Strategii de dezvoltare a turismului privind Statiunea Vatra Dornei(dupa 1989)

Strategii de dezvoltare a turismului privind Statiunea Vatra Dornei(dupa 1989)

INTRODUCERE

Prin potentialul sau, atat natural cat si antropic, statiunea Vatra Dornei, respective depresiunea Dornelor, se impune atat pe plan national cat si international, aflandu-se in acelasi timp printer principalele zone turistice ale Romaniei.

Disciplinele stiintifice ce au ca obiectiv de cercetare activitatea turistica sunt variate, de la economia si organizarea turismului, la marketing in turism, de la statistica si strategie in turism la geografia turismului.

Prezenta lucrare, cu titlul "Strategii de dezvoltare a turismului privind statiunea Vatra Dornei (dupa 1989)", urmareste sa prezinte potentialul turistic natural si antropic, valorificarea lui la ora actuala, cat si premisele si directiile strategice de dezvoltare in acest aval. Proiectele concepute in acest sens, s-au realizat si au fost gandite in functie de elementele naturale, antropice, sociale, economice ce stau la baza functionarii activitatii turistice in statiunea Vatra Dornei dar si in arealul apropiat.

In vederea obtinerii informatiilor necesare intocmirii acestei lucrari, a fost necesara deplasarea in avalul depresiunii Dornelor si respectiv statiunea Vatra Dornei. In acest sens am luat contact cu diferite institutii cat si cu birouri din cadrul acestora, respectiv Primaria municipiului Vatra Dornei prin Departamentele de Dezvoltare Strategica si Integrarea Europeana dar si Serviciul de Promovare si Dezvoltare a Turismului si Salvamont.

O alta sursa de informare a fost reprezentata de centrul de Formare si Inovatie pentru dezvoltare in Carpati (CEFIDEC - Vatra Dornei), o institutie de nivel national, al carei scop este acela de a dezvolta satele montane, a gospodariilor taranesti, punand bazele aici turismului rural si agroturism. Informatii necesare au fost obtinute si in urma discutiilor avute cu oameni din zona, dar si de la unitatile de cazare, cele din urma refuzand oferirea de informatii in plus fata de cele aflate pe pliantele din cadrul acestor structuri.

Prezenta lucrare cuprinde patru capitole, ce incearca sa prezinte faptul ca potentialul natural, antropic nu este suficient in dezvoltarea unei zone turistice, ea trebuie sustinuta de un management adecvat zonei, de o putere economica si de o strategie bine pusa la punct, in vederea amenajarii si reamenajarii cadrului turistic existent cat si demararea unor noi proiecte in obtinerea unor venituri complementare dar si ridicarea nivelului de trai.

Cap. I. POTENTIALUL TURISTIC AL ROMANIEI

Definire (potential, componente)

In sens larg, potentialul turistic al unui teritoriu reprezinta ansamblul elementelor naturale, economice si cultural - istorice, care prezinta anumite posibilitati de valorificare turistica, dau o anumita functionalitate pentru turism si deci constituie premise pentru dezvoltarea activitatii de turism. (G Erdeli, 1996)

Un teritoriu intereseaza din punct de vedere turistic in masura in care ofera resurse turistice naturale sau antropice, acestea fiind privite ca atractii turistice sau resurse turistice.

Potentialul turistic reprezinta oferta turistica potentiala a unui teritoriu care impreuna cu baza tehnico - materiala si cu infrastructura generala si turistica formeaza oferta turistica reala (efectiva) sau patrimoniul turistic.

Varietatea resurselor turistice, specificul, influenta lor in activitatea turistica duc la delimitarea a doua categorii de potential turistic, si anume: natural si antropic.

Potentialul turistic natural reprezinta totalitatea resurselor turistice pe care le ofera cadrul natural prin componentele sale: relief, conditii climatice, ape, vegetatie si fauna, cat si modificarile acestora din urma.

STRUCTURA POTENTIALULUI TURISTIC

POTENTIALUL TURISTIC

    Turism si marketing turistic - Cristian Stoian, Madalina Spanu, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2003

Componentele potentialului turistic

Potentialul turistic are un rol important in dezvoltarea si diversificarea activitatilor turistice, de aceea, a aparut necesitatea stabilirii unor criterii de clasificare a atractiilor turistice.

Cea mai utilizata clasificare este realizata dupa continutul potentialului turistic:

Potential antropic;

Potential natural.

Potentialul turistic natural cuprinde elementele oferite de cadrul natural -

relief, clima, retea de ape, vegetatia s.a., urmarind atragerea fluxurilor de turisti in vederea petrecerii vacantelor.

Relieful reprezinta un element de atractie turistica de sine statator, reprezentat prin tip (vulcanic, carstic, glaciar), trepte si atitudini, toate acestea realizand cadrul propice practicarii drumetiilor si alpinismului, cat si de petrecere a vacantelor.

Clima este reprezentata de tipul si volumul precipitatiilor, marimea temperaturilor inregistrate, perioadele cu soare etc.; creeaza conditii propice schierii, curelor heliomarine s.a.

Reteaua de ape, reprezentata de apele curgatoare si cele statatoare, ape minerale si termale, creeaza cadrul adecvat pentru pescuit, cure heliomarine, sporturi nautice etc.

Vegetatia prin bogatia si diversitatea speciilor, existenta speciilor florale rare, da posibilitatea practicarii unor forme particulare ale turismului: cercetare stiintifica, vizitarea rezervatiilor naturale.

Fauna, sub aspect turistic, prezinta importanta prin valoarea sa cinegetica si estetica.

Potentialul turistic antropic cuprinde creatiile omului de-a lungul timpului, concretizate in elemente de cultura, istorie, arta si civilizatie, care prin caracteristicile lor atrag grupurile de turisti.

Structura potentialului antropic cuprinde elementele:

vestigii arheologice si monumente de arta (cetati, castele, statui, biserici);

etnografie si folclor (obiceiuri si traditii, port popular, muzica si dansuri populare s.a.);

institutii si evenimente cultural-artistice (muzee, case memoriale, targuri si expozitii);

realizari tehnico-economice si stiintifice contemporane (porturi, poduri si viaducte, baraje si lacuri de acumulare);

asezari umane (orase, sate turistice).

Potentialul turistic natural al Romaniei

Cadrul natural este bogat, variat si complex, cu o structura peisagistica

deosebit de armonioasa; complexitatea potentialului turistic, ca si gradul sau de atractivitate, in general, sunt in stransa corelatie cu treapta de relief si cresc progresiv, de la campie catre munti - exceptie facand Delta Dunarii si Litoralul Marii Negre. (Snak O. et colab, 2001)

Potentialul montan reprezinta o treime din suprafata tarii (237.500 km²), se impun ca o componenta de baza in structura geografica si peisagistica a Romaniei.

Sistemul montan se caracterizeaza printr-o are diversitate peisagistica si cu potential turistic, dat de particularitatile tipurilor de relief (glaciar, fluviatil, structuralo - litologic etc.), alternarea unitatilor montane, submontane si depresionare, a culoarelor de vai, varietatea invelisului vegetal si a retelei de ape si lacuri, o mare bogatie de ape minerale si termominerale, fondul cinegetic si piscicol etc.

Muntii Carpati ofera conditii favorabile pentru dezvoltarea activitatii in turism, odihna si tratament, cat si pentru sporturi de iarna, drumetie, alpinism, speoturism, cunoastere, vanatoare, pescuit etc.

Potentialul nostru speologic are o valoare stiintifica si estetica. Acesta dispune de peste 10.900 de pesteri, Romania situandu-se pe locul al treilea in Europa. Intre acestea sunt si pesteri de dimensiuni mari, cu rauri si cascade (Topolnita, Cetatile Ponorului etc.) sau cu sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat si frumos concretionate (peste 300) si altele cu mineralizatii rare sau cu picturi murale (Pestera Cuciulat, Pestera lui Adam s.a.) etc. O mare parte dintre acestea se constituie ca unicate pe plan national si international, fiind declarate monumente ale naturii sau rezervatii speologice, asa cum sunt pesterile: Topolnita, Cetatile Ponorului, Sura Mare, Pestera de la Izvorul Tausoarelor, Ghetarul de la Scarisoara, Closani, Ursilor de la Chiscau, multe intrate deja in circuitul turistic.

Carpatii Romanesti prezinta un intens domeniu schiabil, desfasurat la circa 1400 m altitudine (de la 800 la 2200 m), in general, lipsit de avalanse de zapada si ferit de viscole. Fizionomia si expunerea reliefului, altitudinea, conditiile meteorologice, sunt factori favorizanti ai sporturilor de iarna. Cele mai intinse si importante domenii schiabile se localizeaza intre 1500 si 1800 m altitudine - cum ar fi cele din Muntii Bucegi, Parang, Muntele Mic, Postavaru, Retezat, Rodnei, Vladeasa etc., dar se poate schia, pana primavara tarziu, si la 1900 - 2000 m, in circurile glaciare din Fagaras, Rodna si Retezat, dupa cum si in statiunile montane Scarisoara si Stana de Vale, situate numai la 1200 - 1400 m inaltime.

In unele masive montane, ca Muntele Mic-Tarcu,, Rodna, Fagaras, Bucegi permit amenajarea de partii si mijloace de transport pe cablu in sistem cascada, permitand prelungirea sezonului de sporturi de iarna pana in aprilie - mai.

Crestele si piscurile alpine, peretii stancosi prezenti in Carpati, reprezinta un important domeniu pentru alpinism, mai ales in partea de est a Carpatilor Meridionali, centrele de alpinism de la Busteni, Brasov si Sibiu fiind recunoscute pe plan national si international. Exista peste 325 de trasee cu diferite grade de dificultate pentru alpinismul de vara si de iarna, localizate in Piatra Craiului (218), Retezat (71), Apuseni (69), Cheile Bicazului (42), Fagaras (11) etc.

Oglinzile de apa, naturale sau artificiale, constituie un potential turistic deosebit reprezentat de Lacurile de munte, ce pot fi glaciare (Bucura si Zanoaga - in Retezat, Capra si Balea-Lac - in Fagaras, Galcescu si Rosiile - in Parang, Lala si Buhaiescu - in Rodna etc.), vulcanice (Lacul Sf. Ana - in Harghita) sau baraj natural (Lacul Rosu - pe Bicaz).

In zona dealurilor si podisurilor predomina lacurile cu apa sarata , utilizata balnear in statiunile din apropiere (Sovata, Ocna Sibiului, Slanic Prahova etc.). Alte acumulari de apa sunt iazurile din Campia Transilvaniei sau a Moldovei, importante pentru pescuitul sportiv.

Lacurile de campie sunt balneare (Amara, Balta Alba, Lacul Sarat), agrement si pescuit sportiv (Snagov, Caldarusani, Mostistea, Galatui etc.), pentru recreere si odihna sunt lacurile de pe Colentina din partea de nord - est a Capitalei (Straulesti, Baneasa, Herastrau, Floreasca, Tei etc.).

Potentialul balnear

Potentialul turistic balnear reprezinta o categorie aparte de resurse turistice, fiind cea mai veche si caracteristica forma de turism practicata in Romania - balneoturismul. El cuprinde apele minerale si termale, namolurile si gazele terapeutice, lacurile si sarea terapeutica. Romania dispune de o mare bogatie de factori naturali de cura, raspanditi pe aproape intreaga suprafata a tarii de pe litoralul romanesc si pana in Muntii Carpati.

Apele minerale si termale reprezinta principalul factor de cura din Romania care este valorificat prin cura externa si interna, dar si prin imbuteliere - ca apa de masa.

Izvoarele minerale au favorizat si sustinut in timp aparitia si dezvoltarea statiunilor balneare, prezente cu precadere in Carpati si Subcarpati. (ex: Covasna, Calimanesti, Caciulata, Baile Herculane, Vatra Dornei etc.)

Apele minerale si termominerale

Structura geologica complexa a teritoriului face ca Romania sa dispuna de o inepuizabila rezerva de ape minerale. Acestea sunt cantonate in zona montana (mai ales in aureola mofetica din catena vulcanica, Oas - Calimani - Harghita), cu ape carbogazoase, apoi in cea din dealuri subcarpatice si de podis (ape clorsodice) si in cele din urma in campie (ape termominerale).

In tara noastra exista aproape toate tipurile de ape cunoscute si anume: oligo-minerale, alcaline (biocarbonate), alcalino-feroase, feruginoase, clorurate, sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, carbogazoase, arsenicale, radioactive, termale etc. cu o mare varietate in privinta compozitiei fizico-chimice, a gradului de mineralizare si a temperaturii lor.

Namolurile terapeutice

Namolurile sunt substante care se formeaza in conditii naturale, fiind folosite in scopuri terapeutice. Aceste namoluri contin:

o faza solida, compusa din substante organice si minerale;

o faza lichida, ce provine din apa lacurilor (in cazul namolurilor lacustre), din apa minerala (in namolurile minerale si unele turbe) si din precipitatii;

o faza gazoasa rezultata in urma diferitelor procese fizico - chimice si biochimice.

Namolurile au efecte deosebite in afectiunile reumatice, circulatorii

periferice, ginecologice, utilizarea lor incepand din a doua parte a sex XIX la Techirghiol (folosind namol sapropelic) si Vatra Dornei (pe baza namolului de turba exploatat la Copaceni si ulterior la Poiana Stampei-Pilugani). Acest tratament este aplicat in numeroase statiuni balneare si balneoclimaterice, de pe litoralul Marii Negre si in zona montana.

Exista mai multe tipuri de namoluri in functie de compozitie:

namoluri sapropelice, formate in lagune si lacuri, prin sedimentarea materiilor organice si minerale, avand, in general, culoare neagra - datorita monosulfurilor de fier, fiind prezente pe fundul lacurilor sarate: Techirghiol, Amara, Lacul Sarat, Ursu, Alunis, Costiui, Bazna etc.

namolurile minerale se formeaza in mod natural, in jurul izvoarelor, dar se pot obtine si in bazine artificiale captusite cu un pat argilos. Astfel de namoluri minerale gasim la Govora (namol silicios, iodat), Geoagiu (feruginoase), Sangeorz-Bai (usor radioactive - radonic), Pucioasa (sulfatate) etc.

namolul de turba s-a format in mlastini si a fost utilizat pentru prima data la Vatra Dornei, in 1880, urmat de Borsec in anul 1889, importante resurse de acest gen existand la Vatra Dornei, Borsec, Malnas, Someseni, Felix, 1 Mai etc.

Intalnim namoluri cu diferite grade de mineralizare:

slab mineralizate, sub 15 g saruri solubile / l;

mineralizate 15 - 35 g/l;

puternic mineralizate 35 - 150 g/l;

saturate in saruri - cu peste 150 g/l saruri solubile in faza lichida.

Gazele terapeutice naturale (emanatii de origine mofetica)

Gazele terapeutice au origine mofetica, fiind si ele utilizate in tratamentul

balnear, in Romania fiind cunoscute mai multe zone cu aparitii de emanatii gazoase de CO₂ si sulfateriene, in localitati:

Covasna - cea mai mare si cea mai pura (98,0% CO₂) emanatie mofetica din Europa, cu amenajari moderne pentru tratament;

Turia, Baile Santimbru, Baile Harghita - cu emanatii de o puritate deosebita (peste 94% CO₂);

Blvnyos, Tusnad-Bai, Sangeorz Bai - cu mofete utilizate rudimentar.

Mofeta naturala (numai emanatia de CO₂ gaz uscat), utilizata in scop terapeutic in Romania, este un fenomen unic in lume, aplicarea tratamentului realizandu-se colectiv.

Salinele terapeutice

Salinele constituie un element important al potentialului balnear. Recunoasterea si utilizarea in balneoterapie a microclimatului de salina s-a realizat mai ales in a doua jumatate a sec. XX si cand au fost introduse in circuitul terapeutic salinele de la Slanic Prahova, Praid, Targu Ocna, la care se adauga Ocna Dej si Cacica.

Terapia in salinele amenajate este folosita in cazuri de tratarea astmului bronsic, bronsitelor cronice, alergiei cailor respiratorii superioare, aerosolii de Na, Ca si Mg au un rol deosebit in favorizarea respiratiei profunde etc.

La potentialul balnear al Romaniei se adauga:

lacurile terapeutice, care prin calitatile fizico - chimice, dar si prin namolurile sapropelice prezinta un interes terapeutic deosebit;

apa Marii Negre, are o mare valoare balneomedicala prin actiunea nisipului de plasa sau a valurilor, helioterapia;

bioclimatele specifice zonei montane, litoralului sau unitatilor deluroase si de podis etc.

Statiunile balneoclimaterice, balneare si climaterice

Potentialul balnear deosebit de variat al spatiului geografic romanesc s-a

dezvoltat initial sub forma unor stabilimente de cura, iar ulterior ca statiuni balneare sau balneoclimaterice, fiind exploatati factori naturali de cura si, mai ales, a apelor minerale in scop terapeutic.

Cele mai vechi forme de organizare turistica sunt: stabilimentele balneare de la Baile Herculane, Geoagiu (Germisara), Baile Calan (Aquae), Sacelu (Gorj), Calimanesti etc.

La sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX s-au pus bazele exploatarii si utilizarii namolului terapeutic si a lacurilor sarate din campie si de pe litoral, ce a dus la cresterea numarului statiunilor.

Incepand cu secolul XX apar primele manifestari ale turismului montan in zona Vaii Prahovei, se dezvolta statiunile Sinaia, Busteni, Predeal, incep lucrarile de amenajare turistica a zonei litorale, realizandu-se, pana in anii '70, salba statiunilor dintre Mangalia si Constanta.

Statiunile sunt asezari care dispun de potential balnear, de resurse climaterice, fiind amenajate si dotate in scopul valorificarii lor, in vederea ingrijirii sanatatii, recreerii.

Dupa importanta intalnim:

statiuni de importanta internationala: Poiana Brasov, Sinaia, Predeal, Borsec, Sovata, Eforie Nord si Sud, Mamaia, Mangalia Nord si Sud, Baile Herculane etc.;

statiuni de importanta nationala - sunt statiunile care prin dotari nu pot concura cu statiunile mari din Europa sau alte regiuni ale globului (Geoagiu, Moneasa, Busteni, Covasna, Baile Olanesti, Borsa, Paltinis, Lacul Rosu etc.);

statiunile de importanta regionala sunt destinatii pentru turistii dintr-o anumita parte a tarii servind, in general, turismul de durata scurta (Bazna, Calan-Bai, Cheia, Lipova, Pucioasa, Ranca, Stana de Vale, Vata de Jos, Voineasa etc.);

statiuni de importanta locala - caracteristic turismului de durata scurta (Bixad, Cojocna, Malnas-Bai, Lacul Sarat, Ocnele Mari, Baile Homorod, Ocna Dej, Semenic, 2 Mai etc.)

Dupa functie intalnim:

statiunile climaterice ce asigura un loc adecvat pentru odihna de lunga durata (concediu, vacanta), avand un efect pozitiv asupra organismului.

