SISTEME DE TRANSPORT - CAILE DE COMUNICATIE SI TRANSPORTURILE IN EUROPA

SISTEME DE TRANSPORT

CAILE DE COMUNICATIE SI TRANSPORTURILE IN EUROPA

Sistemul de transport este un ansamblu de facilitati de transport viabile intr-un spatiu geografic, ce include mijloacele de transport destinate sa valorifice optim caile de comunicatie si componentele aferente:instalatii ce asigura accesul, transportul si transmiterea intre diferite puncte a persoanelor, a produselor si a informatiilor care intervin in derularea activitatilor social-economice.

Europa dispune de sisteme de transport, reprezentate de cai de comunicatii ce formeaza o retea diversificata si complementara, ce faciliteaza traficul persoanelor si al produselor prin mijloace variate de transport.

Frecventa ridicata a mijloacelor de transport si densitatea mare a cailor de comunicatie pun in evidenta un trafic intens, intr-o continua crestere, pe cai ferate, drumuri, ape si in aer.

Dintre particularitatile evidente ale sistemelor de transport, se impun: extinderea si modernizarea cailor de comunicatie, cresterea traficului si a vitezei mijloacelor de transport, containerizarea marfurilor, diversificarea si complementarizarea retelei de transporturi.

De asemenea, concurenta cea mai pronuntata se inregistreaza in statele dezvoltate ale Europei, intre caile rutiere, caile ferate si caile navigatiei pe apa si in aer, pentru transportul de marfuri in interiorul continentului, intre traficul aerian si cel feroviar, pentru marfurile cu valoare ridicata si transportul de persoane la distante medii.

► Sistemul cailor ferate si al transporturilor feroviare isi are inceputul in Europa, in perioada primei revolutii industriale.

Reteaua feroviara in functiune, este electrificata in proportie de 45% si depaseste 360.000 km. Cele mai ridicate ponderi de cai ferate electrificate caracterizeaza Elvetia (99,7%) si Luxemburg (95,2%), urmate de Suedia, Olanda, Belgia, Norvegia, Italia (60-75%), Spania, Rusia (peste 40%) si Romania (35,9%), in timp ce Danemarca, Estonia si Portugalia au ponderi reduse (10-15%), Irlanda (circa 2%) si Lituania (6%), iar Grecia, Republica Moldova si Albania nu au cai ferate electrificate.

Densitatea retelei feroviare variaza intre 8,5 si 15,0 km/100 km intre Europa Centrala si Europa de Vest si coboara foarte mult in extremitatea nordica si in tarile balcanice (1,55 km/100 km).

In ansamblul retelei feroviare, se disting noduri feroviare complexe, precum: Moscova, Paris, Viena, Mnchen, Milano, Bucuresti, Berlin etc.

De asemenea, caile ferate europene se diferentiaza dupa dimensiunea ecartamentului: cai ferate cu ecartament normal (1.435 mm), in majoritatea tarilor europene;cai ferate cu ecartament foarte mare (1.676 mm), in Spania; cai ferate cu ecartament mare (1.524 mm), in Rusia, Ucraina, Belarus, Letonia, Republica Moldova, Lituania, Estonia; cai ferate cu ecartament ingust, frecvente in ariile montane.

Magistralele feroviare traverseaza Europa de la vest la est, intre Lisabona - Paris - Varsovia - Moscova, sau leaga orase mari, precum: Bucuresti - Budapesta - Berlin, Sofia - Bucuresti - Chisinau - Moscova.

Intre sistemele feroviare europene, ce interconecteaza retelele si fluxurile de circulatie se impune "Megasistemul tricontinental al Lumii Vechi", in care se include si sistemul european, care ridica mari probleme legate de adaptarea materialului rulant la ecartamentele diferite ale Europei, ale Asiei de Sud-Vest si ale Africii de Nord.

► Sistemul transporturilor si cailor rutiere

Modernizarea retelei de drumuri a inceput in secolul al XVIII-lea, prin pietruirea soselelor, iar in secolul al XX-lea, prin asfaltarea si construirea de autostrazi.Aparitia cailor ferate avea sa determine o scadere a utilizarii cailor rutiere. Totusi, tehnica asfaltarii drumurilor si a anvelopelor cu camera a reprezentat in perioada interbelica, alaturi de aparitia autostrazilor intre Berlin - Mnchen si Berlin - Kln, un moment decisiv in evolutia transporturilor si a cailor rutiere europene.

Caile rutiere sunt distribuite inegal in spatiul european, ca si in spatiul romanesc. Reteaua de cai rutiere depaseste 6,6 milioane km dupa anul 2000, fiind modernizata diferentiat, de la vestul spre estul continentului. Exista, in acest sens, magistrale rutiere reprezentate prin autostrazi si trafic ridicat in Europa de Vest si Centrala. Lungimea autostrazilor din Europa depaseste 4,5 milioane km.

