Muzeul National al Unirii din Alba Iulia

Muzeul National al Unirii din Alba Iulia

Muzeul National al Unirii din Alba Iulia se numara printre cele mai importante institutii muzeale din Romania, atat din punctul de vedere al patrimoniului sau, cat si al prestigiului stiintific. Inceputurile institutiei sunt legate de 'Societatea de istorie, arheologie si stiinte naturale din judetul Alba', infiintata in 1887, care a inaugurat primul sediu al muzeului in actuala cladire a Scolii generale nr. 3, unde au fost adapostite peste 1000 de piese arheologice si numismatice. Colectia a sporit prin activitatea remarcabila a primului director, Adalbert Cserni, care pana la moartea sa in 1916, a efectuat ample cercetari arheologice in diverse puncte ale orasului, editand totodata primele 18 fascicule din publicatia muzeului.

Dupa Unirea Transilvaniei cu Romania din 1918, muzeul a beneficiat de sprijinul societatii 'Astra', fiind mutat in aripa nord-estica a complexului Catedralei Ortodoxe si inaugurat la 20 mai 1929 sub numele de Muzeul Unirii, colectia sporind cu numeroase piese legate de revolutia din 1848 dar mai ales de actul Marii Uniri. Perioada crizei economice si anii ce i-au urmat au influentat negativ activitatea muzeului albaiulian. O veritabila renastere a muzeului are loc in 1938, cand Nicolae Iorga il numeste director pe profesorul Ion Berciu, o personalitate erudita si dinamica, care va sti sa utilizeze cu eficienta resursele financiare, atat prin cercetarile arheologice dar mai ales prin fondarea revistei muzeului 'Apvlvm' in 1939.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, odata cu instaurarea dictaturii comuniste, la conducerea muzeului ajung figuri obscure, urmandu-se astfel principiul antiintelectualist, care a ramas una dintre caracteristicile fundamentale ale politicii culturale din Romania pana in 1989. In 1958 fosta Casa a Armatei, care includea istorica Sala a Unirii, trece in administrarea muzeului. Aniversarea semicentenarului unirii Transilvaniei cu Romania in 1968 la Alba Iulia, a determinat transformarea si restaurarea cladirii 'Babilon', datand din 1853, care va adaposti noi sectii expozitionale, institutia primind numele de Muzeul de Istorie Alba Iulia. Un nou moment aniversar, cel din 1975, cand la Alba Iulia se celebrau 375 de ani de la prima unire realizata de Mihai Viteazu, si 2000 de ani de existenta a orasului, a prilejuit reorganizarea completa a expozitiei de baza a muzeului, intr-un circuit continuu ce cuprindea parterul, etajul I si II ale cladirii 'Babilon', institutia revenind la denumirea de Muzeul Unirii.

Accentuarea cultului personalitatii lui Ceausescu incepand cu anii '80 va marca si destinul muzeului albaiulian, in 1987 cadre ale Muzeului de Istorie al P.C.R. si ale Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste procedand la o radicala revizuire ideologica a expozitiei, ale caror urmari nu vor putea fi decat partial inlaturate dupa 1989.

In prezent muzeul se afla intr-un amplu proces de reorganizare a expozitiei sale de baza, in 1998, cu ocazia aniversarii celor 80 de ani de la Marea Unire, reusindu-se totodata si deschiderea expozitiei permanente de etnografie, in spatiile adiacente Salii Unirii.

Muzeul cuprinde urmatoarele sectii (tematici):
Istorie: preistorie, civilizatie dacica, romana, medievala, moderna, lapidaru, Sala Unirii
Arheologie
Etnografie

SECTIA PREISTORICA cuprinde salile aflate in zona sudica a parterului cladirii, carora li se mai adauga si antecamera de la etajul I, cuprinzand exponate din perioada mileniilor VII - I i. Chr. In sala consacrata epocii pietrei, vizitatorii pot admira splendida ceramica pictata apartinand culturii Petresti (1), idoli din lut, unelte din silex si topoare perforate, sceptrul zoomorf din piatra descoperit la Vintu de Jos sau maciuca cvadrilobata de la Sard (2), alaturi de cateva topoare din arama, care dovedesc prelucrarea timpurie a acestui metal in spatiul intracarpatic al Romaniei. Epoca bronzului (mil. III-II i. Chr.) este ilustrata prin diverse vase (3) sau podoabe gasite in mormintele de tip tumular din Muntii Apuseni, prin vasele cu decor incizat sau canelat apartinand culturilor Wietenberg si Noua cat si prin celebrul depozit de topoare si bratari din bronz descoperit la Ighiel. Pentru prima epoca a fierului, cele mai multe exponate provin din marea asezare fortificata de la Teleac (sec. X-VII i. Chr.), la care se mai adauga insa si depozitele cuprinzand obiecte din bronz de la Cugir, Zlatna, Fizesu Gherlei, Vintu de Jos (5). In antecamera aflata la etajul 1 sunt prezentate descoperiri ale unor populatii straine care au convietuit cu triburile geto-dacice, cum ar fi scitii agatarsi sau celtii.

