Tranzitia la economia de piata

Tranzitia la economia de piata

CUPRINS

1. Tranzitia la economia de piata
2. Tranzitia la economia de piata in Romania

2.1. Schimbarea politica sau primii pasi spre tranzitie ai "noii Romanii".

2.2. Reforma economica

3. Tranzitia la economia de piata in Republica Moldova
4. Democratie si economie de piata
5. Elementele tranzitiei de la centralism la descentralizare
6. Mentalitatea si tranzitia la economia de piata

Mecanisme psihologice explicative ale tranzitiei in Romania vs. Republica Moldova

8. Teoria privarii relative si provocarile tranzitiei in Romania / Republica moldova

1. Tranzitia la economia de piata

Subiectul tranzitiei la economia de piata este unul complex, care presupune descrierea mai multor aspecte intercorelate, impunand astfel, tratarea acestuia intrun mod minutios si ascendant teoretic. Prima problema care apare este clarificarea conceptelor de baza. In literatura economica exista, o mare diversitate de interpretari. Aceste interpretari se suprapun pana la un anumit punct, mai ales in perioada capitalismului timpuriu.

Piata, ca notiune economica, exprima un sistem de relatii si interdependente intre componentele sale intr-o economie producatoare de marfuri. Cu alte cuvinte, piata este un barometru care verifica, practic, concordanta dintre nivelul si structura productiei si nivelul si structura cererii solvabile, insa ea nu se reduce numai la jocul dintre cerere si oferta, fiind mult mai complexa; in functionarea sa ea angreneaza un sistem de parghii, instrumente, mecanisme si metode specifice formei respective de piata.

Conceptual de economie de piata a fost utilizat, la inceput, in statisticile internationale pentru a face diferenta intre tarile cu economie de piata si tarile cu economie planificata.

Economia de piata este o forma de organizare, conducere si functionare a economiei unei tari, care presupune urmatoarele trasaturi :

existenta preturilor libere ;

pluralismul formelor de proprietate, in care predomina proprietatea privata;

descentralizarea intregii vieti ecomonice;

concurenta libera intre agentii economici;

alocarea resurselor pe baza de pret;

reglarea productiei de bunuri materiale si servicii in functie de piata, de raportul dintre cerere si oferta.

De altfel, tranzitia presupune mai multe forme care sunt interdependente si anume :

tranzitia de la dictatura unui singur partid la democratia pluralista si statul de drept;

tranzitia de la economia de comanda la economia de piata;

tranzitia de la vechea strucutra de clasa la una noua;

o tranzitie catre o noua diviziune internationala a muncii si un nou loc al tarii in economia mondiala;

o tranzitie catre un nou comportment social al oamenilor.

2. Tranzitia la economia de piata in Romania

"Ar fi timpul sa incetam o data cu mania . de a introduce

schimbari si reforme care pot fi bune pentru altii,

dar pentru noi, nesosind timpul lor, devin dezastruoase."

Mihai Eminescu

Pentru a putea intelege necesitatea realizarii tranzitiei la economia de piata, in Romania,

consider utila schitarea pe scurt a ceea ce insemna economia romaneasca in 1989 :

planificarea economiei nationale avea un caracter centralist-birocratic, bazata predominant pe proprietatea de stat, ceea ce conducea la franarea initiativei cratoare si irationalitate ;

datorita erorilor de politica economica si de conducere, rezultatele se dovedeau prea mici in comparatie cu eforturile uriase depuse de catre populatie;

structura economiei era distorsionata; problema energetica devenise tot mai grava, unele industrii de prelucrare primara erau supradimensionate, iar sectorului tertiar nu i se acordase atentia cuvenita;

trecerea de la dezvoltarea extensiva a economiei la cea intensiva intampina greutati mari;

