Mediul si turism in Romania - Turismul in Romania

Mediul si turism   

in Romania   

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfasurata in alte sectoare-chei din economia mondiala .

Turismul devine un complex fenomen de masa la sfarsitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat in mediul inconjurator.

Turismul in Romania

Activitatea turistica este bine sustinuta de un valoros potential turistic - natural antropic - diferentiat de la tara la tara, in functie de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute in practica turismului mondial sunt: turismul balnear maritim, cu o larga dezvoltare in teritoriu, practicat pentru cura helioterma sau climaterica sau avand alte motivatii terapeutice; turismul montan si de sporturi de iarna, practicat pe arie larga pentru drumetie, cura climaterica si practicarea sporturilor de iarna; turismul de cura balneara, prin care se valorifica insusirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termal si minerale, namoluri, aer ionizat); turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de arta, cultura si a altor realizari ale activitati umane; turismul comercial expozitional, a carui practicare este ocazionata de mari manifestari de profil (targuri, expozitii), care atrag numerosi vizitatori; turismul festivalier, prilejuit de manifestari cultural-artistice (etnografice, folclorice) nationale sau internationale; turismul sportiv, de care cunoastem o mare extindere pe plan national si international, avand ca motivatie diferite competitii pe discipline sportive, interne si internationale

Impactul turismului asupra mediului

Impactul pozitiv

Turismul este una dintre cele mai importante industrii si cunoaste o dezvoltare continua. Din ce in ce mai multi oameni sunt interesati in explorarea destinatiilor si culturilor noi si cat mai indepartate. Astfel, zonele care dispun de resurse naturale deosebite atrag tot mai multi vizitatori, cu atat mai mult daca ele ofera si posibilitatea de a cunoaste traditii si obiceiuri ale altor culturi.

Cand turismul si mediul inconjurator coexista in armonie, mediul beneficiaza de pe urma turismului. Exista multe exemple de acest gen, majoritatea intrand in unul din cele doua tipuri: conservarea si reabilitarea mediului.

Conservarea inseamna pastrarea si utilizarea in cunostinta de cauza a mediului natural si antropic. Conservarea si turismul merg de multe ori mana in mana.

Multe monumente istorice si arheologice au fost salvate de la distrugere datorita interesului turistilor fata de ele. Sute de case cu valoare istorica din Marea Britanie nu ar mai fi fost astazi decat niste ruine sau ar fi fost demult demolate daca nu ar fi fost valoroase pentru turisti. Nu au fost salvate in acest fel doar casele impunatoare si castelele. Beamish Museum, langa Newcastle, este un muzeu in aer liber care cuprinde un mare numar de cladiri cu un aspect umil, cum ar fi colibele minerilor si magazine datand de la inceputul secolului XX. Aceste au fost salvate de la demolare datorita valorii lor de atractie turistica.

In intreaga lume mediul inconjurator a beneficiat de pe urma turismului in variate moduri. Cateva tari din Africa de Est, precum Kenya si Tanzania, si-au facut parcuri nationale si rezevatii de vanat imense pentru conservarea vietii salbatice, cele mai cunoscute fiind Masai Mara si Seregeti. Au facut acest lucru stiind ca viata salbatica este cea mai importanta resursa naturala care atrage turisti in Africa de Est. Parcurile si rezervatiile naturale au reusit sa protejeze multe specii care altfel ar fi fost distruse de vanatul necontrolat. Astazi, Kenya are 13 parcuri nationale si 24 de rezervatii, reprezentand circa 7,5% din suprafata tarii. Turismul nu ofera numai un motiv pentru conservarea mediului natural si a celui antropic, ci furnizeaza si banii necesari pentru conservare: o parte din venitul din turism poate fi utilizat pentru pastrarea mediului inconjurator. De exemplu, multe din parohiile din Anglia utilizeaza donatiile pe care le primesc de la vizitatori pentru reparatii si restauratii.

Reabilitarea insemna redarea vietii unei cladiri sau unei zone si renasterea acesteia ca ceva diferit de starea sa initiala. In timp ce conservarea presupune pastrarea mediului inconjurator intr-o forma cat mai apropiata de cea originala, reabilitarea implica o schimbare majora in utilizarea mediului. Multe cladiri si zone au fost salvate prin turism fiind reabilitate ca atractii turistice sau ca spatii de cazare turistice.

