CONSIDERATII ASUPRA TURISMULUI INTERN SI INTERNATIONAL

CONSIDERATII ASUPRA TURISMULUI INTERN SI INTERNATIONAL

1.1. TENDINTE ACTUALE PE PIATA TURISTICA

Piata mondiala a turismului a intrat intr-o noua faza a evolutiei sale, prin maturizarea turismului in calitate de consumator, dar si a industriei specifice, apreciata ca cea mai voluminoasa ramura din lume.

O firma amencana de consultanta, WEFA, ale carei estimari au fost insusite de OMT, considera ca industria turistica genereaza o cifra de afaceri anuala de peste 2000 mld I, utilizand 6,3% din forta de munca activa de pe plan mondial. In pofida masivitatii sale, industria turistica este privita cu suspiciune si, in general, nu este agreata.

In tarile slab dezvoltate, ea este acuzata de poluarea plajelor si contaminarea valorilor morale si nationale. In tarile industrializate, este considerata a fi cauza poluarii prin mijloace de transport, a distrugerii unor valori universale(de exemplu Venetia) si a criminalitatii in crestere. Economisii semnaleaza faptul ca turismul cuprinde activitati in care valoarea adaugata este foarte scazuta, iar forta de munca este inferior calificata. De asemenea, pana nu de mult, guvernele de tip conservator sau socialist ale majoritatii statelor lumii au ignorat sau au acordat o prea mica importanta industriei turistice.

Pentru salvarea acestui 'monstru' pe picioare de nisip, pentru a-i disciplina comportamentul, pentru a-i mari popularitatea, oamenii de afaceri, manageri si specialisti din turism si-au unit eforturile pentru cunoasterea, previzionarea si dirijarea sa.

Cei mai optimisti observatori ai turismului considera ca dezvoltarea economica si modificarea comportamentului fata de mediul inconjurator se intersecteaza si completeaza prin consumul turistic al sfarsitului de secol. Turistii de astazi si de maine din tarile dezvoltate sunt sensibilizati fata de valorile naturale si culturale, au preferinte individualizate, nu agreaza gruparea in turma, productia de serie, regiunile supraaglomerate si kitsch-ul turistic. De asemenea, ei nu mai sunt dispusi sa plateasca sume disproportionate fata de ceea ce li se ofera ca valoare reala a consumului, nu mai pot fi influentati prin mesaje publicitare naive.

Incepand chiar din deceniul 9, marile firme turistice si-au modificat politica de pret, multumindu-se cu marje de profit situate intre 1 si 4% pentru un volum marit al cifrei de afaceri. Cererea si oferta de turism ieftin vor creste masiv si datorita noului si imensului segment de piata localizat in tarile est europene si in mai mica masura, in America Latina. Turismul de masa isi va continua deci o existenta paralela cu cea a turismului de elita. Ambele variante ale consumului turistic se apreciaza ca vor periclita tot mai mult insasi suportul atractiei turistice: natura si cultura. Rolul statului, al educatorilor, al economistilor si ecologisilor este sa limiteze costul degradarii mediului natural si uman, cost ale carui consecinte vor fi suportate de generatiile viitoare.

1.2. TURISMUL INTERNATIONAL SI DEZVOLTAREA ECONOMICA

Turismul international este unul din cei mai activi promotori ai relatiilor economice dintre tari. Manifestarea sa sub forma circulatiei turistice internationale il circumscrie in sfera circuitului mondial de valori.

Circulatia turistict internationala apartine, in cadrul circuitului economic mondial, comertului cu servicii internationale, adica asa numitului "comert invizibil'. Grupul de servicii internationale alatura turismului serviciile de transport, asigurare, serviciile comerciale (publicitate, intermediere, curtaj), serviciile bancare, serviciile tehnice si altele.

In functie de locul prestatiei serviciului in circuitul economic mondial, exista doua categorii distincte de servicii internationale: servicii prestate dincolo de frontiera vamala a tarii prestatorului, cum ar fi de exemplu, transporturile internationale de calatori si marfuri, telecomunicatiile internationale s.a. si cele prestate pe teritoriul vamal al tarii prestatorului, cum ar fi de exemplu, turismul international, serviciile portuare si aeroportuare, tranzitul s.a.

