Mecanismul de orientare si formare a fluxurilor turistice

Piata turismului european

Turismul intern si i/n al RO

1. Mecanismul de orientare si formare a fluxurilor turistice

In concordanta cu tendintele inregistrate in dinamica si structura circulatiei turismului i/n, se poate aprecia ca turismul emitator se concentreaza intr-un numar relativ redus de tari, situate pe o treapta superioara de dezvoltare, in timp ce aria de raspandire a turismului de receptie este mult mai larga, cuprinzand atat tari cu o economie dezvoltata, cat si tari in curs de dezvoltare. Desi numarul statelor receptoare este sensibil mai mare, putem vorbi despre o specializare a tarilor in acest domeniu. Specializarea in turism - exprimata prin pozitia puternica a acestei ramuri in structura economiei anumitor tari - este determinata de existenta unei oferte atractive si a unei industrii turistice performante. Este cazul tarilor dezvoltate din Europa (FRA, SPA, ITA, AUT, SWI, GER, UK), si din America de N (SUA, CAN), care se constituie in principalii generatori si receptori ai fluxurilor turistice i/n.

Un flux turistic este reprezentat de "un numar de persoane care circula intre un bazin de cerere si unul de oferta". Bazinele de cerere sunt de regula tarile dezvoltate economic, ce ofera cetatenilor lor posibilitatea de a efectua calatorii i/n; ele se mai numesc si tari importatoare de turism, intrucat calatoriile rezidentilor in afara granitelor presupun cheltuieli valutare. Bazinele de oferta sunt reprezentate de zonele cu atractii turistice deosebite, tarile respective beneficiind de incasari valutare, avand astfel statutul exportatorilor.

Cercetari intreprinse asupra cauzelor formarii fluxurilor turistice au evidentiat, ca principale motive ale calatoriilor i/n:

-Oferta de vacante limitata a tarilor emitatoare

-Inaccesibilitatea unor produse turistice, fie din cauza preturilor ridicate, fie datorita valorificarii mai bune, la export, a produselor respective.

-Absenta unor produse turistice (ex. conditii pt. cura helio-marina)

-Cererea pentru produse turistice specifice (unicate)

Corelat cu aceste motive, dar si cu altele, generate de factori nationali, dorinta de cunoastere, evenimente cultural-artistice sau sportive, activitati profesionale, etc., fluxurile turistice pot fi structurate, dupa continutul lor, in 2 mari categorii: "sunlust" si "wonderlust".

Fluxurile de tip "sunlust" sunt asociate turismului de soare sau determinat de alte conditii naturale (zapada, resuse termale), si se formeaza, in principiu, sub incidenta preturilor si distantelor.

Fluxurile de tip "wonderlust"- turism de cunoastere (cultural, participarea la diverse manifestari) - au ca factor decisiv calitatea ofertei si diferentierea ei in raport cu cea interna.

Analiza circulatiei turistice i/n evidentiaza dpdv al disponibilitatii geografice si al distantelor dintre zonele de emisie si receptie existenta unor:

Fluxuri turistice interregionale

Fluxuri turistice intraregionale (in interiorul continentelor sau al aceleiasi regiuni) si care reprezinta aproximativ 80% din totalul calatoriilor

Din categoria fluxurilor interregionale mai consistente sunt cele reprezentate de calatoriile europenilor spre America de N - dominate de turism de afaceri - si spre Asia de E si Pacific, motivate, in principal, de dorinta de cunoastere a culturii si civilizatiei acestor zone. Un alt flux important este orientat din America de N spre Europa si Extremul Orient, spre ambele destinatii avand ponderi semnificative turismul de afaceri si cel de vacanta (odihna, recreere). In aceasta categorie mai poate fi mentionat si fluxul constituit de calatoriile europenilor spre tarile continentului african.

In privinta fluxurilor intraregionale, trebuie pornit de la faptul ca Europa nu numai ca detine pozitia dominanta in ansamblul circulatiei turistice i/n, dar este si regiunea cu cea mai puternica integrare turistica, atat pe planul cererii, cat si al ofertei - 85% din calatoriile in Europa provin tot din tarile europene. Ca fluxuri majore se disting:

Cel orientat pe directia N-S, de tip "sunlust" (ex. tarile riverane M. Mediterane concentreaza annual cca 120 mil sosiri)

Cel avand ca punct de pornire tarile Europei de V, dezvoltate, si ca destinatie, tarile din E continentului, dispunand de o oferta variata si bogata. (curente "wonderlust" si "sunlust"), dar afirmandu-se si ca piete interesante in cazul turismului de afaceri

Mai recent, un flux de la E continentului la V acestuia, deocamdata mai slab in intensitate, motivat de dorinta de cunoastere.