Lumea este plina de exemple de cladiri individuale si de zone intregi carora turismul le-a dat o sansa prin reabilitarea ca atractii turistice. Vechile fabrici si-au inceput o noua viata ca muzee; zone industriale au fost convertite in locatiile unor festivaluri; o mare varietate de castele si case impozante care se aflau in paragina au devenit spatii de cazare pentru turisti. Asemenea exemple demonstreaza cum poate beneficia mediul de pe urma turismului salvandu-se ceea ce altfel ar fi fost pierdut in intregime.

Trebuie avut mereu in vedere faptul ca atat resursele naturale cat si cele antropice trebuie pastrate deoarece acestea sunt disponibile o singura data; odata consumate, capacitatea de existenta a destinatiei turistice este terminata. De aceea dezvoltarea turismului trebuie orientata catre beneficiul social net si mai putin catre contul de profit si pierdere. Conceptul de beneficiu social net presupune acea combinare a activitatilor care sa determine o dezvoltare locala cu deteriorarea cat mai putin posibila a mediului natural si social. Pentru a tine sub control acest fenomen trebuie ca toti participantii sa inteleaga nevoia de dezvoltare durabila si sa recunoasca faptul ca succesul afacerii depinde de resurse si de protectia acestora.

Impactul negativ

Actiunile distructive ale unor activitati turistice se manifesta, in principal, prin folosirea necorespunzatoare a mediului ambiant, in scopuri recreative si de agrement, dublata de o interventie brutala a omului asupra peisajului si resurselor naturale.[2]

Turismul este un consumator de spatiu si resurse turistice, participand implicit la degradarea si poluarea mediului inconjurator si a potentialului turistic. Aceasta degradare se realizeaza fie prin presiunea directa a turistilor asupra peisajului, florei si faunei sau altor obiective turistice pe care turismul le poate deteriora partial sau total, fie prin conceptia gresita de valorificare a unor zone, puncte si obiective turistice.

Presiunea omului asupra mediului natural creste zi de zi, oamenii deplasandu-se mai des si pe distante mai mari fata de trecut. Petrecerea timpului liber ofera prilejul unei exploatari mai intense si unei cuceriri a mediului natural, cea mai mare parte a timpului liber petrecandu-se in afara orasului, in natura. Iesirea periodica din oras spre zonele verzi - sub forma excursiilor, a week-end-urilor sau a vacantelor - a devenit un obicei social cu efecte negative asupra mediului.

Multe din pagubele provocate de turism mediului sunt cauzate de numarul mare de vizitatori sositi la destinatiile a caror capacitate optima de primire a fost depasita. Mediul inconjurator scapa rareori de efecte negative atunci cand numarul de turisti este foarte mare. Calitatea apei si a aerului si diversitatea florei si faunei sunt inevitabil afectate intr-un fel, ca si peisajele, orasele si monumentele.

In zonele de mare atractivitate este favorizata desfasurarea de activitati care pun in pericol calitatea mediului. Astfel de zone sunt, de obicei, obiectivele turistice situate in afara traseelor marcate si special amenajate, unde circulatia turistica tinde sa fie necontrolata.

Circulatia turistica necontrolata efectuata la obiectivele turistice naturale sau antropice provoaca de cele mai multe ori distrugerea ireversibila a unora dintre elementele care le-au consacrat ca atractii turistice (distrugerea vegetatiei si florei, ruperea copacilor si in special a puietilor,braconajul, degradarea peisajului s.a.).

Poluarea naturii se intensifica si datorita turismului automobilistic al carui efect nociv este alterarea calitatilor aerului, distrugerea pajistilor, a arbustilor si a florei etc.

Un alt mod de degradare a mediului il constituie realizarea investitiilor cu caracter turistic nestiintific si nerational, investitii care se concretizeaza prin: supradimensionarea statiunilor din punct de vedere al capacitatii de primire si de tratament, nerespectarea principiilor generale de exploatare a resurselor naturale.

Aspectele analizate sugereaza ca alaturi de celelalte activitati economico-sociale, turismul constituie o importanta sursa de poluare ceea ce impune o dezvoltare ecologica a acestuia.

Recifele de corali sunt amenintate, suferind de pe urma declinului si degradarii datorate unei combinatii de factori naturali si antropogenici. Comunitatea stiintifica este de acord cu acest lucru, iar presa vorbeste despre asta. 58% din recifele de corali sunt potential amenintate de activitatea umana. Supra-exploatarea si dezvoltarea costala prezinta cea mai mare potentiala amenintare.