Primele sali de la etajul I prezinta CIVILIZATIA DACICA, ajunsa la apogeul sau in sec. I i. Chr. - I d. Chr. Majoritatea exponatelor provin din cetatea dacica de la Piatra Craivii, aflata la mica distanta de Alba Iulia si identificata cu anticul centru Apoulon (7), din care a fost reconstituit in muzeu un fragment de zid cu blocurile originale. Lor li se adauga insa si obiecte provenind din cetatile de la Capalna sau Gradistea Muncelului, precum si diverse podoabe (6), arme si obiecte de harnasament din mormantul princiar de la Cugir sau din mormintele de razboinici de la Blandiana si Teleac.

SECTIUNEA ROMANA a expozitiei, care se deschide cu evocarea razboaielor de cucerire ale Daciei de catre Traian, este una dintre cele mai bogate din muzeu, cuprinzand exponate descoperite in cea mai mare parte in anticul centru roman Apulum si in castrul Legiunii XIII Gemina, ambele situri aflate pe teritoriul actualului oras Alba Iulia. Exponatele din sec. II-III sunt extrem de variate, incluzand: monumente sculpturale si inscriptii din calcar sau marmura, vase din lut (8) confectionate in ateliere locale, precum cele atestate la Apulum sau Ampelum, sau ceramica importata de tip terra sigillata, opaite din lut (9) si bronz, vase din sticla, obiecte de podoaba din bronz si os, elemente de mozaic, o interesanta trusa de instrumente chirurgicale. Deosebite sunt uneltele din lemn descoperite in minele de sare de la Ocna Mures (Salinae) sau in cele de aur de la Rosia Montana (Alburnus Maior). O descoperire de exceptie o reprezinta grupul de inscriptii votive si reprezentari din lut sau piatra gasite in 1989 la Alba Iulia, in ruinele templului lui Liber Pater, care se adauga mai vechilor reprezentari de divinitati greco-romane sau orientale, expuse in sala consacrata vietii spirituale in epoca romana (10).

Urmatoarele sali sunt consacrate prezentarii procesului de formare al poporului roman, dupa ce stapanirea romana se retrasese la sudul Dunarii, iar populatia daco-romana din fosta provincie a trebuit sa suporte trecerea valurilor de popoare migratoare (goti, huni, gepizi, avari), care au dominat temporar acest spatiu. In vitrine sunt expuse atat obiecte apartinand populatiei autohtone crestine, cum ar fi vase din lut, opaite cu semnul crucii, unelte si obiecte de podoaba (12), cat si unele obiecte, in special arme si piese de harnasament apartinand razboinicilor migratori. Procesul etnogenezei romanesti se incheie in a doua jumatate a mil. I, dupa asimilarea triburilor slave asezate pe teritoriul carpato-dunarean, etapa bine reflectata in muzeu prin descoperirile din necropola din sec. VII-VIII de la Berghin.

SECTIA MEDIEVALA se deschide cu prezentarea primelor formatiuni politice de pe teritoriul Romaniei, centrul unuia dintre acestea aflandu-se probabil chiar la Alba Iulia (Balgrad), dupa cum o dovedeste marea necropola din sec. IX-X descoperita aici, zeci de vase (13), obiecte de podoaba din argint, bronz, pietre semi-pretioase, unelte si arme din fier fiind expuse in vitrine. Unele morminte de calareti maghiari din sec. XI reflecta procesul de cucerire al Transilvaniei de catre regatul Ungariei, in vreme ce Moldova si Tara Romaneasca reusesc sa devina state feudale independente. Urmatoarele sali prezinta diverse aspecte ale vietii in perioada feudala, precum dezvoltarea mestesugurilor si comertului, inflorirea centrelor orasenesti transilvanene, in care un rol activ l-au jucat si colonistii sasi. Ultima parte a primului etaj este dedicata luptei domnitorilor romani, deseori legati prin aliante politico-militare, impotriva expansiunii otomane in perioada sec. XIV-XVI (14), o variata colectie de arme ofensive si defensive fiind expusa in vitrine.

