Infrastructura turisticA - BAZINUL SUPERIOR AL SOMESULUI MARE

Turismul, dupa cum arata realitatea, nu se poate practica si dezvolta in afara unor conditii naturale, de o anumita structura si calitate, conditii care sa corespunda, intr-un grad superior, nevoii de refacere, fie a capacitatii de munca, fie a sanatatii. Totodata, o activitate turistica bogata presupune existenta, pe langa un cadru natural generos, atat a unor obiective istorice si culturale variate si atractive, cat si a unei infrastructuri turistice corespunzatoare.

1. Baza turistica de agrement, tratament si cazare

Pe plan mondial toate prognozele prezinta turismul ca o activitate social-economica in permanenta dezvoltare, in ritmuri situate - in cele mai multe cazuri - peste indicii de crestere ai altor activitati productive. Din pacate, activitatea turistica din tara noastra - si implicit din spatiul somesean - se inscrie sub limitele previziuni, datorita tranzitiei economice greoaie si adesea confuze spre o economie de piata, de concurentialitate si mai ales datorita lipsei unor venituri individuale suficient de consistente pentru a amplifica fluxul turistic.

Orasul Sangeorz-Bai este un veritabil "pol turistic' al zonei, statiunea balneoclimaterica ramanand cel mai reprezentativ centru turistic din intreg spatiul somesean. Situat la o altitudine medie de 435 m, intr-un climat subalpin de crutare, placut, orasul are o istorie legata de dezvoltarea "Targului Rodna' si de cea a orasului Bistrita.

    Orasul statiune Sangeorz-Bai

Aparitia naturala a unor izvoare cu apa minerala in Valea Borcutului a favorizat, inca in perioada granitei militare, conturarea primului nucleu al actualei statiuni, numite initial "Baile Hebe', cu numeroase posibilitati de tratare a unor afectiuni hepatice si digestive.

Variatele izvoare minerale cu ape bicarbonate, calcice, magneziene, clorosodice, slab feruginoase, carbogazoase, atermale aduc statiunii o reputatie care o fac sa rivalizeze cu apele minerale de la Vichy (Franta) si Karlovy Vary (Cehia).

Remarcabil este patrimoniul balneoclimateric ce a cunoscut o sporire considerabila a zestrei in ultimele trei decenii. Daca la inceputul deceniului sapte statiunea dispunea de 611 locuri in sezonul de vara si 568 in cel rece, la cele 17 vile existente s-au adaugat, prin darea in folosinta, la 17 mai 1973, a hotelului balnear, inca 900 de locuri in 450 de camere confortabile, dispuse in cele noua nivele, o sala de mese cu o capacitate de 480 de locuri pe serie, o baza moderna de tratament hidroterapeutic si fizioterapeutic, club, bar si restaurant.

La sfarsitul anului 1974, potentialul de cazare a statiunii a sporit cu 600 de locuri, prin darea in folosinta a celui de-al doilea complex balnear. In acest fel capacitatea statiunii s-a ridicat la peste 2100 de locuri, care oricand pot fi sporite cu inca 200-300 prin disponibilitatile existente la particulari.

Nu putem sa nu ne exprimam regretul ca, dupa anul 1989, in conditiile in care statul si-a diminuat, treptat, in mod firesc, subventiile dirijate spre acest sector de activitate, cei doi colosi hotelieri s-au dovedit foarte greu de administrat, sustinut si controlat eficient, cu atat mai mult cu cat alterarea nivelului de trai al populatiei a atras dupa sine o reducere considerabila a fluxului turistic, in stransa legatura cu acest fenomen este remarcabil faptul ca initiativa a inceput sa fie preluata de particulari, care, prin numeroasele spatii de odihna si agrement ridicate in ultimii ani, si-au adus o contributie substantiala la conturarea unui amplu proces de remodelare a statiunii. Acest proces de remodelare prin initiativa privata a spatiului aferent statiunii balneoclimaterice isi face simtita prezenta si in alte zone si puncte ale teritoriului administrativ al orasului Sangeorz-Bai, Valea Borcutului si mai ales Valea Cormaia, fiind spatii in cuprinsul carora au inceput sa-si faca aparitia o multime de case de week-end, alaturi de numeroase spatii de cazare si agrement a turistilor. Pe cursul superior al Vaii Cormaia, alaturi de cabana "Farmecul Padurii' (partea ramasa in urma unui incendiu devastator), a fost construita o cabana noua prevazuta cu spatii de cazare confortabile.