Aceste statiuni climaterice dispun de instalatii si amenajari specifice cum ar fi:

plaje, solarii, stranduri, piscine, terenuri sport, trasee marcate etc., fiind amplasate in zona montana si subcarpatica, dar si in zona litorala. Dintre acestea, mai reprezentative sunt: Busteni, Breaza, Baita, Cheia, Izvorul Muresului, Paltinis, Poiana Tapului, Ranca, Timisul de Sus si de Jos, 2 Mai, Costinesti, Navodari, Venus, Saturn, Aurora etc.;

statiunile balneare, specific turismului curativ, de ingrijire a sanatatii, fiind raspandite in Carpati, Subcarpati, Depresiunea Transilvaniei, Campia de Vest si estul Campiei Romane si chiar zona litorala. Au un rol deosebit in prevenirea, ameliorarea sau vindecarea unor boli (Amara, Bazna, Baile Felix, Buzias, Lipova, Pucioasa, Sarata Monteoru, Techirghiol, Targu Ocna etc.;

statiunile cu functii complexe, balneoclimaterice sunt cele mai importante statiuni, datorita specializarii lor multilaterale, atat pentru odihna cat si pentru tratament datorita capacitatii de cazare mai mari (Sovata, Voineasa, Baile Tusnad, Baile Herculane, Borsec, Calimanesti - Caciulata, Eforie Nord, Mangalia, Moneasa etc.);

statiunile pentru practicarea sporturilor de iarna se dezvolta in zonele montane care dispun de conditii climatice favorabile, strat de zapada persistent, panta corespunzatoare cu structuri de primire adecvate (Predeal, Poiana Brasov, Semenic, Azuga, Sinaia etc.).

Dupa regimul de functionare al statiunilor, intalnim:

statiuni turistice permanente, care au asigurate conditii de acces in tot timpul anului;

statiuni sezoniere estivale, ce functioneaza doar in sezonul de vara, pe parcursul a numai 4-5 luni, din luna mai pana in septembrie. In aceasta categorie intra statiunile de litoral, dar si cateva statiuni mai mici, de interes local.

Potentialul turistic natural al litoralului romanesc al Marii Negre

Litoralul romanesc al Marii Negre, contrar aparentelor, detine un potential

turistic natural destul de complex, in care se impun resursele balneoclimaterice. (G. Erdeli, I. Istrati, 1996)

Litoralul Marii Negre, prin intinsele plaje alcatuite din nisip cu o granulatie medie spre fina, apa marii si bioclimatul marin, era considerat ca o destinatie pentru odihna si agrement, si, numai partial, pentru cura balneara terapeutica sau de recuperare.

Alaturi de factorii naturali de cura, litoralul romanesc dispune si de alte resurse si obiective turistice - cultural - istorice si economice, ceea ce ii confera conditii pentru: odihna, cura balneara complexa (profilactica, terapeutica, recuperatorie), agrement, cunoastere etc.

Factorii naturali de cura formeaza un complex terapeutic si de odihna, cura balneara pe litoralul romanesc reprezentand toti factorii naturali existenti: apa de mare si plaja, bioclimatul marin, apele termominerale, apa lacurilor terapeutice si namolul sapropelic.

Plaja litoralului romanesc este deschisa (fara faleza) la nord de Constanta si sud de Mangalia la baza falezei, intre Constanta si Mangalia fiind orientata spre est sau sud-est, ce determina expunerea ei la soare in tot cursul zilei (peste 10 ore).

Plaja coboara in mare cu o panta lina, ceea ce favorizeaza baile de mare si mersul prin apa etc., avand o plaja naturala cu latimi de 400 - 500 m (la Mamaia si Techirghiol) si 50 - 200 m in rest, nisipul avand o granulatie fina spre medie.

In sectorul Mangalia nord s-au amenajat, prin indiguire si innisipare, si plaje artificiale (peste 200.000 m²).

Apa de mare, prin compozitia chimica, contrastul termic apa - aer, salinitate etc., constituie un factor natural care genereaza o forma speciala de cura - talasoterapie, indicata in afectiunile aparatului circulator, locomotor, boli de nutritie etc. Salinitatea redusa a apei favorizeaza practicarea sporturilor nautice si mai ales a celor subacvatice.

Climatul marin are temperaturi mai moderate (11,2C media anuala, 21,8C media lunii iulie si 0,2C cea a lunii ianuarie), cu primaveri mai timpurii si toamne mai calde si prelungite. Vara, durata de insorire este de 10-11 ore pe zi, inregistrandu-se intr-un an peste 2500 de ore de stralucire a soarelui, ceea ce favorizeaza baile de soare in tot timpul anului.

Apele minerale sau mineralizate. Pe litoral sunt doua tipuri de ape minerale: cele de adancime, aduse la suprafata prin foraje (zonele Mangalia si Eforie) si cele din lacurile sarate.

Namolul terapeutic reprezinta unul din cei mai importanti factori naturali de cura si se afla in cateva lacuri de pe litoralul romanesc, cum ar fi Techirghiol, care detine un loc important in ce priveste rezervele exploatabile (peste 500.000 m³), dar si la Mangalia.

Potentialul turistic al Deltei Dunarii. Delta Dunarii este cel mai tanar pamant romanesc si se remarca prin originalitatea sa peisagistica, morfohidrologica, faunistica, fiind un unicat european sub aspect ecologic si al modului de habitat in mediul deltaic, sau turistic, este una dintre cele mai reprezentative si valoroase zone din tara. (G. Erdeli, I. Istrati, 1996)

Potentialul turistic este dat de elementele cadrului natural, in care se evidentiaza retea de canale, garle, balti si lacuri care se impletesc cu portiuni de uscat - grinduri fluviale si fluvio-maritime (Letea, Caraorman, Saraturile) sau martori din uscatul predeltaic (Chilia).

Elemente de atractie sunt:

plajele intinse dintre Sulina si Perisor, al dunelor de nisip (Caraorman, Saraturile);

vegetatia de codrii de stejar, de liane din Letea, Caraorman si zavoaiele de pluta si salcii uriase, care marginesc malurile (peste 20.000 ha reprezinta fondul silvic).

fauna piscicola de o mare diversitate si bogatie (sturioni, crap, somn, stiuca, platica etc.), dar mai ales cea ornitologica, autohtona sau de pasaj (peste 280 de specii, dintre care multe ocrotite de lege);

un important fond cinegetic si piscicol, originalitatea ecosistemului si unicitatea unor elemente biologice au necesitat crearea Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii;

Delta Dunarii a fost declarata Rezervatie a Biosferei; din teritoriul acesteia

de peste 580 mii ha, aproape 50 mii ha insumeaza zonele strict protejate, in care se interzice orice activitate economica.

Cele mai importante zone protejate din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii: Rosca-Buhaiova, Letea, Raducu, Saraturi Murighiol, Erenciuc, Popina, Sacalin-Zatoane, Periteasca-Bisericuta-Portita, Capul Dolosman, Grindul Lupilor, Istria-Sinoe, Grindul Chituc, Rotundu.

POTENTIALUL TURISTIC AL COMPONENTELOR

INVELISULUI BIOGEOGRAFIC

Flora, fauna ajuta la gradul de diversificare a potentialului turistic natural si fenomenului turistic.

Invelisul vegetal este puternic influentat de conditiile morfologice si climatice, de particularitatile pedologice, geologice si morfometrice care fdavorizeaza sau restrang repartitia speciilor vegetale.

Un rol important il ocupa padurea, care ocupa suprafete intinse din zona de campie pana in zona montana la 1600-1800 m, fiind dispusa pe trei trepte latitudinale:

in repartitia pe verticala a vegetatiei de padure, gorunetele ocupa cea mai puternica expansiune, avand limita superioara intre 600-700 m altitudine, iar cea inferioara coboara la 200-300 m. La acesta se adauga specii ca: cer, garnita, carpen, artar, paltin, salcie, frasin, iar pe alocuri fagul si castanul bun.

etajul padurilor de fag se desfasoara de la partea inferioara a regiunii montane (500-600 m) si pana la 1200 - 1400 m, dar coboara si in zona dealurilor inalte din Subcarpati, Podisul Getic, Podisul Sucevei.

Predominant este fagul comun, langa care mai apar si alte specii de fag:

Fagus taurica pe valea Nera-Bozovici, Cozia, Noscov-Buzau, valea Cernei-Herculane, Luncavita-Dobrogea, sau fagul balcanic in apropierea Craiovei-Padurea Bucovat. Alaturi de fag se intalnesc numeroase alte specii: gorunul, ulmul, mesteacanul, frasinul, jugastrul, marul si parul paduret, paltinul, artarul etc.

etajul padurilor de conifere - se desfasoara intre 1200 si 1600-1800 m altitudine, fiind prezent in toate masivele montane romanesti, unde predomina molidul, iar pe alocuri se asociaza cu bradul, pinul, cu fagul, paltinul de munte, mesteacanul, zada, laricele, zambrul, tisa.

etajul subalpin - se caracterizeaza prin alternanta dintre jnepenisuri si pajistile alpine, cu extindere intre 1600-1900 m. Spre limita inferioara apare zona coniferelor, iar vegetatia ierboasa cuprinde specii ca: pirusca, iarba vantului, teposica etc.

Predomina jneapanul, care apare pe unele platforme structurale din Muntii

Maramuresului, Rodnei, Calimani, Ceahlau, Muntii Bargau, Bistrita, Penteleu, Ciucas, Bucegi, Fagaras, Retezat, Godeanu, Tarcu.

etajul alpin situat la altitudini intre 1900-2500 m, unde se intalnesc salcii pitice, tufarisuri de afin, azaleea, jnepenisuri, unele plante ierboase (teposica, iarba coarna etc.), muschi si licheni.

In cadrul padurilor cu functie recreativa se identifica mai multe tipuri de

paduri:

tipul cinegetic - include padurile caracterizate printr-un fond cinegetic valoros, care ofera posibilitati de recreere prin vanatoare;

tipul piscicol - cuprinde padurile in care exista lacuri sau ape curgatoare populate cu pesti (pescuit sportiv)

tipul turistic - padurile ce ofera turistilor o ambianta deosebita, recreere prin deplasari pe trasee turistice mai lungi, drumetie;

tipul cadru pentru camping - include padurile dotate cu instalatii specifice genului camping (casute, sat de vacanta)

tipul agrement - reprezinta padurile din apropierea centrelor urbane, care ofera un mediu ambiant potrivit pentru odihna, destindere, plimbari, recreere de scurta durata (pana la o zi) pentru populatia urbana din orasele limitrofe. (H. Candea si colab.)

Capacitatea de recreere a padurilor este determinata, pe de o parte, de

cadrul natural si fondul forestier specific, iar pe de alta parte, de gradul de dotare tehnico-edilitara.

Potentialul turistic al faunei

Fauna se impune prin varietate, densitate si valoarea trofeelor, iar din punct de vedere turistic prezentand o importanta prin valoarea sa estetica, recreativ-cinegetica si stiintifica.

• Fauna de stepa si silvostepa cuprinde rozatoare (popandau, harciog,

soarecele de camp), urmate de cateva mamifere ca iepurele de camp si de vizuina, dihorul de stepa, bizamul, lupul, vulpea, viezurele. Pasarile sunt mai numeroase: potarnichi, fazani, grauri, ciocanitori, mierle etc. pe cale de disparitie sunt dropia, spurcaciul, declarate monumente ale naturii, iar reptilele sunt reprezentate prin serpi, soparle, broasca testoasa de uscat, in apele raurilor traiesc specii de pesti precum: somnul, crapul, bibanul, linul, stiuca, babusca etc.

• Etajul faunistic al padurilor de stejar

Fauna specifica cuprinde: veverita, iepurele, lupul, vulpea, pisica

salbatica, mistretul. Pasarile sunt reprezentate de: gaita, pitigoi, sturzul de vasc, gaia rosie, iar ca reptile apar: sarpele orb, soparla de camp, gusterul.

• Etajul faunistic al fagetelor se caracterizeaza prin prezenta unor specii

variate: carnivore de talie mica si mijlocie (lup, vulpe, viezure), rozatoare (veverita, iepure), pasari cantatoare, fauna acvatica bogata (clean, mreana, zlavoaca etc.).

• Fauna padurilor de conifere, sau amestec fag cu conifere este mult mai

bogata in fauna cinegetica de talie mare: urs, cerb, ras, jder, dar si pasari: cocosul de munte, cocosul de mesteacan, ierunca, gainusa de alun. Acvifauna este dominata de pastravi, lipan, lostrita (pe Bistrita Aurie).

• Etajul faunistic al zonelor alpine si subalpine

In aceste spatii alpine numarul speciilor faunistice este mai redus, datorita

conditiilor climatice mai aspre si formelor de vegetatie mai modeste. Se remarca cateva specii: capra neagra, marmota, vulturul barbos, vulturul plesuv brun, acvila de munte, iar in golurile alpine insorite apar: vipera comuna, soparla de munte, broasca de munte.

Din fauna Romaniei exista doar o mica parte de interes cinegetic (40%), cele mai reprezentative fiind: cocosul de munte si de mesteacan, fazanul, ierunca, gasca si rata salbatica, potarnichea, prepelita, sitarul, bizamul, nurca, vidra, marmota, jderul etc.

Potentialul turistic al ariilor protejate

Pe teritoriul Romaniei primele arii protejate au aparut de la inceputul secolului nostru (1925-1935), la ora actuala, suprafata ariilor protejate insumeaza 11.000 km², adica 4,8% din teritoriul national, din care parcurile nationale reprezinta 100.300,8 ha.

Cele mai cunoscute parcuri nationale care au intrat si in circuitul turistic sunt Retezat, Rodna, Ceahlau, Muntii Apuseni, Bucegi, Domogled-Valea Cernei, Delta Dunarii.

Constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii" a facut ca turismul sa aiba alt statut, care valorifica mai bine infrastructura turistica si reduce cat mai mult formele de poluare care pot aparea in cazul turismului individual, mai greu de controlat.

Pentru intreg spatiul deltaic romanesc au fost aprobate de administratia R.B.D.D. un numar de 7 trasee turistice:

Tulcea - Canal Mila 23 - Garla Sireasa - Garla Sontea - Canal Olguta - Dunarea Veche - Mila 23 - Lebada - Maliuc - Tulcea;

• Tulcea - Victoria - Canal Litcov - Canal Crisan - Caraorman - Lebada -   

Maliuc - Tulcea;

• Tulcea - Maliuc - Lebada - Canal Crisan - Caraorman - Lac Puiu -

Popas Rosu - Lacul Rosulet - Canal Rosu - Canal Imputita - Canal Busurca - Sulina - Tulcea;

• Murighiol - Canal Dunavat - Canal Dranov - Golful Albina - Lacul Razim

- Gura Portitei;

• Jurilovca - Gura Portitei;
• Lebada - Dunarea Veche - Canal Eraclea - Garla Lopatna;
• Lebada - Dunarea Veche - Canal Magearu - Dunarea Veche - Brat

Sulina - Lebada.

In functie de nivelul circulatiei turistice si de urmarile negative care pot apare in timp, Administratia R.B.D.D. poate lua decizia de inchidere temporara a unor canale de circulatie sau devierea traseelor turistice pe alte canale secundare.

1.1.2. Potentialul turistic antropic

De-a lungul timpului, omului a creat, a construit o serie de edificii, a caror valoare istorica si estetica a crescut, ajungand in ipostaza de potential turistic, care in perioada actuala se asista la o crestere numerica a acestuia.

Componentele antropice au o serie de insusiri care dau caracterul de atractivitate, acestea sunt:

unicitatea - este caracteristica acelui produs turistic care datorita mentinerii in timp a ajuns un unicat;

dimensiunea - unele obiective antropice impresioneaza prin marimea lor (ex: Casa Poporului) sau pot avea dimensiuni foarte mici (ex: carti, obiecte de arta etc.)

ineditul - este dat fie de materialul din care este fabricat sau construit obiectivul, culoarea specifica (ex: albastru de Voronet), amplasarea obiectivelor, de arhitectura specifica etc.;

vechimea, este insusirea care trezeste interes pentru turisti, prin prezenta unor obiective cu rezonanta istorica, sau a unor podoabe foarte vechi etc.);

functia pe care o indeplinesc poate deveni o sursa de interes turistic.

Fondul turistic antropic din Romania reuneste o gama foarte larga si

variata de componente, care pot fi grupate in:

obiective cultural-istorice

obiective etnoculturale si etnofolclorice. (M. Candea si colab.)

Potentialul turistic cultural - istoric

Patrimoniul cultural-istoric national cuprinde monumente, ansambluri si situri cu valoare exceptionala din punct de vedere istoric, artistic, estetic, stiintific, antropologic, cat si peisaje culturale reprezentative pentru tara sau o regiune geo-culturala.

Conform Ordonantei de Guvern nr. 68/26 aug. 1994, cat si a legii nr. 41/1995 au fost stabilite principalele categorii de monumente:

monumente si situri arheologice;

monumente si ansambluri de arhitectura;

rezervatii de arhitectura si urbanism, cladiri, monumente si ansambluri memoriale;

monumente de arta plastica si comemorativa;

monumente tehnice;

locuri istorice;

parcuri si gradini.

Patrimoniul cultural natural cuprinde circa 22 mii de monumente, circa 680

de muzee si colectii, din care un numar de 474 de monumente si ansambluri de arhitectura se gasesc raspandite in 40 de judete, 136 de monumente si situri arheologice de aceiasi valoare se afla in 32 de judete.

Monumente si situri arheologice

Oferta turistica in acest domeniu nu este foarte bogata, dar deosebit de valoroasa. Pe teritoriul romanesc se gasesc vestigii ce apartin unor cetati grecesti de pe litoral, cetati dacice, castre, fortificatii, orase daco-romane. La nivelul teritoriului national exista un numar de 130 de localitati care au pastrat monumente si situri arheologice, ce prezinta interes pentru istorici si cercetatori.

Edificatoare raman vestigiile si siturile arheologice grecesti, dacice si romane (Constanta, Mangalia, Alba Iulia, Campulung Muscel, Turda, Cernavoda, Harsova, Drobeta-Turnu Severin, Isaccea, Macin, Cluj-Napoca, Moigrad-Zalau, Calimanesti-Caciulata, Oradea, Adamclisi (Constanta), Vetel (Hunedoara), Marsid (Salaj), Dobrosloveni (Olt), Geoagiu, Orastioara, Sarmisegetuza (Hunedoara), Mahmudia (Tulcea) etc.).

Monumente si ansambluri de arhitectura

In aceasta categorie intra un numar mare de bunuri culturale, din diferite perioade istorice, incluzand bunuri de factura religioasa sau civila, marturii ale modului de evolutie a culturii si civilizatiei romanesti.

a)      Monumente si ansambluri de arhitectura de factura religioasa

La nivelul teritoriului national numarul cel mai mare de monumente de arhitectura este reprezentat de cele de cult, fie mari ansambluri monahale, fie temple, biserici, catedrale si manastiri. Aceste monumente si ansambluri arhitectonice le intalnim in judete ca: Suceava, Neamt, Brasov, Prahova, Valcea, Gorj etc.

