PORTUL POPULAR - SATELE DE LA POALELE MUNTILOR RODNEI, JUD. BISTRITA-NASAUD

PORTUL    POPULAR - SATELE DE LA POALELE MUNTILOR RODNEI, JUD. BISTRITA-NASAUD

Portul popular din zona someseana a Muntilor Rodnei este foarte asemanator, de la un sat la altul, datorita faptului ca localitatile au avut o dezvoltare istorica comuna. Evolutia social-economica determina, insa, o periodizare in prezentarea portului, corespunzatoare etapelor parcurse, care au adus modificari structurale mai importante. Cu privire la trecutul mai indepartat, apar in documente mentiuni cu privire la portul local, enumerand piesele principale ce se purtau in anul 1863, deosebit de interesante pentru caracterul lor documentar.

1 Structura portului femeiesc

Portul femeiesc, in perioada cat a tinut militarizarea (90 de ani), era relativ simplu, format aproape din piesele strict necesare si cu mai putine podoabe. Numai dupa anul 1851, ca urmare a desfiintarii organizatiei militare, femeile, eliberate de munca si grijile din gospodarie ce reveneau barbatilor, s-au ocupat in mai mare masura de imbogatirea portului, de gateli si de podoabe mai deosebite. Schimbarea conditiilor social economice au avut ca urmare introducerea de materiale noi, a determinat modificari in croiurile pieselor si a dezvoltat elemente de podoaba, dupa modele din zona nasaudeana, din Valea Bargaului si chiar de la vecinii bucovineni si moldoveni.[1]

Pentru acoperamantul capului se poarta naframa din tesatura de bumbac, de lana si chiar de matasa. Materialul si calitatea naframii indica imprejurarile in care se poarta ea, in zile de lucru sau de sarbatoare, la anumite festivitati familiale, fiind in acelasi timp si un indiciu al starii materiale. Naframile s-au procurat totdeauna din comert tinandu-se seama de varsta purtatoarelor. Cele purtate de fete sunt inflorate, in culori vii; la neveste culorile devin mai sobre, femeile batrane poarta naframi de culori inchise sau albe.[2]

Port popular    femeiesc de pe Valea Somesului

Dupa primul razboi mondial, camasa femeiasca si poalele prinse de piept, lunga pana la glezna, se poarta tot mai putin. Camasa intreaga, cu poalele prinse de piept, lunga pana la glezne, din patru-sase lati, incretita pe solduri, avand manecile fixate de guler si terminate cu ,,fodori', pastreaza structura si croiul traditional. Pentru a se incinge mai ajustat si pentru a avea posibilitatea de a schimba piesele, in ultimul timp, mai ales femeile tinere, au separat "pieptii' de poale. Spre a fi prinse de guler, "pieptii' si manecile se incretesc pe ata, in functie de grosimea gatului, peste care se fixeaza un guler ingust. Pieptul camasii are deschiderea in fata, pana la jumatatea bustului si se incheie la gat cu un nasture sau cu cetori. De ambele parti ale gurii camasii si paralel cu ea, se fac doua-trei tivuri ce se termina cu o "punte'. Maneca ajunge pana la varful degetului mare, avand lungimea unui lat si jumatate de panza de casa, iar un sfert din lungime, in partea de jos, e ocupata de fodori in forma de evantai obtinuti prin incretira. La subtiori se pun "paje' pentru a se inlesni miscarile bratelor. impodobirea camasii femeiesti cu cusaturi se face la guler, pe maneca, deasupra cotului si pe fodori. Elementul decorativ consta din cusaturi pe fire (petea pe dos, cruciulite "pe scrisoare' s.a.), cusute cu farbe (fire colorate) si margele de diferite culori bine asortate. Fodorii se termina cu "cipca' (dantela). In ultima vreme cusaturile se fac si de-a lungul manecilor precum si pe pieptii camasilor.[3]

Poalele au latul din fata si din spate drept, iar cele laterale sunt croiti in cline. Cand sunt separate de piepti, dupa ce s-au incretit, se fixeaza cu un guler dupa talie si se leaga de mijloc cu ate impletite.

