Incadrarea agroturismului in economia rurala: RESURSELE TURISTICE

Incadrarea agroturismului in economia rurala

1 Potentialul turistic rural

2 Agroturismul si economia rurala

Metode de punere in valoarea a zonelor rurale

1 Potentialul turistic rural

Potentialul turistic este reprezentat de resursele turistice si de infrastructura turistica. El reprezinta un indicator de maxima importanta fiind un element de baza al ofertei turistice.

RESURSELE TURISTICE

Resursele turistice reprezinta totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu, indiferent de originea lor si de relatiile dintre ele. Resursele turistice determina marimea, intensitatea si densitatea fluxurilor turistice.

Satul, locul de desfasurare a activitatilor rurale, este definit atat de caracteristicile naturale ale mediului in care se afla, cat si de rezultatele umane acumulate si materializate in timp. Astfel avem de-a face pe de o parte cu un aspect natural al satului, iar pe de alta parte cu componenta antropica a acestor localitati.

Se deosebesc astfel doua grupe majore de obiective ce compun resursele turistice si anume:

- resurse turistice naturale si

- resurse turistice de origine antropica.

Este utilizata notiunea de resursa turistica in locul celei de fond turistic datorita semnificatiei etimologice mai profunde: fondul turistic cuprinde si elemente ale infrastructurii, in vreme ce resursa turistica cuprinde doar elemente ale peisajului. Prin aportul antropic pot aparea noi resurse turistice.

Relief Climat Hidrografie Vegetatie Fauna

Apartinand cadrului natural

RESURSE TURISTICE

Provenienta antropica a resurselor

Edificii si elemente Activitati antropice

cu functie turistica cu functie turistica

Romania dispune de un potential economico-social, geografic si istoric de o deosebita importanta, in special in regiunile montane, ceea ce confera conditii propice dezvoltarii turismului si agroturismului.

Resursele turistice naturale

Potentialul primar este format din elementele naturale si de peisaj jucand un rol determinat in dezvoltarea turismului in general si a agroturismului in mod special.

Resursele naturale sunt importante pentru activitatea turistica deoarece[P. Nistorescu]:

a. au o valoare recreativa, estetica si peisagistica - aspect determinant in alegerea destinatiei: munte, deal, campie, litoral sau delta.

b. au o valoare curativa

c. au o valoare cognitiva

d. constituie cadrul de desfasurare a unor activitati recreative

Resursele turistice naturale pot fi clasificate dupa cum urmeaza[P. Nistorescu]:

1. Resurse de relief:

- niveluri si forme de relief: lant muntos, depresiuni, dealuri, podisuri, campii, lunci, litoral, delta

- fenomene si structuri geologice: cascade, pesteri, forme caspice, canioane etc

- forme bizare si monumente naturale: Sfinxul, Babele, Pietrele Doamnei, etc.

- peisajul natural - valoare estetica deosebita

2. Resurse hidrografice:

- raurile si lacurile - diversifica activitatile recreative si curative din regiune

- apele freatice si naturale - valoare curativa

- apele termale - valoare energetica si curativa

- marile si oceanele - genereaza micromedii specifice in care oferta turistica este particularizata

Conditiile climatice:

- durata de stralucire a soarelui - influentata in Romania de succesiunea anotimpurilor

- temperatura aerului - are influenta directa asupra tuturor activitatilor desfasurate in afara constructiilor turistice. De ex. temperatura scazuta este indispensabila pentru practicarea sporturilor de iarna.

- precipitatiile: practicarea unor sporturi acvatice depinde de nivelul precipitatiilor, cura heliomarina necesita precipitatii cat mai reduse.

- grosimea si durata stratului de zapada: pentru sporturile de iarna.

- temperatura apei pentru practicarea inotului, pentru pescuit, pentru cura heliomarina.

4. Resurse de flora:

- padurile etajate: prin valoarea lor curativa (padurile sunt considerate a fi "plamanii Terrei"), valoarea estetica, spatiu de desfasurare a unor activitati specifice turistice (excursii, drumetii).

- flora specifica - actiune curativa fizica si psihica: ceaiuri, peisaj, imagine, miros.

- parcuri si rezervatii de flora stiintifice: cu o valoare cognitiva si ecologica ridicata: Parcul National Retezat, Rezervatia "Ceahlau".

- monumente ale naturii: flori, arbori,

5. Resurse de fauna:

- fondul cinegetic: practicarea vanatorii, observarea vanatului

- specii ocrotite, cu valoare cognitiva, stiintifica

- parcuri si rezervatii de fauna stiintifice

- fondul piscicol - necesar practicarii unor activitati specifice pescuitului, diversificarii si valorificarii gastronomiei locale.

Resursele turistice antropice

Potentialul material creat de om(potentialul antropic) al unei zone, regiuni, tari este identic cu oferta turistica potentiala a respectivului spatiu geografic.

El este compus din doua elemente esentiale, si anume:

- fondul cultural istoric

- obiectivele economice care prezinta interes turistic.

"Spatiul rural romanesc este pastratorul si conservatorul unui inestimabil tezaur de monumente istorice, de arhitectura si de arta, de vestigii istorice, ca si a unui veritabil patrimoniu etnofolcloric de o valoare si o puritate neasemuita."[P. Nistorescu]

Componentele reprezentative ale fondului cultural istoric sunt urmatoarele:

1. Vestigii arheologice legate de geneza poporului roman si continuitatea lui in spatiul carpato-danubiano-pontic. Acestea constau in:

- cetati dacice: Costesti, Blidaru, Gradistea Muncelului

- cetati grecesti: Histria, Callatis, Tomis, Enisala

- castre romane: Hateg

- cetati medievale: Targu Neamt, Suceava, Targoviste, Sighisoara, Alba Iulia

2. Monumente istorice de arhitectura si arta: bisericile din nordul Moldovei (Voronet, Sucevita, Umor, etc) Moldova centrala (Neamt, Agapia, Varatic, Secu, Sihastria, s.a.) bisericile de lemn maramuresene(Ieud, Bogdan Voda, Rozavlea), cetatile taranesti si bisericile fortificate din Transilvania (Haman, Cisnadie, Daia, Prejmer), monumente in stil brancovenesc (Mogosoaia, Hurezi, Polovragi), cetatile medievale (Fagaras, Bran, Haman, Sighisoara, Rupea).

Muzee, colectii, case memoriale: Muzeul Taranului Roman, Muzeul de Arta Populara, Muzeul Satului Bucuresti, Muzeul Tehnicii Populare Dumbrava Sibiului, Complexul Muzeal Golesti, etc. In afara acestora, in zonele rurale practicante ale agroturismului au aparul si mici muzee de interes local, regional sau national.

4. Marturii ale culturii si civilizatiei populare(elemente de etnografie si folclor), din randul carora amintim: tehnica populara si arhitectura traditionala, creatia artistica populara (port popular; mestesuguri; ceramica; artizanat; folclor muzical, literar, coregrafic; ) manifestari populare traditionale (targuri, festivaluri, iarmaroace, concursuri). Aceste elemente le vom regasi in principalele zone etnografice ale tarii: Moldova, Oas, Bucovina, Marginimea Sibiului, Oltenia, Bihor, Banat).

Obiectivele economice - atractii turistice

Materializarea rezultatelor activitatilor economice pot constitui elemente ale atractiei turistice atunci cand sunt reprezentate de: baraje de acumulare, hidrocentrale, canale navigabile, poduri, instalatii tehnice agricole si industriale etc.

In cadrul unor produse turistice culturale, atractiile de acest gen reprezinta chiar obiectivul central al calatoriei.

In Romania, asemenea obiective turistice se regasesc pe Dunare (Barajul de la Portile de Fier, Podul de la Cernavoda, ruinele podului lui Apolodor de la Drobeta Turnu Severin, Canalul Dunare Marea Neagra etc.), pe Bistrita, Lotru, Arges, Olt, Somes, Prut, Siret, Buzau, in Capati (drumurile transmontane, observatoarele meteorologice) etc.

Exista si alte obiective economico-sociale (ateliere de ceramica, cuptoare de var, caramida, ceramica, fabricute pentru prelucrarea lemnului, a pietrei, a marmorei, ferme agricole, centre de artizanat, sisteme de irigatii) care pot contribui la realizarea unei forme de turism spoecializate.

Infrastructura turistica

Infrastructura turistica este alcatuita din toate dotarile tehnice necesare asigurarii serviciilor reclamate de buna desfasurare a turismului. Ea insumeaza totalitatea bunurilor si mijloacelor prin care resursele atractive ale unui teritoriu sunt exploatate turistic.

In majoritatea cazurilor, elementele sau componentele sale nu au fost create pentru a satisface nevoi curative sau recreative. Acest atribut l-au castigat pe parcurs simultan cu initierea activitatilor turistice din regiunea respectiva. Pe masura dezvoltarii lor apar mijloace strict conditionate si direct orientate pentru deservirea acestei ramuri economice.

In cadrul acestora se includ capacitatile de cazare si alimentatie, mijloace de agrement, reteaua de servicii aferente, caile de comunicatie, infrastructura (reteaua de energie electrica si termica, apa, canalizare etc. ), servicii postale, bancare, medico-sanitare, etc. Infrastructura trebuie sa creeze toate conditiile de valorificare la maximum a fondului turistic si de satisfacere completa a cererii.

Intr-o serie de studii, infrastructura este asimilata bazei tehnico-materiale, fiind inclusa ofertei turistice. Functia sa primordiala este satisfacerea cererii prin doari si srvicii specifice. Trebuie remarcata relatia stransa dintre marimea cererii turistice si gradul de dezvoltare al infrastructurii, fiecare dintre cei doi parametri stimuland afirmarea celuilalt.

Infrastructura turistica include:

- bazele de cazare;

- asezarile turistice;

- caile si mijloacele de transport turistic;

- dotarile pentru recreare si cura;

- dotarile auxiliare si complementare.

Bazele de cazare alcatuiesc impreuna cu resursele naturale si caile de transport vectorii fundamentali care definesc turismul ca activitate umana. Insasi expresia economica propriu-zisa a actului turistic primeste contur numai o data cu existenta si functionarea bazelor respective. Ele apar ca o rezultanta stricta a cererii si sunt foarte sensibile la imperativele acesteia. Se detaseaza doua grupe majore de baze de cazare, si anume:

- baze de cazare principale, in care atributele turistice sunt dominante (hoteluri, moteluri, cabane, vile, hanuri)

- baze turistice secundare, integrate temporar domeniului turistic si la un nivel mai modest de functionalitate (pensiunile, casele, adaposturile, campingurile, refugiile).

In cadrul agroturismului, se evidentiaza casele si pensiunile care pun la dispozitia turistilor anumite servicii de calitate superioara in regiuni in care lipsesc celelalte baze sau au capacitati insuficiente. Nota specifica a pensiunilor si caselor este intimitatea si autenticitatea serviciilor. Ambele se realizeaza prin numarul redus al locurilor de cazare (2-10), amenajate in apartamente familiale cu oferirea unei ospitalitati traditionale. Gastronomia regionala, ambianta inedita a desfasurarii actului curativ, initierea turistilor in ritmurile vietii de zi cu zi a locuitorilor regiunii etc. au pentru vizitatorii proveniti din mediul urban o tenta indiscutabila de vie originalitate.

Rentabilitatea pensiunilor se asigura prin formarea unei clientele statornice timp indelungat.

Asezarile turistice

Asocierea diferitelor baze de cazare si unitati de servire turistica in plan teritorial genereaza o forma de habitat caracteristica. Pentru ca o asezare oarecare sa poata fi inclusa in categoria habitatelor turistice este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:

- prezenta in vatra sau in vecinatatea ei a unor resurse atractive;

- infrastructura de profil complexa si diversificata;

- beneficiile obtinute din practicarea turismului sa depaseasca eficienta altor ramuri;

Pornind de la aceste criterii asezarile turistice se clasifica in doua categorii distincte:

- localitati turistice in care functia turistica se dezvolta paralel cu alte activitati agricole si are un caracter complementar acestora

- localitati turistice in care functia turistica este predominanta.

Pentru asezarile rurale, resursele antropice (in special cele etnografice) se asociaza frecvent celor naturale.(vezi "Tipuri de sate turistice" / pag.9)

Caile si mijloacele de transport

Asigura efectuarea calatoriei, adica a acelui segment al actului recreativ fara de care turismul, ca fenomen, este de neconceput. Din aceasta cauza intre diferitele componente ale infrastructurii se nasc inter-relatii cauzale.

Caile si mijloacele de transport joaca un rol deosebit de important in buna desfasurare a agroturismului, acestea fiind indeosebi cele rutiere si feroviare.

Dotarile pentru agrement si cura imbraca forme si functii dintre cele mai complexe. Prin intermediul lor agrementul tinde sa se realizeze polivalent. Functionarea acestor dotari are uneori, ca suport, elemente de ordin natural existente in zona, dar in numeroase cazuri sunt create si sustinute.