Continentul european reprezinta regiunea turistica cu cea mai puternica integrare, atat a ofertei cat si a cererii. Peste 87% din calatoriile in Europa provin tot din tarile europene. Principalele destinatii se afla in sudul si vestul continentului, in timp ce cea mai dinamica evolutie a calatorilor apartine Europei de Est.

Continentul asiatic se situeaza pe locul doi ca destinatie turistica si ca ritm de crestere a circulatiei turistice. In cadrul acesteia, Asia de Vest primeste jumatate din fluxul de turisti care viziteaza continentul, iar cea mai dinamica circulatie turistica, ce provine din tarile europene se indreapta spre Asia de Est si de Sud.

Cele doua Americi, primesc in medie 10 milioane de turisti anual din Europa, orientati spre marele bazin al ofertei de pe Coasta de Vest a Americii de Nord. In aceasta zona turismul european este dominat motivational de turismul de afaceri. Insulele Caraibe si America Centrala ocupa locul doi printre destinatiile din continentul american. Principalul curent turistic in aceasta zona provine din America de Nord, fiind urmat de curentul turistic al vacantierilor europeni si japonezi.

Pe locul patru printre destinatiile marilor curente turistice se afla continentul african. In ultimii ani s-au inregistrat diminuari ale fluxurilor turistice spre aceasta zona. Cele mai multe sosiri de turisi in Africa provin din tarile europene, concentrandu-se in tarile din nordul continentului african (70% din total) iar recent spre Africa de Sud.

Cel de-al cincilea curent turistic ca importanta cuprinde Europa de Vest si Europa de Est la cele doua capete ale fluxului turistic. La sfarsitul anului 1989 au fost inregistrate 9,8 milioane sosiri turistice de provenienta din Europa de Vest in Europa de Est, ceea ce reflecta o pozitie modesta a acestei zone primitoare in cadrul circulatiei turistice mondiale.

Circulatia turistica in Europa este dominata de cinci mari tari emitatoare, care concentreaza mai mult de jumatate din totalul innoptarilor in mijloacele de cazare ale industriei hoteliere europene. Acestea sunt Germania, Anglia, Franta, Italia si Spania.

Pentru majoritatea tarilor, turismul international prezinta un factor important de dezvoltare economica, prin consecintele sale asupra productiei, consumului si ocuparii fortei de munca. Aceasta influenta cantitativa exercitata de turismul international are, in general, efect pozitiv asupra cresterii economice. De aceea, in strategia dezvoltarii economice, multe tari includ ca optiune dezvoltarea industriei turistice. Dezvoltarea industriei turistice nu se refera insa numai la cresterea productiei, ci cuprinde si aspecte calitative - sociale, umane si de protectie a mediului. Din acest punct de vedere, efectele evolutiei turismului international sunt controversate si uneori respinse de populatia tarilor primitoare in special atunci cand sunt depasite anumite praguri de toleranta ale mediului, sau ale societatii. De aceea, politica turistica trebuie stabilita in mod unitar intr-un ansamblu de masuri ce include turismul intern si turismul international, bazate pe integrarea si complementaritatea intre planurile de amenajare turistica si planurile de dezvoltare economica si sociala. Pentru aceasta este necesar:

sa se determine obiectivele si parghiile politicii macroeconomice de dezvoltare turistica,

sa se evalueze efectele multiplicatoare ale acestor politici asupra productiei si consumatorilor;

sa se delimiteze aceste politici de masurile de protectie a mediului natural si social.

1.3. NOTIUNI TEORETICE PRIVIND PROMOVAREA TURISTICA SI SCURT ISTORIC

Publicitatea, in formele ei actuale de manifestare, dateaza doar de la jumatatea secolului al XIX-lea; se pare totusi ca se pot gasi urme ale unor manifestari cu caracter publicitar inca din antichitate.

Dezvoltarea publicitatii este legata de productia marfurilor in masa, ca rezultat al progresului tehnic, al cresterii veniturilor si al expansiunii spatiului economic, care au facut tot mai insuficiente metodele traditionale de vanzare. Ca mijloc ideal pentru a ajunge la un public larg intr-un timp rapid, publicitatea a devenit unul din mecanismele esentiale ale comercializarii marfurilor si serviciilor. Aceasta evolutie a antrenat un progres rapid al investitiilor publicitare si a interesat in egala masura, pe profesionisti in cautarea tehnicilor perfectionate, facand apel la stiinte tot mai numeroase: statistica, psihologie aplicata, cercetare operationala etc.