Inceputul etajului II este consacrata primei uniri politice a tarilor romane sub Mihai Viteazu, care dupa magistralele sale victorii impotriva turcilor, a infrant opozitia nobilimii transilvanene si a boierimii moldovene, care incercau sa se opuna cutezatorului sau ideal de unire. O atmosfera impresionanta pentru vizitatori este creata prin expunerea de armuri, steaguri si arme, copii de documente si gravuri de epoca, la care se adauga o reconstituire a cetatii Alba Iuliei in care Mihai si-a facut intrarea triumfala la 1 nov. 1599.

Urmatoarele sali prezinta dezvoltarea principatului independent al Transilvaniei in sec. XVII, cand Alba Iulia, in calitate de capitala, a jucat un important rol economic, cultural si religios. Mitropolia Ortodoxa, ctitorita de Mihai Viteazu, a sprijinit activitatea tiparnitei in care va fi tiparita in 1648 si prima traducere in romana a Noului Testament. Un exemplar original al cartii, impreuna cu alte tiparituri romanesti din sec. XVII, icoane, cruci din piatra si fragmente de fresca apartinand fostei Mitropolii a Balgradului, subliniaza importanta pe care aceasta institutie a jucat-o in viata romanilor transilvaneni.

O sala prezinta instaurarea dominatiei habsburgice asupra Transilvaniei si construirea noii fortificatii in stil Vauban de la Alba Iulia (1714-1738). Marii rascoale a taranimii romanesti de la 1784, conduse de Horia, Closca si Crisan, ii este dedicata o intreaga sala, in care sunt expuse arme, facsimile dupa documente de epoca si o roata de executie, care evoca tragicul sfarsit al martirilor la Alba Iulia.

SECTIA DE ISTORIE MODERNA a expozitiei prezinta cele mai importante momente ale luptei pentru libertate sociala si nationala si pentru unire: activitatea reprezentantilor 'Scolii Ardelene' si rolul acesteia in dezvoltarea constiintei nationale a Romanilor, revolutia de la 1848-1849 (15-16), unirea Moldovei si Tarii Romanesti sub Alexandru Ioan Cuza in 1859 (17), razboiul pentru independenta din 1877.

Dupa prezentarea luptei pentru eliberare nationala a romanilor din monarhia austro-ungara, culminand cu actiunea memorandistilor, urmatoarea sala este dedicata participarii Romaniei la primul razboi mondial, in vederea desavarsirii idealului statului national roman unitar. La sfarsitul conflagratiei, uzand de dreptul sau la autodeterminare, populatia romaneasca din fostele imperii tarist si habsburgic a decis unirea cu patria mama. O imagine panoramica a imensei Adunari Nationale de la Alba Iulia (19) acopera un intreg perete al salii dedicate istoricei zile de 1 Decembrie 1918, in care mai sunt expuse drapele tricolore, textul cuvantarii lui Vasile Goldis (18), ziare de epoca, chiar si aparatul fotografic folosit de Samoila Marza pentru imortalizarea adunarii de la Alba Iulia. Urmatoarea sala evoca impresionantul moment al incoronarii regelui Ferdinand si reginei Maria ca suverani ai Romaniei intregite in catedrala ortodoxa de la Alba Iulia in 1922, precum si aniversarea celor 10 ani de la Unire, care a avut loc tot la Alba Iulia in 1929, in prezenta familiei regale si a liderilor politici.

Ultimele sali prezinta viata politica in perioada interbelica, declinul democratiei in perioada premergatoare razboiului si tragica dezmembrare a tarii in anii '40, cand parti din Transilvania, Bucovina si Basarabia au fost incorporate cu forta de Ungaria si U.R.S.S. Dictatura meresalului Antonescu si participarea Romaniei la cel de-al doilea razboi mondial incheie expozitia istorica a muzeului.

LAPIDARUL ROMAN. Exceptionala bogatie si varietate a monumentelor sculpturale si epigrafice romane descoperite la Alba Iulia au determinat organizarea unei sectii de Lapidarium in aripa dreapta a parterului muzeului (20).