Dotarile auxiliare reprezinta totalitatea mijloacelor si institutiilor care sprijina desfasurarea activitatilor turistice.

2 Turismul rural si economia rurala

Satul sau zona agroturistica reprezinta spatiul real de atractie, in care se intrepatrund toate elementele de dezvoltare locala. Intre activitatea de agroturism si dezvoltarea economico-sociala a zonelor rurale exista o relatie de corespondenta si reciprocitate: astfel cresterea circulatiei turistice se face prin dezvoltarea generala a zonelor rurale, dezvoltare care la randul ei se realizeaza prin intensificarea activitatii turistica.

Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la aparitia unui cadru constant de calitate, care are ca proprietate principala imbunatatirea aspectului arhitectonic al satului. Apar, de asemenea si schimbari in conceptia celor ce vor construi. Ei vor accepta existenta unui arhitect in vederea realizarii unor constructii functionale, cu un grad de confort mai ridicat, de acest lucru beneficiind atat proprietarul cat si turistul.

Ca urmare a intensificarii circulatiei turistice se dezvolta activitati economice pe plan local menite sa satisfaca cererea sporita de produse agricole si neagricole. Indirect se va realiza o crestere a numarului de locuri de munca atat in activitatea turistica cat si in activitatea de productie si in servicii.

Ca urmare a dezvoltarii activitatii agroturistice se inregistreaza transformari fundamentale la nivelul satelor, atat in ceea ce priveste numarul activitatilor desfasurate cat si a calitatii lor, dupa cum urmeaza:

1. Apar centre de informare, agentii si dispecerate turistice ca urmare a necesitatii reglementarii si organizarii circulatiei turistice la nivelul localitatii. Acest segment organizational are menirea de a capta si emite informatii, atat in relatiile cu exteriorul sistemului local, cat si cu interiorul acestuia. Activitatile acestor unitati este desfasurata de persoane specializate in turism: manageri turistici, operatori, agenti, etc.

2. Se dezvolta si sistematizeaza activitatile de prestare a activitatilor complementare agroturismului, concretizate in unitati cum ar fi: brutarii si ateliere de patiserie, unitati de prelucrare a laptelui, laboratoare de carmangerie, ateliere de croitorie si spalatorie, magazine de desfacere de produse de artizanat si de suveniruri, ateliere foto (comercializare filme foto si casete video, developare de filme etc).Sectorul mestesugurilor si artizanatului ocupa un loc aparte deoarece aceste activitati au o conotatie de ordin artistic si cultural fiind totodata diferite de la o localitate la alta. Ele au fost practicate si s-au transmis din generatie in generatie suportand influentele economico-sociale ale zonelor respective. Particularitatile acestor activitati determina un avantaj in cadrul pietei suvenirurilor cu influente evidente asupra veniturilor mestesugarilor.

Organizarea de centre culturale impreuna cu institutiile deja existente in cadrul satelor: scoala, biserica si alte unitati culturale. In aceste centre se organizeaza si se constituie sali de spectacole, muzee locale, ansambluri folclorice, tarafuri si fanfare, coruri, si altele.

Astfel dezvoltarea tuturor acestor activitati duce la cresterea gradului de prosperitate a zonei precum si al modernizarea infrastructurii locale.

Dezvoltarea durabila a spatiului rural

Dezvoltarea durabila a economiei rurale si implicit a mediului, este o reflectare a dezvoltarii economice. Incepand cu anii 80 si-a facut aparitia in literatura economica notiunea de dezvoltare durabila. Dezvoltarea durabila este cea care raspunde nevoilor prezente fara a leza capacitatea generatiilor viitoare. Deci, notiunea de dezvoltare durabila este strans legata de cea a mediului inconjurator, de mentinerea acestuia in parametrii normali.

Pentru a intelege mai bine termenul de dezvoltare durabila, in conexiune cu dezvoltarea economiei rurale si a mediului, este necesara abordarea acestei notiuni sub trei aspecte: temporal, de echitate si cel al mediului inconjurator.

Dimensiunea temporala impune niste limite cresterii economice ca urmare a influentei determinate de elemente ecologice cum ar fi: incertitudine, pragul de deteriorare sau de epuizare, ireversibilitatea resurselor, stabilitatea ecosistemelor, etc.

Aspectul echitatii se refera la raportul intre generatii, in sensul atentiei acordate descendentilor, fara a sacrifica insa generatia prezenta.

Referitor la Mediul inconjurator, acesta constituie o variabila importanta deoarece dezvoltarea durabila trebuie sa se sprijine pe capacitatea de a menaja mediul si resursele naturale.

Astfel, tinand cont de restrictiile dezvoltarii durabile, trebuie sa analizam economia rurala in complexitatea sa, ca o activitate socio-umana si economica de revigorare a spatiului rural, indiferent de conditiile pe care natura si mediul le ofera.

O viziune ecologista in conceptul dezvoltarii rurale nu este o problema de substituire a factorilor. Pentru ecologisti, 'natura' dispune de o valoare specifica, care nu poate fi compensata, in caz de alterare, prin alti factori.

Pornind de la aceste concepte se poate considera ca dezvoltarea echilibrata a ruralului prin folosirea integrala si rationala a intregului spatiu rural, prin folosirea integrala si rationala a tuturor resurselor de care dispune fiecare zona, poate duce la valorificarea eficienta si completa a oricarei zone defavorizate.

Imbinarea potentialului existent cu efortul investitional in amenajarea economica si sociala a teritoriului, in conditiile pastrarii traditiilor culturale, de artizanat , folclor dar si a proverbialei ospitalitati a poporului roman, constituie o alternativa de dezvoltare economica normala a regiunilor rurale. Aceasta dezvoltare isi regaseste intregul sau continut prin intermediul dezvoltarii agroturismului, si implicit a intregii infrastructuri , a dotarilor edilitare si a serviciilor conexe acestei activitati.

Metode de punere in valoarea a zonelor rurale

Punerea in valoare a intregului potential (natural si antropic) al localitatilor si regiunilor rurale prin agroturism presupune punerea in practica a unor masuri individuale si publice care pot fi sintetizate astfel:

a) realizarea functionarii gospodariilor pe urmatoarele principii:

- autonomie in conducere si organizare;

- autonomie in gestiune;

- autodezvoltare si autocontrol.

b) asigurarea fondurilor de dezvoltare a gospodariilor:

- prin efortul propriu al gospodariilor;

- prin credite de la bancile de credit cu dobanda mica.

c) interventia statului la nivelul comunitatii:

- prin fonduri de investitii de al nivel central pentru constructii rurale si in special pentru infrastructura(drumuri, cai ferate, poduri);

- prin sustinerea localitatilor din fondurile ramase la dispozitia consiliilor locale.

Varietatea tipologiei zonelor rurale impune luarea in considerare a diferentierilor existente in elaborarea masurilor de dezvoltare a activitatilor agroturistice. Planul acestor masuri trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele capitole:

1. Stabilitatea programului de dezvoltare a zonelor rurale

Situatia zonelor rurale necesita a adaptare a programelor si a masurilor la conditiile specifice, locale. Diversitatea spatiilor regionale si zonale si adaptarea la specificitatea locala nu poate fi realizata de un organism central ci de populatia regiunii prin intermediul reprezentantilor ei. Aceasta initiativa locala, poate garanta o dezvoltare regionala dinamica si o utilizare eficienta a tuturor resurselor disponibile.

2. Disponibilizarea fondurilor publice pentru elaborarea si realizarea programelor

Odata stabilite caracteristicile regiunilor rurale, cu diferentierile naturale si structurale se determina fondurile financiare pentru ameliorarea situatiei. Acest lucru este necesar pentru mobilizarea atat a resurselor financiare existente, cat si pentru atragerea unor fonduri suplimentare, prin promovarea unor activitati specifice zonelor rurale cum ar fi agroturismul.

Includerea zonelor rurale in elaborarea si aplicarea politicilor sectoriale.

Politicile sectoriale trebuie sa tina cont de caracteristicile si functiile specifice zonelor rurale. Desi regiunile rurale au multe puncte comune, se poate constata existenta unor diferentieri structurale, sociale si culturale care trebuiesc luate in considerare si evaluate pentru a permite o adaptare regionala a politicilor si programelor de dezvoltare.

4. Evaluarea conditiilor de productie specifice zonelor rurale si utilizarea optima a potentialului existent

Asa cum fiecare zona geografica are o anumita specificitate geografica, administrativa si chiar istorica si culturala tot asa pot fi regasite, in anumite zone, particularitati in ceea ce priveste calitatea unor produse agroalimentare care se datoreaza unor anumite conditii de productie (sol, clima, expozitia versantilor, etc). In multe tari aceste calitati deosebite sunt recunoscute ca marca pentru produsele respective mai ales pentru unele vinuri si branzeturi, foarte mult apreciate de turistii veniti in zona. Bineinteles ca aceasta piata a produselor regionale trebuie sa fie supravegheata si protejata impotriva falsificarii acestor produse, iar crearea unei "marci" poate constitui un element determinant al acestei politici de valorificare a produselor montane.

5. Promovarea diversificarii activitatilor.

In zonele montane si premontane, dar nu numai, agricultura efectuata in regim de timp partial de lucru are un rol important pentru mentinerea regiunilor respective atat ca zone de productie si locuit, cat si pentru garantarea ocupatiei si structurii sociale. Paralel, este necesar sa se puna in functiune o infrastructura care sa permita crearea si a altor activitati de productie si servicii pentru ocuparea fortei de munca si valorificarea resurselor existente.

6. Masuri pentru utilizarea rationala a resurselor naturale

Utilizarea pe termen lung a resurselor naturale trebuie sa mentina functia de protectie si de spatiu de destindere a zonelor rurale pitoresti. O utilizare pe termen lung a resurselor montane, de exemplu (forta hidraulica, apa potabila, lemnul si pajistile naturale) au ca scop dezvoltarea si protectia zonelor montane. Exploatarea nerationala avand ca scop castigul pe termen scurt, duce la distrugerea peisajului si a mediului, ameninta intregul sistem economic si social al regiunii montane. Fara un fond silvic sanatos, nici o agricultura si silvicultura nu este posibila, iar daca acestea sunt amenintate de o exploatare distructiva atunci nu poate fi vorba despre amenajarea spatiului pentru turism sau alte activitati adiacente.

7 Promovarea descentralizarii administrative a serviciilor

Mijloacele moderne de comunicatie diminueaza considerabil distantele si timpul dintre centrul de decizie si zonele montane. Totodata acestea permit o descentralizare a sectorului administrativ si al serviciilor.

Transferand o parte din administratie sau o parte din sectorul privat al serviciilor in regiunile rurale, se poate constata un efect multiplicator al utilizarii fortei de munca in sfera serviciilor, intarindu-se capacitatea financiara si economica din zonele montane.

O crestere consecventa a calitatii vietii si a modului de viata si de locuit, in aceste zone, poate usura aceasta descentralizare. Argumentele pentru oferta de calitate pentru locuinte sunt multiple: mediul sanatos si natural, structurile sociale restranse si o bogata activitate de petrecere a timpului liber. De asemenea, o structura sociala minimala (scoala, servicii postale, personal didactic, sanitar, etc) poate fi asigurata de autoritatile locale.

Tipuri de sate turistice

Stabilirea tipurilor de sate turistice consta in relevarea specificului localitatilor si gruparea lor in cateva tipurifundamentale, in vederea promovarii in fiecare localitate a celor mai adecvate forme de turism, in fiecare localitate a celor mai adecvate forme de turism, in functie atat de principalele caracteristici geografice, sociale si economice, cat si de principalele motivatii si optiuni ale categoriilor de turisti care frecventeaza localitatea respectiva. Aplicarea principiului specializarii in domeniul organizarii si functionarii satului turistic este cu atat mai necesara, cu cat fiecare localitate rurala constituie o entitate, cu particularitati proprii si activitati specifice ce nu trebuie decat sa fie identificare si valorificate, cat mai eficient posibil din punct de vedere turistic.

De asemenea, stabilirea tipurilor de sate turistice constituie un mijloc de selectionare a turistilor, acestia grupandu-se de la sine intr-un sat sau altul, in functie de principalele lor motivatii si optiuni turistice. Aceasta permite o mai buna cunoastere si functionare a mecanismului economic cerere-oferta si ca urmare, organizarea spatiilor de cazare si a celorlalte servicii in functie de principalele caracteristici social-economice ale clientelei turistice, in sfarsit, stabilirea de sate turistice permite realizarea unei publicitati concrete si specifice in functie de particularitatile fiecarui tip de sat turistic.