Dintre cele mai cunoscute sunt bisericile de piatra specifice Depresiunii Hateg (Densus, Santamaria Orlea), bisericile cu zid, fortificate in stil gotic din dusul si estul Transilvaniei (Cisnadioara, Prejmer, Biertan, Feltioara), biserica din lemn, fiind specifice Maramuresului (bisericile din Ieud, Botiza, Breb), zonei Lapus-Chioar, Salajului si Muntilor Apuseni.

Biserici renumite cu o rezonanta istorica intalnim si in Suceava (Bisericile Sf. Dumitru, Sf. Gheorghe), Alba Iulia (Biserica Reformata si cea Evanghelica), Bucuresti (Bisericile Sf. Gheorghe Nou, Cretulescu, Stavropoleos), Radauti (Biserica Sf. Gheorghe) etc. si atractie turistica in marile orase sunt marile catedrale: Sf. Mihail din Cluj, Catedrala romano-catolica si Catedrala Reintregirii Neamului din Alba Iulia etc., dar si sinagogile din Bucuresti (Templul Coral), Dej, Cluj-Napoca, moscheile (Constanta) etc.

Impresionante sunt manastirile raspandite in tot spatiul etnic romanesc, dar cu o concentrare mai mare in Bucovina (Voronet, renumita pentru acel albastru de voronet, Moldovita, Sucevita - unde tenta cromatica dominanta este verdele, Umor, Putna, Dragomirna etc.) si Subcarpatii Getici (Manastirea Curtea de Arges, Cozia, Tismana, Polovragi, Hurez), cat si manastirile din Bucuresti si zona periurbana a sa (Cernica, Snagov, Pasarea,Marcuta, Plumbita, Antim etc.).

b)      Monumente si ansambluri de arhitectura de factura civila

In aceasta categorie se inscriu toate cladirile care au multiple functionalitati:

locuinte, structuri de cazare si alimentatie publica, tratament, sedii ale administratiilor publice orasenesti sau comunale, sedii de institutii de stat sau private, banci, tribunale, licee si scoli, muzee, palate de cultura, castele si conace etc.

Un loc important il ocupa castelele si palatele, ce atrag un numar mare de turisti. Dintre acestea amintim: Castelul Bran, ridicat in sec. XIV, la capatul nordic al culoarului Bran-Rucar, Castelul Peles - construit in stilul renasterii germane de influenta gotica la Sinaia, cu importante colectii de picturi si sculpturi etc., Castelul Corvinestilor de la Hunedoara, Castelele de la Timisoara etc.

Din categoria palatelor se impun: Palatul Cotroceni, Mitropoliei, Palatul Telefoanelor, Ghica Tei, Palatul Parlamentului - a doua constructie din lume ca grandoare, dupa Pentagon etc.

Muzeele sunt intens vizitate si functioneaza ca ansambluri de arhitectura valoroase prin valentele lor stiintifice, artistice si culturale. Astfel intalnim:

muzee istorice: Muzeul de Istorie al Romaniei din Bucuresti, Muzeul Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie al Bucovinei din Suceava, Muzeul de Istorie al Moldovei (Iasi), Muzeul de Istorie si Arheologie (Constanta) etc.;

muzee de arta, acestea se afla in orase ca: Bucuresti (Muzeul de arta al Romaniei, Muzeul Literaturii Romane, Muzeul Muzicii, Muzeul T. Aman), Cluj-Napoca, Craiova etc.;

muzeele de stiintele naturii ce cuprind elemente de natura geologica, botanica, zoologica, functionand la: Constanta (Muzeul Marii, Complexul Muzeal de Stiintele Naturii), Bucuresti (Muzeul de Istorie Naturala "Grigore Antipa", Muzeul Geologiei), Baia Mare (Muzeul Mineralogic), Brad (Muzeul Aurului) etc.;

muzeele mixte - intalnim la Craiova (Muzeul Olteniei), Timisoara (Muzeul Banatului), Brasov, Deva, Arad, Bacau etc.;

muzeele de profil sunt specializate in prezentarea unor ocupatii sau domenii de activitati: Muzeul Lemnului din Campulung Moldovenesc, Muzeul Aurului din Brad, Muzeul Petrolului - Ploiesti, Muzeul Sarii - Slanic Prahova, Muzeul Chihlimbarului - Colti, Muzeul Ceasurilor - Ploiesti etc.

Cladiri si case memoriale

Numarul acestora este mult mai mic si se refera la vechile centre istorice prezente in orase ca: Brasov, Sighisoara, Suceava, Sibiu, Arad, Cluj, Bucuresti, Bran.

Dintre casele memoriale cu o valoare mare sunt: C. Brancusi - Hobita, G. Enescu - Sinaia, I. Creanga - Tg. Neamt, Mihai Eminescu - Ipotesti, G. Cosbuc - Hordou.

Monumente de arta plastica si comemorative

Acestea ilustreaza momente din istoria nationala, sau sunt dedicate unor eroi, oameni de marca ai culturii si istoriei nationale, fiind reprezentate prin ansambluri monumentale, monumente, obeliscuri, placi comemorative etc.

Unele dintre acestea au fost create de mari sculptori ca: C. Brancusi, Oscar Han, Cornel Medrea, Ion Jalea, iar altele apartin unor anonimi, dintre care de la Albac - bustul lui Horea, Alba Iulia - statuia ecvestra a lui Mihai Viteazul, Campeni - statuia ecvestra a lui Avram Iancu, Cluj-Napoca - statuia ecvestra a lui Matei Corvin, Iasi - statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare etc.

O semnificatie aparte prezinta grupurile statuare, dedicate unor evenimente: Monumentul Aviatorilor - Bucuresti, grupul statuar Horea, Closca si Crisan - Alba Iulia, monumentele de la Carei, Moise etc.

Monumente tehnice

In aceasta categorie se inscriu toate realizarile de tip industrial si tehnic si sunt incluse podurile de lemn si metalice, vechi instalatii de morarit, textile, prelucrari metalurgice, turbine energetice, amenajari hidrotehnice. Printre aceste obiective pot fi amintite: Podul Prieteniei - Giurgiu - Ruse, Podul A. Saligny dintre Fetesti - Cernavoda, Complexul hidroenergetic Portile de Fier, Complexul hidroenergetic Vidraru de pe Arges, Transfagarasanul, barajele si lacurile hidroenergetice, metroul etc.

Locuri istorice

Reprezinta locurile, spatiile unde au avut loc importante batalii, evenimente istorice si cimitirele militare, numarul lor fiind mic si nu toate sunt cunoscute si mentionate in materialele de promovare turistica (Podul Inalt, Calugareni, Izlaz, Milcov, Campia libertatii de la Blaj etc.).

Parcuri si gradini

Aceste parcuri au fost construite in scopul recreerii, pentru agrement, multe se gasesc in orasele vechi, istorice ale Romaniei (Bucuresti - Parcul Herastru, Cismigiu, Tineretului, Ioanid, Cluj, Oradea - Parcul Palatului Baroc, Iasi - Gradina Copou si Beilic, Pitesti - Parcul Trivale etc.), dar apar si parcuri dendrologice care sunt in numar de 10, raspandite mai ales in spatiul transilvan (Gurahont, Macea - jud. Arad, Mihaiesti - jud. Arges, Simeria - jud. Arges, Doftana, Fantanele, Hemeius - jud. Bacau, Arcalia, Bistrita - jud. Bistrita s.a.). Numarul gradinilor publice este foarte redus, mai cunoscute raman gradinile botanice (Bucuresti, Cluj, Iasi).

In ultima perioada un loc important a inceput sa-l ocupe arta populara si manifestarile etnofolclorice.

Avand in vedere intreaga evolutie a poporului roman, a artei si culturii sale traditionale, in urma cercetarilor de specialitate efectuate, au fost determinate mai multe zone etnografice.

Zona etnografica reprezinta un teritoriu mai mult sau mai putin riguros delimitat, care prezinta caractere etnografice unitare, determinate de traditia si evolutia istorico - culturala, cristalizate in tipul asezarilor, ocupatiilor, locuintei, portului, artei populare, la care se adauga toate manifestarile culturii spirituale, ca si modul de viata. (M. Candea si colab.)

Unele zone sunt foarte vechi, fiind cunoscute sub denumirea de "tara": Tara Oltului, Tara Vrancei, Tara Lovistei, Tara Zarandului, Tara Oasului, Tara Hategului etc.

Astazi, un termen raspandit este cel de vatra folclorica, ce cuprinde mai multe elemente ce apartin unei zone etnografice.

O prima vatra folclorica se afla in vecinatatea lantului carpatic, cuprinzand:

Transilvania de sud

Oltenia de nord

Muntenia de nord-est.

A doua vatra se gaseste de o parte si de alta a Carpatilor Orientali, care cuprind regiuni folclorice ca:

Moldova de nord

Moldova Centrala

Transilvania de est

Maramures.

A treia vatra folclorica cuprinde partea centrala a Transilvaniei si cuprinde cateva regiuni:

Transilvania de nord

Transilvania de vest

Transilvania Centrala la care se adauga:

Banatul de nord-est

Crisana.

A patra ampla vatra folclorica se afla in sudul tarii si de-a lungul Dunarii, la care se adauga si spatii din aria subcarpatica:

Banatul de sud-est

Oltenia de sud

Muntenia de sud-vest

Muntenia de sud-est

Dobrogea.

Pentru turisti este interesant sa cunoasca valorile etnoculturale ale unui popor, pentru a intelege evolutia socio-economica, istorica, artistica a acestuia.

Resursele turistice etnoculturale sunt reprezentate prin prezenta

asezarilor rurale traditionale, arhitecturii traditionala, dupa cum sunt organizate interioarele asezarilor, ce arata modul de viata si formele de manifestare a ideilor despre familie, frumos si functionalitate, arta traditionala de prelucrare a lemnului, instalatii tehnice traditionale, portul popular, sculptura populara, arta populara a prelucrarii pieilor, arta olaritului, instrumente populare traditionale, arta impletiturilor, arta tesaturilor si cusaturilor populare, arta picturii pe sticla. Alte mestesuguri traditionale sunt practicate numai in anumite zone etnografice, dar care si-au pastrat adanci semnificatii artistice si rituale.

Astfel poate fi amintit mestesugul incondeierii oualor, practicat in satele Bucovinei sau in satul Oboga de Sus in judetul Olt. Alt mestesug se refera la confectionarea mastilor care sunt folosite in dansurile rituale si la anumite sarbatori laice legate de Craciun, Anul Nou, Rusalii.

Manifestarile etnofolclorice conform calendarului popular romanesc sunt reprezentate prin:

sarbatori de iarna Craciun, Anul Nou, Boboteaza - care sunt sarbatorite in toata tara, cu unele variatii regionale;

sarbatori agricole ale primaverii, legate de inceputul anului agrar (ex: Dochia etc.);

sarbatori pastorale ale primaverii, legate de adunatul oilor si inceputul pasunatului la munte sau coboratul lor toamna;

sarbatorile verii, manifestari legate de bogatia recoltelor, coptul graului (Sanzienele etc.);

sarbatori ale muntelui, in asezarile situate pe plaiurile carpatine, sub forma nedeilor, de Santilie, la care se adauga targurile si festivalurile (Festivalul cantecului, dansului si portului popular din Gorj, Festivalul dansului fecioresc de la Cluj, Hora de la Prislop etc.).

Muzeele etnografice au fost create pentru cercetarea si conservarea unor valori traditionale de exceptie.

Ca obiective turistice, muzeele etnografice pot fi puse in valoare prin circuite, tururi de orase, excursii tematice.

Romania are astazi 18 muzee in aer liber cu tematica diferentiata, cele mai reprezentative sunt: Muzeul Satului - Bucuresti, Muzeul Etnografic al Transilvaniei - Cluj, muzeele etnografice de la Sibiu, Sighetu Marmatiei - Maramures, Dealul Florilor - Baia Mare, Muzeul Bucovinean - Suceava etc.

Numarul muzeelor si al colectiilor este mult mai mare, aproximativ 120, fiind raspandite mai in toate judetele tarii, iar pentru turism cele mai atractive institutii culturale de acest gen sunt cele din Bucuresti, Constanta, Drobeta-Turnu Severin, Orastie, Suceava, Campulung Moldovenesc, Satu Mare, Iasi etc.

Un rol important in activitatea turistica il ocupa satele turistice, care sunt constituite ca destinatii pentru turismul de sejur, turismul de cunoastere, balneoturism, sport etc.

In Romania intalnim astfel de sate pe litoralul Marii Negre si Delta Dunarii pana in zona montana, caracteristice fiind:

satele peisagistice si climaterice - asezarile turistice de acest tip sunt specifice turismului de sejur, oferind posibilitati de plimbare in aer liber, bai de aer, helioterapie, drumetie: Fundata, Sirnea (in Culoarul Rucar-Bran), Tismana (Gorj), Bradet (Arges), Botiza (Maramures) etc.;

satele balneare se bazeaza pe o serie de "resurse turistice" exploatate si valorificate: ape minerale carbogazoase, mofete, izvoare sau lacuri sarate etc.: Baltatesti (in Subcarpatii Moldovei), Costiui (Maramures), Sacelu (Gorj) etc.

satele turistice pentru practicarea sporturilor sunt specifice zonelor montane cu strat de zapada persistent, conditii de panta deosebite ce favorizeaza practicarea sporturilor de iarna, dar si zonelor joase, cu oglinzi de apa, care sustin sporturile nautice;

satele pescaresti si de interes de vanatoresc organizeaza diferite forme de agrement speciale pentru turisti: vanatoare, pescuit, asigurand posibilitati de cazare, servicii culinare pescaresti sau vanatoresti: Murighiol (in zona Deltei), Ciocanesti (jud. Suceava) etc.;

satele turistice pastorale includ localitati rurale de munte, ocupatia de baza o constituie cresterea animalelor si unde se organizeaza ospete ciobanesti sau petreceri traditionale specifice (Vaideeni, Prislop etc.);

satele cu obiective de interes stiintific a caror frumusete atrage numerosi turisti straini si autohtoni: Ciresu (Mehedinti), Bosanci si Sadova (Suceava), Chiuzbaia (Maramures) etc.;

sate cu monumente istorice sunt specifice Moldovei, cu manastiri moldave din secolele XV-XVIII (Sucevita, Putna, Dragomirna), Subcarpatilor Getici (Aninoasa, Cotmeanca, Cozia, Horezu, Polovragi), sudul Transilvaniei - cu biserici fortificate (Prejmer, Biertan, Feldioara, Cristian etc.);

satele turistice etnofolclorice reprezentate prin muzee etnografice, cu arhitectura populara, cu port traditional si folclor: Curtisoara (Gorj), Vama (Suceava) etc.;

satele turistice de creatie artistica si artizanala sunt definite de o serie de mestesuguri traditionale, legate de prelucrarea lemnului, olarit, confectionarea costumelor populare si covoarelor, a mastilor etc. (Marginea, Sapanta etc.).

Baza materiala a turismului

Valorificarea patrimoniului turistic al unei tari, regiuni sau zone geografice consta in asigurarea unor conditii minime pentru deplasarea, sejurul si petrecerea timpului de catre turisti.

Pentru ca un teritoriu sa poata fi declarat "de interes turistic", potentialul sau turistic trebuie sa raspunda la doua cerinte esentiale:

sa dispuna de resurse naturale si antropice;

sa dispuna de baza materiala si de infrastructura necesara pentru a facilita activitatile turistice.

Desfasurarea activitatilor turistice la nivelul exigentelor din ziua de azi nu se poate realiza fara existenta unei baze materiale turistice si a unei infrastructuri tehnice care sa puna in valoare resursele turistice naturale si antropice de care dispune un teritoriu.

Turismul ofera o serie de facilitati, acestea fiind considerate elemente materiale ce completeaza oferta turistica. Exista doua categorii importante de facilitati: facilitati de baza si facilitati complementare.

Facilitatile de baza sunt cele de care turistul beneficiaza direct (transporturile, cazarea, alimentatia, divertismentul etc.), si de care depinde existenta sau inexistenta unei cereri turistice intr-o anumita zona.

Facilitatile complementare nu sunt destinate in exclusivitate turismului, dar de care poate beneficia si turistul pe o perioada determinata. In aceasta categorie intra si atractiile turistice culturale, obiective ce starnesc interesul turistilor (muzee, teatre, expozitii etc.), vestigiile istorice, monumente ale naturii etc.

Exista cateva categorii principale de facilitati turistice:

a)      facilitatile de transport si comunicatii, ce asigura aducerea turistilor de la resedinta la locul de destinatie: transport aerian, naval, terestru, transporturi pe cablu etc.;

b)      facilitati de cazare: acestea creeaza conditii de cazare pentru turisti aici intrand hotelurile, motelurile, hanurile, cabanele, vilele etc.;

c)      facilitati de alimentatie: aici intra unitatile de alimentatie cum ar fi berarii, cafenele, baruri, cofetarii, sisteme de alimentatie pentru servirea mesei etc.;

d)      facilitati sportive, de agrement: terenuri de sport, patinoar, partii de schi, parcuri de distractie, cluburi etc.;

e)      facilitati cultural - artistice: sali de teatru, cinematografe, galerii de arta, muzee, expozitii etc.;

f)        facilitati de telecomunicatii: fax, telefax, oficii postale, internet;

g)      facilitati speciale: puncte de frontiera si control vamal, asigurarea securitatii turistilor;

h)      facilitati de gospodarire comunala: acestea tin de instalatii sanitare publice, canalizare, gaze, electricitate, salubritate.

Baza materiala reprezinta una din partile componente ale produsului

turistic, care alaturi de infrastructura tehnica generala contribuie la asigurarea circulatiei turistice.

Facilitatile turistice sunt reprezentate prin baza materiala turistica (baza materiala in dotarea agentilor economici, baza materiala in dotarea altor institutii economice) si infrastructura tehnica si sociala (infrastructura tehnica adaptata cerintelor turismului, infrastructura generala tehnica si sociala de care pot beneficia si turistii).

Aceste doua componente se completeaza, contribuind la dezvoltarea circulatiei turistice, infrastructura fiind cea care asigura functionarea elementelor bazei materiale turistice.

Infrastructura turistica

Transporturile reprezinta o problema esentiala pentru turism, deoarece realizeaza legatura intre resedinta turistilor si locul de destinatie.

Transporturile au functie dubla: transportul de pasageri (turisti) si transportul de bunuri, care sa satisfaca nevoile turistilor.

Caile si mijloacele de comunicatie sunt cele clasice: pe uscat (feroviare si rutiere), pe apa (fluviale si maritime), in aer, dar exista si transporturi speciale, pe cablu, destinate in exclusivitate turistilor.

a.       Transporturile feroviare au devenit, in majoritatea tarilor, principalul mijloc de transport in preajma celui de-al doilea razboi mondial.

