LEGISLATIA IN DOMENIUL AJUTORULUI DE STAT IN ROMANIA - CONSIDERATII GENERALE

LEGISLATIA IN DOMENIUL AJUTORULUI DE STAT IN ROMANIA - CONSIDERATII GENERALE

1.Introducere

Problematica ajutorului de stat s-a dezvoltat odata cu aparitia si consolidarea statului ca forma de organizare socio-politica. Este de ajuns sa ne gandim la orasele stat grecesti aparute in plina oranduire sclavagista care si subventionau atelierele ce construiau corabii cu scopul realizarii unei flote puternice, capabila de noi cuceriri militare.

In timpurile moderne, odata cu cresterea importantei socio-politice a statului, in viata sociala formele ajutorului de stat au capatat noi valente. Conceptul de ajutor de stat acopera un domeniu ce se intinde pana la finantarea directa din resursele statului a anumitor intreprinderi, ramuri de activitate sau chiar regiuni intregi.

Schimbarile produse dupa 1989 in mediul economic romanesc au impus abordarea acestei problematici intr-un mod analitic, necesitand existenta unui cadru legislativ corespunzator.

Elaborarea legislatiei privind ajutorul de stat s-a inscris    in contextul armonizarii legislatiei din Romania cu cea a Uniunii Europene.

Fara o politica a concurentei care saa prevada controlul extins al ajutoarelor de stat, succesul pietei interne europene nu ar fi posibil. Politica comunitara cu privire la concurenta cauta sa incurajeze eficienta economica prin crearea unui climat favorabil inovatiei si progresului tehnic. Aceasta este in avantajul consumatorilor, deoarece interesele lor sunt protejate prin aceea ca au posibilitatea sa achizitioneze bunuri si servicii in cele mai bune conditii posibile. In acest context, ajutoarele de stat conduc adeseori la reducerea bunastarii prin obstructionarea alocarii eficiente a resurselor. Agentii economici ineficienti trebuie impiedicati sa incerce a obtine subventii publice pentru a-si compensa pierderile in loc de a lua mai intai de toate masuri indispensabile pentru a-si imbunatati competitivitatea.

Pe de alta parte, acordarea ajutorului de stat poate fi pe deplin justificata atunci cand acesta rectifica esecurile de piata existente. Masurile publice de acordare a ajutoarelor de stat sunt de mare importanta si atunci cand sunt utilizate ca instrument legitim de promovare a schimbarilor structurale. In acest context, masurile respective servesc interesul comun deoarece contribuie la dezvoltarea de structuri industriale competitive si inovatoare si joaca, prin urmare, un rol decisiv in crearea locurilor de munca.

Scopul politicii comunitare cu privire la domeniul ajutoarelor de stat, este acela de a realiza un echilibru adecvat intre necesitatea si admisibilitatea interventiilor publice pe piata, pe de o parte, si de a proteja concurenta loiala, pe de alta parte. Pentru a atinge acest scop, Tratatul CE nu impune o interdictie totala asupra ajutoarelor de stat, ci prevede la Articolul 87, par.1 interdictia preventiva de a acorda ajutoare de stat care sunt, considerandu-le a fi incompatibile cu piata comuna. Aceasta asigura un control extins al ajutoarelor de stat la nivel comunitar prin intermediul Comisiei Europene (CE), in baza Articolului 88 din Tratatul CE.

2. Scopul ajutorului de stat

Articolul 87, par.1 al Tratatului CE prevede : "Cu exceptia cazurilor in care Tratatul nu prevede altfel, orice ajutor acordat de statul membru sau din surse de stat sub orice forma, care distorsioneaza ori ameninta sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor operatori economici sau a productiei anumitor bunuri, este incompatibil cu piata comuna in masura in care afecteaza comertul dintre statele membre."

Tratatul CE nu defineste termenul de "Ajutor de stat", ci doar enumera, la Articolul 87, par.1, conditiile in care ajutoarele de stat sunt incompatibile cu piata comuna. Nici Curtea Europeana de Justitie (CEJ) nu a specificat exact ce anume constituie ajutor de stat, ci doar a afirmat urmatoarele :"conceptul de ajutor de stat trebuie inteles intr-un sens mai larg decat notiunea de subventie deoarece cuprinde nu numai beneficii pozitive, cum ar fi tocmai subventiile, dar si interventii care, sub diverse forme, pot reduce obligatiile financiare cuprinse in bugetul operatorului economic si care, fara a fi totusi subventii in sensul strict al cuvantului, au un caracter asemanator si acelasi efect. "Evitarea definirii exacte a ceea ce constituie ajutor de stat in sensul Articolului 87, par.1, care ar fi fost necesara in scopul asigurarii interpretarii legale (deoarece numai ajutoarele de stat trebuie notificate Comisiei spre examinare si aprobare), permite Comisiei si CEJ sa interpreteze intelesul termenului in mod larg si flexibil.

Ca exemple specifice de ajutoare de stat se pot mentiona urmatoarele :

subventiile directe;

exceptari fiscale;

rate preferentiale ale dobanzii ;

conversia datoriilor in actiuni;

vanzarea terenurilor, cladirilor sau activelor apartinand domeniului privat al statului in conditii preferentiale;

garantii la operatiuni de creditare;

facilitati de plata;

credite la o rata a dobanzii mai mica decat nivelul pietei;

comenzi publice preferentiale;

reduceri sau anulari de la plata obligatiilor datorate statului;

reducerea taxelor sociale;

furnizarea de bunuri si servicii cu titlu gratuit sau in conditii preferentiale;

indemnizatii de acoperire a pierderilor de exploatare;

participarea statului la capitalul social.

Totusi, aplicarea Articolului 87, par. 1 poate fi exceptata prin alte dispozitii ale Tratatului , care se refera la anumite domenii specifice. Aceste domenii sunt: agricultura (Articolul 36), transporturile ( Art. 73) si serviciile de interes economic general( Articolul 86,par.2).

In conformitate cu Articolul 87, par.1, pentru a constitui ajutoare de stat, masurile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

trebuie sa favorizeze anumiti agenti economici sau producerea anumitor bunuri;

trebuie sa fie acordate de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat;

trebuie sa denatureze ori sa ameninte sa denatureze concurenta ;

trebuie sa afecteze comertul dintre statele membre.