Din punct de vedere teoretic, problema tipologiei satelor turistice poate fi abordata ca o chestiune de natura optionala, insa decizia aplicarii ei in practica, determinarea tipului satului turistic este de natura obiectiva. Pentru aceasta este necesar ca, alaturi de dorinta si intentia organizatorilor, satul turistic respectiv sa intruneasca un cuantum de conditii naturale si istorice, social-economice obiective, care sa fie definitorii si caracteristice pentru fiecare tip de sat turistic. intrucat caracteristicile care pot lua in considerare tipologia satelor turistice sunt numeroase si variate 3e la o zona geografica la alta chiar de la o localitate la alta, in continuare ne vom rezuma doar la prezentarea unei tipologii generale a satelor turistice.

1. Sate turistice etnografice-folclorice (Bogdan Voda, Vaideeni, Leresti, Sibiel, Vama). in aceasta categorie se pot incadra satele in care portul traditional, arhitectura, mobilarea si decorarea interioara in sat turistic, muzica populara si coregrafia populara predomina si se impun ca insusiri esentiale ale satului respectiv. in aceste sate pot fi oferite turistilor servicii de cazare si masa, in COMUIUI cv^ntice (mobilier, decor, echipament de pat in stil popular, meniuri traditionale servite in vesela si cu tacamuri specifice-farfurii si strachini de ceramica, linguri de lemn etc, ceea ce nu exclude desigur, posibilitatea utilizarii, la cerere a tacamurilor moderne). in aceste sate, se pot organiza expozitii artizanale permanente (cu vanzare) iar pentru turistii care nu raman in localitate ci numai o viziteaza, se pot amenaja una sau mai multe gospodarii cu muzee etnografice in aer liber. De asemenea, in aceste sate pot fi identificati si stimulati rapsozii populari (vocali sau instrumentali) permanentizate horele duminicale si la sarbatori, alte obiceiuri si traditii locale, la care sa participe efectiv si turisti.

Este stiut ca pastrarea si perpetuarea folclorului si indeosebi a etnografiei (portul, tehnicile de lucru, arhitectura, mobilarea si decorarea interioara etc), in formele lor originale si traditionale se afla intr-un declin, devenind puncte tot mai izolate pe harta etnofolclorica a tarii. Formele si continutul modului de viata citadine au patruns si continua sa patrunda impetuos si ireversibil si in mediul rural.

Abordand viitorul unor localitati din perspectiva turistica si adaptandu-se acestui scop se considera ca specificul lor etnografic poate si trebuie sa fie conservat si perpetuat (in forme adecvate). in caz contrar, interesul actual al turistilor pentru satul romanesc, pentru mediul rustic, in general va scadea treptat.

Cu mai multa receptivitate si cu putin interes din partea organelor administrative si de specialitate se poate perpetua, chiar si in conditiile civilizatiei contemporane, specificul etnografic si spiritual al unor sate romanesti. Acest deziderat trebuie urmarit cu atat mai mult cu cat numerosi sateni din unele localitati manifesta 9

vadit interes pentru mentinerea stilului lor traditional de viata, aceste localitati avand sansa sa devina baze turistice permanente, de popularitate internationala, deosebit de rentabile.

2. Sate turistice de creatie artistica si artizanala (Tismana, Marga etc). Sunt cunoscute interesele numerosilor turisti pentru creatia artistica artizanala, ca si dorinta lor pentru achizitionarea unor astfel de creatii direct de la sursa, de la producatorul insuti.

Pana in prezent, in aceste localitati se practica doar turismul de circulatie. in cel mai bun caz, unele din ele sunt incluse in itinerarele turistice. Aceste sate ofera, insa, posibilitatea practicarii unui turism de sejur, in cadrul caruia in atelierele special amenajate si cu indrumarea unor artisti si mesteri populari renumiti, turistii s-ar putea initia in arta si tehnici arhaice populare: icoana pe sticla, pictura naiva, sculptura in lemn si piatra, tesatorie populara, confectii si cusaturi populare, ceramica, muzica si dansuri populare etc.

Se are in vedere si identificarea posibilitatilor de practicare a unora din aceste activitati, chiar in cadrul gospodariilor gazduitoare. Exista numeroase sate in care preocuparile de baza ale gospodariilor sunt tesutul fa razboaie taranesti, cusaturile sau broderiile populare, activitati in care pot fi initiati turistii amatori. Prin urmare, caracteristica esentiala a acestor sate, imaginea lor de marca, ar urma sa fie productia artistica si artizanala, valorificata turistic complex si eficient

Sate turistice climaterice si peisagistice (Fundata, Bran, Moieciu, Sirnea). Caracteristicile predominante ale acestor sate adecvate turismului de sejur (pentru amatorii de liniste, de plimbari solitare, intr-un cadru natural pitoresc) sunt cadrul natural si pozitia geografica izolata de centrele aglomerate si de marile artere de circulatie. Satele de deal si de munte, cu casele raspandite pe vai si coline, la o oarecare distanta unele fata de altele, cu pajisti, fanete sau livezi, satisfac motivatia fundamentala a numerosilor turisti "reintoarcerea la natura'.

4. Sate turistice pescaresti si de interes vanatoresc (satele de pe Vaile_Viseului si Bistritei, Gurghiu si din Delta Dunarii). In afara posibilitatilor de cazare, in aceste sate se pot oferi servicii culinar gastronomice pescaresti si vanatoresti. De asemenea, populatia locala poate organiza, pentru turisti unele forme de agrement specifice pescaresti si vanatoresti.

5. Sate turistice viti-pomicole (Recas, Agapia, Vanatori- Neamt). In aceste localitati predomina activitatile de cultivare a pomilor fructiferi si a vitei de vie, activitatile turistice sunt posibile pe toata durata anului, atat in perioada recoltarii cat si dupa aceea, prin oferirea fructelor, strugurilor si a preparatelor pe baza lor. De asemenea, pot fi avute in vedere multe alte preparate culinare, comune sau dietetice, pe baza de fructe. in aceste sate, o atractie deosebita si in acelasi timp o sursa principala de venituri, poate sa o constituie bauturile racoritoare si reconfortante preparate din fructe.

6. Sate turistice pastorale (Vaideeni, Jina). In aceasta grupa pot fi incluse in general sate de munte, in care preocuparea de baza a localnicilor este cresterea oilor si a vitelor si care pot sa atraga turistii prin meniuri bazate pe produse lactate. Aceste meniuri pot fi completate cu oua, carne de pasare, de ovine si de bovine, iar pentru divertisment pot fi organizate ospete ciobanesti (batal la protap, berbec haiducesc, balmus, urda si jintita) petreceri specifice si traditionale.

7. Sate turistice si practicarea sporturilor (Fundata, Moieciu, Sirnea). Numeroase localitati rurale prezinta excelente conditii pentru practicarea sporturilor de iarna (sate montane si de deal) si nautice pe raurile interioare, lacuri de acumulare, fara amenajari speciale si costisitoare. Acest tip de sat poate sa atraga doua categorii de turisti, in general din randul tineretului: sportivi amatori, initiati in practicarea sporturilor respective, turisti neinitiati sau mai putin initiati, dar dornici sa se initieze si sa le practice. Pentru aceasta din urma categorie pot functiona instructori de schi, bob, inot etc. recrutati din randul populatiei locale. De asemenea, in aceste sate, pot functiona puncte de inchiriere aechipamentului sportiv.

4. GOSPODARIA AGROTURISTICA

Gospodaria este creata de catre un grup de persoane care in mod obisnuit locuiesc impreuna, au, in general, legaturi de rudenie si se gospodaresc in comun. Aceste persoane participa integral sau potential la veniturile si cheltuielile gospodariei, lucreaza impreuna terenul sau cresc animalele, consuma si valorifica in comun produsele obtinute.

Gospodariile pot fi formate de persoana sau de un grup de doua sau mai multe persoane cu sau fara copii. In cadrul gospodariei, 'capul' este persoana care este declarata si recunoscuta ca atare de catre ceilalti membri ai familiei, fiind de regula sotul. In general deciziile majore ale gospodariei sunt luate de comun acord cu ceilalti membri majori ai familiei.

1. Structura gospodariilor

Aceasta structura poate fi determinata de anumite criterii in care mentionam:

1. Criteriul statutului capului familiei. In functie de acest criteriu gospodariile pot fi:

a) Gospodaria taraneasca in care capul de familie este agricultor.

b) Gospodaria taraneasca in care capul de familie este mestesugar in propria gospodarie, dar executa in paralel si munci agricole, nefiind ocupat integral cu mestesugul.

c) Gospodaria taraneasca in care capul de familie este salariat la o societate comerciala, insa dupa orele de serviciu se ocupa in gospodarie cu toate muncile agricole.

d) Gospodaria in care capul de familie este pensionar, care executa muncile gospodaresti singur, ajutat de copii sau cu munca salariata.

e) Gospodariile in care capul de familie este taran dar si patron cu firma proprie, cu diverse obiecte de activitate: servicii agroturistice, tamplarie, carausie etc.

f) Gospodarie net taraneasca in care capul de familie este intelectual (cadrul didactic, medic, preot, functionar) iar activitatea agricola se rezuma la: gradinarit, cresterea pasarilor, animale mici si alte activitati de acest tip.

Profilul de activitate al gospodariei in functie de care gospodariile pot fi:

1. Gospodariile cu profil predominant agricol

2. Gospodariile cu profil predominant mestesugaresc si artizanal

Gospodariile cu profil predominant intelectual

4. Gospodariile cu profil predominant turistic

5. Gospodariile cu profiluri combinate

2. Averea gospodariilor

Din punctul de vedere al societatii economice gospodaria propriu zisa este locul special amenajat, dotat cu diverse constructii si instalatii in care se contureaza oamenii cu bunuri materiale si echipamente, spre a servi ca loc de protectie a vietii si de desfasurare a unor activitati.

Averea unei gospodarii din mediul rural poate fi constituita din urmatoarele:

1. Averea materiala- care cuprinde urmatoarele elemente:

- teren arabil, livezi, fanete, pasuni, paduri,

- curte,

- casa de locuit cu dotarile necesare

- constructii anexe gospodaresti

- echipament agricol tehnic

- mijloace de transport

- ateliere, uneori alte constructii pentru activitatea de persoane sau de prestatori de servicii.

2. Averea nemateriala, cu doua componente principale:

- oameni cu forta lor energica , cu capacitate creatoare de intretinere a gospodariei , cu fondul de experienta acumulat.

- Animalele cu resursele lor disponibile de a produce alimente si cu puterea lor de tractiune pentru transporturi.

Averea pentru recreere familiala si in scop turistic

- Spatii de odihna si recreare (gradina cu flori, livada, spatii verzi)

- Foisoare terase, balcoane si cerdace

- Terenuri de sport

- Accesorii pentru copii

- Ponei si cai de calarie

- Animale mici

- Bazin cu peste cu posibilitati de pescuit

- Echipament de drumetie

- Echipament turistic

- Echipament de sport - diferentiat de sezon

In calitate de unitate social-economica, gospodaria realizeaza produse agricole din exploatarea pamantului, cresterea animalelor mari si mici, a pasarilor etc. Gospodariile realizeaza produse agricole si de tip industrial sau artizanal, produce preparate culinare si presteaza servicii catre alte persoane. Gospodariile ofera spre vanzare produsele care sunt in excedent fata de necesarul familiei. In functie de averea de care dispune gospodaria se poate constitui ca ferma agroturistica, clasificata in functie de cantitatea si calitatea acestei averi.

Gospodaria ecologica

Calitatea mediului constituie o cerinta fundamentala a calitatii vietii si implicit a bunastarii omului. Protectia mediului constituie o problema de educatie, de cultura si de civilizatie pentru fiinta umana.

Gospodaria ecologica (turistica sau neturistica) trebuie sa urmareasca optimizarea ansamblului masurilor agrotehnice, zootehnice, ecologice si economice in scopul utilizarii metodelor avantajoase a energiei solare si a substantelor existente in aer, apa, sol, mediu spatial, obtinandu-se produse de calitate, cu valoare biologica si ecologica ridicata.

Amplasarea pensiunilor si a fermelor agroturistice trebuie asadar sa fie realizata in locuri ferite de surse de poluare si de orice elemente care ar putea pune in pericol sanatatea sau viata turistilor. Spre deosebire de industrie care afecteaza mediul inconjurator poluandu-l, gospodariile populatiei reprezinta o oarecare stabilitate in circuitul material rural, protejand natura si mediul in care traiesc oamenii. Astfel in gospodariile particulare din mediul rural cu productie vegetala si animala, aproape totul intra in circuit:

- vegetatia este consumata de animale,

- animalele dau o productie pe care o va consuma omul.

- dejectiile animale sunt folosite ca ingrasamant natural al solului, dupa care circuitul se reia.

Alimentele de natura vegetala si animala sunt consumate de om sub forma de preparate culinare, iar resturile alimentare constituie hrana pentru animalele si pasarile de curte.

