OCUPATII TRADITIONALE - SATELE DE LA POALELE MUNTILOR RODNEI, JUD. BISTRITA-NASAUD

OCUPATII TRADITIONALE - SATELE DE LA POALELE MUNTILOR RODNEI, JUD. BISTRITA-NASAUD

1 Agricultura si cresterea animalelor

Agricultura are vechi traditii in zona, atat in ceea ce priveste cultura plantelor dar si cresterea animalelor. Pentru semanatul diferitelor culturi se folosesc si astazi aceleasi unelte traditionale, chiar daca unele au evoluat usor. O evolutie a cunoscut-o plugul de lemn, inlocuit cu plugul din fier. Un interesant exemplar de plug vechi se pastreaza in muzeul din comuna Rodna. El este construit din lemn si numai varful plugului si cutitul ce taie brazda sunt de fier. Dupa dimensiuni    pare a fi un plug pentru patru boi.

La arat

Pentru nivelarea terenului arat se foloseste grapa, care in trecut era toata din lemn, inclusiv coltii; apoi s-a trecut la grapa din fier, mai rezistenta, iar mai nou, se foloseste o grapa din fier cu coltii rotativi. Pentru transportul uneltelor de arat si al semintei, se folosea carul .

Dintre culturile de camp, cel mai mult se cultiva porumbul, care detine cea mai mare suprafata din cea cultivata, respectiv 33%. El se cultiva pe sesurile de pe malul Somesului, in gradinile caselor, precum si pe unele pante de la marginea sesurilor.

Dupa porumb, cea mai raspandita planta este cartoful, care are in zona conditii favorabile de dezvoltare. Cartoful se planteaza in camp inaintea porumbului cu cateva zile, fiind cultivat in cultura singur sau pe marginea malaistilor. Cartofii se planteaza in cuiburi sau in randuri.

Ovazul se semana in trecut pe suprafete intinse, dar astazi se seamana foarte putin. El este folosit in hrana porcilor si a cailor. Se semana pe moinele ce cuprindeau dealurile pana la varful lor.In trecut, afara de acestea, se mai cultivau orz, grau, secara, mei, hrisca iar pe langa acestea in si canepa.

Pastoritul, ca ocupatie straveche a populatiei de pe Valea Somesului, reiese din diferitele mentiuni fragmentare pastrate ca simple notite in arhivele Bistritei, primul document fiind de la 1615, in care sunt mentionate pagubele facute de apele mari unor turme de oi.[2]

Pastoritul este prezent in aceasta zona si in zilele noastre multe din traditiile legate de aceasta activitate fiind pastrate, chiar daca in raport cu alte tipuri de ocupatii si-a pierdut mult din importanta. Locul unde se aseaza "mutarea" se alege de catre baci si sambrasi in functie de accesibilitatea la pasune si de conditiile de clima. Mutarea este coliba care-i adaposteste pe ciobani, unde se prepara si se depoziteaza branza , fiind cea mai importanta piesa a stanii.

Impreunarea oilor

Sarbatoarea Sfantului Gheorghe (Sangeorzul ), este momentul care marcheaza inceputul anului pastoral in zona. La acea data are loc masura sau sambra oilor; se "impreuneaza oile in turme', dupa care intreg alaiul pacuraresc urca pe pasunile alpine ale Muntilor Rodnei.

Stana are o organizare ierarhica, structurata pe cinci nivele. Seful suprem este baciul. Urmeaza pacurarul, ajutorul de pacurar, mulgasul si strungarul. Acesta din urma este, de obicei, un copil ce are misiunea de a da oile in strunga la muls, de a aduce apa, de a aduna si taia lemne de foc, de a intretine focul, de a prepara urda.