toate cele mentionate mai sus se concentrau in scaderea eficientei economice si se rasfrangeau negativ asupra nivelului de trai al populatiei; se dezvolta o tendinta puternica de denivelare a veniturilor.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, care au dus la caderea regimului comunist, erau necesare , in primul rand, schimbari ale structurii politice, urmate de transformarile vietii economice. Contextul de ansamblu al tranzitiei, care vizeaza transfomarea economica a societatii in toate componenetele ei, cu implicatii in celelalte sectoare ale vietii sociale, presupune rezolvarea a numeroase probleme : inlocuirea sistemului superetatismului in desfasurarea activitatilor economico-sociale cu institutii, parghii si mijloace statale specifice economiei de piata, care sa stimuleze initiativa particulara si concurenta; restrucutrarea ramurilor si unitatilor economice, reorientarea si reprofilarea acestora pe baze economice, pentru realizarea unui nou tip de echilibru si optim economic; asigurarea unei corelari corespunzatoare intre structurile economice si social-profesionale, printr-o noua asezare si organizare a sistemului de invatamant si a celorlalte forme de pregatire profesionala; modernizarea tehnica si tehnologica a potentialului productiv, pentru o relansare generala a activitatii economice internationale; realizarea infrastructurii institutionale si legislative specifice mecanismului economiei de piata.

In Romania tranzitia la economia de piata a inceput la sfarsitul anului 1989, fara sa existe o strategie in prealabil elaborata. Procesul de tranzitie in sine este un proces instabil, cu un grad scazut de libertate, avand in vedere situatia economica si sociala bine inradacinata in decursul unei jumatati de secol, secol care nu a produs nimic in istoria civilizatiei romanesti, in domeniul cultural, juridic, institutional, filozofic sau moral. De altfel, alegerea modelului de piata cel mai adecvat pentru o tara, aflata in tranzitie, este foarte importanta. Fiecare tara are particularitatile sale economice, este guvernata de forte politice diferite; de accea anumite componente ale pietii pot avea o relevanta mai mare intr-o tara sau alta. Inceputul procesului de tranzitie, in Romania, poate fi caracterizat prin disputa in structurile politice ale societatii, in special, dar si in viata ei doctrinara, in general, dintre curentul liberalismului clasic al lui A. Smith si neoliberalismul secolului XX.

Tendinta neoliberalismului era de a fundamenta un regim democratic pluralist, cu o economie de piata moderna, care sa asigure o nota acceptabila a protectiei si justitiei sociale, cu specificul ei in ficeare tara care se inscrisese pe acest drum anevoios al tranzitiei. Astfel, in perioda de inceput a tranzitie se intalnesc idei si puncte de vedere politice care sustin ca ordinea spontana, rezultat al concurentei, reducand la limite pur reprezentative rolul statului, ar fi solutia cea mai buna pentru progresul economic si social al tarii. Intr-o alta ordine de idei, aceasta conceptie sustine rolul exclusiv al societatii civile, considerand ca statul ar trebui sa-si restranga atributiile nu numai in domeniul strict economic, ci si in sectoare ca si invatamantul, asistenta sociala si securitatea nationala. Opuse acestor orientari sunt ideeile economice si pozitiile care sustin o tranzitie ce rezerva satutului un anumit rol in viata societatii si promoveaza o politica accentuata de protectie sociala. Prin urmare, crearea economiei de piatta moderne presupune utilizrea puterilor statului (legislative, executive si judecatoreasca), pe de o parte, pentru demolarea formelor economiei vechi, iar pe de alta parte, pentru promovarea noilor forme economice.

2.1. Schimbarea politica sau primii pasi spre tranzitie ai "noii Romanii".

Una dintre laturile tranzitiei priveste transformarile politice din viata societatii, care, in cazul proceselor cunoscute de fostele tari comuniste, au in vedere inlaturarea vechiului sistem politic, bazat pe rolul conducator al unui singur partid politic si pe o forma de stat totalitar, in care lipsesc total drepturile si libertatile democratice ale cetatenilor, si instaurarea sistemului politic pluralist si pluripartidist, a statului de drept si separarii puterii in stat, care sa asigure libera dezvoltare a personalitatii individului. Momentul hotarator al intregii tranzitii il constituie schimbarea politica. In Romania, aceasta a inceput la 22 decembrie 1989 prin inlaturarea vechiului sistem politic totalitar si formarea noii puteri politice, prin crearea Consiliului Frontului Salvarii Nationale. Schimbarile in situatia politica a tarii, realizate pe aceasta cale, au reprezentat momentul initial si suportul tuturor transformarilor spre tranzitie. Aceasta se explica prin faptul cunoascut ca, in general, derularea unei anumite vieti economice decurge din structurile sociale si politice ale societatii respective. Sistemul de proprietate si de conducere administrativ centralizata a economiei a fost creat de structura politica comunista, aceasta servind mentinerii sistemului respectiv. Pluralismul si pluripartidismul vietii politice au drept corespondent mecanismele economiei de piata, cu toate componenetele acestora. Aceasta inseamna si ca, pe tot parcursul tranzitiei, crearea si functionarea economiei de piata sunt influentate de evolutia vietii politice a tarii, de politica adoptata si aplicata de fortele politice care detin puterea, dar si de actiunile fortelor politice din opozitie (care sunt admirabile, dar lipsesc cu desavarsire si in Romania lui 2008JJJ), care pot sprijini sau impiedica progresul economic si social pe calea democratiei si economiei de piata.