Protectia mediului natural de catre gospodarii presupune :

1. Folosirea rationala si cu economicitate maxima a resurselor naturale indiferent de originea lor (apa, aer, sol, subsol, flora, fauna, peisaj).

2. Prevenirea si combaterea degradarii mediului prevalate de om sau produse din cauze naturale.

Forme specifice de poluare

In gospodariile populatiei pot aparea urmatoarele forme de poluare:

a) Poluare cu deseuri menajere, cu ar fi:

. Deseuri recuperabile (sticle, borcane, etc) care pot fi refolosite in gospodarie sau colectate si vandute in comert.

. Deseuri nerecuperabile in gospodarie dar recuperabile in industrie: deseurile pot fi colectate si vandute in centrele de colectare: fier vechi, hartie, sticla, etc. lipsa acestor sisteme de colectare poate constitui o risipa de materie prima si o sursa de poluare a naturii.

. Deseuri menajere utilizabile in gospodarie pentru hrana animalelor si a pasarilor, fiind cazul resturilor alimentare de provenienta agricola.

. Deseuri nerecuperabile si neutilizabile din cauza degradarii fizice sau biologice care vor trebui colectate in locuri speciale si supuse reciclarii.

b) Poluare cu particule solide: praf, cenusa, fum, scame textile etc. Aceste particule plutesc in atmosfera si reduc capacitatea de purificare a aerului inspirat de oameni, putand duce la afectiuni ale aparatului respirator..

c) Poluarea cu gaze - consta in diferite gaze (oxid de azot, carbon, hidroxid de sulf, gaze esapament etc.) care provin din diferite activitati desfasurate in cadrul gospodariei.

d) Poluarea sonora - determina o suprasolicitare a simturilor omului si in timp, o diminuare a acuitatii auditive.

In cadrul gospodariei poluarea sonora poate fi provocata de doua categorii de surse:

1. Surse interne: comunicarea intre oameni; mersul prin incaperi; inchiderea si deschiderea usilor; manipularea vaselor; pregatirea hranei; zgomotul aparatelor auditiv - vizuale ale aparatelor electrocasnice; joaca copiilor etc.

2. Surse exterioare locuintei in care sunt incluse: zgomotul produs de autoturisme, avioane, alte utilaje si echipamente din zona respectiva.

Ca masuri impotriva poluarii sonore mentionam izolarea fonica a incaperilor si evitarea de catre membrii familiei a utilizarii echipamentelor producatoare de zgomot in interiorul gospodariei sau in timpul orelor de odihna.

Aplicarea masurilor de colectare si valorificarea deseurilor provenite din gospodaria fiecarei familii, contribuie la mentinerea echilibrului dintre mediul creat de om si mediul natural. Legat de mediul in care traieste omul, trebuie subliniat faptul ca peisajul prezinta o atractie estetica, morala si economica. Calitatea mediului si a peisajului este primordiala in domeniul turismului, din care cauza extinderea acestuia trebuie realizata cu maxim de preocupari pentru cerintele ecologice si biologice ale fiecarui punct turistic.

4. Organizarea activitatii in cadrul gospodariei agricole

Obiectivul primordial al organizarii activitatii de productie in cadrul gospodariilor din mediul rural cu specializare preponderent agricola, il constituie folosirea rationala a celor trei surse importante: pamantul, capitalul, forta de munca.

Indiferent de dimensiunile unei exploatatii agricole sau de profilul de productie, de resursele ce se gasesc in fiecare unitate agricola, gradul lor de intensitate este dat de capacitatea de productie si de gradul de intensificare a produselor tehnologice. Astfel, o exploatatie agricola care foloseste mai mult capacitatea naturala a pamantului si forta de munca, va fi silita sa desfasoare o activitate de productie extensiva in timp ce exploatarea agricola care valorifica potentialul pamantului si al fortei de munca prin investirea de capital (fix sau circulant), va avea un pronuntat caracter intensiv, exprimat prin gradul de marime a capitalului pe unitate de productie.

Din aceasta succinta prezentare a modului de utilizare si valorificare a resurselor se desprinde concluzia ca in practica desfasurarii activitatilor agricole pot exista 2 sisteme diferite de productie: intensive si extensive. Avand in vedere importanta muntelui in desfasurarea agroturismului, vom examina in mod special sistemul de productie practicat in aceasta zona.

Sistemul de productie in gospodariile agricole

Fiecare zona agricola are o anumita particularitate atat sub aspectul potentialului de productie cat si al conditiilor de clima, relief si sol care pot fi favorabile sau mai putin favorabile anumitor activitati agricole. Cu cat altitudinea geografica este mai ridicata, cu atat conditiile de productie sunt mai restrictive, pentru majoritatea plantelor agricole. Din aceasta cauza apar o serie de dificultati in ceea ce priveste alegerea sortimentului de culturi si mai ales de tehnologie de productie.

In zonele montane si premontane, problemele de exploatare agricola a pamantului, prin tehnologiile de productie vegetale, sunt specifice unui mod de cultura al plantelor care se preteaza la conditiile naturale oferite aici dar care nu pot satisface in intregime cerintele alimentare. Din aceasta cauza cea mai rationala utilizare a conditiilor de clima si sol din aceste zone este realizata prin zootehnie care valorifica cel mai bine resursele furajere ce se obtin din abundenta in aceste zone. La randul lor, produsele zootehnice pot fi valorificate superior datorita valorii lor nutritive si biologice fiind lipsite de substante poluante.

Asociind aceste caracteristici de productie in zonele montane si premontane cu natura si peisajul unic aferent, obtinem cadrul avantajelor ce dau posibilitatea dezvoltarii agroturismului ca unul dintre cele mai valide forme de exploatare optima a conditiilor pe care le ofera intreaga gama de resurse din zona.

Particularitatile tehnologice ale agriculturii zonelor montane

Tehnologiile de productie sunt specifice fiecarei zone pedoclimatice si sisteme de cultura. Pornind de la continutul si definirea tehnologiilor de productie (ca fiind un ansamblu de masuri si procese agro-fito-tehnice, fundamentate din punct de vedere tehnic si economic avand ca scop obtinerea de productii mari, cu costuri cat mai reduse) se poate analiza utilizarea optima a ansamblului de resurse materiale si de alte resurse disponibile in cadrul gospodariilor.

Avand in vedere dimensiunile reduse ale gospodariei agricole din zonele montane si premontane, nu se poate pune problema utilizarii de tehnologii de productie intensive, deoarece pe langa restrictiile legate de dimensiunea teritoriala sunt implicate si alte restrictii intre care nu pot fi neglijate cele de ordin financiar, de achizitionare a unor factori de productie cum ar fi: ingrasaminte, pesticide, masini agricole etc. sau de ordin general de aplicare a acestui tip de tehnologii.

In cele mai multe cazuri, in gospodaria taraneasca se practica tehnologiile simple, cu consumuri mici de energie , dar care au marele avantaj ca protejeaza mediul ambiant si nu favorizeaza poluarea productiei agricole. Astfel majoritatea lucrarilor se efectueaza cu forta de munca din familie si utilizand animale de munca. Ingrasamintele chimice si pesticidele sunt aproape utilizate de agricultura din aceste zone, in schimb prin administrarea gunoiului de grajd se realizeaza atat fertilizarea culturilor cat si imbunatatirea conditiilor fizice ale solului, aceste resurse naturale fiind utilizate, in special, la cultura cartofului, in gradinarit si pomicultura. Astfel tehnologiile de productie au un pronuntat caracter extensiv fiind tehnologii nepoluante, iar produsele agricole realizate fiind naturale si sub aspectul calitatilor biologice.

Deoarece aceste tipuri de tehnologii sunt si vor fi practicate inca mult timp, fiind tehnologii de baza ale agriculturii micilor gospodarii in special a celor situate in zonele montane si premontane, trebuie identificate modalitatile avantajoase de valorificare a productiei rezultate. Intre aceste activitati un loc important il ocupa activitatile turistice cu oferte de masa si vanzare a produselor proaspete.

5. Produsul turistic rural

5.1. Definire si continut.

Comportamentul turistic al ultimelor decenii evidentiaza tot mai clar existenta unor obiective concrete ale vacantelor si in consecinta, produsele turistice oferite trebuie elaborate pornind tocmai de la motivatiile care stau la baza obiectivelor respective

Astfel, se vorbeste despre turismul de descoperire, de recuperare, educativ, religios, sportiv etc. Fiecare dintre aceste forme necesita produse susceptibile sa raspunda aspiratiilor clientelei specifice.

Pentru a se inscrie intr-o dinamica a progresului, prestatorii si responsabilii turismului trebuie sa prospecteze necontenit noi cai de oferta pornind de la o cunoastere cat mai buna a clientelei turistice, a modului sau de viata, a mentalitatilor si a aspiratiilor sale, exprimate sau neexprimate. In majoritatea cazurilor, pentru a putea promova cererea si ulterior a o amplifica, pe masura ce se manifesta, ea trebuie anticipata. In acest scop, trebuie adoptata si urmarita, cu consecventa, o anumita logica a . produselor turistice.

Un produs turistic este un ansamblu de prestatii susceptibile sa se constituie intr-un raspuns global si coerent la ansamblul asteptarilor si solicitarilor turistului.

Produsul turistic prezinta o structura complexa, manifestata in diverse combinatii ale elementelor componente (cazare, hrana, transport, primire, animatie, calitatea peisajului, excursii, tratament balnear, servicii s.a.) practicate si dozate in functie de cerere. Principial, se disting doua tipuri de elemente componente:

- primare sau de baza, incluzand cazarea, hrana si transportul

- secundare sau auxiliare: primirea, descoperirea mutuala, animatia, activitatile sportive, agrementul, balneoterapia s.a.

Produsul turistic trebuie sa imbine elementele componente si in functie de circumstantele mediului inconjurator.

Produsul turistic poate avea:

- o paleta mai restransa, limitata la componentele de baza (transport+cazare; cazare, cazare hrana), daca turistul are garantia practicarii unor activitati la alegere in proximitate (plimbari in natura, echitatie, inot, pescuit s.a) aspect care 'conditioneaza' de fapt vanzarea cazarii.

- o paleta amplificata (cazare + demipensiune; cazare + pensiune completa, transport s.a.) atunci cand efectul de atractivitate al componentelor auxiliare (diverse forme de agrement, balneoterapie, calitatea peisajului s.a.) este cert, usor de generat si se concretizeaza in conturarea unui flux turistic bine definit sub aspect cantitativ, compus dintr-o clientela relativ fidela.

In toate cazurile trebuie prevazute servicii publice comerciale, administrative, ele asistenta medicala etc.

5.2. Notiunea de gama turistica si rolul acesteia

Proiectarea si construirea produsului turistic in maniera prezentata mai sus, nu este intotdeauna suficienta.

El trebuie sa fie integrat intr-un ansamblu suficient de larg de produse, pentru a putea atrage un numar cat mai mare de turisti Aceasta necesitate se impune cu atat mai mult cu cat, adeseori, cererea turistilor poate fi imprecis conturata. In aceasta situatie doar existenta unei game de produse poate garanta stabilirea unor relatii comerciale intre turist si produsul turistic oferit.

Produsul turistic, la fel ca si produsul industrial, comercial sau de alta natura, nu are forta comerciala daca nu satisface cel putin una dintre urmatoarele cerinte:

. imagine de marca;

. raport optim calitate-pret;

. unicitate pe piata;

. asigurarea unei game largi de elemente turistice.

Fara indoiala, asezarile rurale care sa ofere produse unice pe piata sunt mai putin numeroase. Ele sunt reprezentate prin depozitarele unor valori reprezentative ale patrimoniului national, precum manastirile din nordul Moldovei si Subcarpatii Olteniei, bisericile si portile, definitorii pentru civilizatia lemnului din satele maramuresene, gospodariile fortificate din sudul Transilvaniei, centrele traditionale de olarit, de prelucrare a fibrelor textile etc. In asezarile privilegiate din acest punct de vedere exista suficiente atuuri ce permit afirmarea unui sistem de prestatii turistice, garantand calitatea unor servicii de marca, care sa se impuna, inclusiv prin vehicularea unor coduri emblematice in circuitul turistic intern si chiar international.

Evident ca afirmarea si pastrarea unei imagini de marca a prestatiei turistice necesita existenta unui raport optim intre natura ofertei, calitatea serviciilor si pretul perceput, raport care trebuie protejat de abuzurile financiare si de neglijentele profesionale.

