ROLUL SI IMPORTANTA TURISMULUI IN DEZVOLTAREA GENERALA A TURISMULUI ROMANESC

ROLUL SI IMPORTANTA TURISMULUI IN DEZVOLTAREA GENERALA A TURISMULUI ROMANESC

CONTIBUTIA TURISMULUI LA DEZVOLTAREA ECONOMICO-SOCIALA A ROMANIEI

Desi aparitia turismului se pierde in negura timpurilor si, in consecinta, din cauza lipsei unor informatii istorice nu se poate stabili o data cat de cat certa a detasarii sale ca activitate distincta, se pare ca unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai vechi timpuri. Poate nu ar fi exagerat daca s-ar afirma ca, desi nu au constituit un scop in sine, satisfactiile turistice ale unor calatorii au o varsta aproximativ egala cu cea a primelor asezari omenesti stabile. Afirmatia se bazeaza pe ideea ca omul, chiar din cele mai indepartate timpuri ale evolutiei sale, nu a reusit sa produca toate cele trebuincioase subzistentei si, in ciuda mijloacelor precare de comunicatie, a cautat sa cultive si sa intretina relatii cu semenii sai din alte colectivitati, prin intermediul schimburilor comerciale, ceea ce a favorizat, inerent, si o largire treptata a contactelor, permitand o mai buna cunoastere reciproca a colectivitatilor respective.

Calatoriile pe care grecii din intreaga Elada le faceau cu ocazia Jocurilor Olimpice, precum si pelerinajele la locurile de cult, pot fi si ele considerate, intr-un sens, activitati turistice. De altfel, turismul nu a fost strain nici locuitorilor din Imperiul Roman: inceputurile calatoriilor in scopuri turistice se intrezaresc si in vizitele pe care patricienii romani le faceau in statiunile cu ape termale din Italia, Galia sau Dacia Felix, pentru tratarea unor maladii, deci in scopuri curative.

Institutionalizarea turismului pe plan national si organizarea lui in continuare si pe plan international au determinat un avant continuu al acestuia si au facut ca, prin ritmurile de dezvoltare atinse turismul sa devina, alaturi de revolutia tehnico-stiintifica, unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ale secolului XX, cu consecinte sociale, economice si umane deosebit de importante. Se poate afirma ca, din aceasta epoca, turismul incepe sa se detaseze ca o activitate economico-sociala distincta. [1]

Fiind un ansamblu al relatiilor si proceselor generate de satisfacerea nevoilor de consum ale calatorilor, turismul prezinta trasaturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se intr-o ramura a economiei nationale. Prin specificul ei, aceasta ramura se integreaza in sfera sectorului tertiar. Aceasta apartenenta este sustinuta si de continutul si caracterul sau, precum si de comportamentul economic pe care il manifesta.

Dinamismul, profunzimea si amploarea transformarilor din toate sectoarele vietii economice si sociale - ca trasaturi definitorii ale evolutiei contemporane - se reflecta, intre altele, in modificarea structurilor economice, in ierarhizarea ramurilor componente in concordanta cu cerintele progresului stiintifico-tehnic, cu exploatarea rationala a intregului potential de resurse si sporirea eficientei, cu exigentele imbunatatirii calitatii vietii. Au loc, totodata, schimbari majore in modelele de crestere economica prin orientarea spre tipurile intensive, spre domeniile circumscrise dezvoltarii durabile, globalizarii si integrarii. In acest context turismul se manifesta ca o componenta distincta a economiei, cu o prezenta tot mai activa in viata economica si sociala, cu o participare semnificativa la progresul general, si, nu in ultimul rand, ca promotor al globalizarii si factor al dezvoltarii durabile. [2]

Turismul, perceput de mult ca o activitate cu caracter recreativ sau sportiv, capata in epoca actuala un alt continut, o noua dimensiune. Dimensiunea atinsa astazi de turism, in toate componentele sale, implicatiile sale asupra dezvoltarii economice si sociale capata un aspect major. Experienta ultimelor decenii in ceea ce priveste cerintele actuale din economiile nationale, zonale si mondiale ne demonstreaza rolul major al turismului in procesul dezvoltarii viitoare.[3]

Turismul poate contribui in mare masura la dezvoltarea durabila si, in particular, la lupta pentru eradicarea pauperismului si pentru protectia si conservarea mediului natural, cultural si social. Sectorul cel mai creator de ocupatii este turismul. Conform estimarilor OMT, pe planeta noastra, in prezent, din fiecare opt persoane ocupate, unul depinde direct sau indirect de existenta si dezvoltarea industriei calatoriilor si turismului. Intre anii 1950-1998, turismul international a progresat in ritmuri medii anuale de 7 % si conform estimarilor OMT, expansiunea sa rapida va continua si in perspectiva deceniilor urmatoare.[3]

Turismul reprezinta un fenomen economico-social propriu civilizatiei moderne, puternic ancorat in viata societatii si, ca atare aflata intr-o relatie de interconditionalitate cu acesta. Astfel, tendintele inregistrate in evolutia economiei mondiale, atat cele pozitiv exprimate de sporirea productiei si, pe aceasta baza, a prosperitatii generale, de intensificare a schimburilor internationale si largirea cooperarii dintre state, de industrializare si tertiarizare, cat si cele negative precum crizele sau perioadele de recesiune economica, extinderea saraciei si a somajului, inflatia, deteriorarea mediului, au influentat cantitativ si structural activitatea turistica stimuland calatoriile si diversificand orientarea lor spatiala. De asemenea, faptul ca turismul se adreseaza unor segmente largi ale populatiei, ca raspunde pe deplin nevoilor materiale si spirituale ale acesteia s-a reflectat in intensificarea circulatiei turistice, imprimand fenomenului unul dintre cele mai inalte ritmuri de crestere. Pe de alta parte, prin amploarea si continutul sau

complex, turismul antreneaza un vast potential natural, material si uman avand implicatii profunde asupra dinamicii economiei si societatii, asupra relatiilor internationale.[4]

Prin dimensiunea atinsa astazi de turism, in toate componentele sale, prin impicatiile sale asupra dezvoltarii economice, dar si asupra calitatii mediului, putem aprecia ca intr-adevar imbraca trei atribute esentiale: economic, social, ambiental (mediu).

Ca problema economica pot fi aduse in discutie o serie intreaga de argumente printre care: alocarea si utilizarea in acest domeniu a unor importante resurse materiale, financiare si umane. La randul lor acestea pot fi privite structural intr-o dimensiune si mai larga si ca obiective in procesul de utilizare se impun o serie de cerinte, criterii, cum ar fi cele de economicitate, eficenta atat pentru turism ca atare, cat si pentru beneficiarii sai pentru economia sa nationala.

In planul resurselor trebuie avut in vedere si celalalt aspect al posibilitatilor oferite prin turism de obtinere a unor venituri financiare (mai ales ca urmare a aportului valutar), a procurarii din exterior a unor bunuri materiale, a unor tehnologii adecvate sectorului, inclusiv a unor bunuri ce pot fi comercializate sau consumate in viitoarele activitati turistice.

Tot mai mult turismul desfasoara si o serie de activitati comerciale, de unde necesitatea de a descoperi o serie de produse din alte tari, solicitate de turistii autohtoni sau straini, la care trebuie adaugata si preocuparea ca prin turism o serie de produse nationale sa fie cunoscuta in exterior, ce ulterior trebuie valorificate.

Ca problema sociala, turismul poate fi privit din mai multe unghiuri. Primul poate fi acela al capacitatii sale de asigurare a unor locuri de munca, a unor venituri adecvate necesare satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale salariatilor.

Este o problema sociala deoarece se adreseaza unei importante parti a populatiei fie ca este turism organizat, fie ca este individual, fie ca este turism de agrement, fie de odihna si tratament.

Urbanizarea genereaza in mod obiectiv necesitatea refacerii capacitatii de munca, utilizarea timpului liber intr-un mod adecvat, toate pentru satisfacerea unei nevoi spirituale si de alta factura. Retinand aspectul economic si social al turismului subscriem aprecierii ca: "Turismul se prezinta ca un fenomen economico-social specific civilizatiei moderne puternic ancorat in viata societatii si, ca atare, influentat de evolutia ei."

Ca problema ambientala, si turismul trebuie conceput in relatie directa cu problemele mediului inconjurator, care el insusi este problema economica. Retinem aceasta relatie intre turism-mediu, iar pe plan mai larg om-turism-mediu, datorita implicatiilor ce le are si le poate avea in viitor asupra deteriorarii mediului pe de o parte, asupra refacerii sale pe de alta parte.

Aceasta corelatie, generic, trebuie conceputa pe mai multe planuri. In primul rand o parte insemnata a turismului, atat intern cat si international este legata de zone naturale, montane, maritime sau care in general reprezinta creatie si frumuseti naturale. Turismul, intr-o masura mai mare sau mai mica, modifica mediul natural, creeaza dezechilibre naturale care alaturi de efectele negative ale industrializarii agriculturii intensive si alte activitati au condus la situatia actuala in care muti economisti si specialisti vorbesc de necesitatea unei reorientari a intregii activitati pentru a asigura supravietuirea umanitatii.

Turismul prin multitudinea de probleme genereaza in mod obiectiv mai ales azi preocupari multiple de factura atat teoretica, dar mai ales practica. Aceasta complexitate se regaseste si in plan conceptual, de exemplu, Dictionarul enciclopedic roman aparut in 1966, (vol. IV) defineste turismul astfel: "Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constand din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distante pentru vizitarea regiunilor pitoresti, a localitatilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc."[5]

Cercetarile intreprinse asupra rolului turismului au evidentiat faptul ca el are ."un impact considerabil asupra economiilor societatilor si culturilor diferitelor tari de referinta". [6] actiunea sa se manifesta pe o multitudine de planuri sociale, de la valorificarea superioara a resurselor la imbunatatirea conditiilor de viata. Aportul turismului in viata economica si sociala, intensitatea optiunilor sale difera de la o tara la alta in functie de nivelul sau de dezvoltare si de politica promovata de el.