In interpretarea moderna a notiunii, publicitatea poate fi deci definita ca un ansamblu de masuri si procedee puse in aplicare pentru a difuza o informare si a determina astfel un cerc de consumatori potentiali sa adopte o atitudine favorabila fata de produsele si serviciile oferite spre comercializare. In aceasta optiune, cea mai (des) frecvent adoptata, publicitatea face cunoscuta existenta si caracteristicile unui produs sau unui serviciu, pentru a promova, a mentine sau a spori vanzarile.

Uneori acest scop lucrativ nu este palpabil ceea ce diferenteaza publicitatea de actiunile de propaganda. Propaganda are ca obiectiv principal sa castige adeziunea populatiei pentru o idee din cele mai diferite domenii: filosofie, politica, actiuni culturale, sociale, intelectuale etc., fara sa trezeasca dorinta expresa de a achizitiona un produs determinat sau a solicita un serviciu anumit.

Propaganda tinde sa se dezvolte ca o forma de informare cu caracter de masa; cele mai diferite foruri si organizatii internationale si nationale consacra fonduri considerabile in acest scop; bugetele de promovare fiind gospodarite in general dupa principii asemanatoare ca si bugetele publicitare.

Cresterea continua a volumului circulatiei turistice interne si internationale, ca necesitatea de a se asigura o eficienta corespunzatoare a activitatii desfasurate in aceasta ramura a economiei nationale impun din partea organizatorilor de turism si a prestatorilor de servicii turistice o informare prompta multilaterala si continua a tuturor categoriilor de populatie din cadrul carora urmeaza sa se recruteze clientii potentiali, privitor la toate aspectele si formele de manifestare a ofertei turistice.

Rolul propagandei turistice este de a face cunoscuta si inteleasa o tara, o zona sau o statiune turistica, un produs turistic, de a cultiva in cercurile largi de turisti potentiali simpatia pentru valorile culturale, morale, atractiile naturale etc., pe care le ofera potentialul turistic al unei tari, cu scopul final sa trezeasca interesul si dorinta pentru vizitarea ei de un numar cat mai mare posibil de persoane. Rezulta deci ca actiunile de promotion turistic reprezinta in ultima instanta un act economic, cu o finalitate bine definita: ele fiind sa promoveze vanzarea produselor turistice oferite de piata.

Se constata prin urmare ca pentru acelasi scop - pentru popularizarea unei tari, a unei zone turistice, a unei forme de turism etc. si respectiv pentru intensificarea comercializarii (promovarea) unui produs turistic - se folosesc frecvent termeni similari, avand insa semnificatii diferite: promovare, propaganda turistica si publicitate turistica.

Termenul cel mai utilizat pentru actiunile de impulsionare a vanzarilor pentru un produs turistic este PROMOVAREA - neologism preluat din limba franceza de majoritatea limbilor moderne.

In intelesul strict al cuvantului "a promova" inseamna "a ridica la un rang, intr-o functie sau la un grad superior", iar in sens figurativ inseamna "a pune in miscare, a executa".

Acest termen a patruns si in literatura economica, notiuni ca "actiuni promotionale", "politica promotional" etc., acoperind un vast domeniu de activitate economica comerciala.

In industria turismului, o interpretare corecta a acestui termen se pare ca ar fi aceea care ar corespunde mai bine semnificatiei 'a ridica turismul la o functie superioara' ceea ce practic inseamna ca intensificarea activitatii promotionale reprezinta punerea in aplicare a tuturor masurilor care au ca scop sa impulsioneze creserea volumului activitatii turistice.

In ceea ce priveste propaganda in activitatea turistica, notiunea se impune sa fie abordata in contextul raportului intre propaganda generala a unei tari si propaganda sa turistica. Propaganda generala pe plan national face cunoscuta o tara prin intermediul politicii ei externe, a realizarilor economice, a progresului stiintific si social, prin intermediul literaturii ei clasice si contemporane; traditiilor istorice, folclorului, artei, arhitecturii, muzicii, sportului etc.

Propaganda turistica se concretizeaza pe fondul unei asemenea propagande generale pe plan national, favorizand impulsionarea miscarii turistice, aflate in stadiul ei potential, spre tara care realizeaza asemenea actiuni institutionale de propaganda turistica.

