuri si motivarea unor specialisti cu inalta calificare in domeniile specifice oportunitatilor reale din fiecare regiune; inventarierea si evaluarea fezabilitatii proiectelor existente si completarea portofoliului de proiecte atat pentru investitii destinate modernizarii infrastructurii si serviciilor publice de baza cat si a proiectelor initiate de intreprinzatori privati; atragerea in elaborarea de proiecte a potentialului existent in institutiile de proiectare-dezvoltare si in universitatile cu profil tehnic si economic, inclusiv atragerea studentilor din anii terminali si masteranzilor care vor putea sa-si sustina lucrarile de diploma cu asemenea proiecte pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial si initierea de afaceri proprii dupa absolvire; analizarea masurilor necesare pentru cresterea capacitatii de executie a investitiilor, evaluarea necesarului de forta de munca pe calificari si specialitati si asigurarea acestuia prin formare initiala si recalificare.

Mentinerea echilibrelor macroeconomice

Realizarea unei cresteri economice sustenabile, definite prin ratele medii anuale de evolutie a PIB, si a tintelor operationale ale prezentei Strategii la orizontul anului 2030 este conditionata de implementarea unui complex adecvat si coerent de politici economice care sa fie in concordanta cu obiectivele convenite in cadrul UE, in special cu Strategia Lisabona revizuita.

Pentru perioada 2008-2013, obiectivele cu privire la evolutia indicatorilor si echilibrelor macroeconomice au fost prevazute in Programul de Convergenta care vizeaza cu prioritate indeplinirea criteriilor de performanta cerute pentru adoptarea de catre Romania a monedei unice europene incepand cu anul 2014. Programul a evaluat impactul generat de evolutia unor factori externi (turbulentele manifestate pe pietele financiare internationale, cresterea preturilor la produsele alimentare, majorarea cea mai substantiala a pretului petrolului din ultimii 25 de ani, modificarile relativ mici intervenite in prognozele privind cresterea economica mondiala si in UE) precum si a unor factori interni (reducerea productiei agricole ca urmare a secetei, cresterea veniturilor populatiei insuficient sustinuta de sporul de productivitate, amplificarea creditelor de consum si ritmul de crestere a importurilor, rata scazuta a economisirii). Acesti factori au avut efecte negative asupra sustinerii procesului de dezinflatie, deficitului balantei comerciale si de cont curent, stabilitatii cursului monedei nationale si costului finantarii externe. In acest context, politicile economice au fost re-evaluate in scopul de a asigura mentinerea echilibrelor macroeconomice in limite admisibile si realizarea criteriilor de convergenta reala si nominala pana in anul 2012.

Politica monetara si a cursului de schimb va urmari continuarea traiectoriei descendente a inflatiei, incepand cu a doua parte a anului 2008. Tintele prevazute pentru anii 2008 si 2009 sunt de 3,8-4,8% si, respectiv, 3,5-4,5%, urmand sa se incadreze in limita de convergenta in 2012-2013 si sa se mentina in apropierea acestui nivel in perioada urmatoare. Se are in vedere asigurarea unui grad mai ridicat de stabilitate a cursului de schimb pe termen mediu si a anticipatiilor privind evolutia acestuia ca urmare a incadrarii in limitele criteriilor de convergenta.

Avand in vedere cresterile semnificative ale PIB, productivitatii muncii si fluxurilor de capital productiv din ultimii 6 ani precum si previziunile pentru perioadele urmatoare, se anticipeaza ca aprecierea leului fata de moneda europeana va continua, dar in limite moderate si fara socuri.

Prin gestionarea lichiditatilor pe piata monetara, Banca Nationala a Romaniei va urmari consolidarea rolului politicii ratei dobanzii de politica monetara si capacitatea acesteia de a influenta anticipatiile inflationiste pana la intrarea in zona euro (2014), cand principalele atributii de politica monetara vor fi transferate in competenta Bancii Centrale Europene.

Politica bugetara si fiscala va fi mentinuta in limite prudente pentru a reduce dezechilibrele externe si a sustine procesul de dezinflatie. Se anticipeaza ca promovarea in continuare a unui mediu de afaceri favorabil si cresterea flexibilitatii pietei muncii vor stimula dinamica investitiilor, productivitatii muncii si competitivitatii.

Politica bugetara va urmari cu prioritate realizarea programelor pentru eliminarea disfunctionalitatilor structurale din infrastructura, invatamant, sanatate, cercetare-dezvoltare-inovare, mentinand in acelasi timp niveluri prudente ale deficitului bugetar prin imbunatatirea colectarii veniturilor si prin sporirea eficientei cheltuielilor bugetare,

Deficitul structural al bugetului va ajunge in anul 2011 la 0,9-1% din PIB, respectand prevederile Pactului de Stabilitate si Crestere revizuit, cu o marja de siguranta suficienta pentru a evita depasirea nivelului de 3% in conditiile aparitiei unor factori perturbatori.

In domeniul infrastructurii (energie, transporturi, mediu) precum si, in mod diferentiat, in alte sectoare de activitate se va adopta o politica financiara si fiscala asemanatoare practicilor acceptate in alte tari ale UE care sa incurajeze investitiile si eficienta lor economica si ecologica. Politica fiscala va viza, pe de o parte, simplificarea sistemului prin reducerea numarului de taxe si impozite iar, pe de alta parte, incurajarea muncii prin masuri fiscale si prin transferul partial al impozitarii de pe munca pe consumul de resurse energetice si materiale.

Deficitul de cont curent si politica de asigurare a surselor de finantare vor constitui in continuare un obiect de preocupare, cel putin pe termen scurt si mediu.

Evolutia nefavorabila a balantei de incasari si plati externe din ultimii ani a fost generata in principal de soldul negativ al balantei comerciale ca urmare a cresterii importurilor cu mult peste ritmul de crestere a exporturilor, desi acestea din urma au avut o evolutie satisfacatoare, cu rate anuale cuprinse intre 15,4% in 2002 si 14,7% in 2007, depasind substantial dinamica productiei de bunuri si servicii. Ca urmare, deficitul de cont curent a crescut de la 3,3% din PIB in anul 2002 la 10,4% in 2006 si la 14% in 2007.

Tinand seama de stabilitatea si nivelul redus al deficitului bugetar precum si de ponderea mult mai mica in PIB a datoriei publice externe in comparatie cu alte tari, se poate aprecia ca, prin politici economice adecvate, deficitul de cont curent, raportat la PIB, se va putea reduce in perioadele urmatoare. Principalele modalitati de acoperire a deficitului, prin care sa se evite formule de finantare mai volatile (investitii de portofoliu sau credite directe) de natura sa expuna economia la riscurile ce pot fi generate de perturbarile posibile la nivel global sunt: cresterea substantiala a absorbirii fondurilor comunitare de la 1,5 miliarde euro in 2007 la peste 4 miliarde euro in perioada 2009-2013; mentinerea contributiei investitiilor straine directe la nivele apropiate de cele din ultimii doi ani; reducerea deficitului balantei comerciale prin masuri active de stimulare a exporturilor si de temperare a importurilor.

Se estimeaza ca prin reducerea influentei negative a exportului net la cresterea PIB, de 6,2% in 2006 si 8,7% in 2007, acesta va ajunge la cel mult 3,5-4% in 2013 si se va mentine sub aceasta limita in toata perioada 2011-2030.

3. Dezvoltarea regionala si actiunea locala; problematica specifica a dezvoltarii rurale

Conform reglementarilor Comisiei Europene din 2003 privind stabilirea unui sistem comun de clasificare statistica a unitatilor teritoriale, transpuse in legislatia romaneasca inca din 1998 si adaptate in 2004, Romania cuprinde 8 regiuni de dezvoltare, incluzand fiecare intre 4 si 7 judete (cu exceptia regiunii Bucuresti-Ilfov). Ele corespund nivelului NUTS II potrivit clasificarii EUROSTAT si reprezinta cadrul de colectare a datelor statistice specifice in profil teritorial. Consiliile de Dezvoltare Regionala grupeaza reprezentanti ai autoritatilor judetene si locale si au drept organisme executive Agentiile de Dezvoltare Regionala (ADR).

Toate regiunile de dezvoltare ale Romaniei, inclusiv Bucuresti-Ilfov, au un produs intern brut (PIB) pe cap de locuitor mai mic de 75% din media comunitara si sunt eligibile pentru finantare din Instrumentele Structurale ale UE in cadrul obiectivului Convergenta.

Din perspectiva principiilor si obiectivelor dezvoltarii durabile, evolutiile la nivel regional prezinta o importanta cruciala, accentuata in conditiile specifice ale Romaniei de tendinta de crestere a disparitatilor teritoriale in ceea ce priveste dezvoltarea economica si sociala, utilizarea rationala a resurselor si calitatea infrastructurii de mediu.

Astfel, raportat la media nationala (100), PIB/locuitor in Regiunea Nord-Est a reprezentat 79,8% in 1998 si 68,4% in 2005 in comparatie cu Regiunea Bucuresti-Ilfov de 162,2% in 1998 si 212,5% in 2005, rata somajului a fost in Regiunea Sud-Vest de 104,8% in 1998 si de 125,4% in 2005 fata de 47,1% in 1998 si 40,7% in 2005 in Regiunea Bucuresti-Ilfov, iar proportia populatiei rurale a crescut in Regiunea Sud de la 129% in 1998 la 129,3% in 2005 dar s-a redus in Regiunea Nord-Vest de la 83,8% in 1998 la 80,7% in 2005. Din totalul investitiilor straine atrase pana in anul 2006, 64,3% (22,2 miliarde euro din totalul de 34,5 miliarde) s-au concentrat in Regiunea Bucuresti-Ilfov fata de numai 2,7% in regiunea Sud-Vest si 1,2% in Regiunea Nord-Est.

In comparatie cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, inclusiv cele care au aderat in sau dupa 2004, Romania prezinta particularitatea singulara de a avea cea mai inalta proportie a populatiei rurale (45,1% din total in 2005) din care peste o treime lucra in agricultura. Segmentul de populatie ocupata in agricultura se caracterizeaza printr-un avansat proces de imbatranire: 33,7% peste 55 ani, 36,3% intre 35 si 54 ani si numai 30,0% intre 15 si 34 ani in 2006.

Proiectul Strategiei post-aderare a Romaniei (2007) enumera aspectele definitorii ale starii actuale a agriculturii si ruralului romanesc: evolutia produsului agricol pe o traiectorie sinuoasa si la cote scazute de performanta conditionata intr-o masura exagerat de mare de factorii climaterici; perpetuarea unei structuri agrare dominate de o excesiva faramitare a capitalului funciar si de o penurie generalizata de capital de exploatare; posibilitatile extrem de modeste de capitalizare; slaba legatura cu pietele a marii majoritati a exploatatiilor; excedentul semnificativ de forta de munca in exploatatiile individuale; nivelul si proportiile saraciei in zonele rurale; starea infrastructurii, a sistemului de sanatate si a celui de educatie si formare profesionala initiala si continua in mediul rural. Drept consecinta, in ultimii ani s-a perpetuat pozitia periferica a producatorilor agricoli romani in context european sub raportul performantei economice si s-a accentuat evolutia descendenta a competitivitatii in schimburile economice internationale, dupa cum o atesta dinamica soldului balantei comerciale cu produse agro-alimentare.

3.1. Dezvoltarea regionala

Dezbaterile care au avut loc pe marginea proiectului prezentei Strategii in cele 8 regiuni de dezvoltare ale Romaniei confirma constatarile continute in Programul Operational Regional 2007-2013, adoptat in aprilie 2007, privind punctele slabe identificate la nivel regional:

Concentrarea cresterii economice, impulsionata de investitiile straine directe, in jurul Bucurestiului si cresterea disparitatilor dintre regiunea Bucuresti-Ilfov si celelalte sapte regiuni, precum si aparitia problemelor de congestionare a orasului-capitala;

Declinul socio-economic al unui numar insemnat de centre urbane mari si diminuarea rolului lor in dezvoltarea arealelor adiacente si a regiunilor;

Accentuarea dezechilibrelor demografice la nivel regional, degradarea structurii pe varste si imbatranirea populatiei capatand dimensiuni alarmante in regiunile din sudul tarii;

Pierderea functiilor urbane ale multor orase mici si mijlocii, in special ale celor monoindustriale afectate de restructurare, frecvent asociata cu accentuarea problemelor sociale;

Reaparitia dezechilibrului istoric de dezvoltare intre jumatatea de est si cea de vest a tarii, decuplarea economica a unor zone traditional subdezvoltate din nordul si estul tarii si de-a lungul Dunarii;

Accesibilitatea redusa a unor zone cu efecte negative asupra dezvoltarii locale;

Existenta unor zone extinse cu deficit de forta de munca datorita scaderii populatiei, migratiei temporare masive si imbatranirii, ceea ce duce la o presiune sporita asupra serviciilor sociale si de sanatate;

Posibila aparitie a unui fenomen de stagnare economica in zonele montane;

Slaba competitivitate a multor afaceri, in special in turism, nivelul scazut al productivitatii muncii, lipsa investitiilor de capital si a capacitatii manageriale, gradul scazut de utilizare a tehnologiilor moderne;

Calitatea scazuta a infrastructurii publice, degradarea utilitatilor urbane, incapacitatea de a conserva bunurile istorice si culturale;

Experienta si calificarea limitate ale autoritatilor locale in gestionarea unor programe complexe de dezvoltare durabila incluzand componentele economice, sociale si de mediu.

Elementele strategice continute in Programul Operational Regional 2007-2013 au menirea de a da raspunsuri concrete si efective la punctele slabe identificate mai sus prin mobilizarea activa a resurselor si potentialului regional si local pe directiile care pot avea cea mai mare influenta directa asupra dezvoltarii regionale si locale. Pe aceasta baza se fundamenteaza masurile care intra in competenta autoritatilor regionale, judetene si locale pentru remedierea si imbunatatirea substantiala a situatiei pe termen scurt si mediu.

Obiectivele specifice ale Programului au fost definite pe baza analizelor economice si sociale la nivel national precum si la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare, analizei SWOT si viziunii strategice a Planului National de Dezvoltare si Cadrului National Strategic de Referinta in concordanta cu prioritatile Uniunii Europene.

Orizont 2013. Obiectiv national: Sprijinirea dezvoltarii economice si sociale echilibrate teritorial si durabile a regiunilor Romaniei corespunzator nevoilor si resurselor lor specifice prin concentrarea asupra polilor urbani de crestere; imbunatatirea conditiilor infrastructurale si a mediului de afaceri pentru a face din regiunile Romaniei, in special cele ramase in urma, locuri mai atractive pentru a locui, a le vizita, a investi si a munci.

In scopul realizarii acestui obiectiv central se va pune accentul principal pe cresterea rolului economic si social al centrelor urbane prin adoptarea unei abordari policentrice in vederea unei dezvoltari mai echilibrate a regiunilor.