SALA UNIRII O expozitie speciala dedicata Marii Uniri este organizata in sala centrala a fostului cazinou militar, cunoscuta in prezent ca 'Sala Unirii' si situata in fata intrarii centrale a muzeului. In aceasta sala a avut loc adunarea celor 1228 de reprezentanti ai romanilor din Transilvania, care au decis unirea cu Romania in memorabila zi de 1 Decembrie 1918 (21).

Cetatea bastionara de la  ALBA IULIA - Edificata la scurt timp dupa instaurarea dominatiei habsburgice in Transilvania, actuala cetate (1715-1738) este cea mai reprezentativa fortificatie bastionara de tip 'Vauban' din tara noastra. Construita dupa planul arhitectului Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului Stefan de Steinville, comandant al trupelor imperiale din principat, cetatea este alcatuita din sapte bastioane (Eugeniu de Savoia, Sf. Stefan, Trinitarilor, Sf. Mihai - demantelat partial - Sf. Carol, Sf. Elisabeta, Sf. Capistrano) si prezinta toate elementele de fortificare adaptate tehnicii militare a timpului: clesti, reveline, contragarda, sant, antesant si glacis, organizate pe principiul flancarii reciproce si al apararii la distanta. Intrarea se face prin sase porti, dintre care patru sunt decorate cu statui si reliefuri de catre o echipa de sculptori condusa de Johhan Konig. In totalitate cetatea se impune ca cel mai semnificativ ansamblu de plastica figurativa baroca din Transilvania. Intre zidurile ei s-au desfasurat evenimente de cea mai mare importanta pentru istoria poporului roman: epilogul rascoalei lui Horea, Marea Unire a Transilvaniei cu Romania la 1 Decembrie 1918.

SECTIA PREISTORICA cuprinde salile aflate in zona sudica a parterului cladirii, carora li se mai adauga si antecamera de la etajul I, cuprinzand exponate din perioada mileniilor VII - I i. Chr. In sala consacrata epocii pietrei, vizitatorii pot admira splendida ceramica pictata apartinand culturii Petresti (1), idoli din lut, unelte din silex si topoare perforate, sceptrul zoomorf din piatra descoperit la Vintu de Jos sau maciuca cvadrilobata de la Sard (2), alaturi de cateva topoare din arama, care dovedesc prelucrarea timpurie a acestui metal in spatiul intracarpatic al Romaniei. Epoca bronzului (mil. III-II i. Chr.) este ilustrata prin diverse vase (3) sau podoabe gasite in mormintele de tip tumular din Muntii Apuseni, prin vasele cu decor incizat sau canelat apartinand culturilor Wietenberg si Noua cat si prin celebrul depozit de topoare si bratari din bronz descoperit la Ighiel. Pentru prima epoca a fierului, cele mai multe exponate provin din marea asezare fortificata de la Teleac (sec. X-VII i. Chr.), la care se mai adauga insa si depozitele cuprinzand obiecte din bronz de la Cugir, Zlatna, Fizesu Gherlei, Vintu de Jos (5). In antecamera aflata la etajul 1 sunt prezentate descoperiri ale unor populatii straine care au convietuit cu triburile geto-dacice, cum ar fi scitii agatarsi sau celtii.

Primele sali de la etajul I prezinta CIVILIZATIA DACICA, ajunsa la apogeul sau in sec. I i. Chr. - I d. Chr. Majoritatea exponatelor provin din cetatea dacica de la Piatra Craivii, aflata la mica distanta de Alba Iulia si identificata cu anticul centru Apoulon (7), din care a fost reconstituit in muzeu un fragment de zid cu blocurile originale. Lor li se adauga insa si obiecte provenind din cetatile de la Capalna sau Gradistea Muncelului, precum si diverse podoabe (6), arme si obiecte de harnasament din mormantul princiar de la Cugir sau din mormintele de razboinici de la Blandiana si Teleac.