Privit in corelatie cu ansamblul economiei nationale, turismul actioneaza ca un element dinamizator al sistemului economic global. Asadar prin dezvoltarea turismului se obtine un semnificativ spor de productie in tarile cu traditie turistica.

Turismul, in ansamblul sau este o activitate deosebit de complexa, capabila sa determine mutatii in dezvoltarea in profil teritorial. Pe langa incidentele asupra economiei regiunilor si zonelor turistice rezultate din atragerea lor in circuitul de valori, dezvoltarea turismului are consecinte si asupra geografiei acestora, asupra urbanizarii si constructiei de locuinte, amenajarii de drumuri, realizare de servicii publice.

Turismul are de asemenea un rol in utilizarea timpulu liber al populatiei. In conditiile unui timp liber in continua crestere, petrecerea acestuia in afara localitatii de resedinta, deci practicarea turismului, constituie una dintre modalitatile eficiente de cheltuire a lui, Deci, se poate remarca rolul pozitiv si complex al turismului asupra vietii economice si sociale ceea ce a dus la amplificarealui la scara mondiala.

1.2. FORMELE DE TURISM PRACTICATE IN ROMANIA

Formele de turism generate de potentialul national, natural si antropic, au o grupare corespunzatoare specificului resurselor turistice, structurii turistilor, motivatiilor, deplasarilor si caracterului activ al turismului, generand formele de baza: turismul montan (odihna, sporturi de iarna, drumetie, speoturism, alpinism, vanatoare si pescuit, cunoastere stiibtifica etc); balnear (odihna, climatism, cura balneara); de litoral (odihna, balneo-medical, agrement sportiv); turismul cultural (de cunoastere, educativ); de afaceri, de congrese, turismul sportiv si de agrement stiintific etc.

Varietatea peisajelor si conditiile favorabile pentru drumetii in timpul verii si sporturi de iarna in sezonul rece, confera Carpatilor o mare atractie turistica atat pentru turistii romani, cat si pentru cei straini, la acestia adaugandu-se litoralul romanesc al Marii Negre, care atrage turistii prin calitatile sale naturale si obiectivele de interes cultural, religios, etc.; Delta Dunarii - obiectiv de prim ordin, pentru toate categoriile de turisti etc.

Prezinta de asemenea interes, evenimente specifice zonelor tarii: Festivalul Cerbul de Aur, festivalul Berii, Festivalul de Muzica Medievala de la Sighisoara, Targul de Fete de pe muntele Gaina, manifestari sportive care atrag pe perioade scurte un numar mare de turisti.

In anii 1980, turismul romanesc a inregistrat o importanta ascensiune (statiunile montane, balneare, dar in mod deosebit litoralul Marii Negre, care a polaruzat un mare numar de turisti, indeosebi de pe piata europei Occidentale).

Pentru intervalul 1985-1998, varful curbei circulatiei turistice in structurile de cazare este atins in 1989 cand se inregistreaza un numar record de turisti, 12,972 milioane totalizand 53,377 milioane innoptari.

Ulterior, datorita declinului marcat de domeniul economic si implicit de cel social, turismul romanesc cunoaste o scadere dramatica, anul 1998 insemnand doar 42,7% din numarul de turisti cazati in 1989 si numai 35,9% din innoptarile corespunzatoare, din acelasi an 1989.

Oferta turistica romaneasca va deveni concurentiala in masura in care se va adopta rapid cererea turistica aflata in crestere si in continua diversificare.

Trebuie avuta in vedere imbunatatirea calitatii serviciilor turistice de baza si suplimentare, diversificarea ofertei care va trebui sa cuprinda o gama mai larga de produse turistice, unele imbunatatite calitativ, consolidate, si produse noi, cu impact rapid si de masa asupra turistilor.

Noua calitate a structurilor de primire turistica, a transportuilor, telecomunicatiilor necesita un substantial efort financiar care trebuie sustinut de o politica economica adecvata.

Motivatia turistica cea mai importanta, care determina pe turist sa aleaga ca destinatie Romania, este in primul rand potentialul si oferta naturala deosebit de generoasa: muntii Carpati pentru sportuile de iarna, turismul estival cu litoralul Marii Negre si diversitatea statiunilor balneare cu efectele tamaduitoare si de recuperare.

Nu in ultimul rand se situeaza de asemenea si potentialul antropic al Romaniei care permite dezvoltarea turismului itinerant, circuitele tematice, cultural-istorice, activitati legate de afaceri, reuniuni, congrese, conferinte etc.

Turismul montan, de sporturi de iarna si estival, reprezinta in anul 1998, aproape 15% din nivelul cererii turistice (numarul de turisti) si peste 13% din numarul de innoptari.

Din analiza principalilor indicatori ai unitatilor de cazare turistica in anul 1998 se constata ca statiunile din zona montana cu o pondere a capacitatii de cazare turistica in functie de 16,1% din totalul capacitatii de cazare in functiune, pe primul loc situandu-se "municipiul Bucuresti si orasele resedinta de judet, exclusiv orasul Tulcea" cu 25,5%. Pe judete, capcitatea de cazare turistica in functiune in zona montana o detin judetul Brasov cu 6,5% si judetul Prahova cu 5,6%.

Situatia capacitatilor de cazare in functiune, a cererii si a utilizarii capacitatilor de cazare, pe zone turistice - 1998

Tabel 1.1.

Sursa: Comisia Nationala de Statistica

Activitatea unitatilor de cazare turistica in anul 1998

Pe piata turistica internationala a sportuilor de iarna, cele mai solicitate statiuni montane romanesti sunt poiana Brasov si Sinaia.

In masura in care printr-un efort investitional serios se modernizeaza hotelurile, amenajarile si partiile de schi, agrementul, statiunile montane romanesti au sansa de a-si mentine, chiar imbunatati pozitia pe piata.

Dintre numeroasele forme de turism, un loc aparte il constituie turismul montan. Avand in vedere faptul ca muntele a reprezentat de multe ori insasi conditia de mentinere si stabilitate pe aceste locuri, turismul montan trebuie sa capete noi valente, bazate pe aspectul socio-cultural.

Zona montana este, in cazul Romaniei, mai putin spectaculoasa din punctul de vedere al altitudinilor si, ca atare, mai putin competitiva pe plan international, dar prin varietatea atractiilor ofera conditii pentru practicarea unei game diverse de forme de turism: odihna, drumetie si alpinism, sporturi de iarna, speologie, cura balneara. Muntele, desi prin valentele sale raspunde preferintelor unor segmente largi de consumatori, reprezentand o destinatie de vacanta in tot cursul anului, este si mai putin pus in valoare, prin dotarile de care dispune, comparativ cu celelalte zone.

Analiza principalilor indicatori de evaluare a gradului de valorificare ilustreaza, in primul rand, o slaba echipare turistica; circa 35.000 locuri de cazare in aproape 7.000 unitati, ceea ce reprezinta peste 12% din total; dintre acestea, un numar important se afla in cabane (circa 5.000) si tabere de copii (circa 11.000), unitati specifice zonelor inalte, dar, de regula, cu un nivel de confort redus; de asemenea, dotarea este slaba si in privinta altor componente ale bazei tehnico-materiale, cum sunt mijloacele de transport pe cablu (65 instalatii ce acopera putin peste 60 km lungime), partii amenajate (circa 90 km) si alte instalatii.

Corespunzator acestor dotari, in 1999, au beneficiat de servicii de cazare in zona montana 16,6% dintre turistii romani si 9,1% din cei straini.

Un alt aspect ce caracterizeaza modul de punere in valoare a potentialului turistic in zona montana este concentrarea foarte puternica a dotarilor si, respectiv, a activitatii; astfel masivele Bucegi, Postavaru, Garbova detin circa 75% din capacitatile de cazare, 70% din numarul instalatiilor de transport pe cablu si 90% din totalul partiilor amenajate.[]

Ca urmare, apare o imensa discordanata intre valoarea si complexitatea potentialului unor masive si gradul de inzestrare al acestora.

Aceste cateva elemente evidentiaza importantele rezerve de care dispune zona montana pentru dezvo;ltarea turismului si directiile in care trebuie actionat.

Turismul montan estival si pentru sporturi de iarna beneficiaza de un potential oferit de prezenta Carpatilor, care ocupa 365 din teritoriul national. Exista aproape 35 de statiuni si localitati turistice montane, din care doar 10 pretabile pentru sporturi de iarna - Borsa, Vatra Dornei, Durau, Poiana Brasov, Sinaia, Predeal, Azuga, Busteni, Paltinis, Semenic, Stana de Vale.

Reprezentative pentru turismul montan sunt poiana Brasov, Sinaia, Predeal, cu deschidere catre piata turistica europeana si internationala.

In ansamblu, staiunile montane cuprind 12% din structurile de cazare si 9% din cererea turistica. Exista 698 unitati de cazare cu 34.784 de locuri, indicele de utilizare al capacitatilor fiind de 37,0, durata medie a sejurului este de 3,7 zile. Numarul de turisti se ridica la 32.815 turisti cu 121.499 de innoptari.

Turismul de litoral romanesc se realizeaza ca urmare a conditiilor materiale deosebit de favorabile pentru practicarea unui turism complex.

Prin puternica sa baza materiala, litoralul este considerat ca prima zona turistica din tara, cu toate ca activitatea se caracterizeaza printr-o accentuata sezonalitate.

Cele mai multe statiuni de pe litoralul romanesc au fost construite acum 25-30 ani, avand caracter sezonier, exceptie fac cele care include si programe balneare, tratament.

Daca in anii 1970 acestea corespundeau unor exigente medii ale clientilor, adresandu-se acelui segment de piata cu venituri medii si submedie, astazi ele sunt in majoritatea nesatisfacatoare calitativ, asigurand un confort moderat.