In analiza fluxurilor intraregionale nu pot fi omise calatoriile intre tarile vecine, indiferent de pozitia acestora sau de nivelul de dezvoltare economica.

In interiorul continentului american, a doua mare destinatie a lumii, calatoriile se desfasoara, in principal, intre SUA si CAN, precum si intre cele doua tari spre zona Marii Caraibelor si spre America Centrala.

Desigur, fata de aceste orientari (trasee), majore, exista numeroase alte fluxuri, de mai mica amploare. Totodata, o serie de evolutii din economia mondiala - situatia economico-sociala din tarile est-europene, fenomenele teroriste din tarile arabe, starea conflictuala din zona Golfului, criza financiara asiatica - genereaza reorientari ale fluxurilor turistice, si, pe termen lung, redesenarea acestora.

2. Piata turismului european

In teoria turismului i/n, tarile europene se identifica ca fiind cele mai importante sub aspectul emisiei de turisti, dar, in acelasi timp si cele mai cautate destinatii turistice. Din totalitatea turistilor care calatoresc annual pe plan mondial, 2/3 sunt europeni, iar cea mai mare parte dintre ei provin din tarile industrializate OECD. Desi ca suprafata, este unul dintre cele mai mici continente, Europa atrage cea mai mare circulatie turistica i/n si, in consecinta, realizeaza cele mai mari incasari din aceasta activitate. Conf. statisticilor OMT, IN ANUL 2005 54,6% din intreaga circulatie turistica mondiala se desfasoara pe teritoriul statelor europene, iar procentul incasarilor turistice europene este de 51% din totalul mondial.

Aceste cifre sunt, intr-o oarecare masura influentate de geografia politica a Europei, care exercita un efect inflationist asupra acestor statistici. Faptul ca in Europa exista un numar mare de tari mici ca suprafata, usureaza deplasarea i/n a turistilor, in comparatie cu cetatenii americani sau australieni, de exemplu, pentru care calatoria intr-o alta tara implica un efort fizic si material mult mai mare.

Deplasarile intra-europene distorsioneaza aceste statistici, intrucat, de exemplu, un cetatean belgian, care calatoreste doar cativa km pentru a-si petrece sfarsitul de saptamana in Olanda, este considerat turist i/n, in timp ce un cetatean american, care zboara de la New York la Miami pentru o vacanta de doua saptamani, este considerat turist intern, iar cea mai mare parte a turistilor care viziteaza Europa provin tot din statele europene.

Toate aceste aspecte nu pot insa umbri valorile culturale si istorice ale Europei, care reprezinta principala atractie turistica mondiala, atat pentru turisti proveniti din alte continente, cat si pentru turisti europeni. Intre atractiile culturale europene, cele mai importante sunt in Paris (Centrul Pompidou, Muzeul Louvre, Turnul Eiffel, Castelul de la Versailles), in Lodra (British Museum, Galeria Nationala, Muzeul figurilor de ceara, Turnul Londrei), la Madrid (Muzeul Prado), Florenta (Palatul Uffizi), Amsterdam (Muzeul Rembrandt). Capitala FRA, Paris, este cea mai cautata destinatie turistica, inregistrand cea mai mare concentrare turistica mondiala, respectiv 100000 turisti/an/kmp. Acestora li se adauga festivaluri anuale si evenimente speciale, care reprezinta, de asmenea, insemnate atractii pentru practicarea turismului cultural, itre care cele mai importante sunt Aix-en-Provence, festivalul Edinburgh, festivaluri comemorative aniversare, ca de ex. bicentenarul Revolutiei franceze, bicentenarul Mozart, precum si desemnarea anuala a unei capitale europene de a fi "capitala culturala a Europei". Un mare avantaj al turismului cultural este acela ca atenueaza variatiile sezoniere ale circulatiei turistice, motiv pentru care in perioada urmatoare organizatiile turistice vor accentua valorile culturale ale destinatiilor europene.