SECTIUNEA ROMANA a expozitiei, care se deschide cu evocarea razboaielor de cucerire ale Daciei de catre Traian, este una dintre cele mai bogate din muzeu, cuprinzand exponate descoperite in cea mai mare parte in anticul centru roman Apulum si in castrul Legiunii XIII Gemina, ambele situri aflate pe teritoriul actualului oras Alba Iulia. Exponatele din sec. II-III sunt extrem de variate, incluzand: monumente sculpturale si inscriptii din calcar sau marmura, vase din lut (8) confectionate in ateliere locale, precum cele atestate la Apulum sau Ampelum, sau ceramica importata de tip terra sigillata, opaite din lut (9) si bronz, vase din sticla, obiecte de podoaba din bronz si os, elemente de mozaic, o interesanta trusa de instrumente chirurgicale. Deosebite sunt uneltele din lemn descoperite in minele de sare de la Ocna Mures (Salinae) sau in cele de aur de la Rosia Montana (Alburnus Maior). O descoperire de exceptie o reprezinta grupul de inscriptii votive si reprezentari din lut sau piatra gasite in 1989 la Alba Iulia, in ruinele templului lui Liber Pater, care se adauga mai vechilor reprezentari de divinitati greco-romane sau orientale, expuse in sala consacrata vietii spirituale in epoca romana (10).

Urmatoarele sali sunt consacrate prezentarii procesului de formare al poporului roman, dupa ce stapanirea romana se retrasese la sudul Dunarii, iar populatia daco-romana din fosta provincie a trebuit sa suporte trecerea valurilor de popoare migratoare (goti, huni, gepizi, avari), care au dominat temporar acest spatiu. In vitrine sunt expuse atat obiecte apartinand populatiei autohtone crestine, cum ar fi vase din lut, opaite cu semnul crucii, unelte si obiecte de podoaba (12), cat si unele obiecte, in special arme si piese de harnasament apartinand razboinicilor migratori. Procesul etnogenezei romanesti se incheie in a doua jumatate a mil. I, dupa asimilarea triburilor slave asezate pe teritoriul carpato-dunarean, etapa bine reflectata in muzeu prin descoperirile din necropola din sec. VII-VIII de la Berghin.

SECTIA MEDIEVALA se deschide cu prezentarea primelor formatiuni politice de pe teritoriul Romaniei, centrul unuia dintre acestea aflandu-se probabil chiar la Alba Iulia (Balgrad), dupa cum o dovedeste marea necropola din sec. IX-X descoperita aici, zeci de vase (13), obiecte de podoaba din argint, bronz, pietre semi-pretioase, unelte si arme din fier fiind expuse in vitrine. Unele morminte de calareti maghiari din sec. XI reflecta procesul de cucerire al Transilvaniei de catre regatul Ungariei, in vreme ce Moldova si Tara Romaneasca reusesc sa devina state feudale independente. Urmatoarele sali prezinta diverse aspecte ale vietii in perioada feudala, precum dezvoltarea mestesugurilor si comertului, inflorirea centrelor orasenesti transilvanene, in care un rol activ l-au jucat si colonistii sasi. Ultima parte a primului etaj este dedicata luptei domnitorilor romani, deseori legati prin aliante politico-militare, impotriva expansiunii otomane in perioada sec. XIV-XVI (14), o variata colectie de arme ofensive si defensive fiind expusa in vitrine.

Inceputul etajului II este consacrata primei uniri politice a tarilor romane sub Mihai Viteazu, care dupa magistralele sale victorii impotriva turcilor, a infrant opozitia nobilimii transilvanene si a boierimii moldovene, care incercau sa se opuna cutezatorului sau ideal de unire. O atmosfera impresionanta pentru vizitatori este creata prin expunerea de armuri, steaguri si arme, copii de documente si gravuri de epoca, la care se adauga o reconstituire a cetatii Alba Iuliei in care Mihai si-a facut intrarea triumfala la 1 nov. 1599.

Sectia Preistorica cuprinde salile aflate in zona sudica a parterului cladirii, carora li se mai adauga si antecamera de la etajul I, cuprinzand exponate din perioada mileniilor VII - I i. Chr.
In sala consacrata epocii pietrei, vizitatorii pot admira splendida :

Primele sali de la etajul I prezinta Civilizatia Dacica, ajunsa la apogeul sau in sec. I i. Chr. - I d. Chr. Majoritatea exponatelor provin din cetatea dacica de la Piatra Craivii, aflata la mica distanta de Alba Iulia si identificata cu anticul centru Apoulon (7), din care a fost reconstituit in muzeu un fragment de zid cu blocurile originale.