Cu un flux annual de circa 800.000 turisti (1998), litoralul romanesc detine circa 1,5% din cererea turistica internationala a zonei sud-est europene, Bulgaria fiind una din cele mai importante concurente in bazinul Marii Negre, cu o circulatie turistica de peste 5 milioane turisti anual.

Calitatile fizico-geografice ale litoralului il situeaza printre cele mai atractive zone; de asemenea; turismul de cura heliomarina s-a bucurat, decenii de-a randul, de interesul unor segmente largi de vizitatori autohtoni si straini; la aceasta se mai adauga si faptul ca, in tara noastra, turismul de litoral are o veche traditie, primul stabiliment balnear, din epoca moderna, datand din 1892, situat pe malul lacului Techirghiol.

In consecinta, aceasta zona a beneficiat, in perioada 1966-1980, de cele mai mari investitii turistice, concretizate in circa 120 mii locuri de cazare, in peste 700 unitati concentrate in 12 statiuni, distribuite pe aproape 120 km zona costiera. Urmare a acestor eforturi, litoralul osupa in prezent primul loc, in privinta echiparii, cu 41,8% din totalul locurilor existente in Romania. De asemenea, comparativ cu dimensiunile sale relativ reduse, litoralul inregistreaza cel mai ridicat grad de valorificare - circa 80%.

Desi dotarea, cel putin din punct de vedere cantitativ si, mai ales, in domeniul cazaarii, este buna, echipamentele au grad avansat de uzura - multe dintre ele au o vechime de peste 25 de ani - ceea ce reclama eforturi de modernizare; de asemenea, calitatea serviciilor este slaba si lipsesc dotarile de agrement la nivelul exigentelor turismului modern (pentru sporturi nautice,

porturi de agrement, scoli de specialitate). Toate acestea s-au reflectat in nivelul relatoiv redus al cererii; din totalul celor care au beneficiat, in 1999, de servicii de cazare, litoralul a gazduit 15% dintre romani si 4,4% din turistii romani.

Turismul de litoral se desfasoara in 13 localitati turistice amenajate in perioada 1970-1985 si care include aproximativ 41% din capacitatea de cazare a tarii si circa 8-10% din cererea turistica internationala.

Astfel pentru anul 1998 existau 698 de unitati de cazare cu 118.051 locuri in functiune cu 45,5% grad de ocupare cu o durata medie de sedere de 8,6 zile. Cele mai solicitate statiuni sunt Neptun, Mamaia, Eforie Nord, Costinesti. Numarul de turisti sositi se cifreaza la 33.545 de turisti cu 402.954 de innoptari (1998).

Comparativ cu piata europeana a turismului de litoral, oferta romaneasca se situeaza, cu cateva exceptii, la un nivel calitativ redus, si cu o gama limitata de amenajari si divertisment in aer liber sau de interior.

Turismul balnear, detine 16% din capacitatea structurilor de primire si 23% din capacitatea in functiune (1998), cu o cerere de peste 11% din numarul total de sosiri si cu 26,5% din numarul innoptarilor in structurile de primire.

Cele mai multe se adreseaza pietei interne, cererea turistilor straini fiind doar de 5,2%, datorita calitatii moderate a ofertei. Romania dispune de 150 statiuni si localitati cu factori naturali de cura, dar activitatea balneara se concretizeaza in circa 19 staiuni de interes general din care 11 corespund turismului international.

Un numar de 7 statiuni au deschidere spre piata internationala - Baile Herculane, Baile Felix, Calimanesti-Caciulata, Covasna, Tusnad, Slanic Moldova, Vatra Dornei. Toate statiunile detin 16% din capacitatea totala a tarii si 6% din cererea turistica internationala. Exista 487 unitati de cazare cu 48.460 de locuri in functiune. Indicele de utilizare este de 45,0, iar durata sejurului de 9,0 zile. Numarul de turisti sositi este de 407.275, cu 3.674.282 de innoptari.

Turismul de afaceri, are o curba evolutiva ascendenta, el detinand 44,5% din cererea turistica, 23,3% din innoptari si reprezentand 25,44% din capacitatile turistice in functiune. Datele se refera la anul 1998.

Cele mai importante destinatii pentru turismul de afaceri le reprezinta Bucuresti care inregistreaza 39,9 % din numarul total al turistilor romani si 71,2% din numarul total al turistilor straini inregistrati in unitatile de cazare turistica.

Turismul citadin din municipiul Bucuresti si celelalte centre urbane, resedinte de judet, fara orasul Tulcea, beneficiaza de 397 unitati de cazare cu 44.660 locuri cu indicele de utilizare a capacitatii de cazare de 42,35 si o durata medie de 2,5 zile. Numarul de turisti sositi este 3.431,

cu 8.525 de innoptari. Acesta este reprezentat de cei care fac deplasari pentru contracte, afaceri, si mai putin de turisti aflati in scurt sejur.

Turism de tranzit cuprinde 786 unitati de cazare cu 38.484 locuri in functiune, cu indicele de utilizare de 53,6%, durata medie a sejurului de 6,4 zile. Numarul de turisti sositi este de 44.140 cu 280.916 de innoptari.

Turism in arii protejate se sprijina pe arii protejate declarate, dar fara a avea o raportare in plan statistic. Conform ultimelor date intocmite de cercetatorii silvici, se confirma inca o dat faptul ca romania este singura tara din europa care focalizeaza 5 din cele 11 zone de vegetatie naturala.

Teritoriul ei include: 162 de sectoare ecologice, 450 de unitati edafice, 500 de tipuri naturale potentiale de padure, 3.450 de specii de plante cu flori, care reprezinta aproape 40% din inventarul european, din care 127 endemice. La acestea se mai adauga 497 de specii minimale, adica 25% din diversitatea mineralogica universala, si 50.000 de specii de animale. "Acest imprsionant patrimoniu natural constituie valuta forte a Romaniei".

Schimbarile din 1989 au permis renasterea mai multor societati silvice care vor avea o importanta capitala in constituirea marilor parcuri nationale romanesti.Astfel, la initiativa cercetatorilor silvici a fost emis ordinul Ministerului Mediului nr. 7/27.01.1990 prin care 13 teritorii forestiere au fost recunoscute ca parcuri nationale sub gospodarirea ocoalelor si a inspectoratelor silvice. Au fost numite parcuri nationale: Rodna, Calimani, Ceahlau, Cheile Bicazului - Hasmas, Bucegi, Piatra Craiului, Cozia, Retezat, Domogled - Valea Cernei, Semenic - Cheile Carasului, Cheile Nerei, Apuseni si Delta Dunarii (ca rezervatie a biosferei). Acestea detin in fondul forestier 397.400 hectare si aproape 10% din intinderea padurii romanesti. Turismul din aceste spatii naturale deosebita dispune de doar 4-5% din oferta de cazare prin intermediul cabanelor montane a unor structuri din unele statiuni montane situate in apropierea ariilor protejate (Borsa, baile Herculane, Stana de Vale etc.).[]

In Romania turismul s-a dezvoltat in mod organizat de aproape dou secole si jumatate, o data cu punerea in valoare a resurselor turistice montane si balneare, cand s-au ridicat primele cabane si pavilioane balneare.

In prezent, motivele majore care-I atrag pe turistii straini catre tara noastra sunt statiunile de pe litoral, cele cultural-istorice si activitatile legate de afaceri, targuri si expozitii comerciale.

CARACTERISTICI GENERALE ALE TURISMULUI RURAL

Motivat, in general, de dorinta de intoarcere la natura, la viata si obiceiurile traditionale, turismul rural se defineste, in sens larg, prin petrecerea vacantei in mediul rural. Imprecizia acestei abordari a generat opinii diferite cu privire la continutul si caracteristicile turismului rural, opinii distribuite pe o scara foarte larga, de la cele care reduc aceasta forma de turism la o simpla sedere in zonele rurale, pana la cele care impun o lista lunga de criterii legate de comportamentul consumatorilor, cum sunt: sederea in gospodaria taraneasca, consumul de produse agricole proaspete, participarea la activitatile economice specifice etc. - si particularitatile asezarilor (pozitie geografica, suprafata aferenta, densitatea constructiilor, numarul si densitatea locuitorilor, tipologia activitatilor).

In practica uzuala, pentru desemnarea vacantelor petrecute in spatiul rural se folosesc notiunile de turism rural si agroturism. Cele doua concepte se suprapun intr-o anuimta proportie, au un numitor comun, dar si elemante particulare.

In general, se accepta ca sfera de cuprindere a turismului rural este mai larga, iar continutul activitatilor definit in termeni mai vagi. Astfel, turismul rural se refera la toate activitatile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate in mediul rural, mijlocul de gazduire putand fi atat gospodaria taraneasca - pensiune, ferma agroturistica - cat si echipamente turistice de factura mai generala: hanuri, hoteluri turistice, popasuri.

Turismul cultural-itinerant, constituie o motivatie importanta pentru calatoriile turistice, indicatorii circulatiei turistice evidentiind acest lucru.

Turismul cultural, prin continutul si caracteristicile sale, prezinta o suma de avantaje, cum sunt: independenta fata de un anumit sezon; posibilitatea dezvoltarii in zone diferite pe teritoriul tarii, asigurand astfel o mai buna valorificare a resurselor; larga adresabilitate - intereseaza toate categoriile de clientela. El are insa si dezavantaje, intre care faptul ca este mai scump comparativ cu turismul de agrement si ca unele dintre formele sale se adreseaza unui public avizat, cu un inalt nivel de instructie si cultura; aceste dezavantaje ingusteaza sensibil dimesiunile pietei si reclama eforturi mai mari in domeniul promovarii. Cu toate acestea, turismul cultural reprezinta astazi o forma moderna de vacanta, o forma in plina expansiune.

Turismul rural reprezinta una din cele mai eficiente solutii de armonizare a cerintelor turismului cu exigentele protejarii mediului si dezvoltarii durabile.

Indiferent de terminologia utilizata, aceste forme de turism au un continut - exprimat prin tipologia unitatilor de cazare si alimentatie, actiunile de agrement, intesitatea fluxurilor turistice - in perfecta armonie cu mediul natural si socio-cultural al zonelor receptoare, urmarind chiar, prin solutiile de amenajare, refacerea mediului, imbunatatirea calitatii acestuia.

