Societatea Carpatina "Sinaia'

In cadrul Societatii Geografice Romane, creata in 1875, existau, intre altele, si preocupari privind activitatea alpina din tara. In 1882, Dimitrie A. Sturdza a propus infiintarea unui club carpatin. Propunerea nu s-a concretizat atunci, dar ideea a fost reluata in 1884, in acelasi cadru, cu rezultat asemanator insa. Abia peste sase ani, in 1890, in ziarul Sinaia, an. I, nr. 2 din 12 iulie, se facea simtit ecoul propunerilor anterioare. In publicatia mentionata se scria: "Este vorba de organizarea unui Club carpatin, cu misiunea de a explora toti muntii Romaniei si a ingriji treptat de potecile de comunicatiune prin munti, incepind cu cei din jurul Sinaii'. Drept consecinta a dezideratului exprimat prin presa, la 21 februarie 1893, in salonul parintelui arhimandrit Nifon, staretul manastirii Sinaia, a avut loc o reuniune cu participarea urmatorilor: Ion Teodorescu, Iosef Ungarth, B. N. Pretorian, S. Pop, C. Costache, D. Aldea, F. Hoflich, I. Mano, Iorgu Ionescu, Emanoil Arghiriade, Hristache Stefanide, D. Dimitrescu, A. Ihalski, David Jacomen, M. Jacomen, Alf. Brand, Ghita Manolescu, Ghita Ionescu, Emil Codru, Gh. Radian, capitan Tetrat, A. Dumitrescu, preotul Justin, C. Cavaleru, I. R. Albulet, N. Ionescu, C. Petcu si arhimandritul Nifon. Cei de fata au hotarit infiintarea unei societati carpatine, formata din cetateni ai orasului Sinaia sau din alte orase ale tarii. Pentru redactarea Statutului au fost delegati arhimandritul Nifon, capitan Tetrat, Iorgu Ionescu, inginerii C. Costache, Pretorian si Simion Pop. La 11 martie 1893 a avut loc reuniunea de constituire a Societatii, 'cind s-a facut o expunere de motive semnata de intreaga comisie, intocmita, probabil, de arhimandritul Nifon, om cult si calatorit, care a fost ales presedinte al societatii. In aceasta expunere se vorbea despre dezvoltarea si popularizarea localitatii Sinaia, ca urmare a frumusetii peisajului sau si a conditiilor climatice. Se arata, de asemenea, cu mindrie, ca pozitiuni pitoresti ca cele de pe intreaga vale superioara a vaii Prahovei sint putine in Europa dar, cu toate acestea, in alte parti ale Europei, au fost organizate cluburi alpine, oamenii stiind sa beneficieze de cadrul natural prin fel de fel de lucrari artificiale, ca drumuri si poteci marcate, izvoare si pesteri amenajate, prin scrieri de popularizare a locurilor. Comparativ, se preciza ca, la noi, nimeni nu si-a dat seama de valoarea economica si estetica a acestei regiuni, ca nu s-a construit nici o cabana[1], nu s-a amenajat nici un izvor, cascada sau pestera. S-a propus, in continuare, infiintarea unei sectii de tir in cadrul societatii, care "ne va face mai destoinici pentru apararea personala si nationala'. Fata de cele expuse, s-a propus infiintarea unei societati, numita Societatea "carpatina si de tir' Sinaia.

Primul statut continea 39 de articole. In articolul 2, ,,scopul societatii' era formulat astfel: "a, de a construi poteci pe munti si a infiinta statiuni (adaposturi) carpatine, unde se va crede necesar'. Statutul era semnat de toti membrii fondatori. Primul comitet ales avea urmatoarea componenta: presedinte: arhimandritul Nifon; vicepresedinti: Ion Teodorescu si S. Pop - inginer silvic; casier: Iosef Ungarth; secretar: B. N. Pretorian; membri: F. Hoflich, doctorul Emil Codru[2], I. Mano si capitanul Tetrat.