Utilizarea trenului ca mijloc de transport are si pentru turisti o insemnatate majora din urmatoarele motive: a condus la aparitia si dezvoltarea turismului de masa, a determinat largirea spatiului turistic intern si international, a contribuit la cresterea vitezelor si la amplificarea fluxului de circulatie, a sustinut turismul social printr-o serie de facilitati financiare si prin introducerea trenurilor turistice.

Transporturile feroviare se situeaza pe primul loc in privinta sigurantei de circulatie, turistul fiind avantajat si din alte motive: posibilitatea de a se odihni (ziua si noaptea - vagoane de dormit), de a lua masa in siguranta, posibilitatea de a vedea diverse locuri.

Transporturile feroviare au si neajunsuri pentru turism, care se refera la: neacoperirea unor regiuni cu linii ferate, accesibilitatea in teritoriu limitata, cheltuieli suplimentare pentru ca turistul sa ajunga la statii, iar apoi la locul de destinatie si cazare, orarul fix care, in multe situatii, este dezavantajos.

b.      Transporturile rutiere

Transporturile rutiere au revolutionat mobilitatea geografica a omului. Pentru turism sunt semnificative mijloacele de transport individuale (autoturisme pana la 8 locuri), autobuze (marimi diferite) si microbuze (14-20 locuri).

Transporturile rutiere au dus la aparitia unor noi tipuri si forme de turism, la amplificarea turismului de distanta mica, a celui de week-end si a turismului itinerant, au patruns in zonele mai greu accesibile, au dus la aparitia de noi forme de cazare, asigura o mai mare mobilitate turistilor, contribuie la amplificarea turismului international.

Transporturile rutiere au atras odata cu dezvoltarea retelelor rutiere prezenta unor echipamente auxiliare necesare traficului turistic (dotari si servicii auto, dotari si servicii pentru dirijarea circulatiei, pentru calatori etc.).

c.       Transporturile navale (fluviale si maritime) se caracterizeaza prin capacitatea

mare a mijloacelor de transport, costul relativ redus in raport cu alte mijloace, comoditatea maxima.

Exista si o serie de factori restrictivi: fluctuatia in functie de anotimp din cauza ingheturilor, a scaderii nivelului apelor, a furtunilor puternice, din punct de vedere turistic, transporturile fluviale se disting printr-o rigiditate de factura naturala, ele asigurand un agremente doar in vecinatatea lor si nu asigura legatura intre eminenta si destinatie. Din cauza acestui caracter restrictiv, pentru turism se impun marile fluvii si canale de legatura (Dunare-Rin-Main, Misissippi, Nil).

Pentru transportul turistic fluvial sau maritim, tara noastra dispune de nave de croaziera, hidrobuze, nave rapide, salupe, pontoane, remorchere, barci cu motor etc. cu peste 1500 de locuri. Aproape 53% din flota fluviala este concentrata in Delta Dunarii, iar pentru croazierele de pe Dunare se folosesc confortabile motonave "Carpati", "Oltenita" si "Steaua Dunarii", cu o capacitate de peste 480 de locuri.

Pentru croazierele pe Marea Neagra, s-a construit nava tip cataraman "Dierna" cu aproape 200 de locuri si care face legatura intre Constanta si statiunile de pe litoral, Eforie Nord si Mangalia.

d.      Transporturile aeriene au aparut mai tarziu, s-au impus rapid, avand viteza

ridicata de zbor care asigura acoperirea in timp scurt a unor distante foarte mari, confortul ridicat, folosirea celor mai scurte rute, numarul redus de accidente s.a.

Transporturile aeriene sunt tot mai mult solicitate de turisti, dar au si o serie de dezavantaje, cum ar fi dependenta de conditiile meteorologice, costul ridicat al calatoriilor, posibilitati reduse de cunoastere a peisajelor survolate, capacitatile de transport relativ limitate.

Pentru tarile cu teritorii intinse avionul reprezinta cel mai adecvat mijloc de transport, nu numai turisti, ci si de calatori.

In ultimul timp se intensifica transporturile cu elicopterul, mai cu seama pe distante mici, in zonele accidentate sau greu accesibile.

Transportul turistic cu avionul (in sistem "charter" sau pe curse regulate) este asigurat de companiile aeriene interne sau externe.

Principalele orase si statiuni balneoclimaterice dispun de o importanta retea de mijloace de transport local, care asigura accesul turistilor catre obiectivele din zona, ca si legatura cu reteaua de transporturi nationale si internationale.

e.       Transporturile speciale sunt folosite in regiunile accidentate. Atat caile ferate

de munte, cat si transporturile pe cablu (teleferic, teleschi) vin sa sprijine turismul montan din tot cursul anului si pentru sporturile de iarna (schi, bob).

Aceste forme de transport au devenit o componenta a infrastructurii statiunilor turistice de altitudine, contribuind la sporirea valorii turistice a locurilor.

Cap. II. STRATEGIA DE DEZVOLTARE TURISTICA

2.1. Planificarea strategica

Planificarea in turism face parte din procesul de ansamblu de luare a deciziilor, asigurandu-se precizarea obiectivelor de atins, stabilirea si selectarea variantelor de actiune, implementarea acestora si evaluarea rezultatelor care se vor obtine pe seama lor (Toader G.).

In cadrul planificarii strategice intalnim etapa de elaborare a strategiilor de marketing, acestea reprezinta nucleul strategiilor firmelor de turism.

Planificarea strategica isi propune sa stabileasca pozitia pe care firma de turism o ocupa fata de competitorii sai; obiectivele si scopurile de atins; strategiile si actiunile care vor asigura beneficiul firmei.

Principalele componente ale unei decizii strategice in turism sunt:

Scopurile si obiectivele - stau la baza ocuparii de catre firma a unui loc pe pietele vizate;

Imaginarea si pozitia pe piata - firma este interesata sa stie care sunt si care vor fi perceptiile clientilor, acestia din urma putand fi reali sau potentiali;

Strategiile si programele - fixeaza actiunile ce vor avea loc in vederea atingerii obiectivelor;

Bugetul - resursele necesare atingerii scopurilor propuse;

Controlul periodic al modului in care se deruleaza actiunile, cum sunt folosite resursele, in functie de mediul intern sau extern in care firma isi desfasoara activitatea.

Elaborarea planului strategic in turism este destul de complexa si se iau in

considerare o serie de factori. Daca firma turistica doreste achizitionarea unei ambarcatiuni, urmand ca aceasta sa fie folosita in activitati turistice, ea trebuie sa tina cont de o serie de factori, cum ar fi:

tehnici;

juridici;

economico-financiari;

operationali;

administrativi si de personal;

de mediu.

Oricare din acesti factori pot sta la baza modificarii deciziei de achizitionare a

ambarcatiunii.

Planificarea strategica isi propune trei puncte principale:

analiza produs - piata;

elaborarea modelelor de crestere tip produs - piata;

pozitia firmei si a serviciilor sale.

Portofoliul produs - piata

In cadrul unei companii mari de turism, portofoliul produs - piata, cunoscut si sub denumirea de portofoliu de afaceri ori portofoliu de SBU - uri (de unitati de afaceri strategice - strategic business units, fiind format din unitati si subunitati de turism, management propriu, conturi proprii, piete proprii, planuri proprii).

In cazul firmelor mici, unitatea de afaceri strategica poate fi cuprinsa in cadrul unui produs sau serviciu turistic.

Foarte utila, in analiza portofoliului unei firme turistice, se poate dovedi matricea tip BCG (propusa de Boston Cosulting Group), potrivit careia, produsele turistice se impart in:

tip vedete (stele), ce au o cota pe piata mai mare, cat si a ratei de extindere a pietei;

tip vaci de muls, cota pietei proprii este ridicata, iar rata de crestere a pietei redusa;

tip dilema, a caror cota de piata este joasa, iar rata de crestere a pietei inalta;

tip pe moarte, caracterizate prin niveluri coborate ale ratei de extindere a pietei si ale cotei proprii de piata, firma de turism trebuind sa aleaga intre a le abandona sau a le relansa.

Exista cateva modele ce sunt folosite la cresterea relatiei tip produs - piata.

Strategii de crestere produs - piata

Aceste categorii de strategii influenteaza planificarea strategica astfel:

a)      Strategia penetrarii este recomandata firmelor de turism ale caror servicii se furnizeaza deja pe pietele existente;

b)      Strategia dezvoltarii produselor consta in patrunderea pe piata turistica veche cu produse noi: adica largirea portofoliului de servicii;

c)      Strategia dezvoltarii pietei, ce se concentreaza pe gasirea unor piete noi pentru serviciile vechi;

d)      Strategia diversificarii este orientata spre gasirea unor piete noi pentru produse noi.

Pozitionarea firmei si serviciilor sale - prin care se urmareste

crearea si mentinerea unei imagini favorabile asupra acesteia, asigurarea avantajelor si profitabilitatii firmei pe termen lung.

Continutul planului strategic de marketing

Acest plan este elaborat de un responsabil de marketing al fiecarei unitati de planificare strategica si se urmareste succesul sau esecul

strategiilor de marketing in cadrul firmei.

Dintre cele mai importante elemente amintim:

misiunea de baza a firmei;

descrierea fiecarei unitati de planificare strategica;

pietele tinta;

strategia cheie de marketing;

pozitionarea firmei si produselor sale;

procedurile de control strategic;

bugetul alocat fiecarui element strategic;

calendarul fiecarei strategii, etc.

Un plan ca acesta urmareste:

lansarea pe piata a noi produse si servicii turistice si modificarea celor existente;

punerea la punct a actiunilor promotionale si comunicationale implicand:

relatiile publice (evenimente speciale, emisiuni radio si TV, articole redactionale in publicatii);

campaniile de publicitate in direct si de telemarketing;

participarea la saloane, targuri, expozitii etc.

intocmirea bugetelor necesare fiecarei actiuni etc.

Acest plan de marketing pe termen scurt le limiteaza la o perioada de un

an si are ca obiective:

obiective privind vanzarile;

obiective privind piata;

obiective privind profitabilitatea;

obiective privind concurenta;

obiective privind unele functii particulare, etc.

Planificarea de marketing poate aparea sub trei forme:

Planificarea indicativa care are la baza o analiza profunda a mediului, a industriei turistice si a pietei si care ofera informatiile referitoare la piata, caile de urmat pentru atingerea obiectivelor propuse.

Planificarea incitativa consta in a propune obiective si cai de actiune ce au la baza elemente de incitare imbracand forme diverse (subventii, riscuri de capital, instrumente fiscale).

Planificarea contractuala are la baza obiective fixate in mod precis prin documente juridice speciale.

2.2. Tipuri de strategii

Complexitatea problematicii marketingului impune o gama larga de strategii ce trebuie abordate in cadrul politicii de marketing, cea mai cuprinzatoare si importanta fiind strategia de piata, denumita si "nucleul politicii de marketing", celelalte avand un camp relativ limitat. (Florescu C, 1992)

Exista o serie de optiuni strategice pe care marketingul trebuie sa le aiba in vedere, fiind grupate dupa pozitia intreprinderii:

strategia cresterii, respectiv a dezvoltarii activitatii de piata, a intreprinderii pe una sau mai multe piete dinamice;

strategia mentinerii activitatii de piata, caracteristica intreprinderilor cu potential limitat pe piete saturate;

strategia restrangerii activitatii de piata, caracteristica intreprinderilor care trebuie sa-si reorienteze profilul de activitate in situatia in care piata este in regres.

Dupa pozitia intreprinderii fata de structurile pietei sunt cunoscute strategia nediferentiata, strategia diferentiata si strategia concentrata.

Strategia nediferentiata este acea strategie adoptata de intreprindere in cazul in care se adreseaza pietei in mod global si este adoptata de intreprinderile care detin monopolul pe piata sau alta intreprindere, in cazul in care oferta este mult mai mica decat cererea. In turism, aceasta strategie se intalneste mai rar datorita complexitatii produselor turistice datorita modurilor diferite in care consumatorii isi exprima dorintele.

In Romania, strategia diferentiata o regasim in activitatea firmelor de turism, in cazul diferentierii tarifelor pe sezoane.

Strategia diferentiata este utilizata de intreprinderi pentru tintirea mai multor segmente de piata, oferind produse sau servicii specifice. In industria turistica exista intreprinderi ce opereaza sub diferite marci sau nume comerciale, in functie de segmentul de piata caruia i se adreseaza. Aceasta strategie este mai mult utilizata decat strategia nediferentiata, desi cheltuielile de marketing sunt mult mai mari, dar, datorita cresterii vanzarilor, aceste costuri suplimentare sunt recuperate.

Strategia concentrata este folosita in cazul in care intreprinderile isi concentreaza atentia asupra unui segment de piata si caruia ii cunosc foarte bine necesitatile. Aceasta strategie implica riscuri mai mari, datorita segmentelor restranse de piata carora li se adreseaza, care, in turism, pot sa-si modifice mai usor preferintele.

Optiunea pentru una din cele trei strategii este impusa de o serie de factori. In cazul unei intreprinderi ale carei resurse sunt limitate, se recomanda o strategie concentrata. In turism este utilizata in cadrul competitiei directe dintre marile lanturi nationale si internationale si majoritatea hotelurilor si statiunilor, acestea din urma furnizand servicii pentru a atrage turistii in scop de afaceri sau de recreere.

In cazul intreprinderilor cu renume, este recomandata strategia nediferentiata, si mai ales in cazul produselor omogene.

Pentru produsele cu o gama mai larga se foloseste strategia diferentiata. In cadrul acestei strategii punctul forte il reprezinta specializarea si deosebita atentie acordata unei anumite piete.

In cazul lansarii unui produs turistic pe piata, se foloseste in general strategia concentrata (in cazul unui anume segment al pietei) si strategia nediferentiata (in cadrul produselor cu o utilizare mai larga).

In alegerea strategiei trebuie tinut cont si de strategiile competitorilor, fiind in acest caz nerecomandata folosirea strategiei diferentiata sau concentrata.

In functie de pozitia intreprinderii fata de schimbarile pietei, in literatura de specialitate sunt recunoscute ca optiuni strategice: strategia activa, strategia adaptiva si strategia pasiva.

Strategia activa este caracteristica intreprinderilor moderne preocupate de perfectionare, care anticipeaza schimbarile pietei si intervin in influentarea acestor schimbari in scopul folosirii lor pentru cresterea profitului. Aceasta strategie presupune si cunoasterea permanenta a modificarilor din mediul extern, depistarea oportunitatilor si influentarea evolutiei acestuia printr-un proces continuu de inovare.

Strategia adaptiva presupune mentinerea intreprinderii pe o anumita piata aducand schimbari in activitatea sa.

Strategia pasiva este caracteristica intreprinderilor cu posibilitati reduse care isi modifica activitatile in urma schimbarilor intervenite pe piata.

Dupa pozitia intreprinderii fata de exigentele pietei, exista strategia exigentei ridicate, strategia existentei medii sau strategia existentei reduse.

Strategia existentei ridicate consta in acordarea unei atentii mai mari calitatii produselor si serviciilor urmand ca acestea sa satisfaca in mod corespunzator cererea consumatorului fiind preferata de marile lanturi hoteliere etc.

Strategia existentei medii consta in oferirea de produse diferite consumatorilor si este caracteristica intreprinderilor cu un potential mai modest.

Strategia existentei reduse este folosita in cazul unei piete mai sarace, unde nivelul concurentei este foarte scazut.

Ca optiune strategica se poate adopta o strategie ofensiva sau o strategie defensiva.

Strategia ofensiva este adoptata de o intreprindere ce are un potential puternic si o marca de renume dorind sa devina lider pe piata.

Strategia defensiva este utilizata de intreprinderile cu potential mediu si mic care doresc sa-si mentina cota de piata sau chiar sa si-o restranga.

Chiar si dupa stabilirea unei strategii, intreprinderea trebuie sa urmeze o noua etapa, cea de control, in care rezultatele obtinute sunt evaluate.

Daca rezultatele intreprinderii sunt corespunzatoare, intreprinderea poate folosi in continuare aceeasi strategie sau acelasi tip de optiuni strategice, iar in cazul in care rezultatul obtinut nu este cel asteptat, intreprinderea trebuie sa modifice strategia si sa continue alegerea sau modificarea ei pana la atingerea rezultatului dorit (Aurelia - Felicia Stancioiu, 2004).

Tipologia strategiilor de piata

Sursa: Florescu C. (coordonator) - "Marketing", Editura Marketer, Bucuresti, 1992

2.3. Strategia produsului turistic

Strategia de produs are o serie de obiective, acestea fiind strans legate de marimea gamei de produse si servicii care compun oferta intreprinderii, de gradul de noutate al acestora, cat si nivelul lor calitativ.

Intreprinderea turistica utilizeaza strategia de produs pentru atingerea unor obiective diverse:

consolidarea pozitiei detinute intr-un anumit segment de piata;

cresterea gradului de patrundere in consum a unui produs sau serviciu;

largirea pietei produsului prin atragerea de noi segmente de turisti;

diferentierea fata de produsele similare ale firmelor concurente;

o mai buna pozitionare a produselor in cadrul ofertei nationale;

cresterea cotei de piata a produsului sau serviciului.

In cadrul strategiei de produs exista cateva directii principale:

Strategia de flexibilitate a produsului turistic - presupune o urmarire cat mai atenta a evolutiei cererii turistica, a pietei turistice cat si capacitatea de adaptare permanenta a ofertei la cerintele si exigentele cererii pe piata turistica.

Aceasta strategie are la baza urmarirea permanenta a pietei si presupune desfasurarea unei politici promotionale active, ofensive.

Strategia de diferentiere

In cadrul acesteia, intreprinderea turistica dispune de mai multe elemente de sustinere: produsul in ansamblul sau, serviciile asociate produsului, personalul implicat in activitatea de comercializare si prestare a serviciilor, imagine.

Diferentierea prin produs se realizeaza prin pozitionarea acestuia in cadrul ofertei turistice la nivel zonal, national, international, prin caracteristicile specifice ale produsului, prin stilul produsului si satisfactiile pe care acesta le ofera etc.

Strategia prin produs este legata de existenta in cadrul ofertei a unicatelor naturale, istorice, ce confera garantii de succes pe piata turistica.

Strategia de diferentiere prin produs tine cont de calitatea acestora cat si puterea lor de a se adapta la exigentele pietei, acestea din urma fiind impuse de consumatori.

Diferentierea prin servicii asociate produsului este o strategie ce poate aduce beneficii intreprinderii prin unicitatea si varietatea serviciilor incluse in produsul turistic.

Prin diferentierea personalului de comercializare si prestare a serviciilor, se urmareste satisfacerea cerintelor turistilor, respectul fata de turisti, credibilitate in randul clientilor, comunicare cu clientela turistica etc. Toate acestea necesita o pregatire adecvata in domeniul relatiilor publice.