Orasele europene sunt, de asemenea, cele mai importante gazdein desfasurarea turismului de afaceri: Parisul, Londra, Madrid, Geneva si Bruxelles organizeaza annual peste 1000 de congrese i/n care genereaza deplasarea turistica nu numai a participantilor, ci si a celor care ii insotesc. Turismul de afaceri desfasurat in Europa tinde sa devina una dintre cele mai importante forme de turism care se practica in spatiul european. In UK, de exemplu, 25% din circulatia turistica are ca baza motivationala organizarea turismului de afaceri, in Irlanda, 18%, GRE, 9 %, SPA, 7%. Legat de acest aspect, nu trebuie omis faptul ca aceatsa atractie turistica europeana este contrabalnsata de orasele altor continente, in special America si Asia, care ofera, in plus, o imagine exotica, ce exercita o influenta insemnata in decizia de deplasare a oamenilor de afaceri.

Alt element care explica succesul european in atractia fluxurilor turistice i/n este reprezentatde existenta unui numar mare de statiuni turistice. La sfarsitul anilor 90, Europa detinea 45% din totalul capacitatilor de cazre litorale, concetnrate in state precum SPA, POR, FRA, ITA si GRE. Zona mediteraneana cuprinde peste 1/3 din incarcatura turistica mondiala si aproximativ din incarcatura turistica regionala, reprezentand cea mai mare concentrare turistica din lume. Specializarea in oferta mediteraneana decurge din caracteristicile naturale ale acestei regiuni (clima, litoral, flora, etc.) a caror atractivitate, in prezent, raspunde principalei motivatiiin tmpul verii a turistilor europeni, in special a celor sositi din N continentului. De asemenea, zona arcului alpin din centrul Europei este cel mai important spatiu turistic montan din lume. Bazinul turistic alpin beneficiaza de o serie de atuuri turistice cum ar fi resursele naturale, o foarte buna reputatie turistica, facilitati de acces, precum si un echipament de primire si de animatie de inalta calitate. Spatiul rural se contureaza ca fiind o motivatie turistica caracterizata printr-un potential deosebit, iar spre turismul rural se idreapta un numar mai mare de turisti proveniti, in principal, din marile aglomeratii urbane.

Valentele variate ale ofertei turistice europene determina existenta unor importante diferentieri ale clientelei turistice. Putem insa distinge doua mari fluxuri turistice si anume:

Deplasarea rezidentilor unei tari in prpria tara sau in alte state europene - pan-european sau intra-european, cel mai insemnat, 3/4 din totalul circulatiei turistice

Turisti sositi in Europa din alte continente

Piata turistica intra-europeana

Sondaje si studii efectuate in numele Comisiei Europene, in cooperare cu statele membre ale UE si cu organizatiile i/n de profit ofera informatii privind turismul in UE (15). In medie, fiecare al doilea european a fost plecat in vacanta, conf. datelor din 1997 (53%). Tarile nordice, mai ales cele scandinave, impreuna cu Olanda se situeaza pe primul loc, in timp ce populatia din S continentului pleaca mai putin in concediu. De ex., in Danemarca, 7 persoane din 10 pleaca in calatorie, fata de POR, unde pleaca numai 3 din 10.

Turistii europeni isi divizeaza concediul intr-o vacanta "principala" si "alte" vacante de numai cateva zile. (Tabel)

Belgienii prefera sa stea in vacnta 13-14 zile, iar germanii, ca si irlandezii, prefera vacante de doua saptamani.

August este luna in care majoritatea turistilor europeni isi iau cel putin o vacanta (41%). Celelalte luni de vara colecteaza mari proportii ale optiunii pentru vacanta. Decembrie are, de asmenea, un procentaj mai ridicat fata de lunile vecine (7%). Aceasta nu inseamna ca turistii nu aleg alta luna pentru a pleca in vacanta; astfel, intre 3 si 11 dintre acestia si-au petrecut vacanta in primele 5 luni sau ultimele 3 luni ale anului.Englezii - pleaca in vacanta in luna iunie mai mult decat media UE (20%, fata de 14%), belgienii, danezii, irlandezii, olandezii, finlandezii si suedezii - mai mult in iunie decat in august (43, resp. 48%, 27%, 38%, 46%, 55%, fata de 36 %, resp. 20%, 23%, 28%, 24%, 20%), germanii, olandezii si danezii pleaca mai mult in mai decat restul europenilor, iar francezii pleaca in vacante mai mult in iulie si august decat media UE.