Rezulta ca termenii 'propaganda turistica' si 'publicitate' sunt intrebuintati in domeniul activitatii turistice atat ca sinonimi cat si ca antonimi. Publicitatea reprezinta o modalitate de comunicare din partea celui care comercializeaza un produs turistic, exprima sub forma unor mesaje adecvate clientelei turistice virtuale careia i se adreseaza. In acest sens inca nu se poate vorbi de o delimitare substantiala intre cei doi termeni. Dar publicitatea turistica invoca o semnificattie mai precisa, comunicarea urmarind orientarea intr-un anumit sens dorit a unor forme de comportament a clientelei potentiale. Intr-un asemenea sens (dorit) mai bine nuantat publicitatea turistica constituie un act comercial si in consecinta, difera de propaganda turistica prin scopul specific pe care-l urmarese.

Daca se incearca sintetizarea acestor criterii, adaptate la specificul activitatii turistice se constata, cu toata generalitatea acestor notiuni ca propaganda turistica, reprezinta o schema mai vasta, care se refera la propagarea imaginii generale ale unei tari, a unei zone, statiuni, a unui obiectiv turistic sub toate aspectele sale, in timp ce publicitatea turistica tinde direct spre comercializarea produsului turistic. In aceasta acceptiune, termenul de propaganda turistica include publicitatea, informarea si documentarea clientelei, precum si relatiile publice, constituind ansamblul activitatilor care propaga o oferta turistica, prin toate mijloacele posibile si in toate directule care prezinta interes pentru stimularea activitatii turistice.

PROMOVAREA PRODUSULUI TURISTIC, as cum s-a precizat anterior, inglobeaza totalitatea, masurilor aplicate in scopul stimulani vanzarilor catre clientela turistica consumatoare. In acest sens, actiunile de promovare apropie produsul turistic de consumatoni potentiali.

Publicitatea - privita, ca o componenta a actiunilor complexe de promovare -constituie o tehnica de comunicatie integrata in strategia de marketing, subordonata unei politici comerciale si tarifare definite pentru o perioada data, ingloband ansamblul cailor si metodelor de informare a publicului consumator cu privire la caracteristicile si continutul ofertei turistice, utilizand argumente adecvate de convingere a clientului pentru cumpararea (acceptarea) unui produs sau serviciu turistic. In acest sens, actiunile publicitare apropie pe consumator de produsele turistice oferite.

Din aceasta enuntare rezulta ca publicitatea in turism are un rol complex de:

informare a clientului (respectiv de a face cunoscut produsul turistic determinat, oferit pe o anumita piata, intr-o anumita perioada de timp);

convingerea clientului (respectiv de a castiga noi clienti care sunt dispusi sa accepte produsul turistic in cauza).

Ca mijloc de informare si de atragere a consumatorilor si in acelasi timp ca instrument important al dezvoltarii schimburilor turistice internationale, publicitatea turistica este subordonata cerintelor procesului de formare si valorificare a produselor turistice, stimuland o miscare turistica in sensul sosirilor intr-o zona, localitate, statiune etc., considerate ca destinatii turistice in scopul mentinerii nivelului atins si respectiv simplificarii volumului vanzarilor de produse turistice.

Functiile de informare si de influentare ale publicitatii preced vanzarea produselor turistice (vizand obtinerea deciziei din partea consumatorului potential de servicii turistice de a accepta un produs turistic determinat) si in acelasi timp, insotesc consumul turistic (vizand impulsionarea vanzarilor de servicii turistice complementare la locul de petrecere a sejurului, in vederea sporirii incasarilor medii pe zi/turist).

Transpunerea in practica a acestor functii se finalizeaza intr-una sau mai multe directii, printre care pot fi mentionate.

cresterea numarului turistilor atrasi spre o destinatie de pe diferite piete (zone, localitati etc.) eminente de fluxuri turistice, in care s-a creat o opinie favorabila pentru calatoriile spre Romania;

consolidarea interesului pentru oferta turistica romaneasca in acele tari care dispun de un mare potential turistic de trimitere, dar in care Romania nu este inca o destinatie preferata;

pregatirea patrunderii pe noi piete pentru lansarea ofertelor turistice romanesti;

promovarea prin toate mijloacele si in toate tarile a ofertelor turistice prioritare pe plan international: statiuni balneoclimaterice si de sporturi de iarna, calatorii in circuit (monumente), turism cultural-folcloric, turism in peisajul nepoluat al naturii etc.;

impulsionarea consumului turistic si in afara perioadelor de sezon plin (a varfurilor de sezon);

stimularea vizitarii mai multor zone, obiective etc. turistice in cadrul aceleiasi calatorii turistice;

cresterea cererii efective de servicii complementare si deci a cheltuielilor turistice pe zi/sejur;

asigurarea unor coeficienti de utilizare mai ridicati ai capacitatilor de baza tehnicomateriala turistica.