In tarile Uniunii Europene (UE), turismul rural nu este, la drept vorbind, un fenomen nou. De-a lungul timpului - acest timp numarandu-se in decenii pentru majoritatea tarilor UE - cazarea turistilor la sate s-a practicat de o maniera mai mult sau mai putin spontana sau organizata.

In schimb, ceea ce este sau reprezinta dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic in spatiul rural. Aceasta expansiune se explica pe de o parte prin relansarea dezvoltarii regiunilor rurale si pe de alta parte prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masa. De aceea, regiunile rurale ale Europei inscriu turismul, rand pe rand, in cadrul politiclor de dezvoltare locala pe viitor.

Turismul rural se bazeaza pe trei coordonate: spatiu, oameni, produse, deoarece:

spatiul fara existenta oamenilor nu poate fi suport al convietuirii, un spatiu fara produse nu poate raspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism;

oamenii in lipsa spatiului sau a produselor dispun numai de o capacitate de primire redusa;

produsele care nu au ca baza spatiul si oamenii nu au decat o existenta efemera si nu pot asigura dezvoltarea durabila pe plan local.

Pe fundalul numeroaselor probleme din spatiul rural si din agricultura, turismul in Europa capata tot mai multa importanta. Spatiile rurale europene au nevoie de noi perspective si alternative viabile, pentru a nu se ajunge la degradarea pozitiei sociale a populatiei rurale.

Circa 250 de milioane de oameni alatoresc annual in Europa. Dintr-un studiu reise ca tot al patrulea european isi petrece vacanta in mediul rural. 70% dintre turisti isi petrec vacantele in UE, 30% in terte state de pe alte continente. In aproape toate tarile Europei turismul este un factor economic important, indeosebi pentru regiunile rurale, si o alternativa pentru productia agricola.

Europa ofera o gama larga de posibilitati pentru practicarea turismului datorita potentialului variat, constand in existenta unor peisaje pitoresti, a unor mentalitati diferite, marcate de mediul cultural si de viata. Tarile europene prezinta o mare bogatie naturala si culturala, care constituie cel mai important potential turistic.

In statele occidentale aceasta forma de turism nu mai este in faza de initiativa. Si tarile est-europene prezinta astazi proiecte bune in acest domeniu. Este doar o chestiune de timp, pana ce ofertele lor si turismul rural sa se poata plasa si sa poata deveni competitiv pe piata europeana si mondiala.

Turismul rural a evoluat diferit in fiecare tara. Mari deosebiri calitative se constata la capitolul dotari si servicii. Sporirea profesionalismului in turismul rural european - tinand cont

de cerintele actuale si de conditiile de pe piata turismului - este posibila numai printr-o stransa cooperare in toate statele si pe baza unui marketing international sub rezerva structurilor nationale si sociale. In conditiile unificarii Europei, turismul rural romanesc trebuie sa se inteleaga si sa se integreze in ansamblul european. Fiecare tara are punctele sale forte si potentialul sau propriu, care permite dezvoltarea spatiilor rurale.

Ofertele de turism in mediul rural reprezinta un segment al pietei turistice. De aceea sunt necesare activitati specifice de marketing la nivelul unitatii si in suprastructura. Asocierea gazdelor inlesneste urmarirea pietei, alcatuire ofertelor, asa cum nu ar putea sa realizeze singura nici o gazda. De aceea gazdele din toate landurile Germaniei s-au asociat in uniuni supraregionale pentru produsul "Vacanta in gospodaria taraneasca". In prezent in Germania exista 14 organizatii (uniuni), care formeaza un sistem federativ fiind sprijinite de catre Ministerul Agriculturii din fiecare land. Fiecare uniune este autonoma si dispune de un marketing propriu, elaborat si dezvoltat in functie de caracteristicile locale. Uniunile se preocupa de alcatuirea ofertelor, comercializarea ofertelor turistice rurale, pregatirea si perfectionarea membrilor organizatiei pentru activitatile turistice. Uniunile de turism in mdiul rural si Camerele de Agricultura au oferit si ofera consultanta celor interesati astfel incat ofertele din tara noastra se caracterizeaza printr-un standard de calitate ridicat, structurat in functie de produs si de grupele de populatie vizate.

Agroturismul este mai strict din punctul de vedere al conditiilor vacantei; in plus, ia in calcul aspecte legate de efectele economice asupra gospodariilor taranesti si localiatailor rurale in ansamblul lor. Agroturismul presupune, asadar, redarea in gospodaria taraneasca - pensiune, ferma etc. - consumarea de produse agricole din gospodaria respectiva (uneori se indica si o anumita proportie - cel putin 20%) si participarea, intr-o masura mai mare sau mai mica la activitatile agricole spaecifice.

Atat in practica turistica internationala, cat si in literatura de specialitate si de alte profiluri se constata ca populatia oraselor se indreapta tot mai mult, pentru recreere, spre mediul rural. In acelasi timp, se remarca faptul ca formele de turism, organizate in mari centre aglomerate, cu programe fixe, rigide si monotone, cu deplasari dintr-un mediu aglomerat in altul adeseori mai aglomerat si mai trepidant, nu mai satisfac, la nivelul aspiratiilor, motivatiile si optiunile turistice ale unei insemnate parti in randul populatiei urbane. Ca urmare, cautarea mediului rural, pentru odihna si recreere este o tendinta generala in practicarea turismului mondial.

Venind in intampinarea acestei tendinte, numeroase organizatii de turism din diverse tatri europene se preocupa, de mai multi ani, de organizarea si insitutionalizarea turismului in spatiul rural.

Astfel, in tarile cu grad ridicat de urbanizare si industrializare a aparut necesitatea de a recrea sau a crea anbientul rustic rural sub multiple forme: sate de vacanta, vacante la ferme, sate club, sate pentru tineret, statiunilr rurale de odihna, precum si satul turistic, care, in ultimii ani obtine un loc priorotar.

Satul turistic este o asezare rurala, pitoreasca, bine construita, situata intr-un cadru natural nepoluat, pastratoare de traditii si cu un bogat trecut istoric, care in afara functiilor politico-adminstrative, economice, sociale si culturale indeplineste temporar functia de primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur de durata nedeterminata.

In functie de caracteristicile geografice ale zonelor in care sunt amplasate, de categoria valorilor turistice existente si specificul activitatilor economice, satele turistice se grupeaza in:

etnofolclorice;

de creatie artistica si artizanala;

peisagistice si climatice;

viti-pomicole;

pescaresti si de interes vanatoresc;

pastorale;

pentru practicarea sportuilor de iarna.

Primele sate turistice au aparut in Franta inca din anul 1954 fiind considerate forma cea mai originala de turism din a doua jumatate a secolului nostru. Aparitia lor corespunde cerintei, tot mai stringente in zilele noastre de a crea un confort corespunzator intr-un cadru natural cat mai nealterat.

Satele turistice sunt solicitate in primul rand de categoria de turisti cu copii si de tineret care vor sa-si petreaca vacanta sau concediul intr-o zona linistita la preturi accesibile.

Tipurile si caracteristicile unor asemenea asezari difera de la o tara la alta, in functie de conditiile geografice si sociale, de traditii si preferinte, de valentele istorico-culturale etc. Personalul este redus la minim, satele turistice fiind servite de insasi localnicii care primesc oaspeti, fiind dotate si echipate corespunzator. De regula cazarea familiilor este solutionata in asa fel incat ele sa se poata intretine singure sau in pensiune completa, semi-pensiune ori numai mic dejun.

In literatura de specialitate se scot in evidenta tot mai pregnant avantajele acestei noi forme de turism care constau indeosebi in: valorificarea prin intermediul turismului a bogatului potential rural; reducerea investitiilor pentru crearea de capacitati de cazare, alimentatia publica, agrement; reducerea la minim a personalului de servire; decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate; imbunatatirea nivelului de trai prin utilizarea si dotarea acestor zone ca baza

materiala turistica; stabilizarea populatiei rurale prin crearea de locuri de munca in sfera serviciilor turistice; surse suplimentare de venituri pentru populatia rurala.

Intr-un raport intitulat "Politica turismului si turismul in tarile membre OECD" fiecare dintre cele 24 de tari are ceva de spus despre politica pe care ele o urmeaza. Multe din prevederiacorda o importanta urmatoarelor trei obiective strategice: stinularea cresterii economiei nationale; maximizarea castigurilor in valuta; crearea de locuri de munca. Printre alte obiective strategice urmatoarele sase sunt frecvent citate: promovarea unei imagini nationale favorabile; protejarea mediului inconjurator; protejarea mostenirii culturale; imbunatatirea calitatii viaetii; protejarea interselor consumatorului; promovarea unei dezvoltari economice echilibrate in diferite regiuni ale tarii.

Acest tip de definire exacta de scopuri si obiective va varia in mare masura de la tara la tara, depinzand de diferentel din domeniul economic, social si politic. Mai mult inca, pentru fiecare tara in parte, definirea de scopuri si obiective trebuie sa fie reactualizata in timp pentru a reflecta schimbarile survenite in domeniile mai sus citate.

Inca din secolele XVI - XVII, in Europa apar primele forme de turism rural, ca o activitate constientizata de turism, odata cu manifestarea interesului pictorilor de a valorifica in operele lor constructiile si mediul spatiului rural.

Elvetia face cunostinta, in anii 1840, cu turismul rural care purta la acea data numele de "aventura turistica". De atunci, turismul rural s-a dezvoltat continuu in aceasta tara, astazi satele nemaifiind asezari agricole ci, mai degraba, asezari turistice.