Desi infrastructura zonei s-a imbogatit, in anul 1991, cu frumosul hotel "Ineul' din Rodna (cu un capital turistic de 60 de locuri pentru cazare, restaurant, si bar, cofetarie, spatii comerciale si pentru prestari servicii etc.), acest obiectiv, fiind prost administrat de catre Cooperatia de Consum (in proprietatea careia se afla), este practic scos din circuitul turistic zonal, in prezent fiind preluat in locatie de gestiune de o firma privata care spera sa il poata reintegra circuitului turistic din zona.

Microstatiunea climaterica Valea Vinului, veche asezare montana miniera, se impune in peisajul zonei prin cele doua mari pavilioane (vile) aflate in prezent in administrarea Uniunii Scriitorilor din Romania. Cele doua pavilioane dispun de peste 80 de locuri pentru cazare, sala de mese, club si un chiosc pentru desfacerea unor produse alimentare. Ramase cu dotarea de acum cateva decenii, pavilioanele trebuie supuse unor lucrari de renovare si de echipare cu instalatii igienico-sanitare in spiritul actualelor pretentii. Aflat langa aceste pavilioane, "Izvorul Culturii', cu apa minerala exceptionala (comparabila cu Borsecul), a disparut, in urma cu aproape doua decenii, ca efect al perturbarilor generate de forajele geologice si lucrarile miniere executate de IPEG Rodna. In aparenta nesemnificativ, evenimentul a determinat, cel putin pentru inceput, scaderea interesului pentru aceasta localitate turistica montana.

Cresterea cotelor de interes al unor persoane particulare pentru acest pitoresc colt de tara din umbra Ineului a prins si satucul Valea Vinului in'iuresul unor schimbari care, in cel mult un deceniu, ii vor conferi un nou profil si o alta fizionomie si functionalitate. A inceput practic o interesanta actiune privata de remodelare a spatiului geografic al satului, fie prin cumpararea de catre o serie de intreprinzatori privati bistriteni (deocamdata) a unor case din Valea Vinului si transformarea acestora in cochete vile de week-end, fie prin construirea unor cabane particulare pe terenuri cumparate de la particulari. Se contureaza, in perspectiva, un veritabil sat de vacanta.

Daca Sangeorzul monopolizeaza, prin interesul balnear si infrastructura turistica, in mare masura fenomenul turistic cu caracter permanent al zonei, vaile secundare axei principale a Somesului Mare reprezinta, prin lipsa unei infrastructuri corespunzatoare, doar puncte de tranzit spre muntele atat de cautat si admirat. Existenta unor refugii reprezinta o solutie doar pentru cei care, chemati de piscurile alpine ale Rodnei sau culmile domoale ale Bargaului, nu-si doresc decat scurte popasuri, fie la cumpana dintre ziua si noapte, fie la ceas de vreme grea. Reprezentate concret printr-o multime de cabane forestiere si de vanatoare (pe Zin, Maria Mare si Maria Mica, Anies, Cormaia, Ivaneasa, Erboasa, Lestior, la Valea Magurii, pe Iliuta, la Preluci, Arinul, Balota, s.a.), aceste refugii nu rezolva problema declansarii si stimularii unui flux turistic permanent.