Petrecerea concediului in tara natala este o regula pentru multi turisti europeni. Aceasta se remarca in special in tarile sudice (GRE, SPA, ITA, FRA), dar si in Finlanda. 9 din 10 greci isi petrec vacantele la ei acasa. Pentru alti europeni, a-si petrece vacanta intr-o tara straina din UE este principala alternativa. Este valabil in special pentru Luxemburg (91 % aleg o alta tara din UE ca destinatie), Belgia, 74% si GER, 73%. Pentru fundamentarea acestor cifre au fost luate in considerare numai sejururile de minim 4 nopti.

Turistii europeni aleg ca destinatie principala de vacanta litoralul. Celelalte destinatii sunt muntele, orasele si mediul rural. La o extrema se situeaza grecii (8 din 10 aleg marea, cei mai multi marea din tara lor), iar la cealalta se afla finlandezii (3 din 10 aleg vacanta la mare).

Pentru a pleca in vacanta, europenii folosesc in proprtie de 58% autoturismul propriu, 31% utilizeaza avionul (zboruri charter sau regulate), iar 9%, trenul. Autoturismul reprezinta mijlocul de transport utilizat de europenii din grupele de varsta de mijloc (25 -39, 40 -54), iar autocarele de turistii in varsta de peste 55 de ani.

Hotelurile si cluburile de vacanta (42%) sunt primele pe lista preferintelorin ceea ce priveste tipul de cazare solicitat. Celelalte posibilitati sunt, in ordine: cazarea la rude, cunostinte (16%), camping(14%) sau apartamente inchiriate (13%).

Principalele criterii pentru alegerea destinatiei de vacanta sunt peisajul si clima, o importanta mai redusa acordandu-se costului calatoriei si cazarii.

67% dintre turistii europeni cheltuiesc, in medie, 2000 EURO in vacanta. Inainte de plecare, in medie, in Europa, plata serviciilor se face cash (44%). Exista, insa, difernte sesizabile intre tari. Ex. turistii greci utilizeaza aceasta metoda in proportie de 96%, in timp ce francezii numai in proportie de 18%. In FRA, DEN, UK, plata se face in primul rand cu carti de credit. Aflati la destinatie, europenii cumpara in special produse alimentare (Olanda, 73%, FRA, 72%), apoi produse mestesugaresti locale si imbracaminte.

In organizarea vacantei, europenii prefera turismul pe cont propriu (75%), apeland intr-o masura mai mica la o agentie de turism. Aceasta constatare este valabila in special pentru greci - numai 4% apeleaza la o agentie de turism pentru a-si organiza vacanta.

Se remarca in ultima perioada, o crestere a procentului turistilor europeni care se deplaseaza in vacante spre alte continente. Fenomenul se explica prin dorinta europenilor de a avea noi experiente de vacanta in zone cat mai departate de tara de origine: Florida, Thailanda, Insulele Caraibe.

Modificari demografice concretizate in cresterea ponderii populatiei de varsta a treia determina o sporire a cererii turistice provenite din aceasta categorie de varsta. Acestia vor calatori tot mai mult, intrucat dispun de venituri si timp disponibil, in comparatie cu populatia activa care dispune de mult mai putin timp liber pentru calatorii.

Piata turistica extra - europeana

Cuprinde vizitele turistilor sositi in Europa din tarile altor continente, intre care cele mai importante sunt SUA, Japonia si CAN.

Daca in 1950, numarul turistilor proveniti din SUA care vizitau Europa era 286000, 40 de ani mai tarziu, numarul lor se ridica la peste 7 milioane de persoane anual. In totalul populatiei americane care isi petrece vacanta in alte tari, destinatiile europene acopera un procent de 47%, fiind urmate la mare distanta de Insulele Caraibe (24%). Caracteristica acestei perioade este aceea ca ponderea deplasarilor din lunile octombrie - decembrie si ianuarie - aprilie a crescut intr-o masura mai mare decat cea a lunilor mai -septembrie. In fiecare an, vizitarea statelor europene este influentata de cursul dolarului in raport cu celelalte monede europene. Pentru a contracara acest aspect, ofertantii europeni isi adapteaza tarifele serviciilor de baza, paralel cu asigurarea unui raport optim calitate/pret si diversificarea continua a serviciilor oferite.