Interventiile sectoriale la nivel national vor fi completate prin actiuni cu specific regional, subregional si local pentru a sprijini aplicarea principiilor dezvoltarii durabile. Dezvoltarea echilibrata a tuturor regiunilor se va realiza printr-o abordare integrata, bazata pe combinarea investitiilor publice in infrastructura locala cu politici active de stimulare a activitatilor de afaceri si sprijinirea valorificarii resurselor locale pe urmatoarele axe prioritare tematice:

(i)               Sprijinirea dezvoltarii durabile a oraselor ca poli urbani de crestere

Actiunile se vor concentra pe cresterea calitatii vietii si crearea de noi locuri de munca prin reabilitarea infrastructurii urbane, imbunatatirea serviciilor urbane, inclusiv a serviciilor sociale, si dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor si antreprenoriatului.

Pentru a contribui la o dezvoltare teritoriala echilibrata a tarii si pentru a evita cresterea disparitatilor interne, investitiile vor fi concentrate in acele orase care actioneaza ca poli regionali si/sau locali de crestere si iradiaza dezvoltare in zonele adiacente, acordandu-se prioritate polilor de crestere localizati in regiunile si judetele cu un nivel de dezvoltare mai scazut in termeni de PIB pe locuitor si de rata a somajului.

Avand in vedere situatia actuala din orasele Romaniei, este prevazut ca fondurile alocate dezvoltarii urbane sa fie utilizate in proportie de 60% pentru infrastructura publica urbana, 25% pentru infrastructura sociala si 15% pentru imbunatatirea mediului de afaceri.

Experienta dobandita anterior in tarile UE prin implementarea programelor Urban I si Urban II, a aratat ca abordarea integrata a problemelor economice, sociale si de mediu din zonele urbane degradate a fost o metoda de succes pentru obtinerea dezvoltarii durabile a localitatilor. Aplicarea planurilor integrate de dezvoltare urbana, elaborate intr-un cadru larg participativ, cu implicarea tuturor actorilor relevanti, va duce la sprijinirea simultana a activitatilor de renovare fizica a mediului urban si a celor de reabilitare a infrastructurii de baza, a actiunilor pentru dezvoltare economica, cresterea competitivitatii si ocuparii, integrarea grupurilor etnice si a categoriilor defavorizate in conditiile conservarii si protejarii adecvate a mediului. Planurile integrate vor cuprinde proiecte referitoare la urmatoarele tipuri de activitati:

Reabilitarea infrastructurii urbane si imbunatatirea serviciilor municipale, inclusiv a celor de transport urban prin: regenerarea fizica si functionala a cladirilor cu valoare istorica, culturala sau artistica; demolarea esalonata a cladirilor sau structurilor abandonate sau aflate intr-un stadiu avansat de degradare care nu apartin patrimoniului national; modernizarea spatiilor publice si infrastructurii aferente (reteaua stradala, zone pietonale, trotuare, iluminat public etc.); reabilitarea siturilor poluate (perimetre industriale abandonate, terenuri nefolosite); reglementarea traficului auto pentru reducerea congestionarii oraselor (semaforizare si semnalizare, locuri de parcare) si modernizarea transportului urban in conditii de sustenabilitate;

Dezvoltarea mediului de afaceri prin cultivarea spiritului antreprenorial, imbunatatirea infrastructurii pentru afaceri si incurajarea activitatilor economice care asigura folosirea optima a resurselor umane si materiale existente pe plan local.

Modernizarea infrastructurii sociale prin reabilitarea fizica si termica a locuintelor multi-familiale detinute de administratiile municipale si sprijinirea asociatiilor de proprietari pentru efectuarea unor asemenea lucrari; asigurarea spatiilor si dotarea asezamintelor sociale (centre de ingrijire a copiilor sau persoanelor varstnice, de asistenta pentru persoanele cu dizabilitati, centre pentru tineret etc.); sprijinirea masurilor de asigurare a ordinii publice si a sigurantei cetatenilor.

(ii)             Imbunatatirea accesibilitatii regiunilor prin modernizarea infrastructurii de transport regionale si locale

Dezvoltarea infrastructurii de transport intre centrele urbane si a legaturilor cu zonele invecinate este o conditie esentiala pentru realizarea obiectivelor coeziunii teritoriale la nivel european si ale Strategiei Lisabona privind cresterea economica si a gradului de ocupare a populatiei. La nivel national realizarea unei retele moderne de transporturi reprezinta un factor vital pentru dezvoltarea judetelor si a regiunilor, pentru localizarea companiilor, imbunatatirea mediului de afaceri si incurajarea turismului.

Investitiile in modernizarea infrastructurii vor facilita mobilitatea persoanelor si bunurilor intre regiuni si in interiorul acestora, reducerea costurilor de transport pentru marfuri si calatori, imbunatatirea accesului pe pietele regionale, cresterea eficientei activitatilor economice, economisirea de energie si a timpilor de parcurs, creand conditii pentru extinderea schimburilor comerciale si a investitiilor productive.

Prioritatile vizate sunt reabilitarea si modernizarea conexiunilor feroviare, fluviale si aeriene, a retelei de drumuri judetene, inclusiv constructia sau reabilitarea soselelor de centura. Pe langa tintele mentionate in Partea III, Capitolul 1.2 (Transport durabil) se va efectua, pana in anul 2015, reabilitarea si modernizarea retelei de drumuri judetene pe o lungime de 877 kilometri, a retelei de strazi urbane de 411 km si construirea sau modernizarea unor sosele de centura pe o lungime de 219 km, avand ca rezultat cresterea traficului rutier de marfa si pasageri in conditii de siguranta sporita cu 10%.

Avand in vedere nevoile specifice si nivelul de dezvoltare al regiunilor Romaniei, cu o infrastructura de transport insuficienta si slab competitiva, care nu corespunde cerintelor Pietei Unice a UE in conditiile globalizarii, este de asteptat ca rentabilitatea, valoarea adaugata si efectul de antrenare ale investitiilor in infrastructura sa fie considerabile.

(iii) Imbunatatirea infrastructurii sociale a regiunilor

Se vor crea premisele necesare pentru asigurarea populatiei cu serviciile esentiale, contribuind astfel la atingerea obiectivului UE al coeziunii economice si sociale prin imbunatatirea infrastructurii serviciilor de sanatate, educationale, sociale, siguranta publica si pentru situatii de urgenta. Masurile avute in vedere si tintele propuse pe termen scurt si mediu pentru descentralizarea si eficientizarea serviciilor de sanatate, sociale si educationale si pentru intarirea responsabilitatilor autoritatilor regionale, judetene si locale sunt detaliate in Partea III, Capitolul 1.5 (Sanatatea publica), Capitolul 1.6 (Incluziunea sociala, demografia si migratia) si Capitolul 2.1 (Educatia si formarea profesionala).

Investitiile in acest domeniu au ca scop imbunatatirea calitatii acestor servicii si ridicarea lor la standarde europene, cu implicatii pozitive asupra realizarii personale, starii de sanatate si participarii populatiei pe piata muncii, precum si in ceea ce priveste gradul general de atractivitate a regiunilor.

(iv) Consolidarea mediului de afaceri regional si local.

Se va actiona pentru infiintarea si dezvoltarea structurilor de afaceri de importanta regionala si locala, reabilitarea siturilor industriale si sprijinirea initiativelor antreprenoriale conform specificului fiecarei regiuni, in special in zonele mai putin dezvoltate sau aflate in declin economic. Dezvoltarea sustenabila a structurilor de sprijinire a afacerilor cu impact pe plan regional si local, pe baza experientei pozitive acumulate in cadrul parcurilor industriale, zonelor de afaceri si platformelor logistice prin: construirea, reabilitarea sau extinderea de cladiri destinate exclusiv activitatilor de productie si servicii, cu exceptia celor pentru incubatoare de afaceri; reabilitarea si extinderea sistemului de strazi din interiorul structurii de afaceri si a drumurilor de acces; asigurarea utilitatilor de baza (statii de tratare a apei, furnizare de energie si gaz, sistem de canalizare) si a retelelor de cablare si conectare broadband; demolarea de cladiri redundante in perimetrele de afaceri, indepartarea molozului si deseurilor, servicii de salubritate; activitati promotionale.

Reabilitarea siturilor industriale poluate neutilizate si pregatirea lor pentru noi activitati (brownfield) prin: curatirea si ecologizarea suprafetelor acestor situri; demolarea cladirilor inutilizabile si planarea terenului; reabilitarea si extinderea cladirilor apte pentru activitati de productie sau prestari de servicii; operationalizarea infrastructurii de utilitati publice; cablarea si conectarea la retelele Internet etc.

Sprijinirea dezvoltarii microintreprinderilor pentru revitalizarea zonelor nedezvoltate, cu precadere a oraselor mici si mijlocii, in vederea utilizarii potentialului endogen al regiunilor (resurse naturale, materii prime, resurse umane) si promovarii tehnologiilor moderne si inovarii prin: facilitarea achizitionarii de echipamente si tehnologii moderne pentru productie, servicii si constructii, precum si de echipamente si software informationale; relocalizarea microintreprinderilor in structurile de afaceri; asigurarea serviciilor logistice.

(v)   Dezvoltarea durabila si promovarea turismului.

Masurile stabilite vizeaza in principal valorificarea sustenabila a patrimoniului cultural si a resurselor naturale cu potential turistic precum si imbunatatirea calitatii infrastructurii turistice de cazare si agrement in vederea cresterii atractivitatii regiunilor, dezvoltarii economiilor locale (comert, constructii, transporturi, alimentatie publica, industria mica si artizanat) si crearii de noi locuri de munca. In acest fel regiunile, zonele si localitatile isi identifica si consolideaza o identitate proprie si isi imbunatatesc avantajele competitive in sectoare cu valoare adaugata mare si continut calitativ si cognitiv ridicat, atat pe pietele traditionale cat si pe cele noi, in formare. O parte insemnata a locurilor de munca nou create ofera oportunitati sporite pentru ocuparea fortei de munca feminine si a unor categorii defavorizate.

Restaurarea si valorificarea patrimoniului cultural si modernizarea infrastructurii conexe;

Crearea, dezvoltarea si modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea sustenabila a resurselor naturale si pentru cresterea calitatii serviciilor turistice prin: amenajarea obiectivelor turistice naturale cu potential turistic (canioane, defileuri, pesteri, lacuri glaciare, Delta Dunarii si alte zone umede etc.) in conditiile monitorizarii permanente a presiunii asupra mediului in conformitate cu planurile de management pentru ariile naturale protejate, inclusiv siturile Natura 2000; valorificarea potentialului turismului montan, inclusiv amenajarea cailor de acces, a platformelor de campare si a refugiilor alpine, marcarea traseelor turistice, instalarea de posturi Salvamont; dezvoltarea turismului balnear; crearea, modernizarea si extinderea structurilor de cazare si de agrement precum si ale utilitatilor aferente.

Promovarea potentialului turistic si crearea infrastructurii necesare in scopul cresterii atractivitatii Romaniei ca destinatie turistica, prin proiectarea unei imagini pozitive a Romaniei, definirea si promovarea brandului turistic national, dezvoltarea turismului intern prin diversificarea ofertei si a activitatilor de marketing specifice, inclusiv prin realizarea unui sistem unitar de informare si statistica turistica on-line.

La nivelul anului 2015 se prevede implementarea a 400 de proiecte in domeniul infrastructurii de turism, sprijinirea directa sau indirecta a 350 firme in domeniul turismului, desfasurarea a cel putin 10 campanii de promovare a brandului turistic la nivel national si international si infiintarea a 10 centre nationale de informare si promovare turistica, avand ca rezultat, printre altele, crearea unui numar de 1.000 de noi locuri de munca.

In plus fata de prevederile specifice ale Programului privind turismul balnear, se propune extinderea si diversificarea, in statiunile balneo-climaterice, a procedurilor de tratament pe baza factorilor naturali, dezvoltarea unei retele de parcuri balneare care sa ofere servicii complexe de tip wellness, promovarea tratamentelor gerontologice cu medicamente si preparate originale romanesti.

Pentru realizarea obiectivelor Programului Operational Regional 2007-2013 cheltuielile eligibile pot fi finantate in proportie de 85% (circa 3,7 miliarde euro) din Fondul European de Dezvoltare Regionala, cu o cofinantare publica nationala de 657,56 milioane euro si fonduri private estimate la184,76 milioane euro.

Orizonturi 2020 si 2030.

Strategiile si programele existente privind dezvoltarea regiunilor nu contin proiectii dincolo de actualul exercitiu bugetar UE 2007-2013, cu exceptia unor tinte specifice programate la nivelul anului 2015.

3.2. Dezvoltarea rurala, agricultura, silvicultura si pescuitul

Dispozitiile legale, documentele programatice si deciziile executive in aceste domenii sunt corelate cu directivele UE si reglementarile comunitare, precum si cu strategiile nationale si programele sectoriale ale Romaniei.

Orizont 2013. Obiectiv national: Cresterea dinamismului economic al zonelor rurale din Romania in conditiile mentinerii echilibrului social prin dezvoltarea durabila a agriculturii, silviculturii si pescuitului, inclusiv a industriilor procesatoare aferente pentru satisfacerea optima a nevoilor de hrana ale populatiei si pentru asigurarea conservarii si imbunatatirii resurselor naturale.

In aceasta etapa se vor pune bazele modelului agricol european, caracterizat prin structuri de exploatare viabile, apropiate de piata, concomitent cu dezvoltarea rurala si protectia mediului. Se vor lua masuri de sprijinire a producatorilor pentru adaptarea agriculturii la consecintele schimbarilor climatice intrucat aceste schimbari vor influenta nivelul si variabilitatea marimii productiei agricole si a efectivelor de animale. Vor fi organizate filiere de produs, inclusiv pentru productia durabila a biomasei si biocombustibililor.

In mod deosebit se va pune accentul pe dezvoltarea productiei agro-alimentare de nisa precum si a produselor ecologice si traditionale in zonele in care exista conditii favorabile. Se vor lua masuri pentru protejarea denumirii produselor, retetelor si procedurilor de preparare specific romanesti pe Piata Unica a UE si in tari terte, cu respectarea normelor de siguranta alimentara, si pentru promovarea adecvata a acestora.

Obiectivele principale pentru perioada imediat urmatoare sunt:

Dezvoltarea competitivitatii sectoarelor agricol, forestier si de pescuit bazat pe cunoastere si initiativa privata;

Reducerea populatiei ocupate in agricultura in corelare cu crearea de exploatatii viabile;

Reducerea gradului de fragmentare a suprafetei agricole si stimularea concentrarii fermelor de mici dimensiuni;

Mentinerea calitatii si diversitatii spatiului rural si forestier, urmarind echilibrul intre activitatile umane si conservarea resurselor naturale.