Este laudabila initiativa promovata in ultimii ani de catre Ocoalele Silvice din spatiul somesean (Rodna, Sangeorz-Bai si Ilva Mica) de a construi cabane silvice si de vanatoare cu un confort sporit, dar, din pacate, spatiul acestora este folosit cu precadere de catre personalul silvic. Ar fi oportun sa se gaseasca o formula de introducere a acestor cabane in circuitul turistic national, fapt ce ar putea spori posibilitatile de crestere a veniturilor banesti proprii Ocoalelor Silvice care le patroneaza, Tot pe unele din vaile amintite au inceput sa-si faca aparitia cochete cabane particulare, in jurul carora graviteaza numerosi turisti dornici de sejururi de mai multe zile (pe Valea Aniesului, aproape de confluenta acesteia cu Valea Secii, un patron maierean a pus la dispozitia turistilor, inca in urma cu cativa ani, o cabana cu regim de functionare non-stop si cu multiple posibilitati de agrement).

Pentru escaladarile efectuate in zona "polului turistic alpin' al zonei Masivul Ineu, Tabara Scolara "Miorita' de la Valea Blaznei poate rezolva problema cazarii unui numar de 50-60 de persoane, dar numai in perioadele in care aceasta nu este ocupata cu elevi. Pentru cei care aleg ca traseu, in vederea escaladarii Ineului, Valea Cobaselului, la "capul de linie' al drumului ce aduce spre Mina Cobasel pot sa gazduiasca in baracile muncitoresti de acolo (10-20 persoane).

Inventarul echipamentului turistic al zonei poate fi intregit cu reteaua de unitati comerciale prezente atat in fiecare localitate din spatiul somesean, cat si pe traseul unor vai laterale, unde intreprinzatorii particulari au infiintat mici puncte de desfacere a marfurilor.

Propice participarii sporturilor de iarna, intreaga zona duce lipsa de obiective speciale amenajate in acest sens (partii de schi, de sanie, de bob, linii de telescaun, telecabine, babyskilift-uri etc.). incercarile curajoase, grefate doar pe fortele locale mici, de a amenaja partii de schi si instalatii de tractiune cu cablu la Ilva Mica si Valea Blaznei sunt totusi laudabile si se bucura de un interes urias in zona.

Pentru redresarea zestrei infrastructurale a spatiului geografic somesean si pentru echiparea si dotarea muntelui cu cele necesare practicarii unui turism modern si activ, un rol din ce in ce mai mare il va juca, in perspectiva, initiativa privata si feluritele nuante de agroturism practicat in gospodariile harnicilor localnici.

2. Drumuri de acces

Aflat la cumpana dintre Transilvania si Moldova, spatiul somesean domina o larga arie geografica in care s-au conturat, din timpuri stravechi, tinuturile cantate in legende: Bucovina, Tara Maramuresului si Tara Nasaudului.

Astazi, cand dorinta de a cunoaste indeamna la drum mii de oameni, Maramuresul, Nasaudul si Bucovina atrag in mod irezistibil. Centrul triunghiului cu varfurile in vetrele etnofolclorice sus mentionate este exact arealul de contact dintre Muntii Rodnei si ai Bargaului, grefat pe axa Somesului Mare.

Asezarile de aici poarta pecetea si mireasma Nasaudului, a Maramuresului si Bucovinei, avand toate trunchi romanesc crescut din radacinile Daciei libere. Dar parca istoria si frumusetea faurita de om pe aceste locuri ar fi avut nevoie de largi porti deschise drumetilor spre cunoasterea si luare aminte. Si, pentru acestea, Somesul Mare si Ilva si-au luat copiii (Cobaselul, Izvorul Bailor, Aniesul, Cormaia, respectiv Lesul), pornind la drum spre a deschide peste tot poarta muntilor, pentru ca mai tarziu omul sa intre in cetate, sa priveasca si sa ramana uimit.

De la Ilva Mica - in aval de vestitul pod curbat din beton - Drumul National 17 C se bifurca, un tronson continuandu-si traseul traseul pe Valea Somesului Mare, pe ruta Ilva Mica-Sangeorz Bai-Maieru-Anies-Rodna--Sant-Valea Mare - trecand peste Rotunda pe Bistrita Aurie, spre Tara Domelor - , iar celalalt tronson, serpuind pe Valea Ilvei (DJ 172 D), "drumul Ilvelor'. Acesta se bifurca la km 5 traseul dinspre dreapta facand legatura, ca drum comunal, cu localitatea Lesu si mai departe, ca drum forestier, cu Ciosa si Piatra Fantanele, iar traseul principal (dinspre stanga), judetean, continua pe Ilva, traversand rand pe rand frumoase sate romanesti (Poiana Ilvei, Magura Ilvei, Ilva Mare si Lunca Ilvei), pana la Pasul Gradinita, pe granita cu "Dulcea Bucovina'.