     Sectiunea Romana a expozitiei, care se deschide cu evocarea razboaielor de cucerire ale Daciei de catre Traian, este una dintre cele mai bogate din muzeu, cuprinzand exponate descoperite in cea mai mare parte in anticul centru roman Apulum si in castrul Legiunii XIII Gemina, ambele situri aflate pe teritoriul actualului oras Alba Iulia.    Exponatele din sec. II-III sunt extrem de variate, incluzand: monumente sculpturale si inscriptii din calcar sau marmura, vase din lut (8) confectionate in ateliere locale, precum cele atestate la Apulum sau Ampelum, sau ceramica importata de tip terra sigillata, opaite din lut (9) si bronz, vase din sticla, obiecte de podoaba din bronz si os, elemente de mozaic, o interesanta trusa de instrumente chirurgicale. Deosebite sunt uneltele din lemn descoperite in minele de sare de la Ocna Mures (Salinae) sau in cele de aur de la Rosia Montana (Alburnus Maior). O descoperire de exceptie o reprezinta  gasite in 1989 la Alba Iulia, in ruinele templului lui Liber Pater, care se adauga mai vechilor reprezentari de divinitati greco-romane sau orientale, expuse in sala consacrata vietii spirituale in epoca romana (10).

Urmatoarele sali sunt consacrate prezentarii procesului de formare al poporului roman, dupa ce stapanirea romana se retrasese la sudul Dunarii, iar populatia daco-romana din fosta provincie a trebuit sa suporte trecerea valurilor de popoare migratoare (goti, huni, gepizi, avari), care au dominat temporar acest spatiu.

Sectia Medievala se deschide cu prezentarea primelor formatiuni politice de pe teritoriul Romaniei, centrul unuia dintre acestea aflandu-se probabil chiar la Alba Iulia (Balgrad), dupa cum o dovedeste marea necropola din sec. IX-X descoperita aici, zeci de vase (13), obiecte de podoaba din argint, bronz, pietre semi-pretioase, unelte si arme din fier fiind expuse in vitrine. Unele morminte de calareti maghiari din sec. XI reflecta procesul de cucerire al Transilvaniei de catre regatul Ungariei, in vreme ce Moldova si Tara Romaneasca reusesc sa devina state feudale independente. Urmatoarele sali prezinta diverse aspecte ale vietii in perioada feudala, precum dezvoltarea mestesugurilor si comertului, inflorirea centrelor orasenesti transilvanene, in care un rol activ l-au jucat si colonistii sasi. Ultima parte a primului etaj este dedicata luptei domnitorilor romani, deseori legati prin aliante politico-militare, impotriva expansiunii otomane in perioada sec. XIV-XVI (14), o variata colectie de arme ofensive si defensive fiind expusa in vitrine.

Inceputul etajului II este consacrata primei uniri politice a tarilor romane sub Mihai Viteazu, care dupa magistralele sale victorii impotriva turcilor, a infrant opozitia nobilimii transilvanene si a boierimii moldovene, care incercau sa se opuna cutezatorului sau ideal de unire. O atmosfera impresionanta pentru vizitatori este creata prin expunerea de armuri, steaguri si arme, copii de documente si gravuri de epoca, la care se adauga o reconstituire a cetatii Alba Iuliei in care Mihai si-a facut intrarea triumfala la 1 nov. 1599.

Urmatoarele sali prezinta dezvoltarea principatului independent al Transilvaniei in sec. XVII, cand Alba Iulia, in calitate de capitala, a jucat un important rol economic, cultural si religios. Mitropolia Ortodoxa, ctitorita de Mihai Viteazu, a sprijinit activitatea tiparnitei in care va fi tiparita in 1648 si prima traducere in romana a Noului Testament. Un exemplar original al cartii, impreuna cu alte tiparituri romanesti din sec. XVII, icoane, cruci din piatra si fragmente de fresca apartinand fostei Mitropolii a Balgradului, subliniaza importanta pe care aceasta institutie a jucat-o in viata romanilor transilvaneni.

O sala prezinta instaurarea dominatiei habsburgice asupra Transilvaniei si construirea noii fortificatii in stil Vauban de la Alba Iulia (1714-1738). Marii rascoale a taranimii romanesti de la 1784, conduse de Horia, Closca si Crisan, ii este dedicata o intreaga sala, in care sunt expuse arme, facsimile dupa documente de epoca si o roata de executie, care evoca tragicul sfarsit al martirilor la Alba Iulia.