Se vor implementa prevederile Planului National Strategic pentru Dezvoltare Rurala 2007-20013, axat pe urmatoarele domenii principale de actiune:

(i)               Cresterea competitivitatii sectoarelor agro-alimentar, forestier si piscicol prin:

Imbunatatirea competentelor fermierilor si altor persoane implicate in sectoarele agro-alimentar, forestier si de pescuit pentru incurajarea unui management mai performant;

Imbunatatirea competitivitatii fermelor comerciale si de semi-subzistenta, incurajarea cooperarii si asocierii acestora, cu respectarea principiilor dezvoltarii durabile, stimularea formarii grupurilor de producatori in vederea functionarii filierelor de tip asociativ; accelerarea adaptarii structurale si incurajarea fermelor de semi-subzistenta sa patrunda pe piata; modernizarea exploatatiilor agricole; instalarea tinerilor fermieri si inlocuirea generatiei actuale de sefi de exploatatii agricole si forestiere, inclusiv prin pensionarea timpurie; cresterea adaptabilitatii fermelor la conditiile de piata si cerintele de mediu;

Restructurarea si modernizarea sectoarelor de procesare si de marketing ale produselor agricole, forestiere si piscicole in vederea cresterii valorii adaugate in conditii de sustenabilitate si stabilizarii preturilor; sprijinirea dezvoltarii integrate prin formarea si consolidarea filierelor agroalimentare, imbunatatirea calitatii produselor si cresterea performantei industriilor alimentare; imbunatatirea modului de gospodarire a padurilor si de valorificare a produselor silvice; exploatarea rationala si responsabila a fondului piscicol.

(ii)             Imbunatatirea mediului si spatiului rural, consolidarea aplicarii bunelor practici agricole, silvice si in industriile agroalimentare pentru asigurarea securitatii consumatorilor prin

Continuarea utilizarii terenurilor agricole din zonele defavorizate si promovarea agriculturii durabile pentru mentinerea viabilitatii spatiului rural in zonele montane si alte zone defavorizate;

Conservarea si imbunatatirea starii resurselor naturale si a habitatelor prin incurajarea utilizarii de metode de productie agricola compatibile cu protejarea mediului, conservarea biodiversitatii si imbunatatirea calitatii apei, solului si a peisajului natural; compensarea fermierilor pentru dezavantajele rezultate din implementarea retelei Natura 2000 pe baza obligatiilor asumate conform Directivelor UE privind protectia pasarilor, conservarea habitatelor naturale si a speciilor salbatice;

Promovarea managementului durabil al terenurilor forestiere prin cresterea suprafetei de padure cu rol de protectie a apei, solului si biodiversitatii impotriva factorilor distructivi naturali si antropici, precum si dezvoltarea functiilor recreative ale padurii; compensarea proprietarilor de terenuri forestiere pentru dezavantajele create de masurile de conservare a arealelor protejate.

(iii) Incurajarea diversificarii economiei rurale si imbunatatirea calitatii vietii in spatiul rural prin:

Mentinerea si dezvoltarea activitatilor economice si cresterea numarului de locuri de munca prin diversificarea activitatilor economice non-agricole si incurajarea micilor intreprinzatori in spatiul rural; crearea, imbunatatirea si diversificarea facilitatilor de dezvoltare economica si a atractiilor turistice;

Cresterea atractivitatii zonelor rurale si diminuarea migratiei populatiei tinere spre zonele urbane prin crearea si modernizarea infrastructurii fizice de baza; imbunatatirea conditiilor sociale, economice si de mediu; protejarea si conservarea patrimoniului cultural si natural rural; diversificarea ofertei turistice;

Dezvoltarea abilitatilor si competentelor actorilor locali privind buna administrare, organizarea teritoriului pe plan local si modernizarea satelor.

(iv)           Demararea si functionarea initiativelor de dezvoltare locala prin:

Introducerea conceptului de actiune de jos in sus in administrarea comunitatilor rurale, care sa asigure un grad ridicat de integrare economica si sociala teritoriala, sustinuta prin organizarea grupurilor de actiune locala (GAL);

Promovarea potentialului endogen al teritoriilor prin participarea membrilor comunitatilor rurale la procesul de elaborare si implementare a strategiilor de dezvoltare locala si stimularea actiunilor inovative; incurajarea factorilor locali de a conlucra cu alte comunitati locale din tara si din strainatate pentru realizarea unor proiecte comune;

Imbunatatirea administrarii locale prin dezvoltarea competentelor de formulare si administrare a proiectelor, inclusiv a celor realizate in parteneriat, si atragerea participarii cetatenilor in procesul decizional; valorificarea potentialului programului LEADER si a resurselor financiare alocate acestuia pentru mediul rural si sprijinirea grupurilor de actiune locala.

Va fi continuat temporar Programul Fermierul, adoptat in 2005, pentru sustinerea investitiilor efectuate in agricultura si in sectoarele de procesare, depozitare, conservare si valorificare a produselor.

Pana in anul 2013 va fi finalizata armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar in domeniu si se va asigura operationalizarea structurilor nationale corespunzatoare celor care functioneaza la nivelul UE.

In completarea obiectivelor continute in Planul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013, se recomanda urmatoarele masuri suplimentare:

Elaborarea, cu concursul comunitatii academice de specialitate, si implementarea unui Program National pentru Gestionarea Durabila a Padurilor care sa prevada: interzicerea reducerii suprafetei totale a padurilor; cresterea suprafetei padurilor cu cel putin 200.000 hectare prin impadurirea in special a terenurilor degradate si abandonate. Sunt necesare masuri suplimentare pentru realizarea unui sistem national de perdele forestiere de protectie, cu precadere in tinuturile secetoase si predispuse la desertificare; promovarea cu prioritate a tratamentelor intensive, bazate pe regenerarea naturala, capabile sa contribuie in cea mai mare masura la promovarea speciilor autohtone valoroase, asigurandu-se astfel exercitarea continua a functiilor multiple, ecologice, economice si sociale pe care trebuie sa le indeplineasca padurea in ansamblul ei. Se impun, de asemenea, masuri active pentru aplicarea stricta a prevederilor legale privind interzicerea taierilor rase; pentru cresterea suprafetei padurilor destinate sa protejeze regimul apelor, solul, clima, peisajul precum si a celor cu rol de conservare a biodiversitatii in sistemul ariilor naturale protejate; adaptarea padurilor si a silviculturii la efectele schimbarilor climatice globale; aplicarea de varste optime de taiere a arboretelor, contracarand tendintele de reducere a acestor varste si de majorare artificiala a volumului de taieri din paduri; conservarea biodiversitatii la toate nivelurile: genetic, al speciilor,    ecosistemic si al complexelor de ecosisteme; integrarea padurilor virgine si cvasi-virgine in arii naturale protejate; reconstructia ecologica a padurilor deteriorate si nefunctionale sub raport ecologic si economic; ingrijirea padurilor tinere si conservarea lemnului mort in limitele statuate in Uniunea Europeana; amenajarea integrata participativa a bazinelor hidrografice montane torentiale; cresterea gradului de accesibilitate a padurilor; compensarea proprietarilor de terenuri forestiere pentru dezavantajele create de incadrarea de paduri in grupa celor cu functii speciale de protectie, inclusiv in arii naturale de protectie; implicarea financiara a statului in gestionarea durabila a padurilor private avand suprafete de sub 30 hectare.

Urgentarea pregatirii unui Program pe termen mediu si lung pentru modernizarea sistemelor de irigatii prin reabilitarea celor existente si construirea unor sisteme noi, bazate pe cele mai bune tehnologii disponibile; stabilirea necesarului de investitii, pe etape, si identificarea surselor de finantare. Aceasta actiune capata aspect prioritar in contextul efectelor schimbarilor climatice globale, cresterii frecventei si acuitatii perioadelor de seceta, extinderii desertificarii, concomitent cu reducerea resurselor de apa disponibile. Programul va trebui sa contina si dispozitii privind optimizarea folosirii apei in agricultura, sector care utilizeaza circa 70% din consumul total de apa.

Elaborarea unui Program National privind protectia si conservarea solului, conform principiilor dezvoltarii durabile, ca element esential al viziunii strategice pentru promovarea securitatii si sigurantei alimentare.

Punerea in aplicare a Strategiei pentru dezvoltarea durabila a zonei montane din Romania, care este fragila ecologic si se caracterizeaza prin handicapuri naturale si sociale semnificative, antreneaza eforturi mari, cu restrictii in exercitarea unor activitati economice si in utilizarea terenurilor, si implica o crestere a costurilor lucrarilor datorita altitudinii, pantelor si conditiilor climatice cu perioade de vegetatie mai reduse. Prin indeplinirea obiectivelor stabilite de aceasta Strategie, aprobata de Guvernul Romaniei inca din 2004, se va realiza protejarea si valorificarea responsabila a resurselor montane, tinand seama si de efectele schimbarilor climatice, prevenindu-se depopularea acestor zone si degradarea traditiilor, indeletnicirilor si specificitatii culturale a acestora, iar asigurarea mijloacelor pentru dezvoltarea lor echilibrata, la paritate cu alte zone in privinta veniturilor si conditiilor de viata, va trebui sa beneficieze de sprijinul statului.

Pentru finantarea obiectivelor Planului National Strategic pentru Dezvoltare Rurala, Romania poate accesa fondurile prealocate totale aferente perioadei 2007-2013 de circa 8,02 miliarde euro, din care 80,46% provin din cofinantarea comunitara prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala. De asemenea, se prevad alocari comunitare pentru 2007-2013 de peste 5,5 miliarde euro sub forma de plati directe pentru producatorii agricoli, peste 248 milioane euro pentru masuri de piata in 2008 si 230 milioane euro pentru pescuit. In perioada 2007-2013 se vor transfera de la bugetul comunitar pentru agricultura, sectorul piscicol si dezvoltarea rurala circa 14 miliarde euro. La aceste sume se adauga alocari importante de la bugetul de stat al Romaniei.

Orizont 2020. Obiectiv national: Consolidarea structurilor din domeniul agro-alimentar si silvic concomitent cu dezvoltarea economica si sociala a zonelor rurale pentru reducerea in continuare a decalajelor si atingerea nivelului mediu actual de performanta al tarilor membre ale UE; afirmarea Romaniei ca element de stabilitate a securitatii alimentare in Europa de Sud-Est.

In acest scop va fi elaborat inca din perioada anterioara un nou program de actiune pentru 2014-2020 axat pe principiile dezvoltarii durabile, cu tinte specifice privind imbunatatirea conditiilor de mediu (masuri de combatere a degradarii solului si de protectie a zonelor expuse la risc de inundatii, mentinerea plantatiilor la un nivel suficient si sustenabil, sprijinirea zonelor defavorizate, ameliorarea calitatii peisajului), cresterea competitivitatii anumitor sectoare cu impact asupra mediului (utilizarea surselor de energie regenerabila, imbunatatirea gestionarii apei, deseurilor si dejectiilor, fertilizantilor, pesticidelor si ierbicidelor), imbunatatirea calitatii vietii in mediul rural (cresterea veniturilor din activitati agricole, silvice si piscicole performante, extinderea serviciilor si utilitatilor publice, diversificarea activitatilor non-agricole si a spiritului antreprenorial).

Se va continua programul de gestionare durabila a padurilor prin masuri suplimentare de reimpadurire si de reconstructie ecologica a padurilor si a terenurilor forestiere afectate de fenomene de degradare.

Se vor lua in continuare masuri pentru imbunatatirea pregatirii profesionale si capacitatii manageriale a fermierilor pentru valorificarea superioara a resurselor naturale locale, imbunatatirea standardelor de securitate a muncii, incurajarea initiativelor de mediu si asigurarea conditiilor de igiena si bunastare a animalelor.

Actiunile preconizate vor avea in vedere schimbarile posibile in mecanismele de aplicare a Politicii Agricole Comune a UE dupa 2013.

Orizont 2030. Obiectiv national: Adoptarea in totalitate a politicilor si practicilor comunitare in domeniul agriculturii, silviculturii si pescuitului; finalizarea restructurarii si modernizarii acestor sectoare si a spatiului rural.

In aceasta perioada se va atinge un nivel inalt de competitivitate in sectorul agro-alimentar, care va deveni compatibil cu cel vest-european ca urmare a crearii unor structuri agricole viabile, modernizarii economiei rurale, diversificarii productiei si realizarii unor produse de calitate. Romania va recupera decalajele de productivitate in sectorul agricol si se va apropia de nivelul de dezvoltare a industriilor alimentare din tarile europene cu traditie. Se vor asigura integral normele de siguranta a alimentelor prin respectarea cerintelor de eco-conditionalitate comunitare.

In urma aplicarii programului multianual coerent in domeniul silviculturii, procentul de impadurire va ajunge, in anul 2030, la 34% din suprafata tarii, cu perspectiva sa evolueze in continuare spre procentajul optim de 45%.

Masurile ce urmeaza a fi intreprinse precum si necesarul de finantare urmeaza a fi stabilite in functie de evaluarea rezultatelor obtinute in perioada anterioara, pe baza unor studii de specialitate care sa ia in considerare diferite scenarii posibile, inclusiv volumul de investitii pe programe si obiective.

3.3. Implementarea Agendei Locale pentru secolul XXI (AL-21)

Promovarea sistematica a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile a inceput in Romania inca din anul 2000 prin implementarea unor proiecte concrete la nivel local initiate si cofinantate de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare - Romania in cadrul Agendei Locale 21.

Acest proces a contribuit la intarirea capacitatii administratiilor locale din zonele si localitatile participante la program de a elabora si aplica politici si planuri concrete pentru promovarea dezvoltarii socio-economice durabile prin:

Crearea unui cadru participativ, implicand toate categoriile de actori locali, in conturarea deciziilor privind dezvoltarea durabila a comunitatilor din care fac parte. Alaturi de autoritatile locale, au fost antrenati reprezentanti ai sectorului public, inclusiv ai unitatilor descentralizate, ai antreprenoriatului privat, asociatiilor profesionale, institutiilor de invatamant sau cercetare, sindicatelor, organizatiilor neguvernamentale sau altor formatiuni ale societatii civile si ai mijloacelor de comunicare in masa in structuri care si-au pastrat functionalitatea si dupa incheierea fiecarui proiect.

Dezvoltarea retelelor si parteneriatelor locale, ceea ce a permis concentrarea resurselor si valorificarea optima a potentialului local. Acest rezultat a devenit posibil prin utilizarea mecanismului participativ, dar a implicat si un sistem eficient de comunicare si informare.

Elaborarea a trei tipuri de instrumente principale menite sa orienteze si sa promoveze o viziune realista si responsabila asupra perspectivelor de dezvoltare in plan local: (i) o strategie locala de dezvoltare durabila care stabileste obiectivele pe termen mediu si lung; (ii) un plan de actiune cu prioritati si pasi de urmat pe termen scurt si mediu pentru indeplinirea obiectivelor strategiei, continand o evaluare a costurilor, identificarea surselor de finantare si a modalitatilor de accesare a acestora si (iii) un portofoliu de proiecte considerate de intreaga comunitate drept prioritati pentru asigurarea dezvoltarii durabile a localitatii sau zonei.