Un alt tip de camasa femeiasca, de data mai recenta, este cel cu platea intre umeri si cu maneca larga, ce se poarta mai mult in zilele de lucru si pe timp calduros.

Opincile incep sa dispara. Putine fete le mai incalta, doar femeile mai in varsta le gasesc mai comode. Ciobotele lasa locul ghetelor, sandalelor si pantofilor.

Pe langa pieptarele din trecut, se poarta si pieptare deschise in fata, precum si "sfetare' (flanele) impletite din fire de lana. Cojoacele au inceput sa devina piese rare, cu care se mai imbraca ici-colea cate o batranica in sarbatorile de iarna. Chitul sau sumanul a fost inlocuit cu caputul, o haina confectionata tot din panura, insa adesea captusita cu guler de catifea sau chiar de blana, lucrat de croitor.[4]

Maierence cu caput si opinci

2 Structura portului barbatesc

Echipamentul taranului granicer, cu care era obligat sa-si faca serviciul in timp de pace dar si in vreme de razboi, se compunea din: palarie de pasla neagra, rotunda la "capatana', cu boruri late, indoite usor in sus, asemanatoare cu a sasilor bistriteni; iarna se.purta cusma neagra, lunguiata, din blana de miel, indoita putin in partea stanga ; suman din panura neagra cu gulerul ingust, croit in "cline', lung pana la jumatatea fluierelor si tivit cu "petea' neagra; tunica din panura neagra sau sura incheiata la gat; camasa din panza de in sau canepa, cu mansete (pocmeti) la maneci, purtata in pantaloni de panza sau cioareci albi, stramti, tiviti in lung cu petea albastra (vipusca) ; pieptare simple din blana de miel, purtate iarna sub tunica; opinci din piele de vita, tabacite (rusite) si obiele din panura neagra, legate cu curele si ate ce infasurau pulpa piciorului pana sub genunchi.

Portul civil sau de casa al taranului granicer, precum si al urmasilor pana in zilele noastre, a cunoscut o dezvoltare diferita fiind adaptat complet cu piese de imbracaminte mai variate si mai practice. Palaria de pasla din trecut a devenit mai ingusta la pana, iar dupa al doilea razboi mondial si-au facut loc palariile din comert, de forme si culori diferite. Locul sumanului lung a fost luat de chit, care este mai scurt, croit mai pe corp, iar de vreo cinci decenii a ajuns la moda "caputul' confectionat de croitor. Cioarecii au ramas fara tivitura, iar opincile sunt in buna parte inlocuite cu bocanci, cizme, ghete si pantofi. Importante modificari au suferit camasile ce se poarta peste cioareci sau pantaloni, lungi pana la coapse. Curelele late abia se mai gasesc, la moda devenind cele inguste cu doua catarame. Pieptarul infundat este purtat aproape numai de batrani, tineretul indragind pieptarul deschis in fata. Glugile si cojoacele de tip vechi sunt destul de rare. Barbatii care au devenit muncitori la fabricile de cherestea, la carierele de piatra, ceferisti sau cei care se ocupa cu paduraritul, in zilele de lucru, aproape ca au inlocuit portul popular cu piese de imbracaminte cumparate din comert, acestea fiind mai practice si mai usor de procurat.[6]

Clopul (palaria) de pasla neagra a suferit ajustari si completari fata de modelul vechi. Partea dinauntru a fost captusita, iar marginea tivita. Palaria cu pana (borul) lata si usor indoita in sus este preferata de barbatii mai in varsta, iar cea cu pana ingusta e dorita de tineret. Pacurarii, cand urca oile la munte, ung partea exterioara a palariei cu un preparat din rasina, ceara si seu, spre a o intari si a    o face impermeabila, avand legatori sub barbie ca sa nu fie luata de vant. Palariile moderne si-au gasit multi amatori, mai ales in randurile barbatilor care au imbratisat noi meserii sau lucreaza temporar in afara gospodariilor, la munci industriale. Vara se poarta palarii de paie.