Diferentierea prin imagine urmareste punerea in valoare a imaginii produsului turistic, utilizand instrumente specifice comunicatiei (publicitate, marca, relatii, publicitare etc.).

Strategia de diversificare a produsului turistic urmareste satisfacerea cerintelor consumatorilor, acestea putandu-se realiza prin:

adoptarea unei strategii de selectare a componentelor ofertei;

strategia mentinerii gamei de produse si servicii, in cazul in care acestea satisfac nevoile consumatorilor;

strategia largirii pietei produsului.

Strategia de innoire a produsului turistic, prin inlocuirea produselor vechi

de cele noi, acestea din urma fiind net superioare din punct de vedere calitativ, ducand la satisfacerea nevoilor consumatorilor.

Alte strategii de produs sunt strategiile de produs sezoniere cat si cele de produs extrasezoniere.

Principalele directii strategice de produs turistic in extrasezon sunt:

combinarea unor elemente de atractivitate cu grade diferite de sezonalitate, aflate in zone apropiate, usor accesibile prin pozitia lor geografica. Exemplu: produsul turistic oferit se poate prezenta fie ca o combinatie de doua sejururi, de dimensiuni apropiate, fie ca o combinatie incluzand un sejur si o excursie pe un circuit dat;

combinarea, in variante multiple, a serviciilor oferite, elementul variabil fiind, de obicei, serviciile de masa. Exemplu, combinatiile folosite cel mai des sunt "numai cazare", "cazare + mic dejun", "cazare + demipensiune";

diversificarea serviciilor de agrement, prin oferirea zilnica a unor posibilitati variate de alegere a modului de petrecere a timpului liber destinat odihnei;

oferirea de sejururi variabile ca lungime;

detasarea, in cadrul ofertei, a unor produse care, prin natura lor, nu prezinta o sezonalitate pronuntata. Exemplu: excursii scurte, in care motivatia turistica este reprezentata de elemente istorice, practicarea sporturilor de iarna, unele manifestari sportive, culturale si folclorice etc.;

diversificarea serviciilor prestate populatiei din zona de activitate a intreprinderii turistice. Exemplu: diversificarea productiei culinare, oferirea de programe de divertisment in unitatile de alimentatie publica, organizarea de manifestari expozitionale (Valerica Olteanu)

2.3.1. Caracteristicile produsului turistic:

Prin produs turistic se intelege totalitatea bunurilor si serviciilor oferite turistilor de catre una sau mai multe intreprinderi turistice (agentii de turism sau prestatori directi - hotel, restaurant etc.).

Produsul turistic este deci o forma de comercializare a ofertei turistice. Intre componentele produsului turistic exista o relatie de interdependenta, fiecare dintre acestea avand un rol important in crearea satisfactiei clientilor.

Principalele caracteristici ale produselor turistice:

sunt eterogene - rezultat al dependentei serviciilor de dotarile materiale si persoana prestatorului;

sunt complexe - rezultat al combinarii in variante multiple a elementelor componente;

sunt nestocabile - elementele care le compun (exemplu: locurile din avion, zapada, noptile de cazare) nu pot fi stocate;

se produc pe masura ce se manifesta consumul;

au caracter sezonier, cu exceptia reuniunilor, afacerilor si partial, turismul de sfarsit de saptamana sau cel balnear.

2.3.2. Tipuri de produse turistice

Dupa numarul serviciilor pe care le integreaza, produsele turistice se impart in:

integrale (megaproduse), care sunt produse complexe, constituite din toate genurile de servicii de baza si auxiliare;

compuse, din a caror componenta lipsesc unele servicii de baza (de transport, de cazare);

simple, care presupun prestarea unui singur serviciu, restul nefacand subiectul ofertei turistice.

Dupa timpul cat motivatia turistica poate fi mentinuta si durata ofertei,

ele se vor grupa in:

durabile, cand nevoia de turism si posibilitatea acoperirii ei se mentin o anumita perioada de timp, ele legandu-se de obiective turistice, durabile (exemplu: Masivul Retezat);

nondurabile, in cazul carora durata ofertei este foarte redusa

Dupa natura lor si a motivatiei care le genereaza, produsele turistice

pot fi de ordin:

• cultural
• istoric
• sportiv
• medical
• familial
• comercial, etc.

In functie de durata sejurului, se disting produsele turistice:

de sejur, cu durata mai mare de o zi, care la randul lor pot fi:

de sejur lung sau vacantiere, avand durate relativ mari;

de sejur scurt sau de week-end, durand doar cateva zile;

de o zi, de genul excursiilor.

In raport cu distanta pe care se deplaseaza turistii, serviciile sunt:

pe distanta mica (in cadrul aceleiasi regiuni);

pe distanta medie (in cadrul aceleiasi tari, de pilda);

pe distanta mare (intre tari sau continente).

In raport de perioada din an in care se realizeaza, serviciile turistice se grupeaza in:

de sezon, incluzandu-le pe cele din lunile de vara (iulie - august), cand sunt programate majoritatea concediilor, sau din jurul sarbatorilor (de Craciun, de Pasti etc.);

in afara sezonului, adica in restul anului;

ocazionale.

Luand in considerare numarul persoanelor carora le sunt adresate, produsele turistice sunt:

individuale

de familie

de grup

Tinand seama de modul in care se deruleaza, serviciile turistice se impart in:

itinerante, cand obiectivele turistice vizate de beneficiari sunt amplasate in locuri diferite, ei trecand pe rand pe la fiecare (de regula intr-un circuit inchis);

de sejur, cand beneficiarul le consuma in acelasi loc.

Tinand seama simultan de mai multe din criteriile deja mentionate, literatura de profil opereaza si cu urmatoarele tipuri de produse turistice:

produse "la cheie" (forfetare), care inglobeaza in structura lor toate tipurile de produse deja mentionate (informare, rezervare, transport, cazare, masa, agrement) si care contribuie la satisfacerea nevoii de turism a unei persoane sau colectivitati, oferindu-i-se acesteia ca un produs finit (de regula, de catre o organizatie de turism);

produs tip "statiune", care se prezinta ca un centru de sejur (baza sportiva si de agrement, statiune balneara, centru de congrese);

produse tip eveniment (sportiv, cultural, recreativ), a caror durata de viata este foarte scurta, care se caracterizeaza printr-un risc relativ ridicat (datorat caracterului efemer si concurentei acerbe), prin efort mare organizational si promotional, prin dificultati mari de gestionare etc.

Distributia produsului turistic

Firmele prestatoare de servicii turistice produc si ofera clientelei servicii pregatite pentru a fi consumate si sunt puse la dispozitia clientelei, fiind o activitate ce se desfasoara in sfera serviciilor.

Rolul ei consta in faptul ca faciliteaza achizitionarea si consumarea serviciilor turistice de catre clientela, in primul rand, iar in al doilea rand face posibile compararea si alegerea de servicii turistice care plac cel mai mult clientelei.

Distribuitorii specializati realizeaza o preselectie a produselor turistice legat de calitate si de zona turistica etc.

Distributia in turism ii elibereaza pe clienti de o serie de activitati pe care acestia nu au timp sa le desfasoare (ex: operatii de cercetare, cunoasterea ofertei, evaluarea tarifelor etc.).

In acelasi timp distributia indeplineste o serie de functii printre care:

adaptarea ofertei turistice la cerere;

asigurarea transferului serviciilor de la prestatori la beneficiar;

vanzarea produselor in avans (in cazul produselor perisabile);

rezervarea produselor turistice.

In cadrul distributiei exista o serie de canale, acestea din urma constituind

o problema legata mai ales de alegerea acestora.

Aceasta alegere se face in functie de caracteristicile pietei, ale produselor, ale concurentei etc.

Din punct de vedere economic, prin canalul de distributie se realizeaza trecerea produsului de la producator la consumator, acest lucru facandu-se prin prezenta unor intermediari.

Canalele de distributie sunt diferite, existand o varietate a acestora (ex: un serviciu de transport aerian poate fi vandut prin intermediul unei agentii de voiaj, a unui oficiu de turism etc.)

Principalele dimensiuni ale unui canal de distributie a serviciilor turistice:

lungimea (data de numarul unitatilor comerciale prin care se realizeaza vanzarea - cumpararea);

latimea (data de numarul unitatilor comerciale care participa la distribuirea serviciilor);

adancimea (gradul de apropiere al ultimului distribuitor de beneficiarul serviciilor).

Dupa gradul de control, canalele de distributie turistice pot fi:

necontrolate, in cazul in care nici o organizatie de turism nu mai poate controla sistemul de distributie, existand o intelegere mutuala intre producatori si distribuitori;

integrate vertical, in care functiile angrosistilor si detailistilor sunt controlate de o singura organizatie;

coordonate vertical, in care controlul asupra canalelor de distributie de catre angrosisti, se face prin contracte incheiate cu prestatorii de servicii turistice.

In functie de lungimea lor, canalele de distributie pot fi directe (daca

serviciile sunt vandute in urma unei intalniri directe dintre prestator si consumator) si indirecte (atunci cand intre cei doi exista un intermediar).

Exista trei tipuri de distributie, legate de marimea ofertei cat si de intensitatea cererii:

exclusiva - se caracterizeaza prin prezenta unui singur canal de distributie, fiind vizat doar un sector geografic;

intensiva - se caracterizeaza prin existenta unui numar mare de canale posibile;

selectiva - reprezinta o solutie intermediara.

Canalele directe

Prin intermediul acestor canale directe serviciile turistice sunt vandute in

urma unei intalniri directe intre prestator si consumator, pastrandu-se in permanenta un contact direct cu clientela.

Exista in acest caz o serie de avantaje, dintre care se mentioneaza urmatoarele:

este operativa;

serviciile turistice sunt mai accesibile din punct de vedere al tarifelor, existenta unor intermediari ar fi pretins adaos;

firma care presteaza servicii asigura un control integral asupra distributiei etc.

In turism, distributia directa se poate realiza in mai multe moduri:

a)      sistemul de rezervari de locuri;

b)      vanzari prin corespondenta;

c)      vanzari prin telefon;

d)      vanzari la domiciliu.

Canale indirecte

Specificul acestor canale este dat de existenta unor intermediari. Principalele tipuri de intermediari de pe piata turistica sunt: tur-operatorii, agentiile de voiaj, organizatiile sindicale, centrele de rezervari etc.

Tur - operatorii

Tur - operatorii sunt acei care organizeaza voiajele, calatoriile, ei imbinand parti ale produselor turistice (ex: servicii de transport, de cazare, de masa etc.), acestea fiind puse la indemana clientelei, fie direct, fie intermediari. Acestia pot oferi spre vanzare un produs turistic, ce poate sa cuprinda un mijloc de transport alaturi de un serviciu turistic (de cazare, masa etc.); dar in acelasi timp tur-operatorii pot oferi doar calatorii.

In functie de serviciile pe care le asigura clientelei, tur-operatorii pot fi:

acompaniatori, cei ce insotesc turistii;

gazde, asigura turistilor servicii de cazare, masa etc.;

integratori, care asigura doar integrarea serviciilor individuale in produsul turistic complet.

Tur-operatorii indeplinesc o serie de sarcini: identificarea si cunoasterea clientelei, crearea programelor si a produselor turistice, distribuirea cataloagelor cat si a altor informatii, alegerea celor mai buni distribuitori etc.

Agentiile de turism distribuitoare

Rolul acestor agentii este acela de a revinde produsele propuse de tur-operatori consumatorilor.

Distributia prin agentii poate fi privita ca o distributie numerica (numarul de om-zile voiaj vandute de agentiile prin care se distribuie un produs turistic) si o distributie valorica (reprezentand cifra de afaceri a agentiilor).

Aceste agentii vor avea obligatia sa desfasoare o activitate de informare si sfatuire a clientelei, iar in urma serviciilor prestate ea va fi recompensata prin intermediul unor comisioane.

Agentiile receptive

Agentiile receptive sunt firme turistice din locurile de destinatie care asigura serviciile pentru clientii ajunsi in locurile de sejur. Unele agentii de acest gen nu au decat o structura administrativa foarte simpla ce cuprinde doar un birou, cu un secretar, cu o dotare mai sumara, cu telefon, fax, copiator etc. Exista insa si agentii de primire cu birouri prezente in multe localitati sau statiuni turistice, ce au echipe de ghizi, cu autocare, autoturisme cu soferi, autoturism de inchiriat etc.

Rolul acestor agentii este acela de a mentine si garanta continuitatea serviciilor si asistenta consumatorilor, acestea propunand tur-operatorilor o anumita gama de produse receptive (o excursie de cateva zile cu autocarul, vizitarea unor muzee sau monumente etc.).

Exista si o serie de alti intermediari cum ar fi: retelele de vanzari ale transportatorilor (companii de transport care si-au creat propriile agentii de voiaj), asociatiile de rezervari si tranzactii hoteliere, retelele comerciale obisnuite, organizatorii de voiaje in autocar, implanturile. Acestea din urma promoveaza turismul de afinitate, propunandu-si sa practice un turism de masa.

Activitatile de distribuire au in vedere:

consumatorii;

prescriptorii;

producatorii de voiaje;

mass-media.

Tinand seama de numarul intermediarilor, retelele de distributie pot fi:scurte sau lungi.

Dupa aria geografica, retelele de distribuire se impart in:

regionale;

nationale;

internationale.

Dupa specializare, retelele pot fi:

oameni de afaceri;

tineretul (elevi si studenti);

oameni de varsta a treia;

oameni de stiinta etc.

Dupa structura, retelele de distributie pot fi:

deschise;

restrictive;

integrate;

mixte. (Gherasim T.)

2.5. Promovarea produsului turistic

Promovarea produsului turistic consta in transmiterea, pe diferite cai, de mesaje si informatii menite sa informeze pe operatorii de turism si pe turistii potentiali asupra caracteristicilor produsului turistic si asupra elementelor componente ale serviciilor turistice oferite spre comercializare, sa le dezvolte o atitudine pozitiva fata de intreprinderile prestatoare de servicii turistice, cu scopul de a provoca modificari favorabile in mentalitatea si obiceiurile turistilor. (O. Snak)

Componentele principale ale politicii de promovare sunt: promovarea vanzarilor, relatiile politice si publicitatea.

Promovarea vanzarilor se adreseaza cu preponderenta vanzatorilor, in scopul dinamizarii activitatii de vanzare, prin intermediul unei cunoasteri mai complete a produselor oferite.

Este o variabila cu actiune pe termen scurt, aducand consumatorului avantaje economice, materiale si imediate.

Mijloacele folosite pentru promovarea vanzarilor in turism pot fi considerate urmatoarele: participarea la targuri si expozitii cu standuri proprii: afise, calendare cu antetul firmei; distribuirea de cadouri surpriza, pliante, brosuri, cataloage; programe educationale; mijloace audio - vizuale, diapozitive, casete video, CD.

Trasatura comuna a acestor tehnici de promovare o constituie acordarea unor inlesniri, care in ultima analiza ieftinesc produsul turistic, facandu-l accesibil unor segmente de consumatori cu posibilitati reduse. (Cristian Stoina)

Reducerile de tarife sunt frecvent intalnite in practica organizatorilor de turism cat si reducerile progresive de tarife in raport cu numarul de zile cumparate pentru un anumit sejur.

Aceasta facilitate are o puternica influenta promotionala, in materialele publicitare ea apare sub forma unei saptamani gratuite acordate celor care cumpara o saptamana sau doua de sejur. Aici o zi de sejur apare redusa cu 50%, respectiv 33% fata de tariful initial.

Gratuitatile se ofera fie tuturor categoriilor de populatie, in special la unele servicii de agrement, intrari la muzee si expozitii etc., cel mai frecvent gratuitatile se ofera familiilor cu copii.

Relatiile publice reprezinta un stadiu preliminar pentru campaniile de promovare si de publicitate. Acestea actioneaza asupra opiniei publice prin liderii de opinie, care prin pozitia lor profesionala detin o influenta asupra opiniei publice in general. Este cazul reporterilor de la radio, a ziaristilor din presa, redactorilor jurnalelor televizate, personalitatilor si presedintilor diverselor asociatii etc.

In relatiile publice, este important de analizat si sensibilizat anumite segmente ale marelui public, tinerii, mediile religioase, segmentele consumatoare pentru anumite produse.

Principalele grupuri tinta in relatiile publice sunt:

interne - personalul firmei, actionarii, furnizorii, distributia etc.:

externe - clientii efectivi si potentiali, autoritatile locale si guvernamentale, asociatiile profesionale, grupurile de presiune si liderii de opinie.

Publicitatea - instrument promotional de marketing ce concura la dirijarea produselor si serviciilor spre pietele de desfacere, spre consumatori. (Cristian S)

Publicitatea este un mijloc de comunicare de masa care necesita de un

destinatar si un mijloc de comunicare, destinatarul fiind grupul care va receptiona mesajul.

Publicitatea sustine noul produs pe piata, consumatorul recunoscand utilitatea produsului.

Prin publicitate se poate facilita:

lansarea unui nou produs sau serviciu;

introducerea unui nou pret sau tarif;

sporirea vanzarii unui produs sau serviciu prin prelungirea sezonului;

patrunderea pe o noua piata sau atragerea de noi segmente de consumatori.

Principalele forme ale publicitatii in turism sunt:

a)      in functie de obiect: de produs sau serviciu, de marca si institutionala;

b)      publicitatea de produs sau serviciu:

de informare pentru un no produs;

de conditionare;

comparativa;

de reamintire.

c)      dupa aria geografica de raspandire a mesajului: locala, regionala, nationala si internationala;

d)      dupa natura pietei: se adreseaza consumatorului sau intermediarilor;

e)      dupa tipul mesajului difuzat:

de natura factuala, prin reliefarea caracteristicilor clare ale serviciului, produsului;

de natura emotionala, vizand exploatarea unor resorturi emotionale ale individului.

f)        dupa efectul intentionat: imediat si intarziat;

g)      dupa sponsor: producatorul, intermediarul, alti agenti economici.

Eficienta unui mesaj publicitar in presa scrisa, compus din text, ilustratie si/sau slogan, frecventa aparitiei si estetica incadrarii. In ultima vreme este preferata ilustratia, considerata mai eficienta. (I. Ionescu, 2000)

Diferentierea strategiilor promotionale in turism poate fi facuta in functie de mai multe criterii:

a)      modul de desfasurare in timp: permanente si intermitente;

b)      aria de cuprindere: promovarea imaginii globale a firmei, zonei, statiunii, promovarea unui produs sau a unei grupe de produse si strategia de extindere a imaginii existente;

c)      pozitia fata de structurile pietei: nediferentiata (pentru intreaga piata), diferentiata (pentru fiecare segment) si concentrata (pentru un singur segment de piata);

d)      caracterul strategiei: ofensiva (pentru obtinerea unei cote ridicate de piata) si defensiva (de aparare, spre a-si mentine pozitia detinuta pe piata);

e)      sediul activitatii promotionale: cu forte proprii sau cu ajutorul unor institutii specializate. (V. Balaure, 2000)

Cap. III PREZENTAREA STATIUNII VATRA DORNEI

3.1. Prezentare generala

Scurt istoric

Primele izvoare scrise despre localitatea Vatra Doenei dateaza din 14 mai 1600, urmand ca in anul 1775 Dorna sa intre sub influenta austriaca. Intre istoricii mai vechi, numai Dimitrie Cantemir a fost preocupat de existenta acestor locuri, (subiectul fiind tratat mai pe larg in lucrarea 'Descriptio Moldaviae'), pe care le aseaza intr-o categorie cu cele din Vrancea .