Construirea capacitatii institutionale si administrative la nivelul autoritatilor locale si societatii civile pentru promovarea dezvoltarii durabile.

Programul Agenda Locala 21 a pornit initial de la nivelul municipiilor medii-mari si a fost diversificat atat in sensul extinderii ariei de implementare la nivel judetean cat si prin restrangerea anvergurii proiectului pana la nivel de oras sau comunitate rurala.

In perioada 2000-2003 a fost definitivata metodologia si s-au elaborat primele seturi de documente AL-21 pentru 9 municipii-pilot. Rezultatele acestei etape au fost apreciate atat la nivelul autoritatilor si comunitatilor locale cat si la nivel central guvernamental, mai ales prin prisma calitatii contributiilor rezultate din dezbaterile publice, de care s-a tinut seama in definitivarea Planului National de Dezvoltare al Romaniei.

Ca urmare, Guvernul Romaniei a decis extinderea programului Agenda Locala 21 la nivel national, cuprinzand peste 40 de noi localitati sau unitati teritoriale pana la sfarsitul anului 2007. In acest sens s-a semnat o Conventie de colaborare intre reprezentantii Guvernului, Federatiei Autoritatilor Locale din Romania si Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare prin Centrul National pentru Dezvoltare Durabila. Proiectele realizate in perioada 2003-2007 au inclus de aceasta data si 6 judete si 2 comune.

Programul a beneficiat de asistenta tehnica din partea unor experti ONU, UE si ai Institutului International pentru Dezvoltare Durabila (Canada), precum si din partea unor agentii de dezvoltare internationala din Europa si America.

Elaborarea strategiilor si planurilor de dezvoltare durabila a mobilizat in principal expertiza locala, circa 2.000 de persoane fiind implicate in Comitetele Locale de Coordonare, Grupurile de lucru si Oficiile locale AL-21. Pentru definitivarea seturilor de documente in toate aceste locatii au fost organizate 90 de dezbateri publice care au reunit peste 10.000 de participanti.

In cadrul a 6 sesiuni de pregatire pentru participantii la elaborarea, implementarea si monitorizarea in continuare a setului de documente AL-21, avand o tematica diversa, bazata pe evaluarea atenta a nevoilor de instruire si pe cerintele specifice din teritoriu, au fost abordate, printre altele, teme precum principiile dezvoltarii durabile, evaluarea integrata de mediu, metodologia de identificare a proiectelor prioritare de interes local si de accesare a fondurilor UE si altor surse de finantare. Au fost organizate doua Forumuri Nationale si 10 ateliere de lucru sau seminarii pentru diseminarea cunostintelor despre continutul programului AL-21 si rezultatele obtinute in fiecare etapa. Aceste actiuni, alaturi de practica efectiva a lucrului in echipa pentru realizarea AL-21, au contribuit la imbunatatirea capacitatii institutionale a autoritatilor locale si la constientizarea societatii civile pentru aplicarea preceptelor dezvoltarii durabile pe plan local.

Portofoliile de proiecte agreate de toti factorii activi la nivel local si considerate drept prioritare cuprind peste 1.200 de propuneri care acopera o mare varietate de domenii, mergand de la elemente de infrastructura urbana sau rurala, accesul la utilitatile de baza sau regenerarea unor situri industriale abandonate pana la initierea unor actiuni pentru protectia mediului si conservarea biodiversitatii sau pentru ocrotirea patrimoniului istoric si cultural. Documentele finale adoptate in urma dezbaterilor publice au fost publicate in peste 40.000 de exemplare, in limbile romana si engleza.

In acest fel se realizeaza o larga informare si comunicare asupra rezultatelor programului AL-21 si o emulatie constructiva din partea altor localitati de a participa la acest program. Totodata, investitorii romani si straini dispun de un instrument util pentru deciziile lor de afaceri intrucat au certitudinea ca proiectele incluse in portofoliile convenite au sprijinul comunitatilor locale.

Experienta acumulata in procesul implementarii programului Agenda Locala 21, retelele de conlucrare constituite in plan vertical si orizontal si progresele inregistrate in generalizarea bunelor practici prezinta, in cazul Romaniei, un inalt grad de relevanta pentru punerea in aplicare cu succes a Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila.

In faza urmatoare a implementarii programului Agenda Locala 21 se va aplica o abordare structurala intersectoriala, coreland obiectivele convenite la nivelul comunitatilor cu resursele existente si sistemele de implementare.

4. Amenajarea teritoriului si planificarea spatiala

In perspectiva dezvoltarii durabile, spatiul geografic amenajat si locuit - cuprinzand elemente fizice naturale si antropice dar si elemente institutionale si culturale - reprezinta un complex functional care sustine calitatea vietii populatiei si reprezinta acea parte a avutiei nationale de care beneficiaza toti cetatenii.

Obiectivul de a realiza coeziunea teritoriala a Uniunii Europene este prezent in Tratatul de Reforma de la Lisabona (13 decembrie 2007) si a capatat treptat contur in documentele adoptate la nivel ministerial inca 1983, cu o sistematizare mai precisa in Carta de la Leipzig (mai 2007). Coeziunea teritoriala presupune adecvarea resurselor teritoriului (naturale si antropice) la necesitatile dezvoltarii socio-economice in vederea eliminarii disparitatilor si disfunctionalitatilor intre diferite unitati spatiale in conditiile pastrarii diversitatii naturale si culturale a regiunilor.

Chiar in absenta unei autoritati specializate cu activitate permanenta la nivelul UE, orientarile convenite au produs efecte vizibile in promovarea coeziunii teritoriale prin coordonarea politicilor sectoriale pe baza conceptelor si tehnicilor planificarii spatiale. Documentele UE subliniaza in mod expres necesitatea ca fundamentarea politicilor nationale de amenajare a teritoriului si planificare spatiala sa devina o dimensiune esentiala a Strategiei UE pentru Dezvoltare Durabila si a Strategiei de la Lisabona revizuite.

Asezarile umane, ca subsistem al teritoriului locuit, reprezinta spatiul unde problemele economice, sociale si de mediu trebuie coordonate la scari spatiale diferite, instrumentele de implementare fiind amenajarea teritoriului si urbanismul. Teritoriul, inteles ca spatiu geografic locuit, include elemente fizice naturale si antropice, dar si elemente institutionale si culturale, toate integrate intr-un complex functional al carui principal scop si resursa il reprezinta populatia umana. Asezarea umana ca entitate functionala, fizica, institutionala si culturala reprezinta cadrul de asigurare a unui cat mai inalt nivel al calitatii vietii. Asezarile umane trebuie privite in calitate de consumatoare de resurse dar si de generatoare de bunastare si potentiala resursa de creativitate, in special in mediul urban.

Amenajarea teritoriului are un caracter predominant strategic, stabilind directiile de dezvoltare in profil spatial, care se determina pe baza analizelor multidisciplinare si a sintezelor interdisciplinare. Documentele care rezulta din acest proces au un caracter atat tehnic, prin coordonarile spatiale pe principiul maximalizarii sinergiilor potentiale ale dezvoltarii sectoriale in teritoriu cat si legal, avand in vedere ca, dupa aprobarea documentatiilor, acestea devin norme de dezvoltare spatiala pentru teritoriul respectiv. Aspectele tehnice, legale si politice integrate in planurile aprobate de amenajare a teritoriului constituie elemente care fundamenteaza planurile regionale de dezvoltare si constituie expresia coordonata spatial si temporal a politicilor de dezvoltare.

Planurile de amenajare a teritoriului constituie fundamentarea tehnica si asumarea politica si legala a strategiilor in vederea accesului la finantarea programelor si proiectelor din fonduri nationale si europene, in particular prin Programul Operational Regional si programele operationale sectoriale. In cadrul actiunii de aplicare a Planului de Amenajare a Teritoriului National au fost aprobate prin lege, pana in luna septembrie 2008, cinci sectiuni: retele de transport, apa, arii protejate, reteaua de localitati si zone de risc natural.

In conditiile specifice ale Romaniei, clarificarea regimului juridic al proprietatii asupra terenurilor - fie intravilane (construibile), fie extravilane (preponderent agricole, silvice sau perimetre naturale protejate) - printr-un sistem cadastral adecvat reprezinta obiectul principal al dezvoltarii teritoriale sanatoase si precede stabilirea regimului tehnic si economic prin documentatii de urbanism.

4.1. Planificarea spatiala

Conceptul de planificare spatiala reprezinta un cumul de metode, programe, proiecte si actiuni prin care se realizeaza dezvoltarea directionata, ghidata de strategii explicite, a spatiului fizic pentru a echilibra componentele economice, sociale, culturale si istorice, de peisaj si mediu natural ale unui teritoriu. Planificarea spatiala presupune demersuri interdisciplinare si include paliere diferite de analiza si proiectare, constituind baza conceptuala a politicilor de dezvoltare regionala si intervenind pentru corectarea anomaliilor si disfunctionalitatilor care pot sa apara in derularea acestora.

Strategiile, programele si planurile de amenajare integrata in teritoriu si localitatile din Romania vor trebui, prin urmare, sa incorporeze orientarile comune pentru spatiul amenajat european, cu referinta prioritara la mentinerea unui echilibru rational intre interesul privat si cel public, in conditiile respectarii stricte a regimului juridic al proprietatii asupra terenurilor. Se are in vedere evitarea dispersiei zonelor de locuit, asigurarea diversitatii sociale si culturale intraurbane, controlul jocurilor speculative de ocupare a spatiilor publice si peisajului, mixajul optim intre elementele functionale si cele sociale. In acest fel, dezvoltarea echilibrata a localitatilor, imbinata cu respectarea spatiului cultural si natural, va oferi o contributie esentiala la ameliorarea calitatii vietii in armonie cu mediul ambiant, la folosirea corecta a resurselor si la prevenirea unor evolutii negative ireversibile.

Pentru intreaga perioada pana in anul 2030,    imbunatatirea conditiilor de locuit, inclusiv in cartierele de cladiri multietajate din orase, in sprijinul dezvoltarii urbane durabile vizeaza urmatoarele obiective:

Adaptarea dinamicii si caracteristicilor locuintelor la nevoile prezente si viitoare ale populatiei;

Precizarea directiilor de dezvoltare viitoare a constructiei de locuinte (principii de constructie, materiale si structura adaptate la conditiile specifice);

Dezvoltarea controlata a zonelor rezidentiale (asigurarea accesului la utilitati, transport, servicii publice si sociale);

Realizarea unor politici de locuire care sa integreze grupurile vulnerabile si sa asigure mixitatea sociala;

Constituirea de rezerve funciare suficiente si dispuse in amplasamente diverse prin realizarea unor politici locale coerente referitoare la folosinta terenurilor;

Asigurarea accesului la conditii de locuire sigure si sanatoase pentru persoanele care nu isi pot achizitiona locuinte pe piata libera.

Orizont 2013. Obiectiv national: Integrarea preceptelor stiintifice ale planificarii spatiale in programele de dezvoltare regionala; modernizarea cadrului legislativ si normativ in concordanta cu orientarile de coeziune teritoriala a UE si cu cerintele dezvoltarii durabile.

In acest scop se prevad, in completarea masurilor stabilite prin Programul Operational Regional (a se vedea Capitolul IV.3.1) si in concordanta cu prevederile Conceptului National de Dezvoltare Spatiala - Romania 2025, urmatoarele directii de actiune prioritare:

Completarea cadrului legislativ pentru integrarea viziunii strategice de planificare spatiala si amenajare a teritoriului in programele de dezvoltare regionala, pentru eliminarea neclaritatilor privind raportul dintre proprietatea privata si cea publica, pentru intarirea prevederilor legale impotriva urbanismului derogatoriu (care anuleaza caracterul strategic al planurilor urbanistice generale - PUG) si pentru pastrarea integritatii fizice a zonelor simbolice cu valoare de patrimoniu, monumentelor istorice si de arta si peisajului;

Determinarea viitoarelor centre urbane de polarizare a zonelor rurale pentru a mari gradul de accesibilitate a populatiei rurale la servicii de calitate (sanatate, educatie, servicii sociale);

Stabilirea cadrului legislativ si tehnico-normativ pentru demararea unui program multianual vizand stramutarea locuintelor aflate in zone de risc (cutremur, inundatii, alunecari de teren, avalanse, poluare chimica sau radioactiva);

Elaborarea, aprobarea si aplicarea normelor care impun consultarea populatiei asupra deciziilor de urbanism si a celor care privesc dezvoltarea comunitatii;

Limitarea prin lege a expansiunii spatiului intravilan al localitatilor urbane pentru o perioada de 10 ani in favoarea restructurarii (reciclarii) terenurilor intravilane existente pentru noile investitii;

Intocmirea planurilor strategice de dezvoltare a oraselor mari si aprobarea lor ca planuri-tema pentru planurile urbanistice generale, reactualizate conform principiilor de dezvoltare integrata si sustenabilitate urbana acceptate in cadrul UE;

Intocmirea, la nivelul fiecarei localitati, a planului local de dezvoltare durabila (Agenda Locala 21) cu antrenarea larga si activa a comunitatii;

Statuarea obligativitatii ca planurile strategice si urbanistice pentru orasele mari sa fie elaborate si aprobate in corelare cu cele ale unitatilor teritorial-administrative adiacente;

Stabilirea si aplicarea planurilor de masuri pentru realizarea centurilor verzi-galbene (spatii verzi si terenuri agricole) in jurul oraselor de rangul I si II; marirea suprafetelor de spatii verzi intravilane cu 10% pentru atingerea unui indicator de minimum    15 metri patrati pe locuitor;

Lansarea proiectelor pentru sporirea substantiala a spatiilor de parcare in orasele mari;

Promovarea orientarilor strategice ale UE privind cooperarea teritoriala europeana prin implementarea programelor operationale comune in interiorul frontierelor UE (cu Ungaria si Bulgaria) si in zonele frontierei externe (cu Serbia, Ucraina-Moldova, Ungaria-Slovacia-Ucraina, zona extinsa a Marii Negre), programului operational de cooperare transnationala in sud-estul Europei (SEES) si programelor de colaborare inter-regionala ale UE, respectiv INTERREG IVC, URBACT II, ESPON 2013 si INTERACT 2007-2013. In acest scop se va utiliza in regim transfrontalier si experienta pozitiva a Romaniei in implementarea Agendei Locale 21.

In perioada 2007-2013 va participa la realizarea obiectivelor de cooperare teritoriala europeana in cadrul a 11 programe finantate din Fondul European de Dezvoltare Regionala, Instrumentul European de Vecinatate si Parteneriat si Instrumentul de Asistenta pentru Preaderare, inclusiv in cadrul Gruparii Europene de Cooperare Teritoriala (GECT).