Cele mai multe pagube facute de om au legatura cu turismul. In acelasi timp, turismul are o mare importanta economica pentru tarile cu arii semnificative de recife de corali, cum ar fi statele si teritoriile din zona Marii Caraibelor. Pentru unele teritorii insulare mai mici, turismul este punctul de sustinere al economiei locale. Deoarece turismul in Marea Caraibelor este dependent aproape in totalitate de resursele de coasta, cea mai mare dezvoltare are loc in aceasta zona. Impactul activitatilor turistice include atat efecte fizice directe (cum ar fi pagubele aduse de scufundari si de ancorari), cat si efecte indirecte provenite din dezvoltarea infrastucturii turistice in general.

Impactul turismului poate fi adeseori redus crescand informarea si schimband comportamentul atat al turistilor, cat si al lucratorilor in industria turismului local.

Un exemplu care sa evidentieze relatia reciproca complexa dintre turism si mediu, in general, si impactul negativ pe care-l manifesta unul asupra celuilalt, in special, il constituie disparitia in ultimii 20 de ani a 14 cabane din Carpatii romanesti, disparitie0- datorata unor incendii. Cauzele acestora sunt diverse: trasnet, scurt circuit electric, scurgeri de gaz metan, neglijenta turistilor, lipsa de prevedere a celor care le gospodareau si faptul ca toate aceste cabane de altitudine nu aveau sisteme de prevenire a incendiilor, nici macar nu posedau extinctoare, iar instalatiile erau improvizatii periculoase.

Una dintre aceste cabane este Cabana Diham, o destinatie turistica in sine, care, prin distrugerea cu ani in urma a cabanei Malaiesti, ramasese unul dintre putinele adaposturi montane ce puteau deservi fluxul turistic din zona nordica a masivului Bucegi, cu destinatia in special Varful Omu.

Exemple de atractii turistice

Piatra Craiului

Spre deosebire de masivele insiruite de-o parte si de alta (Bucegi, Iezer, Fagaras), impresionante prin volumul impunator si aspectul alpin, Piatra Craiului contrasteaza cu formele masive, carora le opune profilul ei indraznet, dispus de-a curmezisul liniei generale a Carpatilor Meridionali, ca o creasta izolata si individualizata, incat inaltimile aflate in vecinatatea sa, apar ca niste simple coline, numite de localnici "galme" sau "piscuri".

Unicate floristice si faunistice

In ceea ce priveste ocrotirea naturii, aici s-a declarat doar o rezervatie naturala, "Piatra Craiului Mare", o rezervatie cu o suprafata de peste 1200 ha, ce se extinde pe ambii versanti ai Pietrei Craiului. Aici gasim floarea de colt, sangele voinicului, smirdarul, iar dintre animale: capra neagra, rasul, cocosul de munte, acvila, pastravul.

Muntii Bucegi

In lantul Carpati , Bucegii reprezinta un loc aparte , fiind caracterizati de natura rocilor , relieful diferentiat , complexele biogeografice . Arcele de culmi formeaza din Bucegi o potcoava deschisa spre miazazi , din inima careia izvoreste Ialomita .Ramurile ptincipale ale potcoavei se intalnesc in extremitatea nordica chiar in varful Omu -2507 m-.Punct culminant al masivului , unul dintre cele mai inalte varfuri din Carpati , invaluit in mister si intretinand legendele ce sau tesut in jurul sau.

Flora

Bucegii sunt locul unde s-au facut si foarte multe studii si cercetari monografice asupra grupelor de plante inferioare ( talofite ) si superioare ( cormofite ) . Intre anii 1955 si 1959 Eugenia Eliade a identificat 365 specii din 41 de familii parazite , pe plante saprofite .

Fauna

Al. Grossu, studiind fauna molustelor si gasteropodelor, a identificat in Bucegi, peste 100 de specii si varietati.

Fauna vertrebratelor este inca bine reprezentata in padurile de la poalele masivului, activitatile economice si dezvoltarea orasului fiind principalele cauze ale disparitiei multor exemplare din : cerbul carpatin, caprioare, mistreti, rasi, lupi, vulpi, veverite, parsul mare, parsul cu coada stufoasa, parsul de alun, soarecele scurmator, etc.Daca odinioara prin muntii si padurile din zona, traiau in voie animale mari - ursul, rasul, capra neagra, cerbul, mistretul, lupul si altele, astazi datorita vanatului intensiv, turismului necontrolat si prin patrunderea in masiv a mijloacelor de transport, acestea au cam disparut.