O istorie a acestei zone bazata pe documente scrise nu exista, singurele informatii, incomplete si ele, apartin unor lucrari ca: 'Monografia Moldovei' tiparita in 1889 de George de Catargi, Eduard Fischer si Ladislau Zurkowschi sau in 'Topografia Bucovinei' de dr. Daniel Vermea. Mai exista de asemenea 'Istoricul ocolului Campulungului' tiparit in 1960 de Teodor Balan.

In 'Monografia Moldovei' precum si in 'Topografia Bucovinei' se sustine ca in aceste parti, pe la inceputul secolului al XII-lea (pe la 1120), ar fi fost o mica republica romaneasca independenta, ca parte constitutiva a Ocolului Campulungului. Cu circa 200 de ani mai tarziu (1352) a devenit dependenta de noul principat al Moldovei intemeiat de Dragos Voda, populatia acestui teritoriu sporind cu emigranti veniti din Ardeal.

O data intrat sub stapanire austriaca in 1775, documentele vorbesc despre suferintele la care stapanirea austriaca a supus aceste asezari. O parte a localitatilor dornene au intrat sub ocupatie habzburgica: Vatra Dornei, Poiana Stampei, Dorna Candrenilor, Iacobeni, Ciocanesti, pe cand alte localitati au ramas in teritoriul Moldovei: Dorna Arini, Saru Dornei. Locuitorii au luptat aproape un secol pentru recunoasterea privilegiilor.

Astfel, la sfarsitul acestui secol se fac pentru prima data valorificari in scopuri terapeutice ale apelor minerale. In 1788, R Haquet face cunoscute analizele apelor minerale de la Sarul Dornei si Vatra Dornei. Recunoasterea oficiala a importantei izvoarelor minerale se datoreaza studiilor din 1805 ale doctorului Ignatziu Plusch, ce a propus un proiect de amenajare al bailor, ce a fost aprobat prin Decretul administratiei la 17 ianuarie 1881. O noua etapa in dezvoltarea statiunii balneare s-a inregistrat in anul 1895. La aceasta data geologul Stur a intreprins un studiu geologic al terenului la baza caruia a stat proiectul de dezvoltare al statiunii dupa 1895. Tot in acest an se face analiza turbei de la Poiana Stampei, urmand a fi date in folosinta primele instalatii pentru aplicarea tratamentului cu namol (la moda pentru vremea respectiva.

Toate aceste amenajari au facut ca numarul turistilor sa creasca, asemenea si cererea turistica. Numarul persoanelor au crescut de la 400 in 1880 la 587 in 1896, pentru ca in 1905 sa se inregistreze un numar de 2144 persoane.

In perioada 1896-1897, principalele obiective turistice ale statiunii balneoclimaterice Vatra Dornei erau: Cazinoul Vatra Dornei, Palatul Comunal, Palatul National, Izvorul "Ioan", Izvorul Ferdinant si Izvorul "Sentinela", Gara mare si Gara Bai, Biserica catolica si Templul evreiesc. Activitatea turistica a fost impulsionata si de ritmul de construire a cailor de comunicatie, incepand mai ales din a doua parte a secolului al XVIII-lea, care a legat zonele turistice montane cu marile centre urbane limitrofe Carpatilor (construirea in 1780 a soselei Campulung Moldovenesc - Vatra Dornei - Poiana Stampei - Pasul Tihuta - Bistrita).

Perioada razboaielor mondiale a influentat dezvoltarea activitatii turistice in majoritatea statiunilor, multe din acestea suferind grave deteriorari. Dupa razboi, Vatra Dornei a cunoscut o perioada de inflorire. Imediat dupa 1950 Vatra Dornei a intrat in exploatare la intreaga sa capacitate si pana in 1989 a continuat sa se dezvolte in toate planurile: medical, de agrement, de odihna s.a.

In martie 1999, localitatea Vatra Dornei a devenit oras - statiune turistica de interes national, iar pe 7 iulie 2000 a fost declarat municipiu.

Turismul dornean a continuat sa se dezvolte si dupa 1990, astazi turismul devenind componenta de baza a dezvoltarii localitatii, iar Vatra Dornei supranumita si "Perla Bucovinei " capata rezonanta nu numai pe plan national, dar si international.

Asezarea Geografica

Vatra Dornei este una dintre cele mai mari localitati cu caracter turistic din Nordul Moldovei atat prin faptul ca este o statiune balneoclimaterica cat si a potentialului sportiv si de agrement.

Municipiul Vatra Dornei este situat in partea sudica a Bucovinei, la o altitudine de 804 m, la confluenta raurilor Dorna si Bistrita, in depresiunea Dornelor, cuprinsa pe doua laturi de Obcina Mare si Obcina Mestecanisului si pe latura nord-vestica de muntii Bistritei. Aceasta este dezvoltata pe doua terase de acumulare, una de 2-5 m, pe stanga raului Dorna, iar alta la 10-15 m pe dreapta raului, pe aceste nivele morfologice aflandu-se parcul statiunii cat si bazele de tratament.

Din punct de vedere geologic, teritoriul statiunii se incadreaza in zona cristalino-mezozoica a Carpatilor Orientali, cuprinzand o parte din semisfera tectonica Iacobeni - Vatra Dornei.

Depresiunea este inchisa de munti astfel: in nord de muntii Suhard, la nord-est de masivul Giumalau, la est si sud-est de muntii Bistritei, la sud de muntii Calimani, iar in vest de muntii Bargau. Desi aspectul depresionar este foarte clar, trasarea limitelor de sud si vest este destul de dificila, deoarece culmile desprinse de muntii Calimani si Bargau si delimitate de afluentii celor doua artere principale (Dorna si Neagra Sarului) trec in pante spre fundul depresiunii, asa incat rama depresiunii este sectionata doar in partile de nord si de est. Astfel se evidentiaza profilul asimetric al depresiunii, accentuat si de dezvoltarea considerabila a teraselor pe dreapta Bistritei.

Depresiunea se afla intr-o zona cu clima montana racoroasa, cu inversiuni de temperatura. Astfel, temperatura aerului in oras se situeaza in jurul valorii de 6,4 grade celsius, cu 7 grade celsius in ianuarie si 16 grade celsius in iulie. Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 900 mm pe mp, cu maxime in lunile iunie si iulie. In timpul iernii precipitatiile sunt mai numeroase, realizand un strat de zapada de 1,1-1,6 m grosime. Aceste ierni au o durata de circa 5-6 luni pe an, iar in locurile mai ferite de lumina soarelui zapada se mentine pana in ultimele zile ale lunii aprilie, favorizand desfasurarea activitatilor de iarna.

Vegetatia are un caracter montan, preponderente fiind coniferele: molidul, bradul, pinul, ienuparul si unele specii de foioase, paltinul de munte, mesteacanul, plopul, salciile si arinul, precum si arbusti si subarbusti: maces, soc rosu, zmeur, afin, merisor. Fauna din aceasta zona este preponderent populata de: cerb, caprioara, urs brun, vulpe, mistret, jder, dihor, nevastuica, bursuc, vidra. Dintre pasarile de munte specifice zonei: cocosul de munte, corbul si unele specii de rapitoare. In raurile Dorna si Bistrita se intalnesc pesti specifici apelor reci, de munte: pastrav, lostrita, clean.

   

Rezervatii si arii naturale: Parcul municipiului Vatra Dornei, arbori seculari: zambru, zada, stejar, molid; plante ocrotite: zambru, arin pieptanat, sangele voinicului, angelica.

Existenta apelor minerale este legata de emanatiile de dioxid de carbon ale manifestarilor postvulcanice din masivul Calimani. In statiune exista 17 surse si poate fi exploatat un debit de peste 60mc in 24 de ore, apa minerala carbogazoasa fiind furnizata, in principal de stratul acvifer acumulat in nivelele permeabile ale terasei superioare. Prima atestare documentara asupra caracteristicilor apelor minerale din Vatra Dornei dateaza din 1870. In ultimii 50 de ani s-au facut cercetari complexe hidrologice, geofizice, climatologice si fizico-chimice, precum si lucrari de explorari si exploatare a surselor hidrominerale.

Vatra Dornei dispune de mai multe tipuri de ape minerale, caracterizandu-se printr-o individualitate hidro-chimica si genetica distincta:

ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, feruginoase;

ape minerale sulfuroase, in principal oligominerale (Iacobeni) utilizate in circuitul balnear pentru aerosoli.

Un rol important in desfasurarea activitatii turistice il ocupa prezenta spatiilor verzi. In municipiul Vatra Dornei spatiile verzi ocupa un total de 37ha, din care zona de agrement si parcuri ocupa 36,4ha si spatiile verzi 0,6 ha.

Calitatea aerului se datoreaza prezentei padurilor de conifere (brad, pin, molid), ce realizeaza in permanenta oxigenarea aerului in cursul anului, conferind un plus de purificare a aerului.

Armonia peisajului montan ce se intrepatrunde cu pajistile bogate, potentialul antropic existent, au dat acestei zone in general si statiunii in particular o puternica personalitate, turismul devenind componenta de baza a dezvoltarii localitatii.

3.2. Potentialul turistic al Depresiunii Dornelor

Pontentialul turistic natural este un factor de atractivitate esential. De prezenta acestuia este legata nemijlocit existenta sau absenta activitatilor turistice. In cadrul sau intra componentele cadrului natural, cu un aport diferit, in functie de raporturile cantitative si calitative existente in structura sa.

Depresiunea Dornelor prezinta caractere particulare la nivelul tuturor compartimentelor cadrului natural, care confera posibilitati complexe de valorificare din punct de vedere turistic.

Relieful depresiunii include altitudini medii de 800-900 m, incadrate de munti. Geneza depresiunii - una dintre marile depresiuni din Carpatii Orientali - a suscitat numeroase discutii, adesea contradictorii. Cea mai plauzibila ipoteza este aceea a originii mixte, tectonice si de eroziune (I. Donisa, 1968). Se evidentiaza un profil asimetric al depresiunii accentuat de dezvoltarea considerabila a teraselor pe dreapta Bistritei.

Natura imprejurimilor cat si cea a locurilor din depresiunea Dornelor este, prin peisajele unice, de o frumusete rara.

Fondul morfoturistic se impune prin valentele, predominant peisagistice, din care a rezultat o diversitate de forme morfologice ce se constituie ca si categorii specifice de obiective turistice.

a) Potentialul climatic - turistic

Climatul, influentat de etajarea reliefului, de la 500-2500m, este unul din factorii duali de maxima importanta: favorizanti sau dimpotriva, inhibanti ai activitatilor turistice. Elementele climatice specifice, fiecare in parte, sau ca un tot, actioneaza stimulativ sau restrictiv, alaturi de celelalte componente ale fondului turistic natural, in posibilitatile de practicare a unei anumite forme de turism. Pe de alta parte, elementele climatice, actionand diferentiat asupra organismului uman, introduc o selectie destul de riguroasa a categoriilor de persoane compatibile (din punct de vedere fiziologic) accesului sau sejurului intr-o anumita ambianta naturala montana.

Regimul radiatiei solare are implicatii directe in evolutia principalelor elemente climatice ce influenteaza nemijlocit activitatea turistica. Acestea sufera modificari importante osciland de la 105,7 kcal/cm² la 110 kcal/cm²/an la altitudini joase si 90 kcal/cm²/an la peste 1800 m. Inclinarea si expozitia versantilor influenteaza de asemenea direct distributia radiatiei solare.

Un fenomen specific cu implicatii in activitatile economice, il constituie inversiunile de temperatura, caracteristice mai ales in anotimpul rece, cu manifestare pronuntata in depresiunile intramontane inchise, care favorizeaza acumularea aerului rece. Frecventa cazurilor cu inversiuni termice este maxima in ianuarie, cand temperatura medie a lunii coboara sub -6ºC si se mai produce sporadic in iulie, cand temperatura medie rar depaseste 14ºC.

Regimul umezelii aerului influenteaza nebulozitatea. In depresiune, maximul de nebulozitate se produce iarna (6,3 - 6,6 zecimi) si minime vara (4,9- 5,3 zecimi). Acest fapt, face ca sezonul optim pentru practicarea turismului montan sa fie in intervalul august - septembrie.

Precipitatiile atmosferice au o distributie neuniforma, cu o crestere substantiala in altitudine si de la est la vest. Cantitatea medie anuala de precipitatii are valori de peste 600 mm (la Vatra Dornei - 672 mm), desi variatia de la un an la altul este destul de mare. Spre exemplu, in anul 1912, au cazut la Vatra Dornei 1033 mm precipitatii iar in 1921- numai 470 mm.

De o deosebita importanta, pentru activitatea turistica, sunt precipitatiile solide. La altitudini de 800 - 1200 m, unde sunt amplasate cea mai mare parte a statiunilor montane, grosimea medie a stratului de zapada este de 40 - 50 cm si are o durata de 100 de zile (din decembrie pana in martie).

Se intrunesc astfel, conditii favorabile si o perioada suficient de lunga pentru practicarea sporturilor de iarna.

Regimul temperaturii aerului este si el o componenta esentiala; in centrul depresiunii, la Vatra Dornei, temperatura medie anuala este de 5,2ºC, temperaturile medii ale lunilor celor mai calde si celor mai reci variind intre 15ºC in lunile iulie si august si -6,1ºC in luna ianuarie. In depresiunea Neagra Sarului, mediile temperaturilor anuale oscileaza intre 4 si 6ºC, cu temperaturi medii in lunile de vara de 15,7ºC si de iarna de -5,1ºC, fiind frecvente inversiunile termice. Numarul zilelor cu inghet este cuprins intre 170 si 195, umezeala relativa a aerului fiind de 80%. Minima absoluta, inregistrata la Vatra Dornei, a fost de -36,5ºC (13.01.1950). Temperaturi ridicate in timpul verii s-au inregistrat la Vatra Dornei, 36,4ºC (15.08.1957) si la Poiana Stampei 30,4ºC (29.08.1950).

Depresiunea este dominata de vanturi care bat din sectoarele SV-V si E- NE, a caror viteza este in general redusa (rar egaleaza sau depasesc 20m/s); in mod frecvent se inregistreaza numeroase zile de calm (30-50%). (Geografia Romaniei, vol.III)

Ionizarea aerului este rezultatul radioactivitatii subsolului, al radiatiei cosmice ultraviolete si X si este un alt factor ce influenteaza activitatile fiziologice.

Dintre ionii pozitivi si negativi s-a ajuns la concluzia ca a doua categorie are o influenta favorabila in normalizarea parametrilor functionali ai organismului, legat de electroschimbul pulmonar.

In depresiune Dornelor predomina ionizarea negativa, aceasta fiind datorata radiatiilor ultraviolete si in special aerosolilor rasinosi produsi de padurile de conifere.

In aceste conditii climatice caracteristice, organismul uman reactioneaza diferentiat, mai ales la schimbarile bruste de vreme. Acesti factori, intre anumite limite, nu influenteaza starea organismului, sunt indiferenti sau sedativi, ori creeaza o stare de relaxare, de confort, destindere.

b) Reteaua hidrografica are un profil longitudinal diferit, inclinat, cu albii adeseori adancite, frecvente caderi (cataracte, cascade - in zona de munte) de latimi si debite variabile, in functie de categoria de marime si afluentii primiti. Acestia, precum si luncile si pasunile aferente zonelor sunt factori de atractie, valorificati cu deosebire in sectorul orasului Vatra Dornei si amenajati pentru turismul de sfarsit de saptamana si agrement (pe raul Dorna se practica river - rafting).

Dorna este cel mai mare afluent din intregul curs al Bistritei, avand la varsare un debit mediu de circa 6,5 m3/s. Dorna izvoraste din muntii Caliman si parcurge un traseu de 50 km. Principalul sau afluent, Cosna, lung de 22 km, isi aduna numerosi afluenti din muntii Suhard si anume: Runcu, Dieciu, Zimbru, Pietrosu, Diaca, Bancusoru, Fagetelul si Ciotina.

Raul Neagra Sarului izvoraste din muntii Caliman si strabate partea estica a depresiunii pe 35 km.

Bistrita, denumita in amonte de Vatra Dornei, "Bistrita Aurie", izvoraste din muntii Rodnei si pana la confluenta cu Dorna, curge pe o lungime de 70 km, dupa care strabate depresiunea pana la Cheile Zugrenilor, unde formeaza un defileu spectaculos.

Raurile au fragmentat intens muntii pe care-i strabat, sculptand importante cai de acces spre varfurile cele mai inalte ale acestora. De-a lungul vailor, caile ferate si drumurile forestiere patrund adanc, usurand circulatia in toate sensurile.

c) Fondul turistic biogeografic: Depresiunea Dornelor se afla in etajul padurilor de molid. Numeroase localitati au teritoriul acoperit in proportie de 60% cu paduri: Poiana Stampei (80,6%), Dorna Candrenilor (79,2%), Dorna Arini (68,1%), Iacobeni (68%), Vatra Dornei (67,9%), etc.

O anumita categorie de paduri serveste in exclusivitate functia turistica, acestea fiind incluse in nomenclatoarele silvice ca paduri de agrement, de recreere si protectie sanitara, amplasate in apropierea marilor centre urbane, a statiunilor balneoturistice, in areale montane de intensa circulatie turistica, in lungul unor artere rutiere majore. Acestea au un regim aparte, nefiind incluse practic in circuitul economic.

In statiunea Vatra Dornei, spatiile verzi, cu deosebire plantatiile arboricole, introduc varietate si pitoresc in geometricul cladirilor si strazilor, creand efecte spatiale particulare, precum si efecte de lumina si cromatica, ceea ce duce la cresterea puterii de atractie. Parcul orasului, de 50 ha, aflat pe dreapta raului Dorna si prelungindu-se pana sub Dealu Negru, este un obiectiv major, unde sunt concentrate sediul statiunii, clubul, vile, pensiuni, etc., reprezentand in acelasi timp si o rezervatie dendrologica.

Din suprafata spatiului intravilan de 365,4 ha, suprafata spatiilor verzi este de 70 ha.

Vegetatia preponderenta in bazinul Dornelor este cea din familia coniferelor. Insa in partea superioara a masivelor ce strajuiesc depresiunea Dornelor (Suhard, Caliman, Bistritei) la peste 1600 - 1700m, se dezvolta un complex de tufisuri si pajisti subalpine. Tufisurile sunt formate din jneapan, ienupar pitic, anin de munte si smardar, la care se adauga afinul si merisorul de munte.