Orizont 2020. Obiectiv national: Constituirea la nivel regional, conform strategiilor de dezvoltare spatiala, a sistemului policentric de arii functionale urbane (aglomerari urbane) si de coridoare de urbanizare in lungul arterelor de transport de interes european (policentricitate de retea).

Pe langa continuarea actiunilor initiate in cadrul implementarii programelor lansate in perioada 2007-2013, se vor urmari urmatoarele tinte orientative:

Asigurarea in totalitate a terenurilor pentru constructii noi prin reciclarea terenurilor intravilane si extravilane desemnate prin planurile strategice sau restructurarea terenurilor subutilizate sau parasite si limitarea expansiunii zonelor urbanizate;

Realizarea structurilor fizice si institutionale care sa permita declararea ca localitati urbane a viitoarelor centre de polarizare a zonelor rurale;

Reconfigurarea spatiala la nivelul comunelor in vederea micsorarii numarului de unitati teritorial-administrative;

Dezvoltarea spatiala policentrica si echilibrata a ariilor cu functiuni metropolitane (Bucuresti si Timisoara, apoi Constanta si Iasi) si pregatirea accesului la categoria de metropole a 4 municipii cu peste 300 mii locuitori (Brasov, Cluj-Napoca, Craiova si sistemul urban Galati-Braila);

Realizarea efectiva a centurilor verzi-galbene din jurul oraselor de rangul I; atingerea unui indicator de spatiu verde de 26 metri patrati pe locuitor pentru orasele de rangul I si II;

Atingerea unei valori medii pe tara a indicelui suprafetei locuibile de 15 metri patrati pe locuitor;

Reducerea la 40% a proportiei locuintelor incalzite cu sobe cu combustibil solid prin inlocuirea instalatiilor si introducerea unor sisteme moderne de incalzire;

Realizarea de spatii publice de calitate in toate zonele principale ale oraselor;

Rezolvarea problemei parcajelor pentru orasele de rangul I, inclusiv Municipiul Bucuresti; dezvoltarea traseelor functionale pietonale si pentru biciclisti in orasele de rangul I si II;

Obtinerea unei mixitati functionale si sociale optime a localitatilor pentru a evita enclavizarea socio-economica;

Continuarea si amplificarea programelor de colaborare transfrontaliera, transnationala si interregionala pentru a asigura indeplinirea obiectivelor de coeziune teritoriala a Uniunii Europene si a imbunatati conectivitatea si interactiunea cu spatiile    invecinate.

Orizont 2030. Obiectiv national: Structurarea si dezvoltarea retelei extinse de localitati urbane si rurale ca premisa pentru afirmarea regiunilor Romaniei ca entitati dinamice, atragatoare si competitive si pentru racordarea lor deplina la spatiul european.

In acest sens se prevad ca tinte orientative:

Cresterea nivelului de urbanizare pana la 70% prin atingerea indicatorilor care sa permita includerea a circa 650 de localitati rurale in categoria de orase si prin aplicarea generalizata a instrumentelor de dezvoltare urbana integrata;

Realizarea principalelor elemente ale tramei nationale de interconectare functionala a regiunilor Romaniei (inclusiv prin coridoarele transcarpatice) ca armatura a dezvoltarii lor durabile si a racordarii lor la sistemul european;

Folosirea politicilor si instrumentelor de amenajare a teritoriului pentru refacerea fondului forestier, renaturarea luncii Dunarii, re-crearea bazinelor naturale de retentie a apelor si reabilitarea zonei de litoral;

Realizarea centurilor verzi-galbene in jurul oraselor de rangul II; atingerea unui indicator de spatiu verde de 35 metri patrati pe locuitor pentru orasele de rangul I si II;

Incheierea programului de stramutare a locuintelor aflate in zone de risc la hazardurile naturale sau antropice;

Atingerea unei valori medii pe tara a indicelui suprafetei locuibile de 17 metri patrati pe locuitor.

4.2. Cadastrul Romaniei

Cadastrul general reprezinta singurul sistem unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica prin care se realizeaza identificarea, descrierea si inregistrarea in documentele cadastrale a imobilelor de pe intreg teritoriul tarii, indiferent de destinatia lor si de proprietar, in vederea inscrierii acestora in cartea funciara.

Spre deosebire de marea majoritate a statelor membre ale UE, Romania nu dispune inca de un cadastru general continand date esentiale complete pentru intregul teritoriu al tarii privind delimitarea unitatilor teritorial-administrative, a proprietatilor, a suprafetelor cu destinatie economica (inclusiv imobiliar-edilitare), imobilelor, ecosistemelor terestre si acvatice (inclusiv arealele protejate), siturilor cu valoare istorica (inclusiv cele arheologice) sau cele facand parte din patrimoniul cultural.

Pe teritoriul actual al Romaniei, un sistem de publicitate imobiliara ("Cartea Funduara"), pentru evidenta tehnica si fiscala a terenurilor, a functionat inca din secolul XIX in provinciile aflate atunci in componenta Imperiului Austro-Ungar (Transilvania, Banat si Bucovina). Dupa Marea Unire din 1918, legislatia corespunzatoare privind organizarea cadastrului funciar si introducerea cartii funciare pe intreg teritoriul national a fost promulgata abia in anul 1933 si apoi modificata in 1938. Instalarea regimului comunist (1948-1989) a intrerupt procesul de aplicare a acestei legi, preocuparile in materie limitandu-se doar la evidenta funciara a terenurilor pe categorii de folosinta si detinatori, dar fara efect juridic prin publicitate imobiliara in cartea funciara.

Pentru a raspunde noilor cerinte ale unei economii functionale de piata si a realiza treptat alinierea la reglementarile juridice si practicile tarilor din Uniunea Europeana, s-a infiintat Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, aprobata prin Legea nr. 499/2004 Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara. Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara are in subordine Centrul National de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie si Teledetectie iar la nivelul fiecarui judet si in municipiul Bucuresti oficiile de cadastru si publicitate imobiliara.

Dezbaterile pe marginea proiectului prezentei Strategii la nivel national si mai ales cele desfasurate in cele 8 regiuni de dezvoltare ale Romaniei, precum si numeroasele semnalari primite din partea specialistilor si a formatiunilor interesate ale societatii civile au scos in evidenta necesitatea intensificarii actiunilor concrete pentru a urgenta realizarea Cadastrului General prin esalonarea realista a lucrarilor complexe ce se cer executate.

Caracterul prioritar al acestei actiuni este subliniat de numarul mare de litigii de proprietate (multe dintre acestea legate de ambiguitati de delimitare) aflate pe rolul instantelor judecatoresti si de necesitatile imediate privind efectuarea corecta a platilor directe catre producatorii agricoli.

In mod deosebit se impune folosirea sistemului cadastral pentru delimitarea perimetrelor de interes special din punct de vedere ecologic, istoric si cultural in vederea protejarii efective a acestora fata de agresiunea speculatorilor si dezvoltatorilor imobiliari, precum si fata de deturnarea lor in alte scopuri (elemente de infrastructura, parcuri industriale, acumulari de apa etc.).

Se estimeaza ca finalizarea cadastrului general la nivel national pe baza planului cadastral index va putea avea loc estimativ in jurul anului 2020, avand ca rezultat:

Asigurarea unei baze reale in vederea garantarii dreptului de proprietate;

Sustinerea dezvoltarii pietei imobiliare si a creditului ipotecar;

Stabilirea unei baze reale de impozitare;

Asigurarea transparentei si a accesului la informatia publica.

In acest scop se va adopta si implementa un plan de actiune pentru realizarea pe etape a urmatoarelor obiective specifice:

Orizont 2013. Obiectiv national: Modernizarea cadrului legal, consolidarea capacitatii institutionale si efectuarea lucrarilor preliminare in vederea introducerii cadastrului general.

Modificarea cadrului legal; dezvoltarea de manuale operationale (regulamente etc.) urmare a derularii unui proiect pilot de introducere a cadastrului general intr-o comuna (2007-2008);

Consolidarea capacitatii institutionale a tuturor celor care vor fi implicati in procesul de introducere a cadastrului general; programe de instruire (2007-2012);

Extinderea la nivel national a sistemului informatic existent (2007-2008) si modernizarea acestuia (2007-2010);

Conversia in format digital a cartilor funciare (11 milioane) si a documentatiilor cartografice existente (4 milioane) - (2007-2010);

Aerofotografierea si realizarea ortofotoplanurilor digitale pentru 24 orase resedinta de judet scara 1:1.000 si pentru municipiul Bucuresti si zonele limitrofe scara 1:500;

Introducerea cadastrului general in aproximativ 10 judete (2009-2012);

Aerofotografierea si realizarea ortofotoplanurilor digitale scara 1:5.000 - refacerea ortofotoplanului pentru intreaga tara (o data la 5 ani), utilizabil si pentru LPIS;

Campanii de constientizare a populatiei referitor la procesul de introducere a cadastrului general (2009-2012);

Achizitionarea amenajarea de spatii adecvate de birouri (20) atat la nivel central cat si la nivel local (2007-2012).

Orizont 2020. Obiectiv national: Finalizarea, in linii generale, a cadastrului general al Romaniei si asigurarea transparentei si accesibilitatii sistemului.

Realizarea cadastrului general si a bazei de date cadastrale reale, inclusiv deschiderea cartilor funciare pentru 100% din suprafata teritoriului national;

Realizarea sistemului informational geografic al fondului imobiliar-edilitar pentru municipiile si orasele tarii precum si pentru localitatile resedinte de comune; al fondului apelor de suprafata (cadastrul apelor) privind conditiile naturale, lucrarile de stapanire si folosire a apelor precum si cele pentru protectia calitatii apei; al fondului forestier (cadastrul forestier) pentru inventarierea si evidenta terenurilor cu vegetatie forestiera in scopul exploatarii rationale si consolidarii padurilor si ecosistemelor asociate fondului forestier;

Finalizarea realizarii sistemului informational geografic al fondului cailor de comunicatie terestre (cadastrul drumurilor publice judetene si comunale, cadastrul cailor ferate secundare) si a delimitarii cadastrale a perimetrelor de interes special din punct de vedere ecologic, istoric si cultural.

Mentenanta (intretinerea, actualizarea) continua a cadastrului general si a sistemelor informationale geografice specifice domeniilor de activitate (cadastre de specialitate) ca sisteme deschise pentru a evita perimarea informatiilor din bazele de date.

Orizont 2030. Obiectiv national: Asigurarea compatibilitatii si interoperativitatii depline a sistemului cadastral din Romania cu standardele de fiabilitate si siguranta a datelor din celelalte state ale UE.

Finalizarea realizarii cadastrului general pentru intreaga suprafata a tarii;

Realizarea sistemului informational geografic al fondului imobiliar-edilitar pentru restul localitatlor rurale apartinatoare comunelor;

Realizarea sistemului informatic al cadastrului si publicitatii imobiliare la nivelul tuturor unitatilor administrativ-teritoriale, al judetelor si al intregii tari si asigurarea accesului controlat la acest sistem pentru toti utilizatorii potentiali.

5. Dimensiunea culturala a dezvoltarii durabile

Pastrarea patrimoniului cultural, creatiei contemporane si diversitatii culturale ca premisa a coeziunii si solidaritatii europene este mentionata in mod expres in Strategia pentru Dezvoltare Durabila a UE si se regaseste in principalele documente politice ale Uniunii Europene, inclusiv in Tratatul de la Lisabona, precum si intr-o serie de conventii multilaterale adoptate sub egida UNESCO sau a Consiliului Europei. Importanta dimensiunii culturale la nivelul Uniunii Europene este evidentiata de faptul ca in domeniul creatiei si serviciilor culturale lucreaza aproximativ 6 milioane de cetateni europeni, reprezentand 3,1% din totalul locurilor de munca in UE.

Tema protectiei si valorificarii bunurilor culturale (imobile, mobile si imateriale, peisajele culturale) revine frecvent in dezbaterile Parlamentului European, generand initiative importante cum ar fi introducerea unei sigle a patrimoniului european, masuri suplimentare pentru protectia proprietatii intelectuale, inclusiv pentru creatiile online, realizarea unui echilibru rational intre libertatea de acces si combaterea pirateriei digitale, promovarea unui cadru fiscal favorabil industriilor culturale. Se subliniaza, de asemenea, valoarea intrinseca si perena a diversitatii si creativitatii culturale si se recomanda prudenta in aplicarea mecanica a logicii strict economice la domeniul cultural.

Dezvoltarea durabila ca obiectiv strategic fundamental presupune incetatenirea unor practici si instrumente libere si diverse de acces la educatie si cunoastere, la tezaurul cultural al propriei natiuni si al umanitatii in ansamblu, la toate resursele care pot dezvolta creativitatea si spiritul novator. Este vorba de asigurarea sansei pentru toti indivizii de a deveni producatori de cultura, depasind astfel statutul de simpli consumatori de divertisment.

In esenta, principiile dezvoltarii durabile se aplica in egala masura patrimoniului cultural ca si capitalului natural, fiind vorba de resurse mostenite de care trebuie sa beneficieze si generatiile urmatoare. Intrucat avem de-a face cu resurse neregenerabile, eventuala lor irosire, din ignoranta sau neglijenta, devine astfel irecuperabila si ireversibila.

Orizont 2013. Obiectiv national: Crearea si mentinerea unui cadru legislativ si institutional coerent, congruent cu reglementarile si practicile existente in cadrul UE; implementarea primei faze a planurilor de masuri pentru inventarierea, protejarea si valorificarea patrimoniului cultural national si racordarea lui deplina la spatiul european si universal al valorilor culturale; cresterea accesului tuturor categoriilor de populatie, din toate zonele si mediile sociale, la informatie si cultura si imbunatatirea statutului social si economic al creatorului si artistului.

Activitatile privind patrimoniul cultural national sunt in prezent reglementate de un numar de 43 de acte normative (legi, inclusiv cele pentru ratificarea unor conventii europene sau internationale in materie, ordonante sau hotarari ale Guvernului, ordine ale ministrului Culturii si Cultelor) si se realizeaza, sub coordonarea Ministerului de resort, de catre ministerele de linie si agentiile relevante, autoritatile publice locale, serviciile deconcentrate sau subordonate MCC (institute de cercetare, muzee, institutii de arta, centre de cultura), in colaborare cu asociatii profesionale, organizatiile neguvernamentale si universitati.

La 18 aprilie 2008 s-a infiintat, printr-o Decizie a Presedintelui Romaniei, Comisia Prezidentiala pentru Patrimoniul construit, situri istorice si naturale, cu caracter pluridisciplinar, care urmeaza sa prezinte in termen de 6 luni un raport referitor la situatia actuala, sa elaboreze o strategie pe termen mediu si lung privitoare la modalitatile de protejare si promovare a patrimoniului cultural, sa identifice masuri eficiente la nivel institutional pentru o mai buna coordonare si implementare a politicilor prioritare, sa elaboreze un Ghid al patrimoniului construit, siturilor istorice si naturale. In acest fel se urmareste generarea unei abordari coerente la nivel national in acord cu reglementarile europene in domeniu.