Din considerentele aratate, pentru publicitatea turistica decurg si o serie de cerinte specifice fata de formele de exprimare a mesajelor publicitare:

Trebuie sa fie vizibile (sa aibe forme originale si frapante de exprimare, pentru a trezi atentia asupra obiectivelor si serviciilor turistice oferite la o anumita destinatie, precum si a avantajelor oferite turistului potential de aceste destinatii, printr-o forma de prezentare si un continut inteligent concepute, cu argumente bine selectionate);

Trebuie sa fie remarcate (citite) cu alte cuvinte, sa starneasca curiozitatea si interesul segmentelor de piata carora se adreseaza mesajul publicitar;

Trebuie sa fie intelese (sa foloseasca argumente clare);

Trebuie sa fie retinute (argumentele folosite sa fie logice si convingatoare).

In turismul modern al zilelor noastre, cu cat se schimba mai repede cererea cu atat mai necesara devine adopterea ofertei la nevoile pietei, atragand dupa sine o extindere corespunzatoare a propagandei si publicitatii. Diversitatea sporita a ofertei trebuie sa fie urmata deci de o publicitate tot mai variata si concret directionata spre anumite segmente de piata al caror potential prezinta interes pentru turismul de primire din Romania, o orientare eficienta a publicitatii turistice permite o atragere pe plan orizontal a diferitelor piete regionale din tarile trimitatoare (emitente) de turisti, iar pe plan vertical - a diferitelor segmente de piata din care se recruteaza acesti turisti potentiali, cautand sa se adapteze atat ca forma de exprimare a mesajului cat si din punct de vedere al continutului acestor mesaje publicitare la necesitatile clientelei turistice, acest fapt reclama o mare diversitate de concepte publicitare, capabile sa se adreseze cu eficienta unui public virtual cat mai variat.

Sarcinile economice ale publicitatii turistice rezista in transmiterea de informatii din partea prestatorilor de servicii turistice catre consumatoni acestor servicii _si ca atare trebuie sa acopere regiunile geografice emitente de turisti cu o retea corespunzatoare de intormatii. Una din principalele caracteristici ale pietei turistice din zilele noastre este abundenta ofertelor turistice cu caracter de masa - multe din ele avand un continut apropiat al produselor turistice. aceste considerente justifica din plin necesitatea sprijinini competitivitatii ofertei turistice nationale in fata ofertelor turistice concurente prin informatii turistice publicitare operative, concrete _si cat mai detaliate. Extinderea acestei forme de publicitate - a informatulor de vanzare - devine din ce in ce mai necesara _si ia amploare tot mai mare pe masura sporini volumului si diversificani ofertei turistice pe plan international.

Publicitatea turistica poseda o particularitate care o distinge in mod categoric de publicitatea comerciala utilizata in celelalte sectoare ale economiei nationale. astfel, practica demonstreaza ca, in general, comportamentul consumatorului este caracterizat, in ce priveSte optiunile sale, de o anumita rigiditate, de o anumita stare de inertie, de obisnuinta in consumarea unor produse acceptate in trecut in imprejurimi similare. Consumatorul actioneaza deci adesea dupa modelele obisnuite, fara a lua noi hotarari si fara a evolua avantajele si inconvenientele noilor alternative care ii sunt propuse. Publicitatea este una din fortele care cauta sa impiedice in principal aparitia, respectiv statornicirea comportamentelor obisnuite de consum: in procesul de conversiune, consumatorul isi restructureaza domeniul psihologic in sensul indicat de comunicare si opereaza o noua alegere.

In turism dimpotriva, se inregistreza o tendinta, care se opune instaurarii unor obisnuinte fata de consumul repetat al serviciilor turistice caracteristice unei aceleiasi tari sau unei aceleiasi destinatii. Se stie, de exemplu, ca necesitatile turistice determina in mod firesc pe consumatori de a cauta noutatea capabila sa intrerupa rutina cotidiana in care se desfasoara viata sociala, profesionala, distractiile etc., a unui turist potential. Prin urmare, in majoritatea cazurilor nu se tinde a se crea modele de comportament, ci mai degraba se tinde spre satisfacerea necesitatii de a schimba mediul ambiant obisnuit, prin calatoriile spre locuri noi, ceea ce permite satisfacerea acestor dorinte complexe de evadare din conventionalismele cotidiene, de cele mai multe ori greu de definit, ale omului modern.