In tarile europene in vederea renatbilizarii satelor turistice se folosesc diverse metode. Asa de pilda, in perioada de extrasezon se pot realiza reuniuni, sesiuni, conferinte, seminarii,sejururi pentru pensionari, diverse actiuni la sfarsit de saptamana. Pentru buna desfasurare a activitatii in satul turistic exista un comitet local compus din reprezentantii tuturor forurilor interesate in dezvoltarea turistica a zonei: primarul, reprezentanti ai organelor locale, personalitati interesate in activitatea satului turistic. Acest comitet se intruneste cu regularitate si rezolva problemele care se ivesc in legatura cu: organizarea turismului, cazarea, asigurarea produselor (aprovizionarea), calitatea serviciilor etc. Comitetul are capacitatea de a lua toate masurile ce se impun in directia eliminarii lipsurilor, greutatilor, neajunsurilor si organizarii in cele mai bune conditii a activitatilor turistice, in general si a prestatiilor, in special.

In Franta, turismul rural apare in anii '50 fiind determinat in special de problemele cu cares-a confruntat agricultura franceza si de amploarea pe care a luat-o in aceasta tara cea de a doua resedinta a familiei. Dupa aceasta perioada, turismul rural s-a accelerat devenind, in 1965, o tema importanta in politica franceza de amenajare a teriorioului, ajungand sa fie privit la nivel

regional in iontreaga sa complexitate. In aceasta perioada se definitiveaza si conceptul de "statiune verde" care reprezinta un produs turistic complet, grupand cazarea si alimentatia, echipamente de animatie precum si mijloace proprii de comercializare. Cu toata vechimea sa, aspectul practicarii si al conceperii sale, turismul rural francez s-a afirmat totusi mai greu comparativ cu celelalte forme de turism cum ar fi turismul balnear sau cel de munte. Aceasta s-a datorat unei slabe rentabilitati a capitalului investit fata de cel din turismul balnear sau montan. Cu toate acestea, turismul rural francez a reusit sa se afirme pe plan national si chiar international avand ca principal motor initiativa privata, dar incurajata si sustinuta de autoritatile publice.

La baza selectionarii spatiilor rurale franceze apte sa circumscrie turismului vietii lor economice si sociale au stat o serie de criterii printre care amintim: atractiile naturale, culturale si umane, tipul de agricultura practicat, mentalitatea locuitorilor fata de centrele emitente, infrastructura de primire a turistilor, precum si caracterul turistilor din zona sub aspectul vechimii acestuia, componentelor si intensitatii circulatiei. Aceste spatii rurala selectionate nu constituie nuclee de formare a "zonelor verzi de vacanta" corespunzatoare unor mocroregiuni.

Existenta unui numar ridicat de citadini cu proprietati agricole in spatiile rurale a facilitat implementarea activitatii de turism. Acestia, impreuna cu o parte a populatiei rurale au participat la crearea infrastructurii de primire: unitati de sine statatoare ("gites rurales"), camere de oaspeti in propriile locuinte, terenuri de campare. Desigur ca in acest proces de creare au fost preponderente categoriile de agricultori cu venituri medii si mari care posedau spatii corespunzatoare, capital si timp liber.

In Belgia turismul rural se dezvolta sub forma unor asociatii care cuprind cinci-sase familii prietene care desfasoara o actiune de promovare a produselor biodinamice, realizate la ferma uneia dintre aceste familii. Ferma poseda autorizatie de vanzare pentru produsele sale care sunt produse naturale de o calitate superioara, la a caror crestere nu s-au folosit ingrasaminte chimice.

In Elvetia, in ultimul timp se studiaza si se incurajeaza tendinta de a transforma unele sate existente in sate turistice.

Turismul rural din Austia cuprinde inca de la aparitie in anii '80, doua notiuni:"satul turistic de recreatie" si statiunea de odihna. Prin acestea s-au creat tipuri noi in cuprinsul localitatilor turostice, marindu-se simtitor miscarea turistica din aceasta tara.

Pentru ca o localitate sa fie recunoscuta ca "sat turistic de recreatie" ea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: izolarea asezarii, necesitand o distanta corespunzxatoare de caile de comunicatie frecventate, ca de exemplu sosele principale, cai ferat, trasee aeriene sau piste de aterizare, etc; asezarea sa corespunda prin numarul si structura populatiei caracterului

unui sat; arhitectura trebuie sa se integreze in stilul tinutului; pentru cazarea turistilor sunt de preferat unitati moderne; in amenajarea restaurantelor din zona sa se puna accent pe caracterul taranesc in ceea ce priveste aspectul exterior si mobilarea incaperilor; vor fi servite de preferinta mancaruri cu specific local; pastrarea datinilor, a portului popular, prezentarea de obiecte de arta populara, manifestari sportive locale, toate acestea intrand in sarcina administratiei locale; totala lipsa de zgomot in aceste sate-aceasta fiind una dintre conditiile fara de care aceste sate nu exista. Aceste tipori de localitati vor incuraja concediile familiale si nu in ultimul rand asigurarea ingrijirii localitatii.

Recunoasterea unei localitati ca "satul turistic de recreatie" se acorda in Austria pe baza de lege de catre Uniunea Comunala la cererea localitatii respective.

In Austria un numar tot mai mare de "statiuni de odihna" ofera sejururi numai pentru familii. In majoritatea cazurilor este vorba de sate situate intr-o regiune pitoreasca in care exista o cresa sau un camin cu personal calificat si terenuri de joaca special amenajate pentru copii. In aceste sate atat parintii cat si copii isi pot petrece vacanta impreuna, in conditii optime.

In ceea ce priveste tarifele, acestea difera de la o gospodarie la alta si de la o localitate la alta. In general se aplica tarife mici, iar aceste tarife odata communicate si introduse in "Indicator", nu mai pot fi schimbate pana la reeditarea acestuia, cand se comunica noile tarife. Aceasta operatie are loc anual.

In Germania, organizarea sejurului citadinilor la sate a inceput in anul 1965. Doua mari organizatii care reprezinta interesele agricultorilor au inceput sa colecteze adresele acelor ferme care s-au declarat dispuse sa primeasca turisti. In martie 1967, D.L.G. ("societatea germana pentru agricultura") a editat o brosura cuprinzand peste 900 de adrese. De regula, proprietarii acestor ferme ofera cazare si mic dejun. Pranzul si cina se pot servi la restaurantul unui han. Organizatorii acestei variante de de turismapreciaza ca pentru asigurarea succesului se cere o stransa legatura intre gazde si administratia comunala. Ei sunt de parere ca trebuie sa se creeze un climat de ospitalitate pentru turistii ce vin sa-si petreaca vacanta la ferme. "Clientii nu cauta conditii de viata primitive, ci conditii simple, dar civilizate. Gazdele trebuie sa dispuna de suficient timp ca sa poata sa se ocupe de oaspeti. Liniste, aer curat, cazare civilizata, preturi modeste - in aceasta consta cheia succesului " - afirma organizatorii de turism din mediul rural din Germania.

In Polonia folosirea caselor din mediul rural pentru cazarea turistilor are o traditie mai veche datand de peste trei decenii, dar masuri pentru includerea satelor in circulatia turistica organizata au fost luate in ultimul deceniu. Dezvoltarea turismului rural in aceasta tara se datoreaza faptului ca baza materiala de stat nu a putut satisface solicitarile tot mai numeroase ale turistilor.

Prin promovarea satelor turistice, in Polonia se realizeaza asigurarea conditiilor necesare pentru ca un numar cat mai mare de turisti autohtoni si straini sa-si poata petrece vacanta in conditii avantajoase, contribuind totodata si la descongestionarea centrelor turistice supraaglomerate, si la completarea capacitatii de cazare.

Stusiu de caz: In Marea Britanie, de exemplu, mai putina importanta se acorda obiectivelor privind castigurile prin schimbul valutar decat acum 10 ani.

Consideratiile privind balanta de plati au fost inlocuite de dezvoltarea segmentului de creare a noi locuri de munca - aceasta fiind prioritatea numarul unu a politicii turismului national.

Turismul rural e, asa cum se poate deduce din tipologia satelor, o baza motivationala larga, reprezentata prin: reintoarcerea la natura, cunoasterea traditiei, culturii, creatiei unor colectivitati, ingrijirea sanatatii, practicarea unor sporturi (vanatoarea, pescuit, alpinism, schi etc), consumul de alimente si fructe proaspete - fapt reflectat de o multitudine de fatete, de forme de manifestare. Turismul rural raspunde astfel unei diversitati de gusturi si preferinte, adresandu-se unor segmente largi de consumatori. Acestor caracteristici se adauga numeroase avantaje, atat pentru clienti, cat si pentru comunitatile locale, exprimate prin: costuri mai mici comparative cu alte forme de vacanta; sezonalitate mai redusa; ineditul, originalitatea calatoriilor; absenta aglomeratiei, ca urmare a fluxurilor zonelor rurale, prin crearea de noi locuri de munca, obtinerea de venituri din valorificarea excedentului de produse agricole, protejarea mediului si conservarea traditiilor etc.

1.4.SITUATIA TURISMULUI RURAL IN ROMANIA

Turismul rural in tara noastra s-a desfasurat, pana la jumatatea secolului trecut, doar in mod spontan. Dupa anii '60, deci cu o istorie relativ recenta s-au facut primii pasi realizandu-se catalogarea unor asezri rurale cu valori etnofolclorice, culturale si cu un cadru natural pitoresc cu sate turistice, creand astfel premisele dezvoltarii oficiale ale agroturismului. Treptat insa, actiunea s-a stins datorita interdictiei de cazare a turistilor straini la particulari. Dupa 1990 fenomenul agroturismului ia amploare, iar din 1994 el este sustinut printr-un cadru adecvat.

Comparativ cu alte forme de turism, considerate mai mult sau mai putin moderne, turismul rural este bine conturat si in tara noastra. Exista, in Romania, nu numai un potential turistic de exceptie, ci si o bogata traditie si o experienta in domeniu, primele sate turistice fiind organizate in anii 1967-1968. Dupa un inceput sustinut, incurajat si de facilitatile oferite, activitatea s-a restrans mult in anii '80.