Proiectul de Strategie in domeniul Patrimoniului Cultural National 2008-2013, elaborat in februarie 2008, defineste patrimoniul national ca un ansamblu de resurse mostenite, identificate ca atare indiferent de regimul de proprietate, care reprezinta marturia si expresia valorilor, credintelor, cunostintelor si traditiilor aflate in continua evolutie si cuprinde toate elementele rezultate din interactiunea dintre factorii umani si naturali de-a lungul timpului. Strategia evoca drepturile culturale de baza, asa cum sunt fundamentate la nivelul Uniunii Europene, si stabileste ca principii generale: participarea cetatenilor, imbunatatirea administratiei in sectorul patrimoniului cultural, dezvoltarea resurselor culturale si folosirea durabila a resurselor patrimoniului.

Prioritatile generale identificate in aceasta Strategie sunt: realizarea inventarului si a codului patrimoniului cultural national precum si a unui sistem informational operativ si eficient care sa conecteze, in conditii de transparenta, autoritatile centrale si locale, institutiile specializate si formatiunile societatii civile cu atributii sau interese in domeniu.

(a) in domeniul conservarii si valorificarii patrimoniului cultural national obiectivele stabilite se concentreaza pe urmatoarele domenii de interventie:

(i) Patrimoniul imobil (monumente arheologice si arhitecturale incluzand cetati, curti domnesti, biserici fortificate, castele, conace, palate, cule, cladiri civile urbane, biserici din lemn, muzee etnografice in aer liber, biserici rupestre, biserici si ansambluri manastiresti, arhitectura industriala, monumente de arhitectura populara, precum si complexe paleolitice, neolitice si eneolitice, asezari si necropole din epoca bronzului, fortificatii si asezari din prima epoca a fierului, fortificatii dacice, orase antice, edificii, monumente medievale, rezervatii arheologice):

Mentinerea unui cadru legislativ coerent prin eliminarea excesului de reglementare si corelarea cu obiectivele planificarii spatiale, stabilizarea legislatiei secundare si descentralizarea mecanismelor de avizare cu implicarea specialistilor calificati in domeniul protejarii si restaurarii monumentelor;

Stabilirea prioritatilor si esalonarea multi-anuala a finantarii in privinta lucrarilor de restaurare, punere in valoare si revitalizarea monumentelor, ansamblurilor si siturilor istorice, cu accent pe cele care prezinta posibilitati rapide de atragere a publicului si de amortizare a cheltuielilor;

Dezvoltarea unor planuri integrate de protejare a patrimoniului cultural si natural cu participarea directa a specialistilor din domeniile planificarii teritoriului, urbanismului, conservarii si restaurarii monumentelor, industriei turismului, arhitectilor peisagisti, ecologilor, sociologilor etc.; descentralizarea deciziei in domeniul punerii in valoare a bunurilor culturale imobile;

Asigurarea unui mecanism pentru dezvoltarea durabila a zonelor protejate pe baza conservarii integrate a patrimoniului cultural imobil;

Acordarea unei prioritati majore formarii profesionale a specialistilor in toate profesiile necesare, de la cele de cercetare si evidenta pana la cele de intretinere fizica a monumentelor restaurate si revitalizate prin revizuirea sistemului de formare post-universitara, stagii in strainatate si perfectionare continua;

Responsabilizarea si constientizarea unor paliere sociale diverse asupra rolului patrimoniului cultural imobil in pastrarea identitatii nationale si locale si in realizarea coeziunii sociale;

Mentinerea monumentelor inscrise in lista patrimoniului mondial intr-un stadiu optim de conservare prin masuri de consolidare in cazul riscului unor degradari iminente, retrasarea retelei de artere de circulatie si acces cu salvgardarea peisajului autentic, amplasarea facilitatilor turistice astfel incat sa nu impieteze asupra integritatii monumentelor si zonelor de protectie, realizarea de masuri promotionale;

Dezvoltarea unor programe comune cu parteneri din UE si alte state pentru protejarea patrimoniului cultural imobil si a peisajelor, mai ales in zonele de granita, inclusiv la nivelul autoritatilor locale in cadrul euroregiunilor; utilizarea experientei si lectiilor invatate din programele "Sibiu - capitala culturala a Europei" (2007) si "Programul Regional pentru Patrimoniul Cultural si Natural din Sud-estul Europei 2003-2008 (RPSEE)";

Revizuirea unor prevederi ale legislatiei financiare pentru a stimula utilizarea unor surse suplimentare de finantare in vederea protejarii monumentelor istorice si cresterii independentei fata de subventiile bugetare;

Completarea inventarului de patrimoniu imobil prin identificarea valorilor culturale neclasate, corectarea erorilor si includerea de noi categorii de situri protejate (industriale, balneare, constructii din secolul XX etc.).

(ii)    Patrimoniul mobil (muzee, arhive, colectii cu specific de arta, arheologie si istorie, stiinta si istorie, etnografie si antropologie, specializate):

Perfectionarea cadrului legislativ si normativ in materie;

Asigurarea accesului larg al publicului la muzee si colectii prin actiuni promotionale adecvate si anuntarea planurilor expozitionale cu cel putin doi ani inainte;

Introducerea unor module speciale la nivel universitar si post-universitar pentru pregatirea si formarea continua a specialistilor muzeografi si in management si marketing cultural;

Mentinerea in stare optima a exponatelor si stabilirea unor programe clare, cu ordine de prioritati, pentru lucrarile necesare de intretinere si restaurare;

Diversificarea sferei de activitati a asezamintelor muzeale pentru a prelua unele dintre atributiile unui centru cultural in calitate de mediator cultural si furnizor de servicii culturale;

Dezvoltarea substantiala a schimburilor de expozitii cu muzeele din tarile Uniunii Europene si din alte state si efectuarea unor proiecte comune de cercetare;

Includerea muzeelor si colectiilor in ansambluri culturale care sa constituie poli de atractie pentru vizitatori si dezvoltarea infrastructurii aferente;

Adoptarea unor masuri suplimentare pentru asigurarea integritatii si securitatii fizice a bunurilor culturale muzeale impotriva furtului, distrugerii sau deteriorarii si altor factori de risc naturali sau antropici.

(iii)    Patrimoniul imaterial si etnografic (traditii si expresii orale avand limba drept vector principal, artele vizuale si ale spectacolului, practici sociale, ritualuri si evenimente festive, datini, cunostinte si practici legate de natura si univers, artizanat traditional):

Identificarea, documentarea, cercetarea, inventarierea si actualizarea permanenta a diverselor elemente ale patrimoniului imaterial cu participarea specialistilor, comunitatilor si organizatiilor societatii civile;

Prezervarea, promovarea si punerea in valoare a patrimoniului prin programe la nivel national si regional si sustinerea din resurse publice a proiectelor si initiativelor in acest domeniu;

Transmiterea in forme autentice a continuturilor specifice prin sistemul de educatie formala si informala si prin mijloacele de informare in masa;

Implementarea unor programe speciale de formare a artizanilor si creatorilor populari in vederea insusirii tehnicilor, materialelor si formelor de expresie traditionale pentru prezervarea autenticitatii si stimularea creativitatii si inovarii; stabilirea procedurilor de acreditare sau autorizare a formatorilor si de emitere a certificatelor de calificare;

Asigurarea protectiei legale a proprietatii intelectuale a comunitatilor asupra formelor de expresie traditionale create inlauntrul lor si care le exprima identitatea spirituala, precum si a artizanilor si creatorilor populari;

Proiectarea unei retele multifunctionale la nivel national si local (muzee etnografice, scoli populare de arta, ansambluri folclorice, asociatii voluntare) care sa potenteze capacitatile creative si initiativele de valorizare si reinsertie a patrimoniului imaterial in coordonatele vietii comunitare.

(b)             In domeniul creatiei contemporane si diversitatii culturale Planul National Unic de Dezvoltare 2007-2013, sectiunea Cultura, Culte, Cinematografie, stabileste o serie de obiective strategice si directii de actiune:

(i)               Artele spectacolului

Diversificarea tipurilor de oferta si a formelor de expresie artistica, inclusiv prin sustinerea proiectelor care vizeaza organizarea de turnee si micro-stagiuni in zonele unde nu exista colective artistice permanente, organizarea de festivaluri, gale, concursuri de creatie si de interpretare la nivel national, regional si local;

Consolidarea si diversificarea structurilor institutionale prin continuarea descentralizarii administrative si financiare, dezvoltarea infrastructurii institutiilor de spectacol si dotarea lor cu echipamente moderne;

Asigurarea adresabilitatii ofertei si, implicit, cresterea audientelor; cultivarea trasaturilor distinctive ale artelor spectacolului din diferite zone si comunitati;

Stimularea creatiei si promovarea artelor interpretative; sustinerea mobilitatii profesionale si a circulatiei artistilor;

Stimularea comunicarii inter-culturale prin organizarea schimburilor de turnee artistice si sprijinirea participarii artistilor romani la evenimente internationale.

(ii)             Lectura publica si biblioteci

Actualizarea si completarea colectiilor de biblioteca; modernizarea incintelor si a serviciilor oferite;

Redefinirea rostului bibliotecilor publice prin conectarea lor la societatea informatica si tehnologica, asumarea rolului de "mediateca" prin imbogatirea colectiilor oferite cu noi tipuri de materiale in format video, electronic si multimedia;

Imbunatatirea calitatii prestatiei bibliotecarilor si a capacitatii lor de a initia programe culturale complexe, inclusiv pentru prezervarea memoriei colective a comunitatilor locale.

(iii)           Artele vizuale (sculptura, pictura, gravura, litografia, arta monumentala, scenografia, tapiseria, ceramica, plastica sticlei si a metalului, desen, design, alte forme de arta aplicata, arta fotografica si procedeele asimilate):

Stimularea potentialului creativ prin consultarea si implicarea directa a artistilor in elaborarea politicilor si reglementarilor care privesc activitatea acestora;

Protectia drepturilor de autor si sprijinirea organizarii de asociatii profesionale sau sindicale ale liber-profesionistilor pentru asigurarea securitatii lor sociale, sigurantei muncii si ocuparii;

Sporirea interesului publicului pentru artele vizuale prin cresterea numarului si diversificarea functionalitatilor spatiilor de expunere, sprijinirea formarii pietei specifice si desfasurarea unor programe de "educatie pentru arta" in cadrul invatamantului formal si informal.

(iv)           Industriile culturale

Cresterea rentabilitatii si competitivitatii industriilor culturale romanesti pe piata UE si internationala prin sustinerea intreprinderilor mici si mijlocii in domeniu, revizuirea mecanismelor de acordare a ajutoarelor de stat, identificarea si utilizarea unor surse suplimentare de finantare, inclusiv prin incurajarea parteneriatelor public-privat;

Imbunatatirea statutului social si economic al creatorului si artistului;

Promovarea unor mecanisme eficace de protejare a proprietatii intelectuale, inclusiv prin sisteme de marcare a operelor produse, atat in formate clasice cat si in forme digitale sau virtuale, combaterea pirateriei si contrafacerilor;

Facilitarea accesului la produsele culturale, inclusiv prin comenzi si achizitii din fonduri publice.

(v)             Asezaminte culturale (case de cultura, universitati populare, scoli populare de arte si meserii, camine culturale, centre de cultura, formatii artistice si ansambluri profesioniste, centre zonale pentru educatia adultilor, Centrul National pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale si filialele sale judetene):

Asigurarea coerentei sistemului la nivelul fiecarei comunitati prin fructificarea sinergiilor intre actorii locali si evitarea paralelismelor; cresterea responsabilitatii autoritatilor locale pentru buna functionare a asezamintelor;

Reabilitarea si dezvoltarea infrastructurii asezamintelor, dotarea lor cu echipament modern;

Redefinirea si completarea functiilor traditionale ale asezamintelor; crearea unor centre de resurse si asistenta pentru elaborarea de programe si proiecte si accesarea unor surse suplimentare de finantare.

Orizonturi 2020 si 2030.

Stabilirea obiectivelor nationale pentru aceste orizonturi de timp nu apare posibila intrucat documentele si studiile elaborate pana in prezent nu permit identificarea unor prioritati de perspectiva in domeniu.

6. Capacitatea administrativa si calitatea serviciilor publice; dezvoltarea durabila ca masura a eficientei guvernarii si a calitatii politicilor publice

Inca de la inceputul procesului de tranzitie la democratia pluralista si economia de piata functionala a devenit evident in Romania, ca si in celelalte tari post-comuniste, ca imbunatatirea radicala a calitatii guvernarii prin cresterea eficientei, credibilitatii si transparentei este esentiala pentru succesul ansamblului de reforme in viata politica, economica si sociala si pentru cladirea increderii cetatenilor in administratia publica.

Cerintele privind dezvoltarea capacitatii administrative sunt subliniate in orientarile strategice ale Uniunii Europene privind coeziunea, in Strategia de la Lisabona revizuita si in Strategia pentru Dezvoltare Durabila reinnoita a UE din 2006.

Importanta acordata acestor aspecte in Romania a crescut treptat in perioada 1992-2001, cu asistenta din partea programului PHARE al UE, insa progresele au fost inegale si s-au dovedit insuficiente fata de complexitatea cerintelor de modernizare si eficientizare a administratiei publice. O strategie nationala in domeniul reformei administratiei publice a fost adoptata abia in 2001 si actualizata in 2004 in scopul accelerarii schimbarilor necesare in perioada de pre-aderare la UE. Pentru schimbarea fundamentala a legaturii dintre functiile politice si cele administrative din administratia publica si tinand seama de calitatea scazuta a serviciilor publice oferite, de motivarea insuficienta a functionarilor publici, de manifestarile de coruptie in sistem si de imaginea nefavorabila in fata opiniei publice, obiectivele pe termen mediu au vizat:

Stabilirea procedurilor de recrutare, gestiune si formare a functionarilor publici prin norme si reguli care pot fi puse efectiv in aplicare;

Reforma sistemului de salarizare in sensul omogenizarii si tratarii echitabile a tuturor categoriilor de functionari publici;

Ameliorarea imaginii administratiei publice prin cresterea transparentei actului administrativ si luarea unor masuri anticoruptie ferme, vizibile pentru opinia publica.

Actiunile ulterioare s-au concentrat pe adoptarea, in 2006, a unui pachet legislativ pentru aplicarea reformelor in administratie si crearea cadrului institutional necesar in contextul descentralizarii si deconcentrarii. Au fost infiintate, inca din 1999, Agentia Nationala a Functionarilor Publici pentru gestionarea functiei publice si Institutul National de Administratie pentru formarea initiala si continua a functionarilor publici si a celor contractuali din administratia publica. Programul Operational "Dezvoltarea Capacitatii Administrative 2007-2013", aprobat de Comisia Europeana in noiembrie 2007, prevede un ansamblu de masuri menite sa determine o imbunatatire substantiala a eficientei, trasparentei si responsabilitatii actului administrativ la toate nivelurile.