Pe de alta parte, posibilitatile de inscriere a asezarilor rurale in circuitul turistic sunt practic nelimitate, avand in vedere varietatea multiforma a spatiului rural. Referindu-ne la spatiul rural romanesc, acesta permite elaborarea unei game extrem de diverse de produse turistice, in concordanta cu resursele specifice si localizarea teritoriala. Pot fi avute in vedere amenajarea turistica a satelor situate de-a lungul principalelor axe de pasaj dintre regiunile turistice consacrate (litoralul, Valea Prahovei, Valea Oltului, Bucovina, Maramuresul etc), a satelor de altitudine, ca puncte de sprijin pentru turismul montan, a celor specializate pe anumite tipuri de activitati agricole (viticole, pomicole, legumicole, pastorale etc.) ca puncte de practicare a agroturismului s.a.

Gama variata a ofertei constituie un avantaj major al turismului romanesc, implicit a celui rural. Dincolo de hotelurile cu grad de confort mediu sau ridicat, specifice oraselor si statiunilor turistice, spatiul rural ofera o infinitate de posibilitati profitabile: pensiunile, campingurile si cazarea in gospodariile taranesti pot sustine o gama larga de activitati precum plimbari pedestre, turism cultural, turism fluvial, pescuit, vanatoare, echitatie, sporturi de iarna, cicloturism etc.

Aceasta caracteristica are si o semnificatie aparte din punct de vedere comercial. Astfel, poate sa existe concurenta intre doua produse turistice de aceeasi natura, insa ea dispare intre produsele de natura diferita, din moment ce ele sunt destinate unor clientele diferite. Practic, nu exista concurenta intre turismul hotelier si cel de camping, intre motel si gospodaria taraneasca cu spatii de primire amenajate, intre pescuit si cicloturism. intre vizitarea muzeelor si sporturile nautice etc. Prin urmare, trebuie adaptata fiecare gama de produse la specificul fiecarei piete.

Gama optima este un ansamblu de produse turistice destinate unor clientele, pe cat posibil mai variate, incluzand deopotriva pe cele instarite si pe cele mai sarace, 'teribilisti' si sedentari, tineri si varstnici, familisti si nefamilisti etc. Propunand game de servicii cat mai extinse, se creeaza optiuni justificate pentru cucerirea de noi piete.

Fiecare tip de asezare rurala ofera posibilitati particulare si ridica probleme specifice. De aceea, produsul turistic oferit trebuie elaborat tocmai in functie de prezenta diferitelor componente, in raport cu caracterul individualizat al asezarii.

5. Continutul produselor turistice rurale

Dupa cum s-a precizat anterior, din punct de vedere structural, produsul turistic include o mare diversitate de componente: de baza (cazare, hrana, transport) si auxiliare (primirea, descoperirea mutuala, animatia, agrementul activitatile sportive etc).

Prezentam, in continuare, selectiv, aspectele cele mai semnificative privind caracteristicile si cerintele acestora.

5.1. Cazarea in mediul rural

Aspecte generale. Posibilitatile de cazare in mediul rural sunt extrem de diverse, in conformitate cu disponibilitatile gospodariei si cu dorintele si exigentele turistului. In tara noastra, practica inchirierii spatiilor de cazare amenajate de sateni, in scopuri turistice, este abia la inceput. La ora actuala, impunerea unei cointeresari economice intre tarani si turisti genereaza inca reticente notabile. Una dintre cauze este faptul ca sta in firea taranului roman sa fie ospitalier cu toti cei care ii pasesc pragul casei si mai presus de aceasta sa fie generos, fara a accepta avantaje materiale sau plata in schimbul unei atitudini consacrate de o indelungata si frumoasa traditie; pe de alta parte, turistul, cunoscand aceasta trasatura morala a taranului, prefera sa indure capriciile naturii sau sa se rezume la solicitarile minime pentru a nu se simti impovarat de acceptarea unor servicii pe care este constient ca nu le va putea rasplati prompt.

Desigur, asemenea atitudini si simtaminte sunt demne de toata lauda si probabil ca ele vor dainui (speram) cat timp va dainui si lumea rurala, insa, ele nu trebuie sa fie unilaterale, intrucat sub aceasta forma nu pot incuraja relatiile durabile. O relatie sigura si durabila intre turisti si gazdele turistice rurale trebuie sa aiba, inevitabil, conotatii economice si nu poate fi sustinuta decat in conditiile promovarii avantajului reciproc, chiar daca nu toate componentele acesteia pot fi 'contabilizate'. In ultima vreme, in mediul rural, se remarca o accentuare a pragmatismului relatiilor de tip social, pe fondul acutizarii unor dificultati. economice, concomitent cu emanciparea modului de viata.

Aceasta tendinta poate fi extrapolata in relatia de tip turistic, cu atat mai mult cu cat spatiul rural intra puternic in sfera cererii turistice, iar turistii devin tot mai exigenti in legatura cu calitatea produsului turistic oferit si, in consecinta, tot mai dispusi sa suporte financiar costul presupus de aceasta. Prin urmare, in mediul rural pot fi amenajate de catre satenii insisi (de preferinta), cu cheltuieli minime sau modeste, facilitati de cazare pentru turistii aflati in trecere sau in sejur. In conditiile demararii si functionarii unui sistem de cazare contra cost, implicatiile sale in plan economic pot fi notabile, atat la nivelul individual, cat si la cel al colectivitatii.

Nu este mai putin adevarat ca sansele de reusita si, mai ales, fiabilitatea acestor initiative sunt minime atunci cand ele survin sau fiinteaza in context izolat. In toate tarile cu traditie turistica rurala s-a procedat la o punere in loc a unui veritabil sistem turistic, de indata ce solicitarea pietei a devenit certa. Componentele de baza ale sistemului turistic (implicit la nivel rural) fiind patrimoniul, cazarea si vanzarea produsului, este evident ca initiativa punerii in sistem a facilitatilor de cazare nu poate veni exclusiv din partea detinatorilor potentiali - taranii - intrucat acestia nu au certitudinea vandabilitatii si nici priceperea de a elabora o reteta turistica completa (inclusiv reclama si vanzarea produsului). De aceea, pornind de la premisele influentei faste a activitatilor turistice asupra echilibrului socio-economic al mediului rural, este oportuna implicarea forurilor cu putere de decizie in domeniile legislatiei turistice, financiare, agricole, silvice s.a. pentru promovarea unor initiative de natura sa asigure demararea, stimularea si rentabilizarea turismului rural. Aceasta promovare trebuie dirijata, in primul rand, spre acordarea creditelor si a facilitatilor de rambursare acelor intreprinzatori rurali dispusi sa presteze activitate turistica, precum si spre sustinerea unor organisme sau organizatii care sa sustina din punct de vedere managerial fenomenul turistic rural.

Prezentam, in continuare, principalele modalitati de asigurare a cazarii turistice in mediul rural si cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca. Aceste elemente sunt, in general, adaptabile, indiferent de tipologia si localizarea asezarii rurale. Avand in vedere insemnatatea si oportunitatea edificarii unui sistem ierarhizat de organizare si coordonare a spatiului turistic rural, am selectat o serie de aspecte relevante, referitoare la experienta franceza, deosebit de reprezentativa in acest domeniu. Ele nu au menirea de a sugera cai de urmat, ci doar de a evidentia directii probabile de prospectiune necesare in vederea elaborarii unor modele adecvate conditiilor specifice ale ruralului romanesc. De altfel, evolutiile mai recente au condus la individualizarea acestor forme intr-o maniera adecvata, adaptata la cadrul edilitar, resursele specifice si traditiile diferitelor regiuni ale tarii noastre.

Principalele structuri de cazare (locuinte rurale) care functioneaza in spatiul rural sunt:

Resedinta (casa) rurala de vacanta

In literatura franceza, gite rural are semnificatia de adapost, loc de dormit rural.

Spatiile rurale de cazare pot fi constituite din imobile traditionale sau apartamente, independente, mobilate, situate in gospodaria proprietarului, in proximitatea acesteia sau a satului respectiv.

Ele pot consta in resedinte secundare sau in dependinte ale gospodariei rurale amenajate corespunzator. Inchiriate pe durate variabile de timp (anual, sezonier, saptamanal sau doar pentru sfarsitul de saptamana), resedintele rurale pot constitui un mijloc atractiv de petrecere a sejurului.

Cazarea in incinta gospodariilor rurale prezinta avantajul ca acestea sunt integrate, din punct de vedere socio-economic si cultural, in mediul satesc. Gradul de integrare in mediul rural depinde atat de calitatea spatiului oferit pentru locatie (traditional si tipic locului), cat si de calitatea primirii oferite de catre proprietari si de catre membrii comunitatii in general. Aceste elemente pot aduce satenilor un aport complementar la veniturile lor, provenit atat din inchirierea spatiului, cat si din valorificarea produselor gospodariei. La randul lor, turistii au posibilitatea petrecerii unor vacante relaxante avand garantia unei gazduiri rezonabile, la preturi moderate. Astfel, de ambele parti se contureaza perspectiva unei mai bune cunoasteri si intelegeri reciproce.

Calitatea mediului ambiant, calitatea imobilului si dotarile sale influenteaza in mod decisiv lungimea duratei de locatie; relativa independenta sau izolare a spatiului de inchiriat, existenta unei gradini, proximitatea unui loc de baie, existenta unei capacitati minimale de cazare sunt principalele criterii care pot asigura reusita.

Amenajarea in scop turistic a unei case taranesti poate raspunde adesea unor considerente de ordin patrimonial, aceasta fiind o modalitate de a restaura o cladire disponibila ale carei necesitati investitionale pot fi amortizate intr-o perioada de timp.

Pe de alta parte, amenajarea mai multor adaposturi familiale intr-o vatra rurala se poate constitui intr-o premisa a diversificarii cazarii, a consolidarii unor structuri apte de a realiza o primire corespunzatoare si implicit cucerirea unei clientele stabile.

Atragerea clientelei, primirea ei si comercializarea produsului turistic pot fi realizate printr-o unificare colectiva a resurselor si a initiativelor proprietarilor. In plus, concentrarea activitatilor genereaza perspective pentru realizarea in comun a unei infrastructuri mai costisitoare (amenajarea unor partii de schi, stranduri, mici acumulari de apa, terenuri de sport etc), intretinerea unei animatii mai intense si mai diversificate s.a

Amenajarea unei case taranesti, in scop turistic, nu implica investitii foarte mari. O cerinta generala a succesului este, in primul rand, conservarea caracterului rural traditional al cladirii, trasatura care poate coexista cu un legitim confort contemporan. Aceasta recomandare se refera atat le vechile locuinte neutilizate, cat si la dependintele lor: sura, grajdul si alte anexe pot deveni, cu investitii reduse si desigur, cu un plus de fantezie, dormitoare, sufragerii, sali de baie, garaje etc.

Este preferabil ca aspectul exterior sa fie cat mai putin modificat, pastrandu-se spiritul si armonia originala. In acest scop, se impune respectarea stilului arhitectonic consacrat al regiunii, utilizarea materialelor de constructie specifice acesteia (lemn, diferite tipuri de roci-andezite, gresii, calcar, travertin, piatra de rau s.a.), conservarea a tot ceea ce poate fi conservat: izvorul, fantana, treptele, pridvorul, acoperisul, feroneria, cuptorul de paine etc.

Un rol important il are amplasamentul resedintei, care trebuie sa fie ferit de orice sursa de poluare sau disconfort (sonora, noxe, fum, vibratii etc.) si sa asigure, pe cat posibil, o relativa independenta in accesul si circulatia oaspetilor.

Pentru amenajarea interioara trebuie procedat cu simplitate si cu bun simt, lasandu-se lucrurilor vocatia lor initiala. Autenticitatea trebuie cautata fara ca ea sa devina obsesiva, dar, in acelasi timp, nu trebuie ezitat asupra necesitatii de a fi 'modern' in cazul dotarilor aferente unor spatii in care dispensarea de modernitate este improprie si nelucrativa (bucatarie, baie etc).

In cazul unei conjuncturi extrem de favorabile (flux turistic intens, existenta unor elemente de certa atractie turistica s.a.) si a unor posibilitati investitionale mai substantiale, pot fi construite resedinte de vacanta noi, care trebuie proiectate deliberat pentru aceasta destinatie, situatie in care pot fi atinsi parametri functionali net superiori.

In functie de locul de amplasare si de destinatia lor, resedintele rurale pot asocia diferite functionalitati, precum:

. resedinte (adaposturi) de 'zapada'-situate in proximitatea unor terenuri favorabile pentru practicarea sporturilor de iarna (schi de pista, schi -fond, sanie s.a.);

. resedinte (adaposturi) de pescuit - situate in proximitatea locurilor de pescuit, amenajate special pentru cazarea pescarilor pasionati, in general de catre cei initiati si competenti, apti sa asigure 'logistic' si 'informational' succesul la care aspira toti pescarii. Ele trebuie sa ofere conditii pentru stocarea materialelor de pescuit, inchirierea acestora, prepararea pestelui etc;

. resedinte (adaposturi) de etapa - sau adaposturi rurale care, asa cum indica numele lor, sunt destinate sa primeasca turistii, in general nemotorizati, aflati in trecere spre obiective turistice situate in proximitate. Ele comporta existenta unor dormitoare, bucatarii, grupuri sanitare si pot fi situate si in afara vetrei.