In Romani de peste doua decenii, prin mpromovarea unor asezari rurale cu valori etnofolclorice, culturale si cadrul natural pitoresc, cu sate turistice, a fost infiinta, oficial, agroturismul.

De atunci s-a conturat o definitie, acceptata si in alte tari, care incadreaza satele turistice drept asezari rurale pitoresti bine constituite, situate intr-un mediu nepoluat, pastratoare de traditii si cu un bogat trecut istoric, care, in afara functiilor politico-administrative, sociale, economice si culturale proprii, indeplinesc sezonier sau in tot cursul anului si functia de primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur cu durata nedefinita.

Dupa 1989 situatia s-a schimbat si au inceput sa apara primele initiative in acest sens, mai intai la nivelul unor inimosi animatori ai agroturismului montan precum Radu Rey, apoi la nivelul Comisiei Economice a Zonei Montane, si al Ministerului turismului.

Astfel, a fost adoptata Legea pentru aprobarea Ordonantei guvernului nr.62 din 1994 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural in zona montana, delta Dunarii si litoralul Marii Negre. S-a infiintat de asemenea Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural din Romania (ANTREC). In multe localitati din mediul rural au aparut societati comerciale de profil, care efectueaza cazari in locuinte particukare, oferind produse naturale si activitati specifice.

Dintre societatile comerciale cu activitati in acest sens amintim: Fundatia "Tara Dornelor" din Vatra Dornei, "Branimpex" din Bran, "Trans Tour" SRL - Praid-Harghita, S.C. "Dragus" - Covasna, "Dublion" SRL - Campulung, "Ovidiu Tour" - Bran etc.

Romania are mari posibilitati de dezvoltare a agroturismului, practicarea acestuia fiind nu numai posibila, dar si foarte necesara in etapa actuala.

Insa agroturismul de calitate nu poate fi realizat fara ca pensiunile si fermele agroturistice sa dispuna de echipare sanitara moderna. Trebuie tinut seama ca, spre deosebire de structurile de primire din alte tari, cele din Romania sunt oferite de turismul international prin intermediul unor agentii de turism specializate, fapt ce obliga la o exigenta maxima. Pentru aceasta, in etapa actuala gospodariile taranesti trebuie sa fie sprijinite printr-o serie de facilitati pentru aceste activitati.

Astazi exista un sistem organizatoric adecvat, reprezentat la nivel national de asociatii profesinale ca ANTREC (Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural), FRDM, Agentia Romana pentru Agroturism, Operatiunea Satele Romanesti (OUR) etc., precum si de o legislatie stimulativa (legea nr. 145/1994 pentru aprobarea O.G. 62/1994 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre; ordinu l presedintelui ANT nr. 61/1999 pentru aprobarea normelor si criteriilor minime privind clasificarea pensiunilor turistice si fermelor agroturistice).

Cu toate acestea, turismul rural - in formele sal organizate - are, deocamdata, in tara noastra, o dimensiune modesta, in privinta atat a vizitatorilor straini, cat si a celor romani (sub 1% din totalul circulatiei turistice).

Avand in vedere atuurile acestei forme de petrecere a vacantei, pe de o parte, si eforturile de stimulare, pe de alta parte, se poate anticipa, pentru perspectiva, o evolutie pozitiva si dinamica a turismului rural romanesc.

Primele case taranesti intrate in circuitul turistic sunt localitatile din Bran, Moeciu, Fundata. Gospodariile din aceste localitati, in numar de 10 se asociaza si ia nastere firma S.C. Bran Impex S.R.L., pe structura careia se constituie mai tarziu Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC). In acest scurt timp aceasta asociatie isi constiutie filiale in 31 de judeta din toata tara si devine membra a Asociatiei Europene de Turism Rural - EUROGITES.

Specialistii apreciaza ca intreaga politica de dezvoltare a turismului rural din Romania trebuie sa se faca printr-o conducere cat mai stransa cu EUROGITES, precum si prin colaborarea pe baza de parteneriat cu asociatii regionale sau nationale. In acest sens, Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural din Romania s-a afiliat la EUROGITES si s-au antamat diligente pentru incheierea de acorduri de asociere sau parteneriat cu asociatii pentru turismul rural din cateva tari sau regiuni europene.

De mare insemnatate sunt, in etapa actuala sprijinirea, consolidarea si dezvoltarea , Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural din Romania, prin infiintarea de minimum de centre teritoriale (filiale) amplasate in Maramures, Bucovina, Moldova centrala,

Vrancea, Delta Dunarii, pe litoralul Marii Negre, in Dealurile Subcarpatice, Oltenia de sub Munte, Muntii Banatului, Crisana, Muntii Apuseni, Dealurile Transilvaniei, Marginimea Sibiului, Culoarul Bran-Rucar s.a.

Intructa caracteristicile care pot lua in considerare tipologoa satelor turistice sunt numeroase si variate de la o zona geografica la alta, chiar de la o localitate la alta, ne vom rezuma doar la prezentarea unei tipologii generale a satelor turistice.

Satele turistice etnografice-folclorice (Bogdan Voda, Vaideeni, Leresti, Sibiel, Vama).

In aceasta categorie se pot incadra satele in care portul traditional, arhitectura, mobilarea si decorarea interioara, in sat turistic, muzica populara si ocregrafia populara predomina si se impun ca insusiri esentiale ale satului respectiv. In aceste sate pot fi oferite turistilor servicii de cazare si masa in conditii autentice (mobilier, dcor, echipament de pat in stil popular, meniuri traditionale servite in vesela si cu tacamuri specifice - farfurii si strachini de ceramica, linguri de lemn etc., ceea ce nu exclude desigur, posibilitatea utilizarii, la cerere, a tacamurilor moderne).

In aceste sate se pot organiza expozitii artizanale permanente (cu vanzare), iar pentru turistii care nu raman in localitate, ci numai o viziteaza, se pot amenaja una sau mai multe gospodarii, cu muzee etnografice in aer liber. De asemenea, in aceste sate pot fi identificati si stimulati rapsozii populari (vocali sau instrumentali), permanentizate horele duminicale si la sarbatori, alte obiceiuri si traditii locale, la care sa participe efectiv si turistii.

Satele turistice de creatie artistica si artizanala (Tismana, Marga etc.)

Sunt cunoscute interesele numerosilor turisti pentru creatia artistica artizanala, ca si dorinta lor pentru achizitionarea unor astfel de creatii direct de la sursa, astfel incat in aceste localitati se practica doar turismul de circulatie. In cel mai bun caz, unele din ele sunt incluse in itinerariile turistice. Aceste sate, ofera, insa posibilitatea practicarii unui turism de sejur, in cadrul caruia atelierele special amenajate si cu indrumarea unor artisti si mesteri populari renumiti, turistii s-ar putea initia in arta si tehnici populare: icoana pe sticla, pictura naiva, sculptura in lemn si piatra, tesatorie populara si cusaturi populare, ceramica, muzica si dansuri populare etc.

Satele turistice climaterice si peisagitice (Fundata, Bran, Moeciu, Sirnea).

Caracteristicile predominante ale acestor sate, adecvate turismului de sejur (pentru amatorii de liniste, de plimbari solitare intr-un cadru natural pitoresc) sunt cadrul natural si pozitia geografica izolata de centrele aglomerate si de marile artere de circulatie. Satele de deal si de munte, cu casele raspandite pe vai si coline, la o oarecare distanta unele fata de altele, cu pajisti, fanete sau livezi, satisfac motivatia fundamentala a numerosilor turisti, "reintoarcerea la natura".

Satele turistice pescaresti si de interes vanatoresc (satele de pe vaile Viseului si Bistritei, Gurghiu si din Delta Dunarii).

In afara posibilitatilor de cazare, in aceste sate se pot oferi servicii culinar-gastronomice pescaresti si vanatoresti. De asemenea, populatia locala poate organiza, pentru turisti, unele forme de agrement specifice - pescaresti si vanatoresti.

Satele turistice viti-pomicole (Recas, Agapia, Vanatori - Neamt).

In aceste localitati predomina activitati de cultivare a pomilor fructiferi si a vitei de vie; activitatile turistice sunt posibile pe toata durata anului, atat in perioada recoltarii, cat si dupa aceea, prin oferirea fructelor, strugurilor si a preparatelor pe baza lor. De asemenea, pot fi avute in vedere multe alte preparate culinare, comune sau dietetice, pe baza de fructe. In aceste sate, o atractie deosebita si, in acelasi timp, o sursa principala de venituri, poate sa ao constituie bauturile racoritoare si reconfortante preparate din fructe.

Satele turistice pastorale (Vaideeni, Jina).

In aceasta grupa pot fi incluse, in general, sate de munte, in care preocuparea de baza a localnicilor este cresterea oilor si a vitelor si care pot sa atraga turistii prin meniuri bazate pe produse lactate. Aceste meniuri pot fi completate cu oua, carne de pasare, de ovine si de bovine, iar pentru divertisment pot fi organizate ospete ciobanesti (batal la protap, berbec haiducesc, balmus, urda si jintita), petreceri specifice si traditionale.

Sate turistice pentru practicarea sporturilor (Fundata, Moeciu, Sirnea).

Numeroase localitati rurale prezinta excelente conditii pentru practicarea sporturilor de iarna (sate montane si de deal) si nautice pe raurile interioare, lacuri de acumulare, fara amenajari speciale si costisitoare. Acest tip de sat poate sa atraga doua categorii de turisti, in general din randul tineretului, sportivi amatori, initiati in practicarea sporturilor respective, turisti neinitiati, dar dornici sa se initieze si sa le practice. Pentru aceasta din urma categorie pot functiona instructori de schi, bob, inot etc. recrutati din randul populatiei locale. De asemenea, in aceste sate, pot functiona puncte de inchiriere a echipamentului sportiv.

Turismul rural se desfasoara in ariile extraurbane utilizeaza pensiunile si fermele agroturistice pentru cazare si servirea mesei si beneficiaza de un mediu nepoluat si de atractiile turistice naturale sau create de om. Ca forma de "loisir" el se practica pentru odihna si recreere, cura de aer, sporturi, instructie si educatie, tratament balnear etc.