Orizont 2013. Obiectiv national: Crearea unei administratii publice mai eficiente si capabile sa genereze politici publice adecvate si sa le gestioneze in mod eficace in scopul implementarii principiilor dezvoltarii durabile.

Strategiile nationale si reglementarile legale in domeniu vizeaza indeplinirea urmatoarelor obiective specifice pentru aceasta perioada de referinta:

(i) Cresterea capacitatii administratiei publice prin realizarea unor imbunatatiri de structura si proces in managementul ciclului de politici publice

Masurile avute in vedere pornesc de la constatarea persistentei unor slabiciuni in sistemul administratiei centrale si locale in privinta abilitatii de a gestiona procesul de planificare, formulare, implementare si evaluare a politicilor publice, precum si in privinta capacitatii de definire clara a obiectivelor si de coordonare a actiunilor inter-sectoriale, ceea ce duce la niveluri scazute de eficienta in furnizarea de servicii publice. Se ia in consideratie faptul ca, desi s-a format o anumita expertiza in planificare si management, mecanismele de evaluare si feedback sunt inca foarte slabe. Se urmareste in acest cadru si depasirea deficientelor existente in evaluarea impactului programelor sau proiectelor propuse spre implementare asupra mediului inconjurator.

Grupurile tinta vizate in cadrul acestui obiectiv sunt ministerele, agentiile aflate in subordinea guvernului sau ministerelor, autoritatile publice locale si structurile lor asociative, organizatiile neguvernamentale relevante, institutiile de invatamant superior si cercetare, avand urmatoarele domenii de interventie:

Imbunatatirea procesului de luare a deciziilor la nivel politico-administrativ prin: perfectionarea instrumentelor si metodologiilor stabilite si eficientizarea cadrului institutional specific orientarii catre politici publice, inclusiv planificarea strategica si bugetarea pe programe, care sa duca la o operativitate sporita si la reducerea costurilor in administratia publica; insusirea si aplicarea celor mai bune practici existente in alte tari ale UE; instruirea specialistilor implicati in procesul de formulare a politicilor publice; implementarea unor programe de instruire in domeniul planificarii strategice pentru personalul de conducere din administratie, inclusiv programe de formare a formatorilor; dezvoltarea de mecanisme pentru promovarea si implementarea initiativelor de parteneriat la toate nivelurile pentru a asigura implicarea factorilor interesati in formularea politicilor publice;

Cresterea responsabilizarii administratiei publice prin: dezvoltarea de metodologii si instrumente pentru imbunatatirea sistemelor si procedurilor de masurare a performantelor si de raportare, inclusiv a mecanismelor de feedback, luandu-se in consideratie opinia societatii civile si a cetatenilor; cursuri de pregatire pentru imbunatatirea calitatii si frecventei raportarii performantelor catre beneficiarii directi ai serviciilor publice si catre grupurile de cetateni; insusirea de tehnici pentru masurarea performantelor si raportare prin indicatori si proceduri de monitorizare si evaluare; dezvoltarea unei baze de date la nivel national pentru colectarea, raportarea, analiza si publicarea datelor statistice relevante cu privire la performantele administratiei publice locale; elaborarea metodologiilor si cadrului institutional pentru extinderea evaluarii de politici si programe la nivelul administratiei centrale si locale;

Imbunatatirea eficientei organizationale vizand introducerea unei noi culturi administrative in ansamblul structurilor administratiei publice dar concentrandu-se in mod prioritar asupra sectoarelor de sanatate, educatie si asistenta sociala, prin: revizuirea structurilor existente si implementarea unor instrumente moderne de management in fiecare sector, stabilirea si operationalizarea unor structuri noi; introducerea unor proceduri de evaluare a managementului calitatii actului administrativ; implementarea unui sistem de management al performantelor resurselor umane; dezvoltarea functiei de management in cadrul instruirii personalului din administratia publica; instituirea unor programe post-universitare de formare manageriala a personalului cu functii de conducere; introducerea unor module de pregatire in domenii ca achizitiile publice, dezvoltarea de proiecte, limbi straine, licitarea si managementul proiectelor etc.

Prin implementarea acestor masuri se va asigura elaborarea, pana in 2015, a 19 ghiduri, metodologii sau proceduri de lucru (fata de 3 in 2007), efectuarea, pana in 2015 a circa 380 mii zile de instruire pentru personalul administrativ la toate nivelurile (fata de 1.000 in 2006) si certificarea competentelor unui numar de 75.000 de persoane, reducerea in 2012 a sarcinilor administrative cu 20% fata de anul 2007, operationalizarea pana in 2015 a 287 de structuri nou create sau reorganizate.

(ii) Imbunatatirea calitatii si eficientei furnizarii serviciilor publice, cu accent pe procesul de descentralizare

Actiunile stabilite urmaresc remedierea deficientelor semnalate in privinta definirii neclare a responsabilitatilor intre diverse institutii si niveluri ale administratiei, transferului incomplet al puterii de decizie si mijloacelor financiare catre unitatile si serviciile descentralizate, calitatii si promptitudinii in furnizarea serviciilor publice. Se va asigura aducerea deciziilor de implementare mai aproape de cetatean si imbunatatirea timpului de raspuns, introducerea unor instrumente de masurare a performantelor din punctul de vedere al costurilor si calitatii serviciilor furnizate catre cetateni. In acest scop, principalele domenii de interventie sunt:

Sprijin pentru procesul de descentralizare prin: training si asistenta tehnica pentru structurile implicate in planificarea si coordonarea procesului de descentralizare; elaborarea unor proceduri de cooperare intre administratia centrala si locala si intre autoritatile locale si unitatile de sanatate, educatie si asistenta sociala descentralizate; training pentru functionarii publici din administratia locala si pentru managerii noilor servicii descentralizate; evaluarea fazelor pilot ale procesului de descentralizare a serviciilor publice si implementarea recomandarilor rezultate din analize; optimizarea structurilor pentru noile servicii descentralizate; elaborarea de studii si strategii in sprijinul initiativelor de descentralizare;

Imbunatatirea calitatii si eficientei furnizarii serviciilor publice prin: abordarea complexitatii proceselor si reglementarilor din perspectiva cetatenilor si a mediului de afaceri in vederea simplificarii si reducerii sarcinilor administrative; monitorizarea si reducerea timpului de furnizare a serviciilor cu reducerea corespunzatoare a costurilor; introducerea unui sistem de evaluare a calitatii serviciilor care sa includa obiective masurabile pentru serviciile destinate cetatenilor; dezvoltarea, testarea si implementarea unor standarde de cost si calitate a serviciilor publice; elaborarea de mecanisme, instrumente si proceduri pentru imbunatatirea sistemului de colectare a taxelor, inclusiv crearea unei interfete pentru bazele de date existente; implementarea initiativelor de reducere a duratei de livrare a serviciilor publice (ghiseul unic pentru cetateni, portaluri si alte servicii electronice, managementul documentelor, folosirea regulii aprobarii tacite etc.); training in domeniul evaluarii performantelor serviciilor publice; implementarea unor documente-cadru pentru furnizarea de servicii publice (charters) cu stabilirea unor criterii de performanta clare (egalitate de tratament, impartialitate, continuitate, regularitate, transparenta, libertatea alegerii, amabilitate, promptitudine, consultare, raportul cost/valoare); introducerea si mentinerea in functiune a sistemelor de evaluare a performantei manageriale in raport cu mediul natural de tipul EMAS (Eco-management and Audit Scheme).

Dezvoltarea si promovarea serviciilor publice disponibile prin mijloace electronice in vederea cresterii transparentei si eficientei administratiei publice si a relatiilor cu cetatenii si mediul de afaceri prin: implementarea alternativei electronice a serviciilor publice, dezvoltarea resurselor umane in vederea exploatarii eficiente a noilor solutii, dezvoltarea de instrumente si mecanisme de promovare a serviciilor electronice in vederea utilizarii acestora de catre un numar cat mai mare de institutii, operatori economici si cetateni.

Cel putin 50% din fondurile alocate pentru implementarea masurilor stabilite in cadrul acestui obiectiv vor fi orientate spre cele trei sectoare ale serviciilor publice identificate ca prioritare (sanatatea, invatamantul preuniversitar si asistenta sociala). Se vor efectua, pana in 2015, revizuiri structurale in toate cele 41 judete si intr-un numar de 100 municipalitati care vor deveni astfel operationale in regim descentralizat, se vor elabora 25 de ghiduri, studii si rapoarte de sprijinire a procesului de descentralizare, se vor efectua circa 42.000 de zile de instruire pentru personalul din administratia publica la toate nivelurile, se vor produce 250 de analize de simplificare administrativa (fata de 7 pana in 2006), se vor introduce standarde de calitate si cost in 3 sectoare prioritare din sistemul administratiei, iar gradul de colectare a veniturilor proprii ale administratiei publice locale va creste la 95% (fata de 84% in 2006).

Prin corelare cu alte strategii si programe operationale la nivel national, se urmareste realizarea principiilor si obiectivelor dezvoltarii durabile, inclusiv prin introducerea unor teme specifice pentru protectia mediului si utilizarea rationala a resurselor naturale in fiecare dintre modulele de pregatire si prin includerea elementelor de eco-eficienta in criteriile de selectie a proiectelor si in efectuarea achizitiilor publice.

Orizont 2020. Obiectiv national: Definitivarea procesului de reforma in administratia publica si reducerea substantiala a decalajelor fata de nivelul mediu de performanta al administratiei centrale si locale si al serviciilor publice din celelalte state membre ale UE; cresterea gradului de incredere si satisfactie al cetatenilor in raporturile cu autoritatile administratiei publice centrale si locale.

Intrucat procesul de consolidare a structurilor decizionale centrale si a serviciilor publice recent descentralizate va continua si in aceasta perioada, este necesara reevaluarea obiectivelor propuse dincolo de tintele stabilite pentru anul 2015.

Orizont 2030. Obiectiv national: Apropierea semnificativa de nivelul mediu al celorlalte state membre ale UE in privinta performantei administratiei publice centrale si locale in furnizarea serviciilor publice.

7. Politica externa si de securitate; orientari generale si contributii specifice ale Romaniei la Politica Externa si de Securitate Comuna si Politica Europeana de Securitate si Aparare ale UE in raport cu cerintele dezvoltarii durabile

Directiile prioritare de actiune ale politicii externe a Romaniei urmaresc afirmarea si promovarea intereselor nationale, care au un caracter peren si transpartinic, in contextul nevoii de adaptare continua la schimbarile ce survin in sistemul relatiilor internationale, transformarii treptate a profilului international al Romaniei si consecintelor situarii sale geografice specifice ca stat aflat, in prezent, la frontiera estica a UE si NATO.

Pentru masurarea viabilitatii obiectivelor generale si a performantei efective a actiunii externe a Romaniei sunt definite drept criterii de succes urmatoarele elemente fundamentale:

Multidimensionalitatea participarii Romaniei la procesul de construire a unei ordini globale bazate pe respectarea dreptului international, valorilor democratice si principiilor dezvoltarii durabile prin utilizarea corelata a instrumentelor politice si economice atat formale (tratatele, institutiile internationale si regionale, demersurile diplomatice) cat si informale (diplomatia publica, contactele bi- si multilaterale directe, aliante ad-hoc functionale, retele sau parteneriate public-privat);

Integrarea prioritatilor dezvoltarii durabile (politice, de securitate, economice, sociale si de mediu) prin asigurarea coerentei si complementaritatii in colaborarea dintre institutiile statului precum si cu factorii extra-guvernamentali la nivel national si prin reflectarea acestor prioritati in actiunile de politica externa;

Echilibrul intre interese si valori prin sustinerea consecventa a principiilor democratice, ale statului de drept si ale drepturilor omului intr-un mod congruent cu promovarea intereselor economice si geo-strategice ale Romaniei.

In perspectiva urmatorului deceniu, politica externa a Romaniei se articuleaza in jurul urmatoarelor obiective si actiuni prioritare:

(a)             Crearea unui mediu de securitate previzibil si stabil pentru Romania, conform interesului national, avand ca domenii principale:

(i) Consolidarea locului Romaniei in NATO prin:

Promovarea reformei NATO si a extinderii sale catre statele din vecinatatea Romaniei;

Intarirea relatiilor NATO cu statele partenere care au interese si valori convergente cu cele ale Aliantei;

Continuarea procesului de reforma, profesionalizare si modernizare a fortelor armate ale Romaniei si asigurarea interoperativitatii depline cu armatele tarilor aliate;

Respectarea angajamentelor asumate de Romania pe teatrele de operatiuni ale NATO, in stransa colaborare politica si operativa cu partenerii strategici si cu autoritatile nationale respective, inclusiv in procesul de reconstructie post-conflict;

Contributii efective, pe plan conceptual si practic, la solutionarea dosarelor delicate aflate pe agenda NATO (controlul armamentelor si dezarmarea, inclusiv Tratatul CFE, scutul anti-racheta, conflictele inghetate sau latente, securitatea energetica, protectia infrastructurilor critice etc.);

Consolidarea dimensiunii transatlantice a Aliantei.

(ii) Amplificarea contributiei Romaniei la adaptarea sistemului international de securitate la cerintele impuse de globalizare prin:

Dezvoltarea unei capacitati civile multi-functionale, cu elemente capabile a fi dislocate in misiuni pe diverse teatre de operatiuni, si a unui corp de experti in domeniul reconstructiei post-conflict;

Participarea la misiuni de mentinere a pacii sub egida ONU, in functie de zona de interes si de resursele disponibile, precum si la operatiuni de stabilizare post-conflict si de gestionare a crizelor civile sau militare;

Amplificarea capacitatii de a contribui la combaterea amenintarilor neconventionale la adresa securitatii internationale, in special a riscurilor teroriste, inclusiv prin demersuri care tintesc remedierea cauzelor fenomenului terorist.

(b) Contributia la dezvoltarea durabila a Romaniei prin:

Integrarea informatiilor si analizei economice in procesul de articulare a deciziilor de politica externa in sensul atragerii de investitii straine, promovarii investitiilor romanesti si optimizarii fluxurilor comerciale;

Sustinerea intereselor romanesti pe plan economic si comercial, promovarea aplicarii principiilor dezvoltarii durabile in dezbaterile interne privind orientarile si reglementarile sectoriale in cadrul UE;

Participarea activa la elaborarea pozitiilor UE si sustinerea acestor pozitii in cadrul forurilor mondiale consacrate dezvoltarii durabile, precum si in negocierile din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului;

Implicarea in elaborarea si implementarea politicii energetice a UE si punerea in valoare a potentialului Romaniei ca tara de trazit, producatoare si consumatoare de energie, paralel cu actiunile proprii, in relatiile bilaterale, pentru asigurarea necesarului de resurse energetice si alte materii prime din import.