Publicitatea turistica actioneaza astfel in sensuri opuse efectelor economice urmarite de publicitatea comerciala:

intr-o prima faza, ea va fi eficienta, daca ofera turistului noi destinatii;

intr-o a doua faza, eficienta ei economica se diminueaza, daca se urmareste determinarea turistului de a reveni la aceasi destinatie (tara, statiune, etc.) in mai multe vacante consecutiv.

In lumina celor doua sensuri aratate, publicitatea turistica, desi este o parte componenta a publicitatii comerciale, prezinta exigente sporite fata de exigentele traditionale ale publicitatii. O asemenea diferentiere nu reprezinta desigur un principiu absolut, dar nu este mai putin valabil ca expresie a inclinatiilor caracteristice pentru majoritatea turistilor potentiali.

Un aspect care trebuie elucidat este raportul intre marketingul in turism si publicitatea turistica. Se poate reaminti ca marketingul reprezinta forma moderna a politicii planificate de vanzare pe diferite piete a unui produs turistic determinat. Tendinta moderna este de a include in "marketing-mix" toate activitatile intreprinderii turistice, incepand cu conceperea produsului turistic pana la consumul acestui produs. Un asemenea concept de marketing include deci si activitatea publicitara, care constituie unul din instrumentele marketingului.

Turismul este un fenomen social si economic foarte complex, nu numai din cauza numeroaselor tipuri si forme de manifestare a cererii, ci si datorita diverselor profile de activitate ale intreprinderilor economice care conlucreaza integrat pentru realizarea produselor turistice. Complexitatea sa deriva inerent si din faptul ca promovarea turismului, sub toate formele sale, este dirijata si realizata de un numar mare de verigi economico - organizatorice din diferitele compartimente de activitate turistica si conexe. Succesul actiunilor de promovare turistica depinde deci, in final, aprope in mod exclusiv, de modul in care organele de promovare cunosc gusturile, preferintele si interesele clientului, de talentul lor de a crea mesaje publicitare atractive capabile sa influenteze clientela virtuala de maniera dorita si de capacitatea lor de a comunica mesajele prin intermediul canalelor si formelor publicitare bine selectionate.

Cresterea circulatiei turistice a creat o competitie mai intensa intre tari, regiuni si chiar zone care dispun de un potential turistic adecvat. Datorita acestui considerent, industria turismului nu se mai poate ocupa numai de problema exploatarii avantajoase a capacitatilor disponibile de primire, ci va trebui sa adopte decizii in problemele de importanta vitala privind noile atractii turistice ce vor trebui oferite si comercializate in perspectiva. Promovarea turismului se va orienta deci din ce in ce mai mult spre actiunile de marketing, deoarece se accepta ideea ca cererea conditioneaza oferta, respectiv ca reusita vanzarilor repetate si eficiente ale unui produs turistic sau ale unui serviciu este determinata de capacitatea acestui produs sau serviciu de a satisface in mai mare masuranevoile si cerintele clientului.

In trecut, functia promovarii turismului se rezuma in principal la difuzarea informatiilor privind atractivitatea serviciilor turistice disponibile in cercurile populatiei considerate ca vor fi in masura sa reactioneze favorabil la aceste informatii. Orientandu-se spre clientela, conceptul modern de marketing solicita cunostinte mai aprofundate despre turismul potential, despre manifestarile si dorintele sale, urmand utilizarea acestor cunostinte in scopul lansarii unor campanii promotionale mai eficiente.

In lumina acestor cerinte, privit prin prisma actiunilor publicitare, functia de marketing in turism include deci trei momente importante.