Pajistile subalpine sunt alcatuite din graminee: parusca, paiusul, iarba vantului, firuta , pieptanarita, sa.

In timpul verii, pajistile din zona inalta, prin aspectul lor multicolor, dau peisajului un farmec aparte.

Foarte raspandite, sunt pajistile montane secundare care ocupa suprafete intinse, reprezentand o baza furajera de calitate.

Sub 1700 m, cea mai mare parte a muntilor este acoperita cu paduri de molid, care imbraca versantii de jur imprejur pana in zona depresionara. Elementul principal ce apare este molidul , specie boreala si boreal - montana (in Europa de Est). Mai rar apar si alte specii, ca scorusul, paltinul si chiar zada. Pe alocuri se intalnesc palcuri de fag sau de mesteacan si salcia capreasca.

Plantele ierboase mai frecvente din zona padurii de molid sunt: macrisul iepurelui, degetarutul, perisorul, feriga; foarte frecvent este si muschiul verde.

In vatra depresiunii Dornelor, de-a lungul raurilor principale apare o vegetatie de lunca reprezentata din specii de esente albe: salcii, rachite, plopi, catini, anini. La umbra plopisurilor se dezvolta arbusti (soc, sanger, calin) si un strat erbaceu.

La poalele Calimanului, spre Tara Dornelor, fanetele sunt dominate de molizi cu varful taiat, cunoscuti sub numele de "corle", care servesc ca adapost pentru vite. La Panaci se gasesc corle cu 15 - 20 de varfuri, cu trunchiul gros, care dau un aspect exotic intinselor fanete (Tr.Naum, Butnaru, 1989).

Un specific al depresiunii Dornelor il constituie prezenta turbariilor acide, numite local "tinoave". Mlastini mai apar si in sectoarele plane ale culmilor inalte din muntii Caliman, sub forma de mlastini eutrofe, denumite "bahne".

In bahne intalnim o planta ocrotita - roua cerului, o planta carnivora micuta. Prin ochiurile de apa ale mlastinii de turba de langa Vatra Dornei se ivesc la suprafata floricele galbui ale altei plante carnivore- otratelul de balta.

Pe langa aceste specii mai rare, se intalnesc si relicte boreale care au gasit un loc de refugiu in bahne. Asa este vartejul pamantului sau mesteacanul pitic. Tinoavele de mare altitudine sunt acoperite cu pernite de muschi (o relicta glaciara), punctate de ochiuri de apa cu licheni, alge si bacterii adaptate la asemenea conditii de viata.

In bahne, exista de asemenea si plante comune, dar care atrag atentia fie prin coloritul lor, fie prin curiozitatea formei. Alaturi cresc rogozuri, salcii pitice, orhidee etc. Dintre orhidee, cea mai des intalnita este poroinicul cu flori violacee patate cu brun. Primavara apar floricele portocalii de calcea calului.

Printre arborii si plantele ocrotite enumeram: tisa, smardarul, bulbucii de munte, ghintura, crucea voinicului, vulturica, roua cerului, etc.

d) Fondul turistic zoogeografic este evident puternic influentat de clima si vegetatie. Astfel pe versantii muntilor ce incadreaza depresiunea, fauna este dispusa altitudinal, contribuind la individualizarea unor biocenoze specifice, cu rol determinant in mentinerea echilibrului ecologic si trofic. In aceasta zona montana se disting trei etaje principale: etajul faunistic al pajistilor alpine si al tufisurilor alpine, etajul faunistic al padurilor de conifere si etajul faunistic al fagetelor (R.Munteanu, 2001).

Etajul faunistic al pajistilor alpine si al tufisurilor apare pe inaltimile muntilor Suhard, Caliman si Bistritei. Temperaturile scazute, oscilatiile mari de temperatura din aer si de la suprafata solului, iernile lungi, zapezile mari, vanturile puternice determina numarul mic de specii din acest etaj faunistic.

Se intalnesc aici : soarecele de zapada, chitcarul de munte. Pe stancile inaccesibile cuibareste acvila de munte, cea mai puternica rapitoare de la noi, care se hraneste cu prada vie in exclusivitate.

In jnepenisuri traiesc cocosul de mesteacan si soparla de munte.

Etajul faunistic al padurilor de conifere cu conditii biotice si abiotice particulare se remarca prin mamifere de talie mare, unele de importanta cinegetica : ursul, cerbul, capriorul, mistretul, rasul, lupul, vulpea, jderul .

Pasarile sunt reprezentate de specii precum: cocosul de munte, cocosul de mesteacan, destul de rar intalnit, fiind chiar declarat monument al naturii. In aceste paduri mai traiesc: ciocanitoarea de munte, un relict glaciar, sorecarul, buha si huhurezul.

Dintre reptile pot fi amintite: vipera comuna si soparla de munte iar dintre amfibieni: broasca bruna, tritonii de munte. Dintre mamifere tipice padurilor de conifere regasim soarecele vargat si soarecele scurmator.

Etajul faunistic al fagetelor este determinat de o baza trofica mult mai variata si mai bogata, valorile medii termice fiind mai ridicate, iar intensitatea si durata luminii mai mare in comparatie cu padurile de conifere.

Fauna mamiferelor rozatoare este reprezentata de: soarecele gulerat, veverita, parsul, etc.. O frecventa mare in padurile de fag o au viezurele si mamiferele de talie mare intalnite si in etajul coniferelor: ursul brun, lupul, jderul, cerbul, mistretul, caprioara, rasul etc.

Bogata este si fauna pasarilor din faget. O pasare caracteristica pentru aceste paduri este ierunca sau gainusa de alun.

Fauna ihtiologica este bine reprezentata in apele repezi de munte care brazdeaza tinutul. Zona pastravului inglobeaza Bistrita Aurie pana la Ciocanesti, apoi cele doua Diece, Cosna, Rusaia, Dorna, Neagra Sarului etc. Zona lipanului incepe pe Bistrita Aurie, in aval de Ciocanesti. Pe langa cele doua specii amintite mai sus mentionam si lostrita, specie rara, ocrotita de lege, ce se gaseste in apele din bazinul Bistritei, mreana vanata, boisteanul, zglavocul precum si scobarul.

Fauna mlastinilor. Intre componentele faunei de mlastini, multe sunt relicte si elemente boreale. Dintre vertebrate, sunt remarcate pasarile: fasa de padure, fasa de lunca, ciocanitoarea pestrita mare.

Fauna montana prezinta astazi mai putina importanta economica, cat mai ales stiintifica. Un numar restrans de specii intra partial si sub incidenta activitatilor cinegetice si piscicole, activitati ce trebuie sa se afle sub un control riguros, atat al organismelor silvice cat si a celor de protectie a mediului inconjurator, respectiv Comisia Monumentelor Naturii.

e) Pastrandu-se un echilibru dinamic, s-au putut dezvolta doua forme caracteristice de turism: turismul cinegetic si turismul piscicol.

Turismul cinegetic are o extensie restransa si cuprinde o categorie mai putin numeroasa de persoane. Are in incidenta cateva specii de mamifere mari printre care: mistretul, lupul, ursul carpatin, cerbul, capriorul, sau mai mici: iepurele, vulpea, precum si pasari, mai ales cele de pasaj. Vanatoarea are, in cazul unor specii, si rol de selectie, cand sunt eliminate exemplare cu deficiente in dezvoltare.

Turismul piscicol are extensie mai mare si este legat de fauna acvatica specifica regiunii montane. Aceasta se incadreaza domeniului pastravului cu dominanta pastravului indigen, ce populeaza apele la peste 1000m altitudine, al lipanului si cleanului , acestea fiind caracteristice apelor din depresiune.

In practicarea turismului cinegetic sau piscicol se are in vedere respectarea legii cu privire la animalele ocrotite. Dintre mamiferele acestea pot fi amintite: ursul carpatin, rasul, cerbul; dintre pasari- cocosul de munte, cocosul de mesteacan, buha, cucuveaua, huhurezul de padure, iar din fauna apelor- lostrita.

Datorita actiunilor de protejare a vanatului si de sanctionare a braconajului, fauna codrilor Dornei traieste intr-un echilibru acceptabil.

In concluzie, putem afirma ca depresiunea Dornelor impreuna cu aria montana inconjuratoare dispune de un potential turistic natural complex, ce ofera un peisaj unic, de o frumusete rara, prin diferitele forme de relief (defilee, caldari si vai glaciare, aparate vulcanice, mari de grohotisuri si de aglomerate vulcanice, etc.) acoperite de o vegetatie si o fauna bogata cu multe specii ocrotite de natura, prin aerul pur, puternic ozonat si nu in cele din urma, ce uimeste prin puterea magica tamaduitoare a apelor minerale si a turbariilor.

Potentialul turistic antropic - Componenta umana, se impune din ce in ce mai mult in cadrul patrimoniului turistic al depresiunii Dornelor prin calitatile de diversitate, originalitate si chiar de unicitate, pe plan national sau chiar mondial. Pe de alta parte, se remarca o concentrare a acestuia in aceasta depresiune intramontana carpatica, dezvoltata inca din Evul Mediu timpuriu ca "tara" cu structura social-economica cristalizata.

Obiectivele turistice, cultural-istorice, sunt rezultatul unei indelungate si continue locuiri a teritoriului carpatic, conturandu-se si, treptat, individualizandu-se o civilizatie materiala cu caractere specifice, dar integrata organic cu cea a regiunilor limitrofe.

Aceste obiective au fost structurate pe criteriul cronologic si pe cel al functionalitatii initiale. Gradul lor de conservare este, de cele mai multe ori, in raport invers proportional cu vechimea.

Cele mai vechi urme de locuire in depresiunea Dornelor au fost atestate, pe baza cercetarilor arheologice, inca din vremea pietrei neslefuite; evolutia, in conditii istorico-sociale apropiate, cu legaturi economice si culturale continue, cu un schimb permanent de valori, dar si sub incidenta unor influente multiple a diferitelor popoare, cu care a intrat in contact (romani, tatari si mai tarziu austrieci) a dus la edificarea, pe parcursul urmatoarelor secole, unei culturi materiale complexe, caracteristice, reprezentata prin vestigii ce sintetizeaza aceste interferente, precum si printr-o viata economico-sociala de un traditionalism de esenta dacica, ancestrala, ce se manifesta pana astazi in ocupatii si manifestari traditionale.

Obiectivele social-culturale, de interes turistic, se grupeaza dupa specific in: monumente de arhitectura, obiective istorice, vetre folclorice si de arta populara, muzee si case memoriale.

Dintre monumentele de arhitectura se remarca bisericile si manastirile. Demne de amintit sunt bisericile de lemn, ce reprezinta chintesenta indelungatei evolutii a civilizatii lemnului, caracteristica a regiunilor carpatice. Astfel de biserici se gasesc in satele Iacobeni si Gheorghiteni, cea din urma datand chiar din secolul XVIII.

Alte biserici renumite prin vechimea si arhitectura lor sunt: Biserica "Sfantul Nicolae" de la Brosteni, construita in timpul domniei lui Petru Schiopul (1586), Biserica "Adormirea Maicii Domnului" de la schitul Rarau, construita in secolul al XIX-lea de familia Bals, Biserica din Carlibaba, Schitul Piatra Taieturii din comuna Panaci.

In orasul Vatra Dornei, cele mai importante obiective turistice religioase sunt Biserica Catolica, ridicata in anul 1908, Biserica "Adormirea Maicii Domnului" construita in anul 1678, "Templul Evreiesc" ce dateaza din 1908 si Catedrala "Sfanta Treime" ridicata mai recent, in 1991.

Majoritatea obiectivelor istorice sunt concentrate chiar in cadrul orasului. In centru se afla cladirea in stil florentin a primariei(foto1)- "Palatul Comunal"

(▲foto1)

- care a fost construit intre anii 1896-1897. In imediata apropiere se afla monumentul eroilor romani si minoritari din Vatra Dornei, cazuti in Primul Razboi Mondial (1914-1918), monument ce a fost lucrat in marmura alba. Tot aici se afla si o cruce din marmura neagra, omagiu adus eroilor din Decembrie 1989.

In parcul statiunii se gaseste cladirea Cazinoului, ce a fost proiectata de un arhitect de la Curtea Imperiala din Viena si ridicata in 1885, aflandu-se astazi in renovare; din acelasi complex de cladiri fac parte constructia de la izvorul de apa "Sentinela" si "baile vechi".

Aproape de parcul orasului se afla baza de tratament, cu hotelurile Bradul, Calimani, Intus.

Alte cladiri din Vatra Dornei cu incarcatura cultural- istorica sunt: Posta, Gara-Bai - cladiri ce dateaza din 1910, sediul Intreprinderii Miniere (fost camin preotesc), Liceul "Vasile Lupu", Hanul "Lapusneanu", Vila "Belvedere", Vila "Cembra" (1985), cladirea bibliotecii "G.T. Kirileanu" construita in 1901.

Monumente istorice importante din restul depresiunii Dornelor se afla la Carlibaba - "Obeliscul lui Bogdan Voda", ce aminteste locul unde in 1359 acesta a descalecat venind din Maramures. Pe malul stang al Bistritei, la poalele Barnarelului se afla ruinele Hanului Chilia, din timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu.

Toate aceste monumente sunt completate, de foarte multe ori, armonios cu monumente de arhitectura moderna, reprezentand institutii culturale si de utilitate sociala, integrate organic vechilor centre urbane.

Cultura materiala si spirituala rurala: Profilul economic dominant si-a pus amprenta asupra infatisarii asezarilor rurale, ale caror gospodarii sunt reflectari ale functionalitptii de baza ale acestora- prin fizionomie, materiale de constructie folosite, componentele gospodariei si grupajul acestora.

Activitatile rurale influenteaza dezvoltarea unui anumit tip de gospodarie, ale carei componente au destinatie precisa si functionalitate, iar forma, dimensiunile si amplasarea acestora in cadrul gospodariei creeaza o multitudine de variante locale.

In acest context, se remarca gospodariile tipic pastorale, cu ocol, intarit cu grupare pe cele patru laturi, a tuturor elementelor: locuinta, dependinte, adaposturi zootehnice si cele pentru pastrarea furajelor.

In cadrul gospodariei se detaseaza locuinta, construita intr-un tip arhitectural specific bucovinean. Fiind intr-o zona de munte, multe sunt construite din lemn, unele dintre ele cu etaj, cu numeroase incaperi, cu frumoase decoratii exterioare, avand motive florale, zoomorfe sau geometrice in general stilizate, extrem de (◄foto2) armonios imbinate. De cele mai multe ori aceste decoratiuni incing peretii ca niste braie sau insotesc marginile acestora (ex. case din satele Ciocanesti, Dorna Candrenilor).

Ornamentele amintite, aplicate pe albul ca neaua, formeaza o armonie perfecta cu peisajul natural, incantator. Mesterii locali, care realizeaza aceste minunate opere de arta populara, se inspira din cusaturile ce se intalnesc pe iile si fustele tarancilor sau din motivele ce apar pe covoarele lor. Culorile predominante, deosebit combinate, sunt maro deschis, negru sau verde, mai rar intalnite fiind albastrul, galbenul sau rozul.

Tot la Ciocanesti, dar si la Poiana Stampei si Iacobeni exista ateliere mestesugaresti de incondeiat oua si de sculptura in lemn(foto 3).

Aceasta indeletnicire este practicata de la cel mai mic membru la cel mai mare, semn ca arta populara este dusa mai departe, pastrata de la o generatie la alta. (foto 3▼)

In aceasta depresiune intracarpatica se mentin in continuare, desi puternic influentate, ocupatii cu vechi traditii. Intre acestea, se remarca pastoritul, care, practic acopera intreaga arie montana si cu domeniul pastoral montan in cadrul caruia s-a integrat complexul de amenajari specifice - stanele. La acestea, se adauga toata gama de ustensile traditionale, necesare activitatii pastorale si produsele rezultate, prelucrate dupa procedee traditionale, de o calitate si savoare deosebite.

O alta activitate cu radacini adanci in istorie este olaritul care se mai (foto4◄) pastreaza in forma sa traditionala, din punct de vedere al tehnicii de executie, ardere si al culorilor naturale folosite, doar intr-un numar restrans de localitati: Chiril, Crucea, Todireni.

Prelucrarea materiilor textile(lana, inul, canepa) si a pielii, pentru obtinerea articolelor de imbracaminte (Dorna Candrenilor, Saru Dornei, Ciocanesti, Cojoci) precum si prelucrarea lemnului, sunt ocupatii caracteristice, raspandite in intreaga Tara a Dornelor (Dorna Arini, Iacobeni, Panaci, Saru Dornei etc.)

Vetrele folclorice si etnografice abunda in aceasta depresiune in forme multiple si originale, de la cantecele si dansurile populare, la port, tip de casa si gospodarie, obiecte casnice, datini si obiceiuri stravechi.

Toate acestea sunt reprezentate oarecum in miniatura la muzeul etnografic din Vatra Dornei.

Expozitia de etnografie, cu caracter permanent, ce fiinteaza in incinta impunatoarei cladiri a Palatului Primariei, ofera o imagine retrospectiva, complexa si convingatoare asupra bogatiei civilizatiei traditionale montane, bucovinene in general si a zonei Dornelor in special.

Punctul de atractie al expunerii il constituie cele trei interioare traditionale, amenajate printr-o regie bine dirijata, dar subordonata realitatii etnografice zonale.

Arhitectura este reprezentata prin macheta unei case traditionale specifice zonei Dornelor, plasandu-se ca vechime la inceputul secolului al XIX-lea. Modelul a fost adus din satul Cosna. Macheta e sustinuta de cateva elemente arhitecturale autentice: stalpi si portite, de cerdac, cuie din lemn de tisa, pentru fixat dranitele pe acoperis. Portita de cerdac este ornamentata, folosindu-se ca elemente de decor vechi simboluri astrale.

Ceramica este bogat reprezentata prin obiecte specifice celor doua importante centre: Radauti si Marginea, dar si a unui centru mai putin cunoscut - Paltinoasa.

Tesaturile de interior - laicere, cergi, stergare confectionate din lana, canepa si bumbac, ofera un spectacol de un mare rafinament cromatic. In acest sector, sunt expuse atat creatii vechi de peste 100 de ani cat si creatii de data recenta.

Creatia in lemn este riguros reprezentata, intrucat, in zona de munte, majoritatea barbatilor stiu sa manuiasca barda si celelalte unelte specifice acestui mestesug. Astfel, gasim aici numeroase obiecte achizitionate din sate precum: Neagra-Sarului, Panaci, Dorna Candrenilor, Cosna, Poiana Stampei, Ciocanesti, Carlibaba.

Portul este clasificat pe cele patru zone etnografice: Dorna, Campulung-Moldovenesc, Gura Humorului si Radauti. Fiind o zona de interferenta, in zona Dornelor se resimt din plin influentele Ardealului, Maramuresului, Harghitei si Neamtului.