Prima realizare a Societatii a fost construirea unui pavilion pentru dare la semn si cumpararea armelor necesare tirului. Activitatea sectiei de tir a durat doi ani (1893-1894). Dupa aceea, interesul pentru tir a scazut si societatea a intrat in acalmie. De aceea, la 13 ianuarie 1896 a avut loc o adunare generala la care s-a pus problema dizolvarii societatii ori, dimpotriva, continuarea programului anuntat la inceput. S-a ajuns la concluzia necesitatii modificarii statutului, a reducerii taxelor de inscriere si a cotizatiei. Cu toate acestea, in anul 1895 nu s-a realizat nimic. In ianuarie 1897, facindu-se o ultima tentativa de salvare a actiunii initiate in 1893, a fost redactat un al treilea Statut. Avea 25 de articole si un preambul explicativ. Noul document statua - abia acum - infiintarea Societatii Carpatine "Sinaia'. Iata lista membrilor donatori si sustinatori: Basset L., Carp P. P. senator, fost ministru, Costinescu Emil, deputat, Ghermani M. deputat, fost ministru, Ghermanescu N. Ploiesti, Ionescu Take, deputat, fost ministru, Mandrea arhitect, Rimniceanu M. I. inginer, directorul Eforiei spitalelor civile, Urechia V. A., senator, fost ministru. Pusa pe temelii noii Societatea carpatina "Sinaia' a purces la prima sa infaptuire: desfundarea si amenajarea Pesterii Ialomita[3]. Lucrarea a fost incredintata inginerului Iosif Sangeorzan si a durat pina in 1898, cind golul subteran, cu minunatiile sale, a fost dat din nou spre vizitare. Pentru aceasta s-a intocmit un regulament, s-a angajat un om cu paza pesterii. In interiorul ei s-au construit poduri, podete, s-au instalat scari, balustrade, placi indicatoare si explicative, lampi de iluminat cu petrol, iar paza a primit in dotare mantale de cauciuc care erau puse la dispozitia vizitatorilor pentru protejarea imbracamintii. Tot in anul 1897, Societatea Carpatina "Sinaia' a trecut si la alte infaptuiri: construirea unor "statiuni carpatine' sau "pavilioane', cum li se spunea pe atunci. Asa au aparut pavilioanele de la Virful cu Dor (2 006 metri altitudine) Furnica (1 347 metri altitudine), Davila (1 374 metri altitudine), Sgarbura de pe Calea Codrului; pe muntele Piscul Ciinelui au fost ridicate Chioscul Piscul Ciinelui din Poiana Carp (unde se afla cabana de azi) cum si chioscul de la stina Piscul Ciinelui. Aceste pavilioane si chioscuri serveau ca adaposturi impotriva intemperiilor, dar unele dintre ele aveau si cite un bufet. Despre amenajarea unei case de adapost la Pestera Ialomitei nu se fac referiri in darile de seama consultate. Despre ea ne aminteste, in schimb, inginerul Karl Weinlich, membru al S.K.V., S.T.R. si poate si membru al Societatii Carpatine "Sinaia', in brosura intitulata O excursie de la Busteni in regiunea Bucegilor (l, 8 si 9 august 1899). Autorul afirma textual: "Ceva mai jos de schit, pe o poiana verde, se afla aceasta cabana amenajata cu priciuri si saltele de paie, de Societatea Carpatina Sinaia, care in ultimii ani a facut atit de mult pentru aceasta regiune'; in prezent Societatea a ridicat pavilionul din saua Caraimanului, a construit drumul de pe Valea Jepilor, drumul de la Gura Dihamului la Pichetul Rosu, un drum de la Virful cu Dor la Pestera Ialomitei si un altul din albia Ialomitei si pina la vama Strunga; in 1900 a cladit pavilionul de pe Virful Omul si a amenajat drumul de pe Valea Cerbului . Realizarile obtinute de Societatea Carpatina "Sinaia' au stirnit admiratia si interesul conducatorilor sectiei din Brasov a S.K.V., astfel cum rezulta si din cele consemnate in Anuarul S.K.V., 20, 1910: "Directia in care trebuie sa se indrepte in urmatorii ani activitatea sectiunii noastre este indicata de activitatea serioasa a Societatii carpatine Sinaia Prin aceasta activitate tinara asociatie ne obliga sa acordam o mai mare atentie, sa ne indreptam spre Bucegi, daca nu vrem sa raminem in urma realizarilor sale' .