Mijloace de comunicare, respectiv atragerea clientelei solvabile, convingand-o ca destinatiile si servicule oferite si atractivitatea obiectivelor turistice disponibile corespund intr-o proportie mai mare decat alte destinatii cu ceea ce doreste si prefera aceasta clientela potentiala;

Dezvoltarea de noi atractii si servicii turistice, care ofera posibilitati sporite de comercializare, deoarece corespund in mai mare masura preferintelor clientelei potentiale;

Controlul rezultatelor activitatilor de promovare - publicitate, prin folosirea tehnicilor adecvate de cercetare pentru a cunoaste in ce masura rezultatele obtinute sunt datorate unei utilizari eficiente a sumelor cheltuite pentru publicitate si daca aceste cheltuieli publicitare se recupereaza prin rezultatele economice inregistrate in perioada de referinta.

Pentru ca actiunile publicitare sa se soldeze cu rezultate pozitive, conditiile necesare pot fi rezumate in urmatoarea formula: A+I+D+A (respectiv: Atentie + Interes + Dorinta + Actiune).

La acesti factori de baza, unii economisti adauga in plus si un factor de sinteza: Controlul, de unde rezulta urmatoarea formula completa:

A+I+D+A+C

(respectiv: Atentie, Interes, Dorinta, Actiune, Control)

Aceasta conceptie se adapteaza perfect si necesitatilor dezvoltarii industriei turismului, care trebuie sa actioneze in termeni comerciali de piata si care, in acest context, poate stimula deliberat cererea clientelei in directia cresterii consumului turistic ca rezultat al actiunii lor publicitare.

Publicitatea turistica propriu-zisa, documentarea si informarea clientelei si "Relatiile Publice" reprezinta componente ale propagandei turistice a unei tari.

Se considera ca activitatile de documentare - informare sunt chiar parte integrata a sistemului de relatii publice. Mai precis, dupa acest rationament, propaganda turistica este repartizata intre cele doua mari categorii de actiuni promotionale: publicitatea turistica si relatiile publice, prezumand ca, la randul lor, relatiile publice preiau o parte esentiala a sarcinilor de informare a clientului.

Relatiile publice, in pofida dificultatii de a gasi o definitie sintetizata pentru o activitate atat de vasta, reprezinta "toate initiativele care tind sa creeze si sa mentina relatii fructuoase cu clientii sau cu actionarii, cu publicul in general, asa incat o intreprindere sa se poata integra perfect in mediul inconjurator, economic si social". In aceasta acceptiune, relatiile publice imbraca prin urmare si caracteristicile 'Relatiilor Umane' care devin complementul esential si punctul final al oricarei activitati publicitare. In acest sens, ele preced publicitatea turistica si pregatesc terenul pentru penetratia acestuia, urmarind chiar efectele acestuia pe termen lung, permitand obtinerea unei eficiente maxime din activitatile publicitare.

Ca o concluzie a acestor premise teoretice se poate afirma ca in activitatea turistica se constata interferente tot mai pronuntate intre propaganda realizata in favoarea unei tari, a unei statiuni, a unei forme de turism (cu efecte economice directe si indirecte pentru activitatea unitatilor operative din industria turismului) si publicitatea turistica, subordonata necesitatilor de promovare a produsului turistic. Acest fapt explica generalizarea termenului de propaganda turistica si pentru actiunile de publicitate comerciala, realizate in scopul stimularii circulatiei turistice.

Tinand seama de aceste interferente intre notiunile de propaganda si activitatea specifica de publicitate comerciala, in conceptul de marketing turistic aceste notiuni sunt caracterizate tot mai pregnant in ansamblul lor prin termenul de 'ACTIVITATE PROMOTIONALA', ca o componenta a marketingului turistic. In loc de a incerca o diferentiere in toate cazurile intre propaganda si publicitate, se considera mai logic si mai util de a se folosi termenul de 'PROMOVARE TURISTICA' pentru caracterizarea acestei activitati, incluzand si distribuirea mesajelor publicitare prin intermediul canalelor multiple de comunicatie, in vederea contactarii turistilor actuali si vutori, in scopul de a le transmite intormatiile dorite si de a influenta favorabil deciziile lor pentru alegerea unei destinatii turistice sau a unui serviciu turistic preferat.

Propaganda turistica a unei tari se efectueaza deci prin publicitate si prin Relatiile Publice (in care trebuie incluse si informatiile turistice cu caracter general), care sunt complementare unele celorlalte. Actiunea de propaganda turistica, adica activitatile de publicitate si Relatii Publice nu reprezinta deci in final decat faze ale strategiei de marketing, adoptata in complexul masurilor de dezvoltare a activitatii turistice pentru promovarea cat mai eficienta a produsului turistic.