In literatura de specialitate, romana si din strinatate, se utilizeaza si notiunea de agroturism, care, prin continutul sau exprima, credem, mai bine, sfera de cuprindere, adica o activitate economica complementara agriculturii dintr-o localitate rurala.

Date fiind varietatea si valoarea peisagistica a cadrului natural, diversitatea si dispersia in teritoriu si cu precadere in spatiul rural a patrimoniului cultural-istoric, aceasta forma de turism cuprinde peste 60% din cuprinsul tarii, conducand la deconcentrarea marilor aglomerari turistice si la evitarea degradarii mediului inconjurator si a resurselor turistice.[]

In anul 1997 la Brasov - judetul pionier al turismului rural romanesc - s-au desfasurat in perioada 17 - 19 aprilie "zilele turismului rural". In aceeasi perioada tot la Brasov, a avut loc Conferinta Internationala "Turismul rural, factor de dezvoltare locala - acum si in mileniul urmator" realizata cu sprijinul programului Phare, al Uniunii Europene, al Consiliului Local si al Companiei Tarom. La lucrarile acestei conferinte s-au abordat teme precum "Perspectivele dezvoltarii turismului rural si promovarea prin cooperare si parteneriate", "Turismul rural si efctul sau multiplicativ, mijloc de dezvoltare locala acum si in mileniul urmator", "turismul rural creator de noi locuri de munca in lumea rurala: training, profesiuni, ocupatii". Alaturi de aceste teme au avut loc dezbateri si prezentari de cazuri de catre reprezentantii asociatiilor membre Eurogites.

Dezbaterile au evidentiat faptul ca satul romanesc este unul dintre putinele sate europene care a pastrat salbaticia locului si mai ales ospitalitatea taranului, iar turismul rural este una din caile prin care putem creste gradul de civilizatie a conditiilor de trai ale taranului roman. De asemenea s-a evidentiat faptul ca prin turism rural s-ar putea realiza cunoasterea Romaniei acolo unde ea a ramas autentica - satul - iar turismul rural ar putea fi imaginea Romaniei in lume. Un alt argument pentru turismul rural, adus la aceeasi conferinta, a fost acela ca turismul rural este singurul care aduce cu mediul de familie, fiind personalizat intr-o masura mult mai mare decat turismul clasic.

In incheierea conferintei s-a aratat ca turismul rural nu este o moda, ci o sansa de dezvoltare a localitatii pentru sateni, iar pentri turisti sansa de a se bucura de siguranta oferita de zonele rurale, de libertatea din aceste zone, de ospitalitatea si solidaritatea locuitorilor, precum si de cultura acestora.

Lucrarile de specialitate prezinta satele turistice ca finnd:"asezari rurale pitoresti, bine construite, situate intr-un mediu ne-poluat, pastratoare de traditii si cun un bogat trecut istoric, care, in afara functiilor politoco-administrative, sociale, economice si culturale proprii, indeplinesc, sezonier sau permanent si functia de primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur cu durata nedefinita."

In tara noastra, ca si in alte tari cu traditie, turismul rural se poate practica la preturi accesibile, fiind astfel posibil ca o larga categorie de populatie sa aiba acces la aceasta forma de turism, avand in vedere si faptul ca anotimpurile nu pun bariere in calea desfasurarii acestei activitati. Mai mult, agroturismul, este legat, in multe sate romanesti, de sarbatori religioase

desfasurate pe intreg parcursul anului cum ar fi sarbatorile din timpul recoltei, desfasurate toamna sau sarbatorile de Anul Nou, constituindu-se astfel nu doar ca o alternativa a turismului clasic, ci functionand complementar acestuia si asigurand o larga gama de servicii si prestatii de calitate, intelegand prin aceasta ca echipamentele turismului rural trebuie sa dispuna de o dotare sanitara moderna, conditii de confort atat pentru gazduire cat si pentru alimentatia publica, de cai de acces si comunicatie civilizate.

Agroturismul constituie in Romania o sansa pentru gospodaria rurala, gospodarie careia, in general ii este caracteristica economia de subzistenta. Cu toate acestea, satul romanesc, constituie un produs turistic inedit pentru piata nationala, dar mai ales si pentru cea mondiala, contribuind in acest fel la descoperirea tarii noastre ca posibila destinatie turistica pentru petrecerea unor vacante de calitate si, de ce nu, descoperirea unor noi oportunitati de afaceri.

Este stiut faptul ca, satul romanesc reuneste o gama larga de resurse naturale si culturale, experiente diverse, raporturi echilibrate intre pret si calitate precum si trasaturi de specificitate si unicitate ale tarii noastre cum ar fi: istoria - prin cladiri, evenimente si legende (dintre care se desprinde "Legenda contelui Dracula" ca fiind una dintre cele mai cunoscute pe plan mondial); cultura prin muzica, dans, mestesuguri, bucataria romaneasca; geografia si topografia zonei de munte, portiuni de plaja pe litoralul Marii Negre, animale salbatice din Delta Dunarii etc. In acelasi timp nu trebuiesc uitate bogatiile de ape minerale, flora si fauna inedita, importante locuri pitoresti, montane si riverane, mosteniri culturale si religioase de o incontestabila valoare, vechi traditii (cete de feciori, hora, dansul calusarului etc.) apreciate pe plan international si, nu in ultima masura mestesugurile.

Pentru a observa mai bine atuurile turismului rural nu trebuie decat sa facem o comparatie cu turismul urban. Astfel vom observa mai multe diferente, dintre care enumeram aici doar cateva, si anume: in timp ce turismul rural se desfasoara in spatii deschise, turismul urban se confrunta cu o lipsa acuta a spatiului; daca mediul rural este slab poluat, cel urban sufera de aceasta boala; relatiile ce se stabilesc intre oaspeti si gazde sunt, in mediul rural, familiale, in timp ce in mediul urban acestea sunt formale. Avand in vedere aceste calitati si faptul ca turistii le apreciaza, precum si faptul ca in perioada actuala se manifesta o cerere crescanda a clientelei europene pentru o astfel de forma de turism, rezulta de aici inca un motiv ce ne determina sa credem ca practicarea turismului rural este o activitate de viitor si ca transformarea satului romanesc in produs turistic va largi sfera circuitului de valori la care aceasta participa.

Din punct de vedere al spatiului de cazare, al asigurarii bazei materiale - agroturismul se defineste ca o activitate capabila sa valorifice excedentul de cazare existent in gospodaria

taraneasca pregatit si amenajat special pentru primirea de oaspeti, care poate deveni o oferta ferma pentru dezvoltarea turismului.

Din punctul de vedere al activitatilor care graviteaza in jurul gospodariei taranesti, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri si servicii oferite de gospodaria taraneasca, spre consumul persoanelor, care, pe o perioada determinata vin in mediul rural pentru relaxare, odihna si agrement, cure terapeutice, satisfacerea unui hobby, initierea in arta mestesugurilor traditionale, studii si documentare, precum si multe alte activitati specifice.

Cadrul natural, oferta de cazare si serviciile agroturistice sunt aspecte importante de care trebuie sa se tina cont in evaluarea unei zone agroturistice.

In ceea ce priveste cadrul natural Romania dispune de variate resurse naturale imbogatite si transformate de-a lungul timpului prin activitatea umana. In acelasi context insa, nu putem face abstractie de latura negativa a activitatii umane si nu putem omite faptul ca uneori omul a distrus anumite bogatii naturale si unele segmente ale mediului ambiant. La Conferinta Internationala: "Turismul rural, factor de dezvoltare locala - acum si in mileniul urmator" Marcel Bleacu, reprezentantul Federatiei Romane de Ecologie atrage atentia asupra pericolului de distrugere a cadrului natural prin constructii amplasate in mijlocul unor peisaje deosebit de atragatoare care sunt practic distruse de aceste constructii.

Oferta de cazare este reprezentata de spatiul de locuit excedentar de care dispun gopodariile taranesti sau de spatiul construit special in scopul practicarii agroturismului. Acest spatiu este pus la dispozitia turistilor pe diferite perioade de timp, in functie de preferintele lor si de posibilitatile concrete ale gazdei.

In functie de caracteristicile zonei serviciile agroturistice se desfasoara intr-o paleta variata in concordanta cu caracteristicile zonei, cu anotimpul, cu traditiile etc. Ele se pot concretiza in servirea mesei, servicii de insotire si calauza turistica pe anumite trasee montane, initierea in arta anumitor mestesuguri, posibilitatea practicarii unor sporturi etc.

Prin interactiunea ce se stabileste intre activitatile si serviciile prezentate se creeaza o serie de avantaje sociale, avantaje de care beneficiaza atat entitatea agroturistica, cat si mediul din care aceasta face parte, sunt activate traditiile social-culturale, mestesugaresti, folclorice, se creeaza noi locuri de munca.

Pusa in miscare si intretinuta de mecanismul cerere-oferta, precum si de un management adecvat, activitatea agroturistica conduce la aparitia si dezvoltarea unor efecte in plan economic si social. Unitatea agroturistica ofera servicii de calitate, turistii devin consumatori ai acestor servicii, iar pe masura imbunatatirii calitatii serviciilor creste cererea turistica; are loc astfel stimularea creativitatii si a competetivitatii, sunt activate noi domenii de activitate aducatoare de

venituri, se imbunatateste permanent infrastructura locala. O parte din profitul obtinut poate fi reinvestit pentru a constitui o noua sursa de finantare pentru modernizarea si dezvoltarea ofertei de cazare si servicii.

Analizat din punct de vedere al divertismentului, agroturismul este o forma de turism cu multa varietate si unicitate in realzarea serviciilor ce se ofera oamenilor ce iubesc natura, cultura si arta taraneasca; el ofera turistilor posibilitatea de a-si petrece timpul liber si vacantele intr-un mod diversificat in gospodariile familiale, precum si posibilitatea de a consuma alimente proaspete obtinute in conditii naturale si cu valoare biologica ridicata.