Capitalul rutier al zonei este intregit de drumurile forestiere prezente pe toate vaile (pe Preluci, Maria Mare si Maria Mica, Cartibav, Cobasel, Valea Secii, Izvorul Rosu, Anies, Cormaia, Silhoasa, Iliuta, Ivaneasa, Arsita, Lestior s.a.), drumurile spre exploatarile miniere (spre Valea Vinului -- betonat prin eforturi locale, spre Valea Blaznei si Cobasel - drumuri pietruite, bine intretinute, practicabile tot anul), sau de drumurile comunale prin care se realizeaza legaturi lesnicioase intre satele de pe Somes si Ilva, peste cumpenele de apa (Rodna-Magura Ilvei, 9 km, drum practicabil cu trasura; Sant-Lunca Ilvei, 13 km, pe V. Cartibav, drum forestier si minier practicabil tot anul cu autovehicule de toate categoriile).

Caile rutiere cuprind in patrimoniul lor drumuri nationale (36 km), drumuri judetene (58 km), drumuri comunale si forestiere (peste 150 km), la care se poate adauga o densa retea de "drumuri de hotar', amenajate pentru transportul cu carul sau cu caruta al fanului, al recoltei si al lemnelor de pe proprietatile gospodarilor, drumuri care in majoritatea situatiilor ne dirijeaza spre traseele montane foarte frecventate. Escaladarea muntelui este inlesnita si de o densa retea de poteci batatorite in urma deplasarii gospodarilor localnici spre pasunile si fanatele cocotate pe versanti, interfluvii si platouri domoale.

Zestrea cailor de acces spre principalele puncte si obiective turistice este completata, in chip fericit, de cele doua cai ferate ce patrund pe axele turistice majore ale zonei - Somesul Mare si Ilva.

Pe traseul Ilva Mica-Rodna, turistii au posibilitatea, pe un parcurs de 22 km, sa se deplaseze cu trenul pe calea ferata ce leaga localitatile Ilva Mica-Sangeorz Bai-Maieru-Anies si Rodna.

Valea Ilvelor - pe traseul Ilva Mica-Lesu Ilvei-Poiana Ilvei-Magura Ilvei-Ilva Mare-Lunca Ilvei si Pasul Gradinita (50 km) - poate fi parcursa, de catre turisti, de asemenea cu trenul, acompaniati de un decor fascinant, cu numeroase tuneluri si viaducte.

Calea ferata de pe Ilva asigura legatura cu Moldova (in dreapta viaductul dinspre Larion)

Un element care s-a integrat perfect in peisajul spatiului somesean 1-au constituit caile ferate forestiere, drumurile de fier inguste ale copilariei noastre, cai de transport atat de eficiente si atat de contopite cu muntele inspre inima caruia se indreptau. Din pacate, inundatiile din vara anului 1970, soldate cu subsaparea unor portiuni din terasamentele acestor linii, desfasurate pe vaile Aniesului si a Lesului, au determinat organele administrative judetene si locale sa hotarasca desfintarea lor. O data cu acestea a disparut o posibilitate de transport ieftin si economicos, ramanand si un gol imens in sufletul oamenilor locurilor.

Numeroase sunt si potecile batute de localnici, care fac legatura cu diferite obiective de interes turistic sau baze de cazare. Daca in Muntii Rodnei exista numeroase trasee marcate, nu acelasi lucru se poate spune despre zona Muntilor Bargaului, unde cararile nemarcate por fi adevarate capcane pentru turistii fara simtul orientarii, care se avanta pe ele.