(c)    Conturarea si afirmarea profilului Romaniei in Uniunea Europeana, avand ca domenii principale de actiune:

(i) Implicarea activa in cristalizarea pozitiilor comune ale UE in domeniul politicii externe, de securitate si aparare, si promovarea in acest cadru a intereselor nationale specifice ale Romaniei prin:

Sustinerea reformei institutionale a UE conform Tratatului de la Lisabona si a procesului de perfectionare a instrumentelor Politicii Externe si de Securitate Comune (PESC) si Politicii Europene de Securitate si Aparare (PESA);

Promovarea extinderii in continuare a UE si a respectarii angajamentelor asumate fata de tarile candidate, precum si in relatiile cu statele partenere in cadrul Politicii Europene de Vecinatate (ENP);

Derularea unei politici eficiente de asistenta pentru dezvoltare, conforme cu orientarile generale ale UE si ancorate in prioritatile de politica externa ale Romaniei;

Cultivarea si extinderea parteneriatelor speciale, a mecanismelor de cooperare bilaterala si a dialogului politic cu celelalte state membre ale UE;

Intensificarea, prin instrumente specifice, a conlucrarii cu tarile din vecinatatea imediata a Romaniei, membre, candidate sau partenere ale UE;

Incurajarea aprofundarii raporturilor bilaterale si cooperarii multilaterale cu tarile din Spatiul Economic European;

Cooperarea cu partenerii europeni in combaterea criminalitatii transfrontaliere, migratiei ilegale si tuturor formelor de trafic ilicit;

Elaborarea unei Strategii Nationale in domeniul prevenirii conflictelor si a unui Plan de Actiune aferent, in conformitate cu deciziile Consiliului European de la Goeteborg (2001);

Infiintarea in Romania, si consacrarea pe plan international, a unui Centru pentru Reconstructia Post-conflict, cu programe de cercetare si instruire avansata axate pe interfata dintre dezvoltarea durabila si cerintele securitatii internationale;

Valorificarea, in acord cu aliatii si partenerii europeni, a potentialului Romaniei de promovare a cooperarii regionale in zona Marii Negre, in Balcani si in bazinul Dunarii.

(ii) Consolidarea relatiei transatlantice prin:

Sustinerea relatiei speciale intre UE si SUA prin cultivarea unui dialog activ, intens si constructiv la toate nivelurile, in forme adecvate, asupra tuturor temelor majore ale agendei internationale, inclusiv sfidarile globalizarii si dezvoltarii durabile la nivel mondial;

Amplificarea, in plan bilateral, a parteneriatului strategic cu Statele Unite si a relatiei speciale cu Canada.

(iii) Participarea activa la constituirea spatiului democratiei, stabilitatii, securitatii si prosperitatii in vecinatatea Romaniei prin:

Sustinerea, in cadrul organismelor comunitare, a demersurilor si eforturilor tarilor din Balcanii de Vest pentru parcurgerea procesului de Stabilizare si Asociere si aderarea la UE; participarea la initiativele si misiunile UE in zona; implicarea in proiectele regionale de anvergura, in special in domeniul infrastructurilor de transport si energie; sprijinirea functionarii eficiente a Zonei de Comert Liber in Europa de Sud-Est (CEFTA+);

Promovarea colaborarii multilaterale in zona extinsa a Marii Negre prin conectarea ei la procesele de integrare europeana, dezvoltarea unor politici si instrumente specifice ale UE pentru aceasta zona si valorificarea sinergiilor cu organismele inter-guvernamentale, precum si cu initiativele si mecanismele informale de consultare existente pe plan regional;

Sprijinirea vocatiei europene si atlantice a Republicii Moldova, atat in mod direct cat si prin articularea unor politici coerente la nivelul UE, pentru restabilirea suveranitatii sale asupra intregului teritoriu, conectarea progresiva la spatiul economic, politic si juridic comunitar si edificarea unui parteneriat bilateral solid, bazat pe asumarea comunitatii de cultura, limba si traditii;

Amplificarea relatiilor cu Ucraina, in spiritul bunei vecinatati si sustinerea aspiratiilor sale europene si euro-atlantice;

Dezvoltarea relatiilor bilaterale cu Federatia Rusa si cresterea gradului lor de functionalitate pe baze pragmatice; promovarea in spirit constructiv a unei voci unitare a UE in raport cu Rusia;

Adancirea relatiilor bilaterale cu tarile din Caucazul de Sud si extinderea cooperarii multilaterale in plan regional;

Cresterea implicarii Romaniei in tarile din Asia Centrala, in concordanta cu obiectivele Strategiei UE pentru aceasta regiune.

(d) Promovarea si apararea valorilor romanesti in lume, avand ca domenii principale de actiune:

(i)               Protejarea si promovarea intereselor cetatenilor romani si a romanilor de pretutindeni; mentinerea identitatii etnice si culturale a romanilor din afara granitelor prin:

Continuarea demersurilor pentru eliminarea obligativitatii vizelor pentru calatoriile cetatenilor romani in SUA si desfiintarea sau simplificarea regimului de vize in relatiile cu Japonia, Canada si alte state;

Incheierea actiunii pentru eliminarea restrictiilor de acces al cetatenilor romani pe piata muncii in toate tarile UE si Spatiului Economic European;

Finalizarea pregatirilor pentru aderarea Romaniei la Spatiul Schengen in anul 2010;

Extinderea retelei de oficii consulare in tarile in care numarul cetatenilor romani este in crestere, largirea sferei de cuprindere si a standardelor de calitate ale serviciilor consulare, formarea unui corp consular stabil si profesionist;

Sprijinirea comunitatilor romanesti din strainatate pentru pastrarea identitatii lor lingvistice, culturale si religioase prin finantarea unor cursuri de limba romana, istorie si geografie a Romaniei, punerea in valoare a patrimoniului cultural romanesc, sustinerea bisericilor, preotilor si scolilor parohiale din aceste comunitati;

Construirea de parteneriate cu asociatiile de romani din strainatate precum si intre acestea, pentru solutionarea problemelor cu care se confrunta in tarile de resedinta.

(ii) Promovarea valorilor culturale si spirituale nationale; remodelarea demersurilor diplomatiei publice pentru imbunatatirea imaginii Romaniei prin:

Continuarea programelor de valorizare a contributiei culturii romane la patrimoniul cultural european si de facilitare a accesului la produsele culturale romanesti;

Dezvoltarea dialogului cultural cu spatii din afara continentului european;

Realizarea unei strategii de diplomatie publica si crearea de parteneriate cu organizatii si institutii care detin competente in promovarea imaginii Romaniei in strainatate, pentru formularea si transmiterea unor mesaje coerente catre mediul politic, formatorii de opinie, cercurile academice si societatea civila din alte tari.

(e)    Cresterea valorii contributiei Romaniei pe scena internationala, avand ca principale domenii de actiune:

(i) Intensificarea prezentei Romaniei pe planul diplomatiei multilaterale prin:

Participarea activa la formularea unor pozitii comune ale UE si/sau NATO in cadrul organizatiilor internationale guvernamentale, in special al celor din sistemul ONU, si sprijinirea acestor pozitii prin initiative si demersuri proprii;

Imbunatatirea reprezentarii Romaniei in structurile de conducere si executive ale principalelor organizatii internationale;

Folosirea prezentei in aceste organizatii pentru promovarea valorilor democratiei, statului de drept, drepturilor omului, tolerantei si dialogului inter-cultural, mai cu seama prin intermediul Consiliului Europei, Comunitatii Democratiilor, Aliantei Civilizatiilor, Conferintei democratiilor noi sau restaurate etc.

(ii) Reafirmarea Romaniei ca partener important de dialog si cooperare cu statele din toate regiunile lumii prin:

Implicarea efectiva in articularea orientarilor strategice ale UE si, dupa caz, NATO, in raporturile cu alte zone geografice (Asia si Oceania, Orientul Mijlociu si Africa de Nord, Africa sub-Sahariana, America Latina;

Dezvoltarea diferentiata, in functie de interesul national al Romaniei si de disponibilitatea partenerilor, a relatiilor bilaterale cu tarile de pe alte continente;

Participarea la programele desfasurate sub egida UE si institutiilor din sistemul ONU si promovarea unor initiative proprii, in cadru bilateral, privind asistenta pentru dezvoltare in strainatate.

Tinand seama de dinamica relatiilor internationale si de particularitatile activitatii politico-diplomatice, nu sunt prevazute obiective specifice, in forme cuantificabile, pe orizonturi de timp definite.

Partea V. Implementare, monitorizare si raportarea rezultatelor

Pentru punerea in aplicare a prezentei Strategii Nationale pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei se recomanda urmatoarele masuri, ca rezultat al consultarilor in cadrul Consiliului National de Dezbatere Publica, Grupurilor Regionale (pentru fiecare dintre cele 8 Regiuni de Dezvoltare), Consiliului Stiintific sub egida Academiei Romane si al incorporarii in textul final al Strategiei a observatiilor si propunerilor pertinente formulate pe parcursul acestui proces consultativ, a celor primite din partea institutiilor centrale, autoritatilor locale, partidelor politice, forurilor academice si universitare, asociatiilor patronale si partenerilor sociali, organizatiilor neguvernamentale si altor formatiuni ale societatii civile, persoanelor interesate din tara si rezidentilor romani in strainatate, precum si a celor semnalate in mijloacele de comunicare in masa:

Aprobarea proiectului Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila de catre Guvernul Romaniei.

Inaintarea oficiala a Strategiei catre Comisia Europeana.

Obtinerea avizului consultativ asupra textului proiectului de Strategie din partea specialistilor Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) si altor experti internationali, si sondarea prealabila a opiniei profesionale a Directiei Generale de specialitate a Comisiei Europene.

Instituirea unui Comitet Interdepartamental pentru Dezvoltare Durabila, la nivel executiv, sub coordonarea directa a Primului Ministru, incluzand ministerele si alte institutii centrale implicate in implementarea Strategiei. Comitetul Interdepartamental, prin persoana desemnata de presedintele acestuia, va fi nominalizat ca punct de legatura in relatiile cu Comisia Europeana si celelalte institutii ale UE in privinta implementarii pe plan national a Strategiei UE pentru Dezvoltare Durabila.

5. Stabilirea obligatiei Comitetului Interdepartamental de a prezenta un raport anual Parlamentului Romaniei asupra modului de implementare a Strategiei, pe baza monitorizarii indicatorilor dezvoltarii durabile conveniti la nivelul UE, precum si a indicatorilor specifici, adaptati la conditiile Romaniei, asupra eventualelor ramaneri in urma si asupra masurilor de remediere a acestora, incluzand si posibile propuneri de ajustare a obiectivelor-tinta pe plan national si a termenelor de executie, in functie de situatia reala si de prevederile Directivelor UE in materie, adoptate pe parcurs.

6. Stabilirea responsabilitatii Comitetului Interdepartamental de a coordona activitatile legate de elaborarea si actualizarea permanenta a setului de indicatori pentru monitorizarea implementarii obiectivelor dezvoltarii durabile la nivel national, regional si sectorial, potrivit orientarilor metodologice stabilite de Institutul National de Statistica, in congruenta cu reglementarile convenite in cadrul UE, in vederea asigurarii acuratetei si comparabilitatii datelor cu cele ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene.

7. Statuarea obligatiei Comitetului Interdepartamental, in conformitate cu prevederile Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a UE, de a prezenta Comisiei Europene un raport complet asupra implementarii Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila la fiecare doi ani, incepand cu luna iunie 2011, insotit de propuneri si recomandari privind eventuala modificare a orientarilor generale, politicilor si prioritatilor Strategiei UE in materie.

8. Asigurarea reprezentarii Comitetului Interdepartamental in Reteaua Europeana pentru Dezvoltare Durabila (European Sustainable Development Network - ESDN) la nivelul UE.

9. Instituirea unui Consiliu Consultativ pentru Dezvoltare Durabila la nivel national, cu un Secretariat Permanent. Consiliul Consultativ se constituie ca organism total autonom fata de puterea executiva, dar finantat de la bugetul de stat (in concordanta cu practica statornicita in majoritatea statelor membre ale UE). Consiliul va include 11-15 reprezentanti ai comunitatii stiintifice si academice precum si ai societatii civile din Romania, personalitati cu prestigiu recunoscut si competente precise in materie. Consiliul Consultativ va functiona sub egida Academiei Romane si va avea ca obiect principal de activitate monitorizarea implementarii Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila.

10. Acordarea dreptului Consiliului Consultativ de a prezenta Parlamentului Romaniei un raport anual, complementar celui prezentat de Comitetul Interdepartamental, privind implementarea Strategiei, continand propriile evaluari si recomandari de actiune.

11. Aderarea Consiliului Consultativ la reteaua UE a Consiliilor Consultative Europene pentru Mediu si Dezvoltare Durabila (European Environmental and Sustainable Development Councils - EEAC).

12. Declansarea procedurilor pentru evaluarea colegiala a Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila de catre institutii si experti din alte state membre ale UE, conform recomandarii exprese continute in Strategia UE in materie.

De asemenea, in urma semnalelor primite din partea institutiilor centrale si locale consultate si a asociatiilor sau persoanelor interesate, se recomanda spre considerare Guvernului Romaniei urmatoarele masuri:

Elaborarea unor estimari bugetare multianuale pe 7 ani, congruente cu exercitiile bugetare ale UE, concepute intr-o formula glisanta, revizuita in fiecare an, pentru asigurarea pe termen mediu a finantarii continue si fara sincope a obiectivelor dezvoltarii durabile in conformitate cu obligatiile asumate in calitate de membru al Uniunii Europene si cu interesele nationale ale Romaniei.

Crearea, in componenta Guvernului Romaniei, a unei institutii specializate (eventual sub forma unui Institut National de Planificare Strategica) pentru elaborarea si urmarirea strategiilor de dezvoltare economica si sociala a Romaniei, in corelare cu capacitatea de suport a capitalului natural pe termen mediu si lung, coordonarea programelor sectoriale interdependente si asigurarea coerentei programelor guvernamentale si a celor cu finantare comunitara.

Crearea unui Minister al Energiei si Resurselor (eventual in urma restructurarii Ministerului Economiei si Finantelor) si reexaminarea functionalitatii mecanismelor de reglementare si agentiilor specializate in conditii de transparenta, conform politicilor si practicii UE.

Pregatirea, in regim prioritar, a unei strategii pro-active pe termen lung privind evolutiile demografice si migratia, ca element de referinta pentru revizuirea realista a programelor sectoriale; ajustarea corespunzatoare a strategiilor privind resursele umane, educatia si formarea profesionala, sanatatea publica.

-oOo-