Sectia de Istorie Moderna a expozitiei prezinta cele mai importante momente ale luptei pentru libertate sociala si nationala si pentru unire: activitatea reprezentantilor 'Scolii Ardelene' si rolul acesteia in dezvoltarea constiintei nationale a Romanilor, revolutia de la 1848-1849 (15-16), unirea Moldovei si Tarii Romanesti sub Alexandru Ioan Cuza in 1859 (17), razboiul pentru independenta din 1877.

Dupa prezentarea luptei pentru eliberare nationala a romanilor din monarhia austro-ungara, culminand cu actiunea memorandistilor, urmatoarea sala este dedicata participarii Romaniei la primul razboi mondial, in vederea desavarsirii idealului statului national roman unitar. La sfarsitul conflagratiei, uzand de dreptul sau la autodeterminare, populatia romaneasca din fostele imperii tarist si habsburgic a decis unirea cu patria mama. O imagine panoramica a imensei Adunari Nationale de la Alba Iulia (19) acopera un intreg perete al salii dedicate istoricei zile de 1 Decembrie 1918, in care mai sunt expuse drapele tricolore, textul cuvantarii lui Vasile Goldis (18), ziare de epoca, chiar si aparatul fotografic folosit de Samoila Marza pentru imortalizarea adunarii de la Alba Iulia. Urmatoarea sala evoca impresionantul moment al incoronarii regelui Ferdinand si reginei Maria ca suverani ai Romaniei intregite in catedrala ortodoxa de la Alba Iulia in 1922, precum si aniversarea celor 10 ani de la Unire, care a avut loc tot la Alba Iulia in 1929, in prezenta familiei regale si a liderilor politici.

Ultimele sali prezinta viata politica in perioada interbelica, declinul democratiei in perioada premergatoare razboiului si tragica dezmembrare a tarii in anii '40, cand parti din Transilvania, Bucovina si Basarabia au fost incorporate cu forta de Ungaria si U.R.S.S. Dictatura meresalului Antonescu si participarea Romaniei la cel de-al doilea razboi mondial incheie expozitia istorica a muzeului. Sala UNIRII. O expozitie speciala dedicata Marii Uniri este organizata in sala centrala a fostului cazinou militar, cunoscuta in prezent ca 'Sala Unirii' si situata in fata intrarii centrale a muzeului. In aceasta sala a avut loc adunarea celor 1228 de reprezentanti ai romanilor din Transilvania, care au decis unirea cu Romania in memorabila zi de 1 Decembrie 1918 (21).

Judetul Alba, regiune istorico-etnografica cu profunde dimensiuni in istoria si cultura poporului nostru, reprezinta una din cele mai interesante zone etnografice ale tarii.Bogatia, diversitatea si originalitatea creatiei populare din judetul Alba se reflecta cu prisosinta in colectiile etnografice ale Muzeului National al Unirii din Alba Iulia. Ritmul alert al modernizarii satului contemporan ce a determinat transformarea sau disparitia unor domenii importante ale culturii populare, a facut din depistarea si salvarea unor valoroase marturii etnografice o cerinta de baza a muzeografiei locale. Astfel, in colectiile muzeului nostru se gasesc astazi 11352 obiecte reprezentative pentru toate genurile artei populare. Lipsa fondurilor si a spatiului a facut ca muzeul nostru sa nu poata beneficia de posibilitatea organizarii unei expozitii permanente de etnografie, colectiile fiind prezentate publicului vizitator doar prin intermediul unor expozitii cu caracter temporar.

Cea mai importanta expozitie a fost deschisa in 1968, cu prilejul sarbatoririi semicentenarului Unirii, realizata in colaborare cu Muzeul de Arta Populara din Bucuresti, expozitie desfacuta in anul 1975. Cu tot efortul depus de conducerea muzeului si colectivul de etnografi din Alba Iulia, nu a putut fi depasita faza proiectarii expozitiei permanente de etnografie din lipsa de fonduri.

In 1998, cu ocazia implinirii la 1 Decembrie a opt decenii de la savarsirea in 1918 a marelui act al Unirii Transilvaniei cu Romania la Muzeul nostru s-a inaugurat o expozitie permanenta de etnografie.