2 Spalarea aurului

Despre spalarea aurului in Transilvania scrie consilierul Samuel Koleseri de Keres - Eer (1663-1732) in lucrarea 'Auraria Romano-Dacica' (Sibiu, 1717). J.M.Salzer, in lucrarea 'Reisebilder aus Siebenburger', aparuta la Sibiu in anul 1860, dupa ce descrie Sangeorzul cu frumusetile sale, (inclusiv apele minerale), Valea Vinului si Rodna (cu exploatarile miniere), arata ca Somesul si unii afluenti ai sai au aur. Mentioneaza ca in Somes se gasesc granule de aur cu o greutate de '7-11 denari', iar in afluentii sai 'Zagra, Feldru, llva, Rebrisoara si Bistrita' s-au gasit granule de 28 carate (1 carat =200-206 mg).[3]

Geologii austrieci Franz Ritter von Hauer si Guido Stache scriau in 'Geologie Siebenburgens' (Viena, 1885), ca in nisipurile Somesului, incepand de la Rodna si pana la Nasaud, apoi in acelea ale afluentilor sai Izvor (Izvorul Bailor) si Anies, se afla aur. Somesul, spun geologii austriecii, are aur sub forma de granule mari incepand de la Rodna si continuand cu Maieru, Sangeorz, pana la llva Mica, unde s-au gasit granule de '7-11 denari' in greutate. Din aceeasi sursa aflam ca Aniesul are aur in nisip, sub forma de granule mari, iar valea Rebra si Zagra au aur pana la confluenta cu Somesul Mare, Aluviunile llvei, dupa aceiasi autori, contin aur de 19 carate, iar cele ale Bistritei au aur de 21 de carate. Nisipurile de pe Rebra si Rebrisoara (Gersa) au aur pana la confluenta cu Sieul.[4]

Spalarea aurului din nisipuri a avut o mare dezvoltare in sec. al XVIII-lea si al XlX-lea, apoi a scazut, astfel ca in anul 1940 numai sporadic se mai spala nisipul pentru aur si existau spalatori la Rebrisoara si Chiuza.[5]

Aurul in aluviunile Somesului Mare se afla sub forma de praf ('spuma') si mai rar ca granule mai mari de gram (prinse in cuartit). Cautatorii de aur sapa nisipul si pietrisul pana la o adancime cuprinsa intre 20-40 cm ca sa gaseasca un nisip negru roscat ('porozau'), singurul care are aur si care se poate afla si la suprafata.[6]

Localnicii stiau sa gaseasca nisipul aurifer. Ei spuneau ca apa 'pune' nisipul cu aur in 'curcubeu', in pietrisul marunt, pentru ca acolo apa are 'cernatura' si il 'joaca' printre pietre, il gaseau si in urma bolovanilor din vale, la 'indosala'. La 'pohoaie' (ape mari, viituri) apa 'rupe' si duce aluviunile respective si le depune la 'catatura' (in meandre).[7]

3 Mestesuguri si instalatii tehnice traditionale

In satele somesene, pe langa agricultura, care era ocupatia de baza, s-au dezvoltat de-a lungul vremurilor si alte mestesuguri si meserii determinate de necesitatea asigurarii uneltelor de munca, a hainelor, a obiectelor de uz gospodaresc, care in vremurile vechi erau confectionate in majoritate de mesterii din zona.

Confectionarea obiectelor de imbracaminte. Lana si fibrele textile (canepa, in special) prelucrate pana la stadiul la care puteau fi toarse, deveneau suportul activitatii din noptile lungi de iarna, cand, in sezatori sau acasa, femeile torceau caiere dupa caiere pregatind firele pentru teara.

Arhaicul razboi de tesut ("stativele"), nu lipsea din locuinta tarancilor somesene. Intregul arsenal de accesorii necesare tesutului (urzitoare, vartelnita, sucala, suveica, raschitoare) era opera tamplarilor locali, specializati in astfel de operatiuni, care aveau grija si de aspectul estetic al obiectelor pe care le produceau. Pe langa panza de lana (panura) si cea din canepa, multe dintre femeile din aceasta zona au    devenit adevarate specialiste in confectionarea covoarelor, "nevediturilor" (scoarte), cingeaualor (prosoape), cergilor si panzaturilor.