A. LOCUINTA AGROTURISTICA

In construirea, amenajarea sau rearanjarea casei trebuie pastrat specificul local, arhaic si rural. Trebuie conservat interesul pentru conservarea civilizatiei trecutului. Din aceasta cauza specificul manifestat prin materiale de constructii, tehnologii de lucru, arhitectura, decoratiuni, mobilier, tesaturi, mestesugiri proprii, ocupatiile locale existente trebuie redescoperite, identificate si ferite de contaminarile aferente 'civilizatiei' oraselor.

Se cunoaste ca, in general, ceea ce este autentic este si simplu si functional. Din aceasta cauza citadinii (care exprima aproape intreaga cerere agroturistica) apreciaza si admira valorile satului traditional. Traiul aparent usor de la oras este platit cu stres, agitatie si poluare. Casa si gospodaria trebuie sa se integreze armonios in mediul natural fara sa atraga atentia trecatorului prin stridenta. Fatada si intrarea in casa trebuie amenajate si decorate cu gust in concordanta cu arhitectura locurilor, asigurandu-se o armonie intre vegetatie si constructiile din jur. Desi in cadrul gospodariilor si locuintelor este bine sa se mentina echipamentele traditionale necesare traiului si activitatilor specifice, trebuie introduse si componente ale confortului modern (de exemplu pentru grupul sanitar: apa calda, dus; la bucatarie: aragaz, frigider s.a.)

A.1 LOCUINTA AGROTURISTICA - DESCRIERE:

In cadrul gospodariilor, locuinta este o constructie formata din incaperi de locuit si dependinte separate din punct de vedere functional, cu intrare din strada sau din curte si care este destinata adapostirii omului in conditii civilizate.

In ansamblu agroturistic, gospodaria trebuie sa dispuna de posibilitatea accesului in locuinta, de cazare si alimentatie, de conditii igienico-sanitare, de mijloace de informare si alte elemente adiacente confortabile, care constituie o atractie pentru turisti. Conditia principala a unei ferme pentru a putea fi agroturistica este aceea ca locuinta sa dispuna de incaperi suficiente pentru propria familie si de capacitati suplimentare de cazare confortabile pentru turisti. Aceasta presupune pregatirea optima, pe cat posibil a spatiilor destinate turismului pe intreg parcursul anului, in cadrul locuintei familiale.

Locuinta agroturistica trebuie sa dispuna de urmatoarele incaperi destinate turistilor:

1. Un hol la intrare in locuinta in care sa fie primiti turistii

2. Camere de dormit pentru turisti

Sufrageria

4. Bucataria (in cazul in care turistii opteaza pentru prepararea resurselor)

5. Grupul igienico-sanitar pentru turisti

Ergonomia concepe modalitatea de dimensionare a mobilierului , a obiectelor, precum si folosirea acestora pe plan vertical si orizontal la scara umana, asigurand diverse legaturi/mijloace intre omul turist si datoriile necesare odihnei si recrearii. Toate acestea se subordoneaza posibilitatilor si comportamentelor umane pentru a permite o pozitie normala, odihnitoare, un minim de deplasari, evitarea miscarii incomode si de prisos in timpul sederii turistilor (atat pentru turisti cat si pentru gazda).

I. Holul de primire a turistilor

Holul reprezinta incaperea care face legatura cu intrarea in locuinta si in care sunt intampinati si primiti turistii in ferma agroturistica. Valoarea de confort fizic si neuropsihic al holului unei ferme agroturistice este data de urmatoarele elemente:

a) dimensiunea suprafetei holului trebuie sa fie 8 - 15 m in functie de numarul camerelor si locurilor de cazare

b) schema cromatica a holului trebuie sa creeze senzatia de intimitate, ospitalitate si sa invite in ambianta locuintei prin culorile vesele utilizate in interior, cum ar fi, de exemplu:

. peretii: culoare verde, galben sau orange, culori naturale

. tavanele: galben deschis

. podeaua: cu mocheta mozaic sau linoleum de culoare verde sau orange

. mobila: de stejar, sau fara tapiterie si accesorii, obiecte de stejar (suporturi, figurine) si plante cu frunze mari.

Dotarea cu mobilier trebuie sa fie in functie de spatiu si de functionalitatea acestora, cuprinzand: masa-birou, fotolii si / sau canapea, masuta si oglinda, televizor, radio, telefon, etajera pentru chei, corespondenta, presa, alte obiecte si echipamente.

Iluminatul poate fi natural prin ferestre si artificial, recomandandu-se iluminatul cu lampa suspendata de centrul plafonului dirijarea luminii facandu-se de sus in jos sau indirect cu proiectarea razelor spre plafon atunci cand tavanul este alb sau deschis la culoare.

Microclimatul: temperatura interioara in timpul verii poate fi naturala, iar in timpul iernii de cel putin 18 s C, prin utilizarea instalatiilor sigure de incalzit. Umiditatea trebuie sa se incadreze in limitele celei exterioare, iar aerisirea poate fi realizata natural prin deschiderea ferestrelor si a usilor.

Zgomotul trebuie sa fie redus iar, in general, fermele agricole trebuie sa fie amplasate in asa fel incat sa fie ferite de surse de zgomot si vibratii ce ar putea deranja turistii. Cu toate acestea holul unei ferme agroturistice este expus atat zgomotelor exterioare cat si interioare, si din aceasta cauza este necesara de cele mai multe ori izolare fonica.

Amenajarea functionala si placuta a holului asigura ambianta ospitaliera si primitoare pentru turisti atragandu-i pe acestia in fermele agroturistice.

II. Camera de cazare pentru turisti

Spre deosebire de camera de zi, de sufragerie sau de dormitorul familiei care, de regula, au functia de sine statatoare, bine diferentiate, camera de cazare din unitatea agroturistica este multifunctionala, oferind:

- odihna turistilor pe timp de noapte si zi

- luarea mesei in camera (doar uneori)

- desfasurarea unor activitati diverse (intalniri de afaceri, jocuri recreative, primirea de vizite etc.).

Valoarea de confort a ambiantei psihice a camerei de cazare e data de urmatoarele elemente:

- Dimensiunea suprafetei camerei de cazare care este in functie de numarul de paturi astfel pentru o persoana ergonomia recomanda o suprafata minima se 7-8m / turist, 10-12 m pentru 2 turisti s.a.m.d..

Spatiul si mobilierul trebuie sa corespunda functiilor camerei de cazare, respectiv de odihna a turistilor, celelalte functii fiind subsidiare. Pentru o camera de 2 paturi se recomanda urmatoarele:

Felul mobil. Numarul de persoane Spatiul necesar pt. mobilier

Pat cu saltea

Noptiera

Dulap

Scaun

Masa

- Schema cromatica a camerelor de cazare trebuie sa asigure conditiile de odihna si confort optime pentru turisti de ex: peretii pot fi roz sau de culoarea afinului, tavanul alb; pardoseala - acoperita total/partial cu covoare sau mochete cu motive florale; perdelele- transparente cu flori mari, odihnitoare; accesorii - tablouri cu motive florale

- Iluminatul - natural sau artificial , discret si placut recomandandu-se sursa de lumina si la pat si la toaleta.

- Zgomotul - camera de odihna trebuie sa fie ferita de sursele de zgomot in acest scop contribuind, pe langa partea estetica si functionala si covoarele, tapiteriile din camera.

- Microclimatul - aerisirea realizata prin deschiderea ferestrelor este necesara, temperatura trebuie sa fie min. 18s C, incalzirea putandu-se face cu soba de teracota, incalzire proprie prin calorifer, alte sisteme.

Din punct de vedere ergonomic, in camera de cazare trebuie asigurat si spatiul necesar miscarii corpului omenesc pentru deplasare si pentru executarea diferitelor activitati de catre turisti, cat si de catre personalul de intretinere a curateniei. Astfel spatiul necesar miscarii corpului omenesc in camera de cazare este redat in tabelul urmator:

Denumirea spatiului distanta (cm)

Spatiul de trecere intre dulap si pat 70 cm

Spatiul pentru imbracat necesar turistilor 120/120 cm

Spatiu in fata oglinzii in picioare 115 cm

Spatiu pentru aranjat parul 100 cm

Spatiu pentru curatenie in pozitie aplecat 120 cm

Pentru membrii familiei din ferma agroturistica trebuie asigurat spatiul necesar de munca si locuit in functie de :

- forma de servire a turistilor, modul si directia de deplasare,

- diferitele pozitii ale corpului pentru exercitarea unor activitati

- distributia pe orizontala si verticala in planul miscarilor

- suprafata ocupata de mobilier

- evitarea incomodarii reciproce.

III. Grupul sanitar

Conditia esentiala in ceea ce priveste grupul igienico-sanitar, este ca acesta sa fie destinat in exclusivitate turistilor.

In ferma agroturistica, desi normativele privind conditiile relativ modeste, trebuie ca grupurile sanitare sa fie amenajate confortabil, raspunzand cerintei de intretinere a igienei si sanatatii individuale a fiecarui turist .

Oaspetilor le face placere sa gaseasca un confort asemanator cu cel de acasa si anume: apa calda, cada, dus, WC, totul, daca se poate, in faianta si gresie si chiar cu dezodorizante pentru improspatarea aerului.

Grupul sanitar poate servi unei singure camere sau mai multora. In acest din urma caz, accesul catre grupul sanitar nu se va face din sufragerie sau bucatarie. In cazul existentei grupului sanitar folosit atat de turisti cat si de gazde, trebuie evitata situatia lasarii de obiecte personale (prosoape, rufe ale gazdelor) in cadrul acestor spatii. Este indicat, acolo unde este posibil, ca aductiunea apei din fantana sa se faca cu ajutorul unei pompe, iar incalzirea acesteia sa fie realizata cu boiler; necesarul de apa calda este de aproximativ 40 de litri pe zi pe persoana. In absenta unui grup sanitar complet, se poate dota o mica incapere cu spalator, rezervoare de apa cu robinet; in ultima instanta aceeasi instalatie poate fi plasata in camera de dormit sau in curte, cu conditia ca acest loc sa fie pe cat posibil ferit de ochii trecatorilor.

Oglinda trebuie fixata la o inaltime corespunzatoare, iar vasul WC trebuie spalat cu regularitate si dezinfectat.

In functie de cerinte turistilor li se pot asigura conditii si materiale pentru spalatul, uscatul, calcatul lenjeriei sau se poate prelua efectuarea acestor servicii de catre gazde. In oricare dintre aceste situatii, echipamentele electrocasnice trebuie sa fie bine intretinute.

In absenta canalizarii, apa de la grupul sanitar precum si de la spalatul din bucatarie va trebui colectata intr-un bazin special amenajat.

IV. Sufrageria

Ferma agroturistica trebuie sa dispuna de spatiu pentru luarea mesei dotat cu: mese, scaune, servicii de masa etc.

Din punct de vedere ergonomic, o sufragerie trebuie sa asigure usurinta in miscare, un flux optim de persoane, obiecte si materiale precum si o servire civilizata a turistilor. Pentru determinarea spatiului in sala de luare a mesei si pentru stabilirea numarului de locuri la mese, se au in vedere urmatoarele: spatiul ocupat de o persoana la masa, distanta optima dintre persoane; distanta medie dintre mese; spatiul necesar circularii turistilor si a membrilor din familie fara a se incomoda reciproc.

V. Bucataria

Acest spatiu trebuie sa asigure conditii pentru ca masa sa fie pregatita corespunzator pentru toti musafirii, iar daca acestia doresc, sa li se permita utilizarea acestei incaperi.

Bucataria va trebui sa fie prevazuta cu: masina se gatit, vase de bucatarie si vesela pentru gatit precum si frigider eventual lada frigorifica pentru pastrarea produselor.

Vasele de bucatarie trebuie sa fie in buna stare si in cantitate suficienta, iar tacamurile sa fie din inox.

In cazul bucatariei folosite si de turisti, acesta va trebui sa fie dotata cu aragaz sau plita electrica, 2-4 oale de bucatarie, vesela si tacamuri.

Spalatorul din bucatarie trebuie sa fie pe cat posibil curat, sa aiba apa calda, cu bazin separat pentru clatit, putand fi folosit si de catre gazde, caz in care gospodina casei va trebui sa spele vasele de bucatarie, indiferent cine le-a folosit.

Peretii si dusumeaua bucatariei trebuie sa fie bine intretinute si curate, iar gunoiul trebuie indepartat cat mai rapid. Unele gospodarii pot avea amenajata bucatarii de vara, iar servirea mesei va putea fi facuta fie atat in incaperile speciale de servire a mesei, cat si in spatii amenajate pentru luarea mesei in aer liber.