Amplasata in cladirea care adaposteste si Sala Unirii, cladire declarata monument istoric, construita intre anii 1898-1900 si reamenajata in 1922, expozitia de etnografie completeaza in mod fericit tematica sectiei de istorie, structurata pe ideea unitatii si continuitatii poporului roman.
Prin noua tematica urmarim sa redam un amplu tablou al creatiei populare din zonele etnografice ale Transilvaniei centrale, oferind vizitatorilor posibilitatea studierii fenomenului artistic popular, caracteristic acestui tinut. Considerand depasita expunerea obiectelor strict pe genuri si zone etnografice, tinand cont si de suprafata si configuratia spatiului in noua expozitie, pe langa criteriul istoric, propriu tuturor muzeelor etnografice, s-a folosit si criteriul complexelor de viata, al obiceiurilor.

Ca forme de comunicare, creatoare si purtatoare de cultura detinand un limbaj complex si o multitudine de modalitati de expresie, obiceiurile 'aceste forme de exprimare exterioara a unei vieti interioare' care se realizeaza prin semne, simboluri si comportamente, au fost folosite de organizatori drept pretexte, pentru a ilustra cu mai mult succes o serie de aspecte specifice culturii populare: interiorul traditional, portul popular, mestesugurile traditionale, diferite credinte si mentalitati din lumea satului. Fara a fi asadar o expozitie a obiceiurilor, nasterea, botezul, sezatoarea, vergelul fetelor din noaptea Anului Nou, targul de tara, isi au locul in expozitie, ea desfasurandu-se pe urmatoarele sectoare tematice: semnele credintei, semnele inceputului, semnele varstelor si semnele muncii.

Chiar de la intrare, alaturi de fotografia marelui etnograf Romulus Vuia, realizata in anul 1920, reprezentand o vedere generala a satului Salciua din Muntii Apuseni, te intampina o frumoasa poarta veche din satul Ghirbom, lucrata din lemn de stejar, ornamentata cu motive decorative, alese din repertoriul strabun al arhitecturii taranesti, datata 1942.

Anuntand parca 'vesnicia' de dincolo de ea, 'vesnicie care s-a nascut la sat', patrunzi in prima sala a expozitiei ca intr-un adevarat sanctuar al frumosului si al pioseniei. Intitulata sugestiv: 'Semnele credintei', intr-o linistitoare ambianta de arta si religie, intalnesti aici un numar important de icoane pe sticla, lemn, metal sau carton, usi imparatesti, cruci de altar, cruci pictata de mana, prapori, candele, la care se adauga fotografii alb-negru si color cu monumentalele biserici din lemn, precum si pictura lor murala.

Obiectele expuse sunt reprezentative pentru Transilvania secolelor XVIII-XIX si inceput de secol XX, ele constituindu-se intr-un patrimoniu de arta autentica, cu adanci semnificatii de morala crestina, arta ce a contribuit de-a lungul secolelor la propasirea culturii nationale, inscriindu-se totodata si in circuitul de valori universale.

Sub raportul continutului, pictura icoanelor din Transilvania are izvoare comune cu pictura din Tara Romaneasca si Moldova, fiind legate direct de conceptia artei de traditie bizantina si orientala.

Privite in ansamblu, icoanele expuse in aceasta sala redau concentrat, prin limbajul artei, ideile si sentimentele, starile de spirit proprii lumii transilvanene din secolele XVIII-XIX si inceput de secol XX. Este perioada de maxima efervescenta artistica, cand pe meleagurile judetului Alba se constata, pe langa prezenta unor scoli de pictutra locale, si cea a numerosilor zugravi veniti din alte colturi ale Transilvaniei, sau chiar din Tara Romaneasca si Moldova.

Tinand vie flacara credintei, netinand cont de granite si oprelisti, mesteri si icoane au circulat necontenit pe intreg cuprinsul romanesc, contribuind la realizarea unitatii spirituale a tuturor romanilor.

Marea frumusete a icoanelor pe sticla romanesti sta mai cu seama in culoare; iconarii au creat o armonie de culori de o uimitoare subtilitate. Cu un colorit sobru si rafinat, icoanele pe sticla apartinand centrului de la Nicula, expuse in vitrine, coexista in mod armonios alaturi de coloritul proaspat si stralucitor al icoanelor din centrele Laz, Maierii Albei Iuliei si Fagaras. Sunt prezenti aici pictori de mare talent, vestiti prin arta lor, ca Pavel Zamfil, Ilie I. Poenaru din Laz, iconaritele Prodan din Alba Iulia, Ion Pop din Fagaras. Dar acesti mesteri ai penelului nu s-au limitat numai la executarea de icoane pe sticla, ei au pictat si icoane pe lemn, biserici, iconostase, cruci, prapori, epitafuri pe panza si tabla.