Cizmaria si pantofaria. Este si aceasta o meserie destul de pretentioasa, care pe langa cunostintele necesare asezarii pieii pe calapod - ce reprezinta forma piciorului - pretinde cunostinte de croi si rihtuiala, respectiv de asamblare a partilor componente ale viitoarei incaltaminte. Aceasta meserie, la fel ca si croitoria, cojocaria sau tamplaria, nu se invata "pe furate', cum spune o vorba din popor; ea necesita cunostinte multiple, mai ales de desen si croiala, atat pentru pantofi, cat si pentru ghete si cizme. Invatarea acestei meserii se facea prin sistemul uceniciei, care intre cele doua razboaie, avea o durata de trei ani, dupa care, urma un examen de verificare la Camera de Munca, iar cel reusit dobandea calitatea de "calfa' si abia dupa inca doi trei ani putea deschide un atelier pe cont propriu.

Cojocaria, tabacaria si curelaria. Aceasta meserie presupune duble cunostinte, atat a celor legate de daracirea si pregatirea pieilor spre a putea fi folosite in cele doua indeletniciri (cojocar-curelar), cat si a meseriei de cojocar-blanar Aceasta consta in primul rand, in prelucrarea pieilor din starea lor bruta, rezultata dupa sacrificarea animalului (tabacaria). Prin cojocarie, cu aplicarea gustului pentru frumos, pieile prelucrate erau transformate in obiectul de imbracaminte al pretentiei luxului taranesc, rezultat prin confectionarea de bundite, pieptare, gulere, caciuli, pentru fete, baieti, adulti si batrani, dupa nevoi si gusturi.

Dulgheria, rotaria si dogaria Mesterii dogari si rotari din zona erau artizani neintrecuti in confectionarea rotilor de caruta, butoaielor, berbintelor, fedeleselor, donite si ciubere, obiecte care erau confectionate de catre

Tamplaria. Este indeletnicirea, prin care se transforma scandura de rasinoase, foioase sau de alta esenta calitativa, in mobilierul necesar gospodariei taranesti si nu numai. La inceputuri aceasta indeletnicire se realiza cu ajutorul bancului de lucru, al fierastraielor de diferite marimi si dimensiuni, a gealaului si rindelei, iar mai nou a instalatiilor speciale actionate electric, de croit si slefuit.

Morile si moraritul. Au fost preocupari care au aparut pe aceste plaiuri, odata cu renuntarea la "rasnita' care era pentru inceput singurul mijloc pentru transformarea cerealelor in faina.

In aceaste localitati au existat de-a lungul vremurilor: mori pe apa, cu locomobila, mori cu fierastraie pentru debitarea bustenilor, piue, valtori, si gatere actionate electric, cu ajutorul carora, bustenii sunt transformati in scanduri si poste.

Moara din Maieru

Valtorea si piua. Valorificarea energiei cinetice a cursurilor de apa din zonele situate pe ambii versanti ai formatiunilor muntoase din Romania a fost facuta, pentru intaia oara, inca din Latinul dacic, in procesul finisarii si spalarii tesaturilor din lana, la cea mai simpla instalatie hidraulica, in cadrul careia, agentul mecanic este insusi suvoiul de apa, proiectat cu forta turbionara la baza dispozitivului, pentru crearea curentului de apa circular, care antreneaza tesaturile introduse in valtoare.

Cea mai veche "masina de spalat"

Oloinita. Producerea uleiului in cadrul gospodariei si in ateliere specializate cuprindea trei faze: zdrobitul semintelor oleaginoase, prajirea acestora si presarea turtei pentru ca uleiul sa poata fi colectat intr-un recipient special. Oloinita era de fapt o presa, actionata prin forta omului sau hidrauluica. Astfel de instalatii sunt foarte rare in prezent, se folosesc in special pentru obtinerea uleiului din seminte de dovleac.