2.2 Reforma economica

Procesul tranzitiei reflecta realitatea conform careia, transformarile sunt in cea mai mare parte de ordin economic. Tranzitia economica constituie suportul consolidarii noilor structuri politice si aduce schimbari in ansamblul vietii sociale si spirituale a oamenilor.

Ca latura a sistemului tranzitiei, reforma economica formeaza un subsistem al acesteia si vizeaza, in toate tarile fost socialiste, aceleasi procese economice, dar parcurgurgand etapele acesteia, intr-un mod specific in cadrul national dat, datorita conditiilor specifice existente in fiecare din aceste tari.

Reforma economica in cadrul tranzitiei catre economia de piata este caracterizata prin cinci directii, aflate intr-o stransa interdependenta. Cele cinci directii amintite sunt :
stabilizarea macroeconomica , liberalizarea, privatizarea, dezvoltarea infrastructurii institutionale si asistenta externa. Fiecare dintre componentele reformei economice presupun o serie de activitati, prin desfasurarea carora se relizeaza, in final, tranzitia la economia de piata.

Practica anilor parcursi pe calea tranzitiei a demonstrat ca, in toate tarile, componentele si subcomponentele reformei economice sunt elemente complementare ale aceluiasi proces si de accea trebuie implementate si realizate impreuna.

In Romania, reforma economica, in cadrul tranzitiei catre o societate democratica si economie de piata, poarta caracteristici determinate atat de situatia mostenita din perioada economiei centralizate, cat si de optiunile fortelor politice guvernante dupa revolutia din decembrie 1989. Primele momente ale tranzitiei au fost consacrate revolutiei politice, desfasurata violent si dramatic, care, pe langa latura pozitiva de a fi demolat vechile structuri politice si de stat ale vechiului regim dintr-o data, realizand rapid transformarile politice democratice, a avut si efectul negtiv al crearii unei anumite stari de haos si tensiune, care, impreuna cu lupta pentru putere din acele prime luni ale lui 1990, a indepartat exponentii noii puteri de conceperea si aplicarea schimbarilor necesare si in economie. Astfel, primele masuri economico-sociale ale guvernului postrevolutionar au fost : scoterea pe piata a produselor stocate in depozitele statului, sporirea masiva a importurilor, cresteri spectaculoase de salarii, garantate de guvern, impozite si taxe scazute. Actiunile respective au accentuat procesul inflationist din economia nationala, aceasta scapand de sub controlul factorilor puterii o buna perioada de timp, ceea ce a fost resimtit negativ in ansamblul derularii ulterioare a reformei economice. In aceeasi perioada de timp, guvernul a promovat masuri privind descentralizarea conducerii economiei - desfiintarea centralelor industriale si a organismelor centrale de planificare, prin disparitia carora, fara existenta unor structuri si mecanisme care sa le inlocuiasca, s-au produs mari dereglari in functionarea economiei, sporindu-se haosul creat in viata societatii romanesti din acea perioada. Inceputurile gandirii lucide asupra reformei economice, latura fundamentala a tranzitiei, au inceput la sfarsitul lunii aprilie 1990, cand a fost elaborata Schita de strategie a tranztiei. Aceasta cuprindea un program al reformei economice cu toate componentele sale. Aprecierea de ansamblu asupra programului de reforma economica si desfasurarea acestuia (in prima varianta si imbunatatit ulterior de guvernele care au urmat) evidentiaza doua aspecte : in primul rand, din toate prevederile sale si actiunile intreprinse rezulta clar optiunea ferma pentru trecerea la economia de piata, in al doilea rand, reforma economica s-a derulat continuu, iar rezultatele implementarii componentelor sale, sunt concretizate in stoparea declinului economic de mai tarziu. Pe de alta parte, se poate observa derularea deficitara a reformei economice , iar per total aceasta nu poate fi apreciata pozitiv. Acest aspect al reformei economice si al tranzitiei, in general, este demonstrat de evolutia nivelului de trai.