Camerele de oaspeti (chambres d'hotes, chambres meublees).

Locuintele rurale pot fi amenajate si la scara mai mica, in spatiul locativ al gospodariei taranesti, sub forma camerelor de oaspeti. Aceasta formula este destinata in special pentru turistii de pasaj, gazduiti pentru perioade relativ scurte de timp. Oferirea mesei este posibila, dar nu obligatorie. Evident, includerea mesei poate contribui la sporirea rentabilitatii si la intarirea fidelitatii clientelei, mai ales in cazul in care hrana oferita este preparata in conformitate cu traditia locului respectiv.

Formula camerelor de oaspeti necesita un plus de efort pentru comercializare si intretinere cotidiana, insa prezinta avantajul ca este o formula mai putin costisitoare si mai usor de transpus in realitate. La fel ca si in cazul resedintelor rurale, camerele de oaspeti trebuie sa dispuna de conditii de confort si igiena corespunzatoare, sisteme de incalzire practice si eficiente. Mobilierul nu trebuie sa aiba neaparat virtuti artistice, insa trebuie sa fie functional (confortabil, incapator, usor de utilizat), in perfecta stare de curatenie (inclusiv saltelele si lenjeria de pat). Camera trebuie sa fie suficient de incapatoare, finisata si decorata cu materiale usor de curatat, care nu retin praful, bine iluminata (natural si artificial), prevazuta cu posibilitati de protejare (obloane, rulouri, jaluzele, draperii).

In general, trebuie asigurata o ambianta calda, autentica, conferita, pe cat posibil, de elemente decorative traditionale (mobilier specific, semineu, cergi si cuverturi artizanale, ceramica populara s.a.). Trebuie evitata amplasarea obiectelor de tip kitsch - indiferent de forma lor si a celor cu utilitate sau semnificatie strict personala sau familiala. Pot fi prevazute aparate audio-vizuale, eventual ele pot fi amplasate in spatiile comune sau oferite la cerere.

In cazul in care intr-o casa sunt amenajate mai multe camere, ele trebuie sa fie izolate din punct de vedere fonic, sa posede intrare separata, iar dependintele comune (salonul pentru servirea mesei, baia etc.) sa satisfaca cerintele sanitare si gradul de solicitare.

Fermele de sejur (pensiuni agroturistice)

Pot fi constituite din gospodarii taranesti sau ferme, cu conditia ca ele sa fie bine articulate si puternice din punct de vedere economic. Aceasta formula ofera un ansamblu de prestatii complementare: cazare, asigurarea mesei, posibilitati de distractie si recreere. Acestea din urma pot fi oferite in ferma sau in proximitate. Oferind o activitate eterogena si complexa, fermele pot satisface o clientela mai numeroasa, cu conditia sa dispuna de cazare si hrana de calitate dar si de posibilitati atractive de recreere intr-un mediu diversificat. Personalizarea primirii, ambianta familiala, masa servita pe baza produselor fermei, preparata conform traditiei gastronomice locale sunt, de asemenea, avantaje importante.

Asigurarea functionalitatii unei ferme de sejur necesita un nivel ridicat de profesionalism si, in plus, o dificultate importanta o constituie armonizarea dintre activitatile de fond si cele de factura turistica, in conditiile in care activitatea economica principala ramane, oricum, cea agricola. O modalitate de diminuare a dificultatilor o poate constitui specializarea fermei in sustinerea preferentiala a anumitor tipuri de activitati. Astfel, ele pot functiona ca

- hanuri satesti (ferme auberge), atunci cand fermele se limiteaza doar la servicii de servire a mesei (asigurata din resurse proprii)

- ferme ecvestre (ferme equestre), care ofera posibilitati pentru practicarea calariei s.a.

Evident, functionalitatea acestora este dependenta de posibilitatea de asigurare a cazarii sau pensiunii, in proximitate. In situatiile ideale, toate aceste servicii pot fi oferite si chiar suplimentate cu oferte complementare.

Hotelurile fi motelurile rurale (logis).

In mediul rural, hotelurile si motelurile sunt relativ putine si sunt amplasate cu predilectie pe drumurile de interes national, cel mai adesea in proximitatea unor obiective de interes turistic si in punctele de convergenta rutiera. Ele satisfac in special turismul de pasaj si se caracterizeaza printr-un nivel anost al dotarii tehnice si al serviciilor prestate, de obicei, in maniera ofertei citadine.

In conditiile microprivatizarii, acestea pot deveni centre de polarizare pentru turismul local, in conditiile in care s-ar optimiza relatia oferta-pret si, mai ales, s-ar impune in circulatia turistica prin produse locale traditionale, promovate eficient prin mediile de informare turistica.

Pot fi avute in vedere si modalitati de implementare a unor noi capacitati de cazare prin investitii ale comunitatii locale sau prin subventii, dupa modelele aplicate cu succes si in alte tari. Neindoielnic, aceasta alternativa implica existenta prealabila a unor elemente forte de atractivitate turistica, elaborarea unor studii temeinice de fezabilitate si punerea in practica a unui sistem eficient de gestionare a investitiei.

Campingurile si campingurile de caravane - (camping, camping caravanning)

Sunt preferate adeseori de catre turisti, intrucat ofera un contact sporit cu natura, acceptat chiar in conditiile unui confort mai scazut. Camparea este posibila, cel mai adesea, prin consimtamantul proprietarului terenului sau al celui care il administreaza, cu conditia sa fie respectate regulile de securitate si de salubritate publica. Desigur, se poate percepe si o taxa de campare, in cazul terenurilor cu pozitii privilegiate, prin amplasare sau prin continut (peisaj, servicii oferite, dotari etc). Acest fapt presupune amenajarea unui camping cu administrare privata sau comunala, ceea ce presupune o investitie relativ redusa, dar care poate aduce venituri notabile in zonele cu flux turistic intens.

Amenajarea consta, in principal, in delimitarea si ingradirea terenului, parcelarea acestuia in amplasamente pentru corturi si dotarea sa cu echipamentele sanitare minime.

Amplasarea campingurilor se realizeaza cu acordul autoritatilor locale si trebuie sa respecte o serie de reguli referitoare la limitarea capacitatilor si asigurarea unei suprafete minime pentru fiecare amplasament. Pentru a fi rentabile, aceste formule implica o fluenta turistica notabila. Dupa locul de amplasare si dupa dotarile specifice, pot fi avute in vedere diverse modalitati de realizare.

. campingurile in mediu natural - sunt amplasate pe terenuri cu suprafete mai mari, aflate in stare naturala sau putin modificata, comportand echipamente sanitare lejere. Ele se localizeaza, de regula, la periferia vetrei sau chiar la distante apreciabile de aceasta (cazul campingurilor situate in zonele montane, pe terenuri private sau comunale);

. campingurile de ferma - sunt situate in incinta gospodariilor taranesti sau pe terenurile din proximitatea acestora. Ele permit si accesul turistilor echipati cu rulote sau caravane si prezinta avantajul ca inlesnesc valorificarea produselor specifice fermei, prin vanzari directe sau servirea mesei. Este indicat ca ele sa posede, pe langa indispensabilele cerinte sanitare, surse de apa si electricitate, si alte facilitati precum spatii de joc, sala de activitati sau chiar diverse forme de animatie organizate de proprietar sau administrator.

Satele de vacanta - (village de vacances)

Pot fi amenajate de sine statator sau in conexiune cu campingurile, prin amplasarea unor facilitati lejere de habitat: casute, cabane etc. Ele necesita asigurarea acelorasi cerinte de spatiu, dotari sanitare, salubrizare, insa, in plus, mentinerea functionalitatii lor este mult mai laborioasa si mai costisitoare. Ele se preteaza pentru zonele cu circulatie turistica foarte intensa .

Structuri rurale de primire in Romania

In tara noastra, evolutia sistemul de cazare rurala s-a concretizat, in linii generale, sub forma structurilor de cazare prezentate anterior, predominante fiind camerele de oaspeti amenajate in locuinta proprietarului si resedintele de vacanta amenajate in cladiri independente.

Sub aspect functional, determinat de natura serviciilor asigurate, se disting:

. gospodaria agroturistica de cazare, organizata si dotata corespunzator pentru asigurarea cazarii si servirea micului dejun;

. gospodaria agroturistica de cazare si sejur, care poate oferi cazare si pensiune completa;

. gospodaria agroturistica de cazare si sejur pentru copii, organizata si dotata pentru a oferi copiilor si insotitorilor acestora (pe langa cazare si pensiune completa) preparate obtinute in gospodaria proprie, in proportie de peste 50%;

. fermele agroturistice, care ofera cazare, pensiune completa, servicii suplimentare si isi asigura o parte din venituri din activitatea turistica.

Din punct de vedere juridic, sunt atestate doua forme de structuri turistice, distinse independent de modul in care sunt dispuse spatiile de cazare, diferentiate doar dupa capacitatea de cazare si aportul gospodariei in asigurarea serviciilor de servire a mesei:

. pensiunile turistice sunt structuri turistice cu o capacitate de cazare de pana la 20 de camere, functionand in locuintele cetatenilor sau in cladiri independente, care asigura in spatii special amenajate cazarea turistilor si conditii de pregatire si servire a mesei;

. pensiunile agroturistice sunt pensiunile turistice care asigura o parte din alimentatia turistilor cu produse proaspete, din productia proprie.

5.2. Valorificarea produselor gospodariei rurale.

Produsele specifice gospodariei rurale pot fi valorificate prin mijlocirea turismului atat pe cale indirecta cat si pe cale directa. Ambele variante pot genera cresterea rentabilitatii activitatii turistice precum si impunerea sentimentului de satisfactie pentru calitatea prestatiei, aspecte care pot reprezenta, la randul lor, premise favorabile pentru extinderea acestei activitati.

b.1. Surse locale de hrana pentru turisti

Asigurarea produselor agro-zootehnice alimentare biologice pentru nevoile proprii ale familiei si pentru turisti reprezinta temeiul activitatii productiei animale si vegetale pentru o gospodarie agroturistica. In general in zonele rurale si in special in cele de munte, pot fi intalnite urmatoarele surse de hrana:

a) Surse din productia zootehnica bazata pe cresterea animalelor in gospodariile populatiei. Astfel, proprietatea fermelor se pot ocupa cu: cresterea ovinelor, bovinelor si porcinelor, pasarilor de curte si animalelor mici.

b) Surse din productia vegetala. Desi zona montana este mai putin propice pentru cultura plantelor de camp din cauza climei foarte reci, a umiditatii crescute si a vanturilor, totusi prin aplicarea unor masuri agrotehnice, se pot obtine importante cantitati in productia vegetala, inclusiv de cereale. O importanta aparte o are cultura legumelor (cartof, ceapa, radacinoase, verdeturi), multe din acestea realizate prin culturi protejate, dar si pomicultura.

c) Surse din padurile montane: fructe de afine, mure, zmeura, mugurii de brad, diferite specii de ciuperci comestibile, dar si specii de vanat si peste din apele de munte si din helestee.

d) Surse melifere: produse din activitate de apicultura (miere, propolis, laptisor, etc).

e) Surse de bauturi: apa din fantani si de izvor de munte, apele minerale (unele zone) toate oferite de cele mai multe cazuri, in mod gratuit, de catre natura.

Sursele de hrana provin din natura locala, au in general, valoare nutritiva ridicata, sunt nepoluate, fapt pentru care sunt apreciate de turistii romani si straini.

Pot fi avute in vedere urmatoarele modalitati de valorificare: servirea mesei in cadrul gospodariei; vanzarea produselor proaspete din gospodarie; degustarea produselor in cadrul fermei.

Servirea mesei constituie, in majoritatea cazurilor, o activitate complementara celei de cazare si are avantajul ca, pe langa rentabilizarea sensibila a activitatii turistice, contribuie la fidelizarea clientelei.

Servirea mesei este destinata clientilor pensiunilor turistice si agroturistice, campingurilor de ferma, satelor de vacanta etc. Aceasta prestatie nu trebuie confundata sau asimilata cu cea specifica restaurantului sau motelului, intrucat posibilitatea de a servi masa este oferita doar persoanelor care sunt gazduite.

Masa poate fi servita turistilor fie permanent, conform clauzelor de locatie, fie ocazional, pentru instaurarea unei atmosfere agreabile. Pe langa cerintele de ordin gastronomic, ea trebuie sa confirme traditia de ospitalitate specifica casei si regiunii respective, sa permita instaurarea unui contact apropiat intre gazda si oaspeti, aspect favorizat de ambianta calduroasa, mobilierul original si de sentimentele generate de accesul intr-un mediu autentic si prietenos.