Societatea sinaiana a organizat numeroase excursii colective, cum si o serie de conferinte pentru cunoasterea Bucegilor. Pestera Ialomitei a fost dotata cu un registru de impresii, in care multi vizitatori au adus cuvinte de lauda celor ce au desfundat-o si o ingrijeau. Mai mult ca probabil ca si adaposturile de la Caraiman si de la Virful Omul au tinut astfel de registre, dar ele nu au fost inca descoperite.

Iata, in continuare, alte proiecte, actiuni si realizari ale Societatii Carpatine "Sinaia' :

. august 1898: invitatia pentru o excursie la "grotele de la schitul Pestera', care, in urma lucrarilor efectuate, puteau fi vizitate pe o intindere de 400 metri ;

. septembrie 1898: se anunta descoperirea unor noi grote in Bucegi; este vorba de cele doua pesteri mici din Cheile Tatarului, cercetate chiar de arhimandrit; se proiecteaza o excursie ;

. iulie 1899: se facea un apel pentru curatirea potecilor ce duc la Piscul Ciinelui;

. august 1899: cu sprijinul ministrului Take Ionescu, la schitul Pestera au fost detasati doi soldati inarmati, pentru paza si ordine ;

. martie 1900[6]: membrii Societatii Carpatine "Sinaia' erau convocati in adunare generala, duminica 2 aprilie 1900, in sala hotelului Bulevard din Sinaia;

. aprilie 1900: publicarea darii de seama asupra activitatii societatii pe anul 1899 ;

. iulie 1900: interventie pe linga autoritatile din comunele Predeal si Sinaia, pentru a atrage atentia excursionistilor ca orice stricaciuni pe care le vor cauza potecilor si pavilioanelor construite pe munti de numita societate ii vor privi personal;

. iulie 1901: inceperea lucrarilor de reparare a drumurilor, podetelor rupte, a pavilioanelor construite de Societatea carpatina "Sinaia' ;

. iulie 1901[7]: Nicolae Bogdan, secretarul Camerii, insotit de tinerii studenti Aurel G. Manolescu si G. M. Ionescu, a efectuat o ascensiune ;

. iunie 1911: se anunta ca in zilele de 27 si 28 iunie o echipa de lucratori va repara potecile si casele de adapost ;

. 15 mai 1912: Societatea Carpatina "Sinaia' a hotarit construirea unei noi case la Virful Omul in locul celei care a fost distrusa de incendiul in octombrie 1911.

Dupa moartea arhimandritului Nifon, la 9 februarie 1909, nu stim cine a preluat conducerea societatii, care a mai fiintat pina in 1912.

Pe linga rolul detinut de organizatorul si conducatorul Societatii Carpatine "Sinaia', se cuvine sa se mentioneze si sprijinul acordat de Take Ionescu, cel care a finantat construirea drumului de la Pichetul Rosu la Prepeleag, drum ce-i poarta numele, alaturi de contributia adusa la cladirea casei din saua Caraimanului; pe inginerul Iosif Sangeorzan, conducatorul tuturor lucrarilor de drumuri din Bucegi si autorul primelor schite si harti ale masivului; cum si sprijinul financiar primit din partea Sofiei Bragadiru in anii 1897-1898, cind societatea se afla in grea cumpana.

Nu se cunosc imprejurarile in care Societatea Carpatina "Sinaia' si-a incetat activitatea. In darea de seama a Societatii Turistilor din Romania[8] pe anul 1912 se spune ca s-a luat hotarirea de a zidi casa de la Virful Omul, avind incasati de la Ministerul de Finante 2 400 lei drept prima de asigurare si ca planurile fusesera intocmite de I. Sangeorzan si P. Zlatco. Cu toate ca S.T.R. obtinuse, gratuit, materialul lemnos necesar noii constructii, aceasta nu s-a mai facut. Nu am putut cunoaste cum a ajuns S.T.R. sa incaseze prima de asigurare a casei de pe Virful Omul. Se pare ca aplicindu-se prevederile articolului 23 din statutul Societatii carpatine "Sinaia', aceasta dizolvindu-se, adunarea generala a hotarit trecerea patrimoniului sau asupra Societatii Turistilor din Romania.