Clop cu gerdan

Cusma este nelipsita pe timp racoros, mai ales iarna. Pastorii de pe pasunile alpine o tin la indemana si vara. Pieile de miel sunt alese de timpuriu, de preferinta negre, dar si albe si se dau la cojocari cu "semn' pentru prelucrare. Se procura si din targuri, de pe satra, ori din pravalie. In general se poarta cusme lunguiete, cu varful rotund, indoite usor intr-o parte, pe lat, sau rotunde cu varful tras inauntru.

Camasa batraneasca, lunga pana la genunchi, se compune din "stani', "cline', maneci largi si drepte cu "paje' la subtiori. Gulerul este simplu si lat de doua degete. Stanul se face dintr-o singura bucata, rascroit la indoitura de peste umeri pentru introducerea gulerului. Gura camasii este in fata. Se ornamenteaza putin prin cusaturi in negru, rosu sau albastru, monocrom sau policrom, la guler si in partea de jos a manecii, de obicei numai la camasile de sarbatoare.

Un alt tip este camasa cu umar sau platea intre umeri. Are stanul din patru foi, incretite in partea de sus, unde se prind de platea. Gulerul e mai lat, dublu si indoit inafara, fiind prins in fata cu doi nasturi uneori colorati. Gura camasii, lunga pana la furca pieptului, se incheie, prin suprapunere, cu nasturi. Lateral, intre guler si punte, se fac trei-patru tivuri. Maneca este prinsa de marginea umarului unde se fac si cativa creti, apoi de latul din fata si cel din spate avand "paja la susuori'. Deschizatura gatului se obtine prin rascroirea platcii si a foilor din fata, din a caror alaturare rezulta si gura camasii terminata cu o punte.

Camasa de sarbatoare se impodobeste destul de bogat. Gulerul poarta o cusatura principala. Acelasi model, insa mai ingust, se face si in partea de jos a manecilor ca si pe puntea camasii. Motive similare mai apar la umeri, imprejurul platcii si chiar la poala camasilor feciorilor. Cusaturile se fac cu satin, margele si chiar cu matase predominand nuante de rosu, albastru si portocaliu cu negru, ce redau motive caracteristice zonei.

Izmenele au un croi simplu, fiecare "crac' rezultand dintr-un lat de panza, care se impreuna cu fundul izmenelor dupa ce s-au ajustat pe picior. O tesatura din panza de in sau canepa amestecata eu bumbac rasucit, sau numai din bumbac, tesuta in patru ite denumita "nadragoi', se intrebuinteaza la confectionarea izmenelor si a pantalonilor facuti de croitorii satesti.

Pieptar cu canaci .cu model barsanesc

Port popular din zona Sangeorz-Bai cu paun si paunite

Pe langa fondul comun, portul popular din comunele luate in studiu prezinta si unele particularitati. Aproape fiecare sat din zona pune in evidenta deosebiri marunte la imbracaminte, nuante dupa care somesenii se recunosc din care localitate sunt. Acestora li se adauga fizionomia si tinuta, graiul domol si ospitalitatea ce-i caracterizeaza pe locuitorii acestor localitati.[7]

In zilele noastre apar modificari semnificative in ceea ce priveste portul din zona. In primul rand materialele din care sunt confectionate hainele nu mai au nimic de-a face cu productia casnica. Nimeni din zona nu se mai straduieste sa tese panza acasa. Panza obtinuta printr-un proces mult prea laborios a fost substituita de materialele aflate la indemana oricui, in magazine. In ceea ce priveste modelele si cromatica se evidentiaza o influenta crescanda a stilului maramuresan si sibian mai ales la costumul fetelor. Cusaturile manuale au fost, de asemenea, inlocuite cu broderii bogate, intr-o cromatica diversa. Moderne, elegante, noile costume nu vor atinge insa imensa incarcatura de talent nativ si maiestrie de care au dat dovada priceputele femei de alta data din aceasta zona.    Aceate comori uitate prin cine stie ce prafuite lazi de zestre asteapta ca cineva de buna credinta sa le caute, sa le gaseasca si sa le puna la locul pe care-l merita.

Costum batranesc din Sangeorz-Bai si Maieru