Evolutia sociala si tendintele privind necesitatea petrecerii timpului liber intr-un mod cat mai placut si divers creeaza premisele dezvoltarii organizate a agroturismului.

Incadrarea gospodariilor in ambientul natural, cultural si folcloric se face cu scopul de a pune la dispozitia turistilor cat mai multe elemente pentru a definitiva optiunile in functie de pret si preferinte. De exemplu, unii turisti pot opta pentru un grad de confort agroturistic mai scazut in favoarea unui cadru natural, cultural si folcloric de exceptie.

In urma cercetarilor intreprinse de Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC) si ale Institutului de Cercetare pentru Turism pentru determinarea zonelor cu un patrimoniu turistic specific s-a ajuns la concluzia ca pentru determinarea acestor zone ar trebui sa se ia in considerare unele criterii ce constituie o sinteza a particularitatii lor naturale, etnografice si turistice a acestora, dar si a calitatii ecologice. Astfel se au in vedere criteriile: etnografic, turistic, cadrul natural, economic si socio-demografic, ecologic si al accesibilitatii.

Criteriul valorii etnografice are in vedere caracterul etnografic mai mult sau mai putin unitar determinat de traditia istorico-sociala si afirmat in timpul asezarilor, ocupatiilor, locuintei, portului artei populare, mainfestarilor culturale, spirituale si in modul de viata.

Dar in delimitarea zonelor etnografice se are in vedere si prezenta mai semnificativa a catorva elemente ca arhitectura, un anumit tip de casa, o piesa de costum, un tip de ceramica etc., ca si frecventa unor fenomene etnografice, deci nivelul de concentrare in teritoriu.

Pe baza acestor elemente, ca si pe altele, precum caracteristicile sociale sau istorico-politice, specialistii au stabilit mai multe zone etnografice foarte bine precizate (Tara Vrancei, Tara Hategului, Tara Barsei etc.).

Criteriul valorii turistice are in vedere atat valoarea, cat si functia turistica a zonei.

Valoarea turistica a zonelor se determina in raport cu urmatoarele elemente: tipul si volumul de resurse turistice; cantitatea si calitatea resurselor turistice; raspandirea si concentrarea in teritoriu; valoarea turistica in raport cu tipul, calitatea si cantitatea de resurse; pozitia in raport cu drumurile nationale si europene, caile ferate, aeroporturile internationale,

punctele de frontiera; infrastructura si accesibilitate; calitatea ecologica (poluare, degradare naturala).

Functia turistica a zonelor este stabilita in raport cu tipul si valoarea resurselor turistice si se va evidentia prin forme de turism de baza sau specialzare. Este vorba de turismul de sjur sau itinerant, dar si de formele legate de specificul resurselor turistice (cultural, religios, stiintific, tratament balnear, sporturi de iarna, pescuit sportiv etc.).

Criteriul cadrului natural se impune prin evidentierea tipului de peisaj (montan, de deal, campie, delta etc.) cu componentele sale naturale si indeosebi treapta de relief, forma de relief, clima si bioclimatul.

Acest criteriu este necesar deoarece cadrul natural constituie suportul activitatii de turism, ambientul in care se desfasoara aceasta, dar si "materia prima" pentru multe forme de turism sau agrement.

Criteriul economic si socio-demografic. Dezvoltarea si structura economica a zonei (tipul de economie: agricola, pastorala, silvica, industriala, amploarea si perspectivele), ca si elementele demografice (structura, pondere, urbanizare) constituie elemente importante in unele aprecieri legate de calitatea mediului, functia de receptoare sau emitatoare de turisti in perspectiva valorificarii resurselor turistice.

Criteriul ecologic. Este cunoscut faptul ca poluarea si degradarea mediului si a resurselor turistice conduc la scaderea pana la anularea atractiei turistice a unui teritoriu, statiune sau centru turistic. De aceea calitatea ecologica a unei zone constituie un criteriu important in anliza si stabilirea posibilitatilor de dezvoltare si promovare turistica a acestuia, dar si de stabilire a impactului economic-mediu-turism si de modalitatile de gestionare a acestuia, inclusiv proiecte legislative si organizatorice. Se au in vedere sursele si tipurile de degradare si poluare, nivelul de poluare, impactele si conflictele ce pot apare intre dezvoltarea economica si indeosebi turistica si mentinerea calitatii mediului rural.

Criteriul accesibilitatii. Pozitia geografica si nivelul de dotare cu cai de comunicatie reprezinta factorul permisiv in valorificarea turistica a unei zone. De aceea, in identificarea si analiza patrimoniului rural a zonelor se impun a fi luate in studiu pozitia geografica in raport cu unele repere turistice importante. Ca si reteaua de cai de comunicatie (rutiera, feroviara, aeriana etc.) interna si internationala. Dar, nu trebuie reteau local de comunicatii importanta in accesul la obiectivele turistice in zona.

In determinarea functiei turistice a satelor importante au fost considerate traditiile etnofolclorice, dar si calitatea mediului, accesibilitatea si pozitia geografica. In acest sens s-au stabilit criteriile de care trebuie sa se tina cont in determinarea potentialului rural si deci in identificarea acelor asezari ce pot fi valorificate in circuitul turistic. In acest sens se au in vedere

urmatoarele criterii: valoarea etnofolclorica, valoarea turistica, dotarea gospodariilor taranesti, calitatea ecologica, dotarea tehnico-edilitara si comerciala, accesibilitatea si pozitia geografica.

Criteriul valorii etnofolclorice. Are in vedere traditii etnografice si folclorice (mestesuguri, port popular, specificul asezarii, folclorul muzical, coregrafic, literar), ocupatiile traditionale specifice satului si nemodificate in timp, arhitectura populara (a caselor si asezarii, biserici de lemn), manifestarile folclorice specifice zonelor etnografice romanesti si putin alterate de-a lungul anilor, institutiile muzeale pavilionare sau in aer liber etc. Toate aceste elemente si fenomene etnofolclorice se constituie in cea mai mare parte in patrimoniul specific, care da "marca" asezarii rurale.

Criteriul valorii turistice. Este vorba de acele elemente ale cadrului natural precum aspectele peisagistice, resurse de ape minerale si alte resurse turistice (fond cinegetic, piscicol, domeniu schiabil, strat de zapada etc.), socio-economic, cultural-istoric care permite realizarea unei oferte diversificate de programe (culturale, sportive, ascensiuni montane etc.). Aici, volumul, varietatea si valoarea pentru turism a resurselor dau aprecierea asupra functiei turistice a asezarii rurale. Este vorba de resursele turistice ale localitatii, dar si cele din imprejurimile acesteia, urmarindu-se izvoarele de 15 si 100 km (puncte aflate la distanta egala de localitate).

Criteriul existentei si calitatii gospodariilor taranesti (ferme agrotuirstice).

Criteriul se refera la existenta unor gospodarii care sa ofere cazare si masa in baz unor standarde de confort, dotare si igiena sanitara. Aceste standarde au fost elaborate de Ministerul Turismului in corelatie cu normele internationale.

Criteriul calitatii ecologice. Are in vedere calitatea mediului din asezarea rspectiva si a cdrului natural limitrof (surse de poluare si degradare, conflicte intre dezvoltarea asezarii si economia acesteia cu turismul si mediul ambiant), dar si intre turism-mediu ambiant. Aspectul general al asezarii (urbanizare, curatenie, arhitectura specifica, starea edilitara) contribuie la sporirea acestei calitati ecologice.

Criteriul inzestrarii tehnico-edilitare. Dotarea tehnico-edilitara (alimentare cu apa, energie, canalizare, artere stradale, unitati comerciale, sanitare etc.) constituie un criteriu important in aprecierea oportunitatilor introducerii asezarilor rurale in circuitul turistic. Tot la dotarile tehnice trebuie sa includem si pe cele sportive sau de agrement, echipamentele turisrice existente, unele dintre acestea din urma nefiind obligatorii.

Criteriul pozitiei geografice. Are un loc important in aprecierea asezarii localitatii rurale ca destinatie turistica, in raport cu principalele centre amitente de turism, zone si obiective turistice de mare valoare, puncte de frontiera, magistrale feroviare etc., care poate sa conduca la ierarhizari valorice.

Pe baza acestor criterii, detaliate mai sus, vom analiza localitatea Recea in vederea determinarii oportunitatilor ce pot fi valorificate in aceasta zona in scopul dezvoltarii unui turism rural specific satului turistic romaesc, turism care prin organizare si promovare poate duce la diversificare ofertei turistice romanesti, tinand cont si de dotarea ,ateriala de care satele romanesti dispun, eventualele reamenajari din infrastructura si suprastructura avand un cost mult mai mic si mult mai usor de suportat.

Bibliografie:

Minciu Rodica - "Economia turismului", Editura Uranus, 2000, pag. 9, pag. 86 - 89;

Mitrache Stefan - "Agroturismul si turismul rural", Editura Fax Press, Bucuresti, 1996, pag. 120 - 124;

Nicolae Albu - "Turism si eficienta - principii generale", Editura Lux Libris, Brasov, 2001, pag. 3, pag. 17 - 21, pag. 90 - 92;

O. Snack, P. Baron -"Economia turismului", Editura Expert, Bucuresti, 2001, pag. 17;

Vasile Neagu - "Servicii si turism", Editura Expert, Bucuresti, 2000, pag. 71;

Florina Bran, Tamara Simion, Puiu Nistoreanu - "Ecoturism", Editura Economica, Bucuresti, 2000, pag. 126 - 127;

Puiu Nistoreanu - "Turismul rural", Editura Didactica si Pedagogica, bucuresti, 1999, pag. 12 - 18;

Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simion - "Turismul rural. Modelul european", Editura Economica, Bucuresti, 1997, pag. 129;

Pierre Py - "Le tourisme. Un phenomene economique - La Documentation francaise", Paris, 1986, pag. 108.