Asa precum o buna parte din destinatiile turistice mondiale, industria turistica din multe tari europene depinde intr-o masura insemnata de banii turistilor americani. Acest lucru a fost evidentiat de incidentul de la Cernobil din 1986, in razboiul din Golf din 1992, care au determinat scaderi spectaculoase ale sosirilor turistilor americani in Europa si concomitent, scaderea incasarilor turistice. In ceea ce priveste turistii canadieni, destinatiile europene se gasesc intr-o competitie severa cu destinatiile bazinului ofertei turistice din SUA si Asia de SE.

Turistii japonezi se deplaseaza in proportie de 17% inspre spatiul turistic european, restul preferand SUA, Coreea de S, Taiwan si Hong Kong. Se apreciaza ca, in viitor, numarul turistilor japonezi sa creasca in principal datorita expansiunii investitiilor japoneze in Europa. UK gazduieste in prezent cei mai multi cetateni japonezi, aprox. 40000 persoane, urmata la mica distanta de GER. Acest aspect va determina o importanta afluenta de turisti japonezi in Europa, sositi pentru a-si vizita familia si prietenii, dar si pentru a practica turismul de afaceri.

3. Turismul i/n si intern al RO

Circulatia turistica i/n a RO, inregistrata incepand din 1966, se caracterizeaza printr-o evolutie contradictorie. Circulatia turistica i/n se subdivide in doua fluxuri distincte: sosiri - incoming si plecari - outgoing, avand comportament diferit. In privinta sosirilor de turisti straini, o incursiune in timp evidentiaza existenta a cel putin 3 perioade distincte. Prima - incadrata intre 1966 si inceputul anilor '80, este marcata de o evolutie ascendenta, in ritmuri deosebit de inalte. Astfel, anul 1981 - anul record al sosirilor de turisti straini - cu peste 7 de milioane, a marcat o crestere de peste 10 ori fata de 1966 si de cca 3 ori fata de 1970. O a doua etapa, intre 1982 si 1989, este caracterizata printr-o tendinta descrescatoare a sosirilor de turisti straini. Dupa 1989, putem vorbi despre o era noua in turismul romanesc - tranzitie spre economia de piata, politica de deschidere i/n, eforturi de integrare europeana, care au relansat circulatia turistica. Daca in 1989 in RO soseau 4.850.000 de turisti straini, in 1990, numarul lor era de 6.532.000. Aceasta politica insa, nu a fost sustinuta de transformari profunde, de o baza materiala turistica adecvata si/sau de servicii de calitate, etc., ceea ce nu a favorizat o crestere semnificativa a sosirilor de turisti. Ca urmare, numarul lor a continuat sa scada, situandu-se in 2005 la 5,8 milioane vizitatori.

Tab. 1 Evolutia numarului vizitatorilor straini in Romania

Aceasta evolutie s-a reflectat si in locul ocupat de RO in ierarhia tarilor receptoare, si implicit in cota de piata detinuta. Astfel, de la un loc in primele 15 tari receptoare ale lumii si o cota de piata de 2,5% in 1981, in prezent, RO detine o cota de piata de 0,8 % si ocupa locul 40 in ierarhia mondiala a tarilor receptoare si locul 20 in Europa.

De mentionat ca informatiile analizate se refera la indicatorul "sosiri de turisti la punctele de frontiera". O analiza de profunzime, cu indicatori ca "turisti straini in spatiile de cazare" sau "incasari din turismul i/n" releva, cu si mai multa pregnanta, involutiile din turismul romanesc si decalajul intre RO si tarile cu vocatie turistica, europene si/sau vecine. De exemplu, raportul dintre sosirile la frontiera si turisti straini in spatiile de cazare este de 5 - 6 la 1 si a cunoscut continuu o tendinta descrescatoare; de asemenea, incasarile din turismul i/n al RO de ordinul a 4 -500 milioane de dolari sunt modeste comparativ cu cele inregistrate de tari cu un potential turistic apropiat.