Densitatea cailor rutiere este diferita, ca urmare a formelor variate de relief, a suprafetelor forestiere, a resurselor climatice si financiare. Astfel, exista regiuni cu mari concentrari de autostrazi, dar si intinderi mari, lipsite de astfel de cai rutiere. Asa se explica faptul ca densitatea acestora variaza, in spatiul european, intre 0,1 si 56 km/100 km, valori ce corespund intervalului dintre nordul extrem al Rusiei si tari ale Europei de Vest (Germania, Belgia, Franta, Olanda). Pe de alta parte, reteaua rutiera moderna s-a completat prin tunelurile din Muntii Alpi, intre Elvetia si Italia, Italia si Franta, prin amenajarea terminalelor de la Dover si Folkestone, cu destinatia Calais, Boulogne, Zeerbrugge si Ostende si prin construirea podurilor de mare anvergura, precum Oresund (7845 m lungime), care leaga Danemarca si Suedia. La aceste lucrari de arta rutiera se adauga liniile ferry-car din Marea Nordului, Marea Adriatica, a caror tripla destinatie este evidenta: transportul peste mare al autovehiculelor, facilitarea transporturilor de marfuri si a fluxului turistic.

Parcurile de autovehicule sunt foarte variate in plan teritorial, de la 42 de milioane de autoturisme si circa 6 milioane de vehicule comerciale in Germania, urmata de Italia, Franta, Marea Britanie, Rusia, Spania, Polonia, Olanda etc.

In evolutia si specializarea transporturilor rutiere, se contureaza urmatoarele tendinte europene:

constituirea parcului propriu de mijloace de transport, in cadrul marilor intreprinderi;

organizarea supranationala a transporturilor rutiere;

translatarea transportului de marfuri tot mai mult spre caile ferate, prin imbarcarea camioanelor in trenuri amenajate special, ce traverseaza tara, un exemplu in acest sens fiind Elvetia , ca urmare a legislatiei in domeniul protectiei mediului.

► Sistemul transporturilor fluviale

Arterele hidrografice principale de transport sunt prezentate de : Dunare, Rin, Sena, Vistula, Nistru, Volga, Elba, Weser, Meuse, Don, Nipru, de-a lungul acestora fiind echipamente si lucrari de adaptare la navigatie. Reteaua de navigatie fluviala a Europei ajunge la aproape 40.000 km, dintre care in jur de 13.700 km sunt canale. Pentru a asigura legatura intre rauri, s-au construit canale in Olanda, Germania, Rusia, Polonia, Franta, Belgia, Belarus. In functie de marimea arterei navigabile, mijloacele de transport folosite sunt: slepuri, remorchere, pacheboturi, barje, automotoare si salande.

Cele mai importante retele navigabile se gasesc in Franta, Finlanda, Olanda, Germania, Ucraina, Marea Britanie si Polonia. Dunarea si Rhinul sunt cele mai utilizate fluvii pentru navigatie. De asemenea, cele mai importante porturi dunarene sunt: Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad, Galati, iar pe Rhin: Basel, Duisburg si Rotterdam. In totalul marfurilor transportate, Germania inregistreaza peste 240 milioane tone, ponderea cea mai mare revenind portului Duisburg, cu un trafic de peste 60 mil. tone/an.

Flota fluviala importanta revine Olandei, Germaniei, Rusiei, Frantei si Belgiei.

► Sistemul transporturilor maritime europene se raporteaza la Marea Mediterana, Oceanul Atlantic, Marea Baltica si Marea Neagra. Cele mai importante flote comerciale au: Franta, Italia, Germania, Rusia, Marea Britanie, Norvegia, Olanda. Porturile s-au extins in suprafata pentru un trafic tot mai intens, pentru navele mari de pana la 300 m lungime. Astfel, portul Rotterdam este extins pe 35 km, iar Le Havre, pe 25 km. Volumul traficului de marfuri plaseaza in categoria porturilor gigantice , orasele Rotterdam si Anvers, urmate de porturi foarte mari, cu peste 50 milioane de tone: Hamburg, Marsilia, Le Havre, Londra, Amsterdam, si porturi mari (20-50 mil. tone): Constanta, Sankt Petersburg, Odessa. In traficul porturilor europene predomina marfurile debarcate, din care petrolul si produsele petroliere reprezinta peste 50%, in timp ce marfurile imbarcate detin mai putin de o treime din total.

Se contureaza doua tendinte :modificarea structurii marfurilor transportate, prin extinderea exporturilor de produse finite si agricole spre tarile slab dezvoltate; dezvoltarea integrarii regionale, prin circulatia de vecinatate intre tarile riverane Marii Mediterane si ale Europei atlantice.

► Sistemul transporturilor aeriene europene detin, dupa numarul de pasageri, o pondere de peste 10,3% din ansamblul sistemului mondial al acestora. Marile companii aeriene ale Europei sunt: Lufthansa, Alitalia, British Airways, Air France, Sabena, KLM, Austrian Airlines etc. Marile noduri ale navigatiei aeriene europene sunt: Londra, Paris, Zrich si Frankfurt pe Main. Cea mai densa retea a navigatiei aeriene europene se afla in Europa de Vest si Centrala, unde exista o specializare a aeroporturilor, incepand cu cele turistice (Barcelona, Palma de Mallorca, Las Palmas) sau pentru escala tehnica: Shannon (Irlanda), Copenhaga si Reykjavik, pe rute transpolare.

► In domeniul transporturilor speciale pe uscat, se impun conductele de petrol si gaze, care traverseaza Rusia si Belarus spre Polonia, Germania, Cehia, Slovacia, Ungaria, Romania, Bulgaria, etc.