Fara indoiala, aceasta activitate necesita disponibilitati tehnice si organizatorice sporite. Bucataria trebuie dotata cu o gama larga de aparate casnice si electrocasnice, vase de bucatarie si vesela conform necesarului, si in perfecta stare de curatenie. Vesela si tacamurile trebuie sa fie sub forma de seturi omogene, aliate in deplina integritate (neciobite, nefisurate). In functie de posibilitati, este recomandabila amenajarea unei bucatarii., destinata exclusiv folosintei oaspetilor, dotata cu masina de gatit, vase de bucatarie, vesela si tacamuri.

Servirea mesei se asigura, de regula, in sufragerie sau eventual in alte spatii (de ex. terase special amenajate) sau chiar in aer liber. Mobilierul destinat acestui serviciu trebuie sa fie adecvat solicitarilor (una sau mai multe mese mari, scaune tapitate etc.) si desigur, trebuie acordata atentie aranjarii mesei si servirii produselor conform normelor consacrate.

Fiind vorba de o vanzare de produse alimentare, este obligatorie respectarea unor anumite reguli, in special de natura sanitara si fiscala (in masura in care acestea din urma sunt reglementate). Prin urmare, trebuie solicitat concursul serviciilor sanitare care pot oferi sugestii de amenajare si trebuie sa avizeze functionarea localurilor utilizate in acest scop.

In general, trebuie urmarite cu maxima exigenta asigurarea facilitatilor tehnice de baza (apa curenta, canalizare, pardoseli si pereti usor lavabili), organizarea spatiului destinat acestei activitati (bucataria in proximitatea salii de servit masa, amplasarea acestor incaperi la distante suficient de mari fata de pubele, toalete, adaposturi de animale), starea ireprosabila de curatenie a incaperilor destinate pregatirii si servirii mesei si respectarea fara cusur a normelor de igiena individuala.

Este preferabil ca materia prima utilizata la prepararea mancarurilor sa provina, in cea mai mare parte, din propria gospodarie, putand fi completata, la nevoie, cu sprijinul furnizorilor locali. In ambele cazuri este important ca turistul sa aiba certitudinea ca produsele oferite sunt autentice, in sensul obtinerii lor prin procedeele specifice agriculturii ecologice si ca prepararea lor s-a efectuat dupa retete care exclud procesarea de tip industrial. Asigurarea unor meniuri diverse, traditionale tot timpul anului impune prevederea unor stocuri necesare in perioadele critice (conserve de fructe, legume, semipreparate din came, bauturi traditionale etc.)

Atentie considerabila trebuie acordata respectarii reglementarilor legale cu privire la controlul starii de sanatate a animalelor sacrificate, a termenelor de garantie pentru consumul produselor alimentare si a normelor de igiena necesare in cadrul proceselor de preparare a acestora.

Exista situatii in care servirea mesei nu este o activitate complementara celei de cazare a turistilor, caz in care ea se poate amenaja.

In primul rand, o pondere importanta este detinuta de puterea economica a producatorului. Prestarea unei activitati complexe si de prestigiu necesita investitii financiare mai mari.

In al doilea rand, ratiunea acestora este motivata doar atunci cand forurile publice interesate de economia rurala (Ministerele Agriculturii. Turismului, Mediului s.a.) isi dau concursul pentru o politica corelata, menita sa asigure cadrul necesar, din punct de vedere legislativ si financiar, pentru valorificarea optima a tuturor tipurilor de resurse existente in spatiul rural, in concordanta cu dezideratele comunitatilor rurale si cu premisele lor reale de dezvoltare. Constituirea de organizatii profesionale ale producatorilor agricoli reprezinta o modalitate eficienta care vine tocmai in intampinarea acestei necesitati.

Alimentatia in ferma agroturistica

a. Modul de pregatire si servire a mesei

Traditii culinare

Este indicat ca in pregatirea si servirea mesei sa se acorde atentie traditiilor culinare care pot constitui un punct de atractie pentru turisti, acestia fiind dornici sa experimenteze aspecte cat mai diverse fata de traiul lor cotidian. Multi turisti aleg destinatia turistica in functie de oferta gastronomica (atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ). Pentru a intelege mai bine principalele elemente de atractivitate catre diferite regiuni, vom prezenta in continuare cateva caracteristici recunoscute, apreciate si cautate de oaspeti in meniurile oferite pe principalele zone din tara noastra.

Se considera ca in Moldova se pregatesc mancaruri care necesita o realizare laborioasa. Specifice sunt borsurile cu smantana, sosuri usoare, fara faina sau cu foarte putina faina. Frecvent utilizata este: carnea de pasare, iar vanatul este apreciat in mod deosebit. La capitolul desert zona este renumita pentru placinte, cozonaci, dulceturi, alivenci.

Mancarurile dobrogene sunt satioase si gustoase desi pregatirea este simpla (friptura la protap, ciorba de peste, ciorba de oaie cu leustean, etc) iar gastronomia in aceasta zona se bazeaza pe carne de oaie, peste, vanat. Specifica este si placinta dobrogeana, preparata cu dovleac, branza de oi si servita cu iaurt. Influenta orientala a adaugat la mancarurile autohtone si alte preparate cum ar fi: mancaruri cu orez, deserturi foarte dulci, imbibate in siropuri concentrate, prajituri cu stafide si rahat s.a.

In Muntenia datorita influentei bucatariei franceze, preparatele au un gust delicat si o prezentare rafinata. Pe langa ciorbele cu carne sau de legume, se consuma mancaruri simple din legume, mancaruri din carne tocata, budinci de legume, dulciuri din aluaturi fine, etc. influenta orientala a adaugat si alte specialitati: ciulama, musaca, etc.

In Oltenia - mancarurile se caracterizeaza printr-o condimentare excesiva, modul de pregatire fiind simplu, prin fierbere. Masa de dimineata este foarte usoara, pe baza de legume si verdeturi, pranzul fiind mai costisitor. In aceasta zona nu se consuma prea multa carne, apreciata fiind: saramura de pui, condimentata cu ardei iute si mult usturoi, insotita de mamaliguta. Un alt preparat frecvent: pestele pregatit divers insa specialitatea recunoscuta ramanand prazul, consumat natural sau preparat la aproape toate mesele.

In Ardeal sunt cunoscute sosurile si garniturile dulci din fructe, sosurile grase preparate cu faina din abundenta si supele cu rantas. Bulionul este inlocuit adesea cu boi de ardei dulce, iar in mancaruri predomina mancarea de porc, grasimea preferata pentru gatit, untura de porc sau unsoarea. Bucataria ardeleneasca are influente maghiare concretizate in mancaruri cum ar fi: papricasul, gulasul s.a. iar bautura preferata este palinca.

In Banat condimentarea se face in special cu plante aromatice, grasimea preferata cea de porc, iar smantana este frecvent folosita.

Deci caracteristicile mai sus mentionate sunt caracteristice pentru intreaga regiune de referinta, totusi, la nivel local pot fi verificate multe particularitati gastronomice, ce trebuie valorificate de catre intreprinzatorii turismului local.

Pregatirea mesei

Indiferent daca va fi inclus sau nu in tarifele de cazare, micul dejun trebuie sa fie consistent, cu bauturi calde (ceai, lapte, cafea, cacao) si produse consistente (branza, oua fierte, salamuri, unt, dulceata).

La pranz sau la cina meniul va cuprinde 3 sau 4 feluri de mancare plus batura, astfel schema unei asemenea tip de mese va arata astfel: la inceput o gustare rece, apoi la pranz supa, ciorba sau bors, felul principal eventual cu salata sau muraturi, iar la desert dulciuri de casa sau fructe.

Ca bauturi: tuica (inainte de masa) si un litru de vin la trei persoane in timpul mesei.

Felurile pentru pranz si cina vor fi schimbate de la o zi la alta si de la pranz la cina, stabilirea felurilor pentru pranz se poate stabili consultand oaspetii, tot atunci fixand si numarul celor care doresc sa ia masa de pranz. Este bine ca stabilirea meniului si a numarului de portii pentru toata ziua sa se faca in seara precedenta. Nu este obligatoriu ca mancarurile sa aiba carne, ci dimpotriva este bine sa se poata oferi meniuri vegetariene sau de post celor interesati.

In general, trebuie dovedita fantezie in alternanta felurilor de mancare, fiind totusi necesar sa se aiba in vedere o apropiere fata de modul obisnuit de a gati in propria familie. Foarte important este sa nu se lase impresia ca gazdele vor sa faca economie pe socoteala turistilor. Practic, cu cat mancarea este mai atent pregatita cu atat pretul cerut poate fi mai mare.

Pregatirea si consumarea produselor alimentare de baza (carne, legume, fructe) trebuie facuta cu atentie pentru a evita furnizare mancarurilor contaminate cu diferiti agenti patologici ai mancarurilor alterate, sau neigenic preparate. In conditiile in care turistii vor sa participe direct la prepararea hranei, trebuie:

- sa li se asigure produse alimentare de baza, pe cat posibil proaspete

- sa fie supravegheati si ajutati pe cat se poate de subtil, in vederea prepararii bucatelor. In cazul meselor servite in natura, este necesara existenta dotarilor specifice pentru preparate in astfel de conditii: gratare, protap etc.

Servirea oaspetilor

Masa poate fi servita intr-un spatiu comun, in camerele de cazare sau in aer liber, in functie de conditiile fermei sau de preferintele turistilor.

In servirea mesei trebuie respectate cateva reguli de baza si anume: fata de masa sa fie din material textil, farfuriile sa fie din portelan, faianta sau lut, tacamurile din inox, sa existe pahare, servetele etc. pe masa trebuie sa existe cafea sau cana cu apa proaspata. Farfuriile si tacamurile trebuie schimbate dupa fiecare fel, pentru fiecare oaspete, trebuie sa fie o farfurie intinsa, mare (farfurie suport) care va ramane pana la sfarsitul mesei si va proteja fata de masa. Tacamurile se aseaza pe masa, paharul de apa se aseaza in fata farfuriei, in centru, servetelul se pliaza in triunghi si se introduce sub furculita, cosul de paine acoperit cu un servetel alb de panza, se aseaza in centrul mesei alaturi de cana cu apa, solnita si eventual vaza cu flori.

Pentru micul dejun, se va utiliza o farfurie mica, asezata pe farfuria suport sau pe fata de masa, iar, in dreapta cutitului va fi asezata cana de ceai cu farfuria sub ea.

Pentru gusturile reci, produsele vor fi triate astfel incat fiecare bucata in parte sa fie luata cu furculita si sa fie asezata estetic pe toata suprafata platoului, in cantitate suficienta in raport cu numarul turistilor de la masa. Oaspetii vor fi consultati in legatura cu optiunea lor pentru lapte sau ceai, ordinea de servire va fi: copiii in primul rand, apoi doamnele si in cele din urma domnii.

Asezarea farfuriei cu produse se va face in fata fiecarui oaspete prin spate si dreapta sa. In acest scop pozitia mesei trebuie sa permita accesul catre fiecare oaspete.

Trebuie sa existe posibilitatea suplimentarii produselor oferite. Atunci cand are loc manuirea obiectelor de servire, tacamurile se prind cu trei degete de mijloc, iar paharele se prind de la baza, indiferent daca au picior sau nu.

Daca oaspetii intarzie dupa luarea mesei si nu s-au ridicat, trebuie sa se ridice tot ceea ce nu implica un consum imediat; totodata se va sterge cu un servetel curat de panza suprafata mesei.

Debarasarea ca si servirea, se fac prin partea dreapta a oaspetelui. Exista o exceptie la servirea si debarasarea mesei, in caz ca furculita si servetelul aflate in stanga oaspetelui vor fi stranse pe aceeasi parte.

In general membrii familiei, gazdele iau masa separat. La masa de pranz si cina, pe langa regulile enuntate mai sus apar particularitati cum ar fi: servirea supei, ciorbei, borsului cu un castron aflat in mijlocul mesei (cu polonic), asezarea felului principal in farfurie in bucatarie, aducerea salatei inaintea meniului principal (intr-o farfurie mica in stanga clientului); desertul poate fi servit individual sau pe un platou comun.

b. Vanzarea produselor proaspete

Cumparaturile de produse agroalimentare din sat, de la producatori, prezinta un mare interes pentru oaspeti, indiferent de natura produselor. Oaspetii trebuie convinsi ca aceste produse sunt mai bune, mai proaspete, sunt biologice, nu contin coloranti si conservanti. Poate fi asigurata de catre producatori degustarea produselor inainte de cumparare. Astfel, pot fi vandute produse alimentare animale sau vegetale (carne, oua, vin, bauturi) sau produse nealimentare obtinute in ferma respectiva: fire de lana si piese de imbracaminte crosetate, articole de lana, cuverturi, produse artizanale etc.

Pentru ca produsele sa fie susceptibile vanzarii, este necesar ca ele sa fie obtinute in conditii igienice, cu conditia de preluare, ambalare si vanzare ca sa garanteze mentinerea calitatii initiale.