Dpdv al distributiei spatiale, fluxul turistic receptor cunoaste o concentrare puternica. Astfel, 95% dintre sosirile de turisti straini au fost de provenienta europeana, 3/5 din total revenind tarilor vecine. Un numar redus de tari: Republica Moldova, Ungaria, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Polonia, Turcia, Germania, concentreaza o mare parte a emisiei turistice spre RO.

Tabel 2. Distributia sosirilor de turisti straini in RO (2004)

Tabel 3. Repartitia sosirilor de turisti straini pe principalele tari de provenienta (2005)

In ceea ce priveste structura vizitatorilor in functie de motivul calatoriei, potrivit declaratiilor turistilor (care nu corespund in totalitate realitatii) principalul motiv al intrarilor in RO il constituie odihna, recreerea, tratamentul - 57,6 %, apoi tranzitul - 26,7%, urmeaza turismul de afaceri cu o pozitie modesta - 3,8 %, personal insotitor - 11,6 % (este vorba in special de personalul navigant in cursele aeriene i/n) si micul trafic de frontiera - 0,3 %.

In privinta celui de-al doilea flux, plecarile turistilor romani in strainatate, trebuie remarcata cresterea spectaculoasa inregistrata dupa 1990 - 11,3 milioane, fata de 898.000 in 1989, flux ridicat la un nivel de 9-10 milioane anual pana in 1995. Dupa 1995, numarul plecarilor a scazut sensibil in special datorita conditiilor de viata ale populatiei, dar si unor restrictii (in special regimul acordarii vizelor). In 2005 numarul plecarilor de turisti romani in strainatate a fost de 7,1 milioane.

Si in cazul plecarilor in strainatate se mentine aceeasi concentrare foarte puternica in privinta destinatiei.

Tarile europene reprezinta 97.8% din preferinte. Dintre ele, tarile vecine se prezinta cu urmatoarele ponderi: Ungaria - 44,8 %, Yugoslavia - 22,1 %, Bulgaria - 22,1 %, Republica Moldova - 2 %. Li se adauga Turcia cu 9,2 %, GER cu 2,6 % si alte tari cu 10,7 %.

Dupa scopul calatoriei - 88,9 % - odihna, recreere, tratament, 3 % - afaceri si motive personale, personalul insotitor - 6,4% si micul trafic de frontiera - 1,7%.

O importanta deosebita in analiza circulatiei turistice i/n o prezinta cunoasterea evolutiei incasarilor si cheltuielilor din turismul i/n.

Tabel 4. Balanta de plati a turismului i/n

Dupa 1995, RO are un sold cronic negativ, situatie cauzata in prezent, mai putin de statutul RO de tara receptoare si mai mult de structura circulatiei (ponderea mare a tranzitului) si calitatea turistilor (cu mijloace financiare reduse, cu sejururi avand durate scurte).

Circulatia turistica interna

Turismul intern =alcatuit din calatoriile/vacantele populatiei autohone in limitele granitelor nationale.

Indicatorul cel mai expresiv este numarul turistilor sau al persoanelor cazate in unitati turistice.

Din 1970 - momentul inregistrarilor statistice cu o metodologie unitara si pana in 1980, tendinta generala a circulatiei turistice interne a fost ascendenta, 5,5 milioane in 1970, 10 milioane in 1980. In deceniul urmator tendinta a ramas tot pozitiva, dar cu ritmuri medii anuale mult mai mici. La nivelul anilor 1988, 1989 aproximativ jumatate din populatia tarii petrecea un sejur intr-o statiune turistica - situatie comparabila cu cea a multor tari europene dezvoltate. Dupa 1990 s-a instalat o tendinta de scadere in ritmuri accelerate, peste 10 % pe an, determinate de deteriorarea conditiilor de viata, calitatea tot mai slaba a serviciilor turistice, etc.

Durata medie a sejurului, un alt indicator esential utilizat pentru analiza circulatiei turistice a inregistrat niveluri constante, 3.9 zile in '85, 3.5 zile in 2004. Dpdv al destinatiei, optiunile de vacanta ale turistilor sunt prezentate in tabel.

Tabel 5. Destinatiile turistilor romani

De subliniat diminuarea constanta a fluxului de turisti spre litoral datorita decalajului tot mai accentuat intre nivelul calitativ al serviciilor si cel al preturilor practicate.