Cu alte cuvinte, daca in Romania, dupi inlaturarea regimului totalitar, optiunea pentru economia de piata a fost exprimata fara echivoc, drumul de la aceasta aspiratie la realizare se dovedeste a fi deosebit de complex si anevoios. La sapte ani dupa inceperea derularii procesului de tranzitie, Romania traversa o criza complexa, care cunostea toate aspectele inedite ale acesteia care vizau, deopotriva, economicul, politicul si socialul. Problemele economice erau generate de o serie de crize din diferite structuri, dupa cum urmeaza : structurile de proprietate, structurile de ramura, tehnologica si a dimensiuniolor unitatilor componente ale economiei, criza mecanismelor care au reglat viata economica, criza manageriala, criza sociala, criza de credibilitate si absenta unei clase politice sanatoase.

5. Elementele tranzitiei de la centralism la descentralizare

DESCENTRALIZARE ?

Descentralizarea reprezinta un sistem de performante stabilite de capacitatea autoritatilor locale. Aceasta poate fi conceputa sub forma unor expresii practice de realizare : (1) ca delegare a unor atributii administrative pe plan local in avantajul reprezentantilor alesi ; (2) ca divizare a muncii administraative, organizate pe pluritatea centrelor decizionale autonome, adica pe varietatea de organisme locale dotate cu personalitate juridica ; (3) ca serie de tehnici prin care o persoana juridica poate institui o alta persoana juridica, diferita de aceasta, conferindu-i dreptul la gestiunea autonoma a intereselor proprii.

Politicile de descentralizare din statele postcomuniste sunt franate de lipsa unor abordari complexe ale definitiei arhitecturii statului. Desi literatura de specialitate privind descentralizarea a acordat multa atentie dimensiunii optime a autoritatilor locale, definitiei numarului de nivele de guvernare si modelelor relatiilor financiare si fiscale dintre nivelele de guvernare si baza legala a guvernarii locale, exista putine exemple de procese complexe de reforma.

1. Mentalitatea si tranzitia la economia de piata

"Las' ca-i bine, cu toate ca-i rau"

Proverb romanesc

Prabusirea comunismului ca ideologie si practica in Europa Centrala si de Est a antrent restructurari profunde la nivelul personalitatii si societatii, in ansamblu. S-a modificat radical tabla de valori a majoritatii actorilor sociali. Identitatea nationala si culturala, reprezentarea sociala a acestei identitati, formele traditionale de cooperare, comportamentul prosocial sunt factori de echilibru in relatia dintre personalitate si societatea romaneasca in tranzitie. (apud Chelcea, 1994, p. 7).

VEZI TRIBUNA ECONOMICA

La cinci ani dupa inceperea tranzitiei societatea romaneasca inca mostenea bine conservat un comportament colectivist incompatibil cu orice incercare de reforma partiala pe cand economia de piata se caracterizeaza printr-un comportament care are la baza motivatia, judecata de ordin intelectual, care indica rationalitatea agentilor economici. Dimensiunile comportamentului intr-o economie de piata sunt determinate in principal de conceptele referitoare la valorile personale, la stilurile de viata, o cunoastere de catre toti agentii a mediului social-economic.

2. Mecanisme psihologice explicative ale tranzitiei in Romania vs. Republica Moldova

Schimbarile sociale radicale in Romania dupa prabusirea regimului totalitarist sunt caracterizate de o tensiune intre "comunalism si individualism" (Moscovici apud Chelcea, 1994, p.111). Eliberati de un "colectivism despotic" propriu totalitarismului, multi tineri - in cazul nostru, studenti - au adoptat un "individualism" la fel de devastator pentru personaliataea umana, care nu ne apropie de idealul si modul de viata din Europa occidentala, ce cauta forme de viata comunitara, modalitati de coexistenta demna si solidaritate umana (Chelcea, 1994, p.111). In perioada imediat premergatoare

Prabusirii regimului totalitarist, banii constituiau principala motivatie a muncii. Schimbarea social-economica de dupa 1989 a indus acest tip de gandire care, de altfel, a fost puternic sustinuta de mass-media acelor timpuri.