Datinile de nunta sunt sugerate prin naframile de vatajei, cusute cu lana sau chiar cu fir metalic. Nu lipseste nici coronita de mireasa confectionata din flori naturale.

Datinile si obiceiurile de iarna inca isi mai pastreaza autenticitatea. "Alaiul caprei" este realizat cu personaje miniaturizate. Jocurile cu masti mai pastreaza si astazi ceva din ritual; astfel, in coronita caprei se utilizeaza ca ornament, pe langa panglici, canafi si flori de busuioc si "minta creata".

Interioarele traditionale. Partea aceasta a expozitiei doreste sa reproduca modul de organizare a unei odai taranesti cu specific dornean. Cuptorul a fost reprodus la scara naturala; la fel si masa de sarbatoare (nunta, botez, hram), lada de zestre sau blidarul.

Drumul bradului este o expozitie tematica ce aduce un omagiu plutasilor dorneni. Au fost abordate aici toate fazele de lucru la padure, precum si plutaritul.

Au fost realizate machete, incepand de la tipul cel mai vechi de pluta - chingi de lemn - pana la cel mai nou - in spranga.

Pastoritul. Exista in aceasta expozitie o ordonare a exponatelor pe idei majore, legate de momente bine alese: tunsul oilor, urcatul la munte, masura oilor, inchegatul, etc. Majoritatea exponatelor sunt originale. Intr-un colt, a fost reprodusa la scara naturala o vatra cu vartej, de a carei cujba (carlig) sta agatat ceaunul de urdit.

Creatia noua. Aici sunt etalate tesaturi, piese de port, obiecte din lemn, toate purtand amprenta actualului, valorificand materia prima traditionala: lana, bumbac, lemn. Aceasta creatie isi tradeaza noutatea. Astfel, camasile femeiesti si cele barbatesti renunta la paleta cromatica bogata, mergand pe una mai retinuta si mai sobra. In privinta ornamentelor se paraseste tot mai mult geometricul, in favoarea floralului.

Cat despre mediul natural care a inspirat creatiile localnicilor din depresiunea Dornelor, acesta este reprezentat la Muzeul de Stiinte Naturale din Vatra Dornei. Acest muzeu a fost infiintat in anul 1957. Aici sunt prezentate doua aspecte: bogatia floristica si faunistica a zonei si cinegetica. Sunt abordate si probleme de ocrotire a naturii, de filogenie si de ecologie.

Toate aceste obiective (monumente de arhitectura, monumente istorice, muzee, case memoriale) reprezinta atractii turistice inedite. Insa, pe langa aceste obiective, de mare atractivitate sunt festivalurile ce au loc in diferite momente ale anului. In luna februarie sunt organizate Serbarile Zapezii, unde sunt invitate sa cante diferite ansambluri folclorice, dar si formatii de muzica usoara. In luna iunie se tine festivalul de muzica usoara pentru copii si adolescenti - "Muzritm". In septembrie are loc festivalul traditional al teatrelor de papusi "Casuta din povesti", iar in octombrie, festivalul national al teatrelor populare "Ion Luca". In perioada 25-28 decembrie, cu ocazia sarbatorilor de iarna se tine festivalul de datini si obiceiuri de iarna "Porniti plugul feti-frumosi". Cel mai nou infiintat este "Festivalul Pastravului", care are loc la Ciocanesti, de doi ani, si care este dovada plauzibila a faptului ca un asemenea eveniment declanseaza o serie intreaga de urmari economice benefice zonei- datorita acestuia, drumul care leaga localitatea Vatra Dornei de Ciocanesti a fost modernizat, iar intrega zona a beneficiat de o putenica promovare, fapt care a dus la dublarea numarului de turisti in luna august, cand are loc festivalul. Acelasi lucru s-a intamplat si la evenimentele declansate de pelerinajul care a avut loc la manaastirea Putna.

Concentrarea de elemente de cultura populara materiala, originala in unele asezari rurale, amplasate la randul lor, in areale geografice intens locuite, precum si importanta crescanda, pentru turism, a fondului turistic antropic (cultural istoric), care atrage categorii din ce in ce mai largi de persoane si mai ales turisti straini, pune problema, din ce in ce mai acut, a organizarii satului turistic. Acest tip de sat, ar avea un rol important in conservarea si protectia fondului turistic antropic.

3.3. Infrastructura turistica din Depresiunea Dornelor

Caile de comunicatie aduc o contributie importanta, orientand si canalizand fluxurile turistice spre obiective de importanta majora: unitati montane, statiuni, areale cu fond turistic antropic. De altfel, infrastructura s-a aflat intotdeauna in legaturi de interdependenta cu activitatile turistice. Varietatea, densitatea, dar mai ales gradul lor de modernizare au stimulat amenajarile turistice.

Depresiunea Dornelor, din punct de vedere fizic, este izolata de rama muntoasa inconjuratoare, insa prin intermediul pasurilor si a culoarelor de vale, (Dorna, Bistrita) strabatute de cai de acces, aceasta depresiune a devenit liantul intre teritoriile inter si extracarpatice.

Legaturile transcarpatice au fost stimulate si intensificate ulterior, pe parcursul epocii feudale, cand s-au permanentizat drumurile traditionale pastorale si ale lemnului, consolidandu-se astfel legaturile economice, politice si culturale intre Moldova si Tara Romaneasca.

Pe traseele traditionale carpatice s-au construit, intre 1871-1944, principalele cai ferate, care au sporit astfel posibilitatile de acces si traversare a Carpatilor dintr-o parte in alta. S-a continuat in ultimele doua decenii cu o intensa activitate de modernizare a cailor ferate, electrificatre si completa dieselizare a tractiunii. Si cum turismul este in primul rand un "fenomen in miscare", exista legaturi intre principalele obiective turistice si ariile de provenienta a turistilor.

Vatra Dornei dispune de cale ferata electrificata Suceava-Gura Humorului-Campulung Moldovenesc-Vatra Dornei-Ilva Mica- singura artera feroviara de legatura a nordului Moldovei cu Transilvania. Acest tronson de 191 Km lungime se desprinde din magistrala 500 (Bucuresti-Vicsani) la Suceava (dupa 450km), indreptandu-se spre vest, spre Transilvania. Pe teritoriul depresiunii Dornelor, intre Mestecanis si Cosna, calea ferata are o lungime de 33 Km, insumand 9 statii de cale ferata (Mestecanis, Iacobeni, Argestru Hm-cu halta de miscare, Vatra Dornei, Vatra Dornei Bai hc-cu halta de calatori, Rosu Hm, Dorna Candrenilor hc, Floreni, Cosna Hm), care constituie tot atatea puncte de plecare spre Suhard. Dintre aceste statii, trenurile accelerate opresc doar la Mestecanis, Iacobeni, Vatra Dornei, Vatra Dornei Bai.

Foarte important este intensitatea diurna pe caile de comunicatie (numarul de legaturi), ceea ce ofera posibilitatea unui acces fluent. Gara Vatra Dornei dispune de doua directii de acces si de 23 de legaturi realizate de catre trenuri personale si accelerate. Fiind o statiune climaterica foarte solicitata, beneficiaza de trenuri cu regim accelerat, speciale, zilnice, cu legaturi directe din si spre: Bucuresti (10ore), Timisoara (11ore), Oradea (7ore), Galati (10ore), Bistrita (5ore)-cu tren personal, Cluj (4 ore), Suceava (3 ore), Iasi (5 ore). Acest fapt confera statiunii Vatra Dornei o larga accesibilitate a turistilor din aproximativ toate zonele tarii.

De la Floreni, calea ferata continua sa strabata partea vestica a depresiunii Dornelor pana la Dornisoara, pe o distanta de 23km, avand 6 statii CFR: Floreni, Podu Cosnei Hm, Turbaria Stampei Hm, Dorna Burcut hc, Dornisoara, cu 4 legaturi, fiecare realizate prin trenuri personale ce circula in toate zilele, mai putin sambata si duminica. (Mersul Trenurilor, 2005)

Traficul de marfuri pe calea ferata este deservit de statiile Vatra Dornei, Vatra Dornei Bai si halta Rosu. Intreprinderile din orasul Vatra Dornei cu volum mare de transport au linii proprii de garaj. Calea ferata trecand prin teritoriul orasului, inclusiv prin zona centrala, se intersecteaza cu caile rutiere in numeroase puncte prin pasaje la acelasi nivel, fapt care constituie un important impediment in fluenta circulatiei rutiere.

Caile rutiere, mult mai numeroase decat caile ferate, strabat intreaga depresiune a Dornelor, fiind formate din drumuri nationale si judetene. Reteaua de drumuri este insa in proiect de reamenajare, fiind practic aproape distrusa; rare sunt portiunile de drum care asigura un trafic sigur, la o viteza decenta.

Cea mai importanta sosea ce strabate depresiunea Dornelor este soseaua nationala DN17- Magura-Vatra Dornei- Campulung Moldovenesc, care realizeaza legatura intre DN1C (la Dej) si DN2 (la Suceava), ea fiind inclusa totodata in categoria drumurilor internationale (E576, intre Cluj-Napoca si Suceava). Din pasul Tihuta (1200m) aceasta sosea coboara in compartimentul Poiana Stampei, urmarind apoi firul raului Dorna, pana la Vatra Dornei; de aici urca pe Bistrita Aurie pana la Iacobeni, angajandu-se apoi in serpentinele ce duc spre pasul Mestecanis (1099m) si mai departe pe valea Moldovei. La Vatra Dornei, din DN17 se desprinde DN17B, care urmareste firul Bistritei pana la Poiana Teiului (88km), localitate situata la Coada Lacului de la Izvorul Muntelui, unde intalneste DN15 (Targu Mures-Toplita-Borsec-Bicaz). Drumul national 17, pe teritoriul depresiunii Dornelor de la Poiana Stampei pana la Iacobeni, are lungimea de 34 km, el insotind o buna parte calea ferata. Mergand pe la poalele masivului Suhard intre Podu Cosnei- Vatra Dornei si Iacobeni pe o lungime de 27km, acest traseu ofera privelisti incantatoare.

La Iacobeni, DN17 intalneste DN18, care vine de la Baia Mare (pornind din DN1C)- Sighetu Marmatiei- Viseul de Sus- Borsa si trece peste pasul Prislop (1416m) in valea Bistritei Aurii. Intre satele Rotunda si Iacobeni, aceasta sosea insoteste indeaproape nu numai apele raului Bistrita(sectorul Bistrita Aurie), dar si marginea estica a Suhardului, pe o distanta de 31km, in lungul carora se insira renumitele sate Carlibaba si Ciocanesti. La Rotunda, coborand dinspre pasul omonim, intalneste DN17D, care intre Beclean si comuna Sant este asfaltat, in timp ce tronsonul situat intre muntii Suhard si muntii Rodnei deocamdata este doar pietruit (circa 20 km).

Putem observa astfel, ca drumurile nationale ce strabat depresiunea Dornelor fac legatura intre Moldova si Bucovina pe de o parte si Transilvania (Tara Bargaielor si Tara Nasaudului) si Maramures, pe de alta parte. Din drumurile nationale se despart o serie de drumuri locale, care reprezinta cai directe de acces spre muntii din imprejurimi. Astfel, de la Vatra Dornei, o sosea judeteana se indreapta spre Pasul Paltinis (1355m) si mai departe spre valea Bistritei; din ea, la Saru Dornei, se desparte un drum modernizat in intregime, care urca la Calimani (40km). Tot din DN17 se desprinde la Dorna Candrenilor, drumul local ce urmareste cursul raului Negrisoara, pana aproape de izvor. Pe viitor, se are in vedere realizarea de legaturi rutiere intre Vatra Dornei si Borsec.

Se poate spune ca Vatra Dornei are o pozitie avantajoasa, fiind situata pe DN17 si pe calea ferata (Ilva Mica-Suceava), aflandu-se la 105 km departare de resedinta de judet, Suceava (aprox. 2 ore transport auto si 3 ore transport feroviar); 40km de Campulung Moldovenesc (aprox. 50 min transport auto si 1h15min transport feroviar), 85km de municipiul Bistrita (aprox.1h30min transport auto si 5 ore transport feroviar). Un alt punct forte ar fi prezenta aeroportului de la Suceava.

Foarte dezvoltata este reteaua de drumuri forestiere din cadrul muntilor ce inconjoara depresiunea Dornelor. Deoarece zona forestiera se suprapune peste cea mai mare parte a regiunii montane, caile de acces create pentru valorificarea economica a acesteia - drumurile forestiere - pot fi si sunt utilizate, in accesul sau chiar in organizarea spatiala a unei zone turistice. Traseele acestora urmeaza, in general, reteaua hidrografica, cum ar fi: in muntii Suhard, drumurile forestiere de-a lungul vailor Tesna, Cosna, Diaca, Humor, Scorusu, Ciotina; in muntii Caliman- drumurile de pe Dornisoara, Secu, Colacelu, Rosu, Sarisoru Mic, Sarisoru Mare, Paraul Haitii; in muntii Giumalau - drumurile de pe vaile Fieru, Argestru, Chilia, Rusca, iar in muntii Bistritei acestea sunt mai putin numeroase si anume pe vaile Arin, Ortoaia, Rusca.

Drumurile forestiere se desprind din reteaua rutiera modernizata si, in situatia reducerii sau suspendarii exploatarii forestiere, pot deveni drumuri forestiere- turistice, la nivel altitudinal mediu, care patrund in zona montana, pana la limita superioara a padurilor. Soselele forestiere alcatuiesc o retea densa, ce face legatura intre poalele muntelui si zona sa inalta. Utilizarea lor crescanda in scopuri turistice va impune modernizarea celor mai reprezentative.

Accesul pietonal direct spre zona montana inalta si deplasarile in cadrul acesteia se fac prin poteci turistice marcate. Acestea se desfasoara de la poalele muntilor, pe versanti si in lungul culmilor montane (adeseori pe vechile "plaiuri"). In depresiunea Dornelor exista multe puncte de plecare pentru traseele de pe muntii inconjuratori.

Muntii Bistritei sunt traversati in latime de un traseu pentru mountain bike ce porneste de la Dorna Arini pana la varful Sarului (1524m) si se continua apoi pe valea Barnarului.

Singurul mijloc de transport care deservestein ezclusivitate activitatea turistica este transportul pe cablu, utilizat atat pentru accesul rapid in zona montana cat mai ales catre partiile amenajate.

In Vatra Dornei, pe partia Dealu Negru transportul pe cablu se face cu telescaunul (▲foto10), avand capacitatea de doua persoane. Lungimea traseului este de 3250m, diferenta de nivel este de 400m, iar capacitatea orara de transport este de 400 persoane/h. Durata medie de parcurgere a traseului este de 15 minute.

Spre deosebire de telescaun, teleschiul (la care poate fi adaugat si baby-schiul- mijlocul de transport pe cablu cel mai simplu) este putin costisitor, de mai mici dimensiuni, cu trasee mult mai scurte. Teleschiul de pe partia Parc are 900m lungime, diferenta de nivel fiind de doar 150m. Acesta asigura accesul direct la punctele terminus ale partiei de schi.

Infrastructura tehnica: in zona orasului Vatra Dornei, alimentarea cu apa potabila se face din raul Dorna. Pentru restul zonei, alimentarea este asigurata de fantani, de izvoarele subterane existente in zona. Comunele Iacobeni, Neagra Sarului, Carlibaba, Poiana Stampei dispun de bazine cu statii de epurare a apei.

Apa calda este asigurata cu ajutorul centralelor termice pe baza de lemn si mai putin pe gaz. Reteaua de evacuare a apei este satisfacatoare.

Reteaua de distributie a gazelor naturale este in curs de definitivare. Orasul Vatra Dornei nu este inca racordat la reteaua de distributie, el fiind deservit cu gaz imbuteliat. Hotelelurile Bradul si Calimani ce apartin de Societatea Dorna-Turism dispun de 12 butelii de gaz.

Reteaua de distributie a energiei termice: sursele termice sunt asigurate de o centrala termica pe baza de rumegus (data in folosinta in primavara anului 2004 si care functiuneaza la o treime din capacitate), precum si de centrale de cartier care functioneaza cu combustibil lichid usor (ce urmeaza a fi transformate in puncte termice, odata cu extinderea retelei de distributie a agentului termic). Incalzirea se face si prin sobe pe lemn. In Vatra Dornei agentul termic existent satisface nevoile populatiei si obiectivele economice.

Reteaua de distributie a energiei electrice acopera 92% din zona locuibila, gospodariile individuale indepartate, pe varf de munte, nebeneficiind de alimentare la sursa de energie electrica.

Zona depresionara dispune de retea telefonica mixta (analogica si digitala)

precum si de retea de telefonie mobila. Acoperirea teritoriului cu servicii de telefonie mobila in reteaua Dialog, ulterior Orange dateaza din noiembrie 1997. Zona aferenta localitatilor Panaci, Iacobeni, Carlibaba nu are acoperire in totalitate pentru reteaua de telefonie mobila.

In ceea ce priveste rampa de gunoi a orasului Vatra Dornei, aceasta se afla la 5 km departare de oras, pe malul Bistritei.

3.4. Baza materiala turistica din Depresiunea Dornelor

Baza materiala cuprinde ansamblul mijloacelor de cazare, terapeutice, de agrement, alimentatie publica si transport, destinate satisfacerii cererii turistice. Baza materiala este aceea care permite "fixarea la obiectiv" a subiectilor care, intr-un interval de timp prestabilit, valorifica componentele fondului turistic natural si antropic. Prin diversitate, dimensiuni, profil arhitectonic si varietatea formelor de manifestare a acesteia, se impune in peisajul cu valente turistice (unitate montana, statiune, centru urban sau asezare rurala) si face parte din ansamblul de masuri ce concura la amenajarea turistica. (Cianga Nicolae, 1997)

Intre baza tehnico-materiala si resursele naturale turistice trebuie sa existe o corespondenta atat pe plan calitativ structural cat si pe plan cantitativ al dotarilor. Astfel existenta unor resurse de ape minerale justifica construirea unei baze de tratament adaptata la specificul de valorificare al resurselor respective si dimensionata la nivelul debitului resursei care sa asigure un numar maxim de proceduri.

Baza de cazare: structurile de cazare turistica cuprind o multitudine de forme care pot fi clasificate conform criteriului investitiei (grea sau usoara) si pe baza unor considerente de rentabilitate, preturi si clientela specifica in:

hotelarie;

extrahotelarie (resedinte secundare, apartamente mobilate, unitati sociale de cazare- sate de vacanta, centre de tineret, case familiare de vacanta);

structuri de cazare nepermanente (camping, caravaning, camping-car, cabane).

Formele de cazare au evoluat de la componentele "clasice"- casa de odihna sau tratament (vila) si hotelul, specifice statiunilor, respectiv centrelor urbane, continuand cu aparitia cabanelor odata cu integrarea unitatilor montane in sfera turismului, la inceputul secolului XX. In perioada postbelica a fost reconsiderat, ca forma de cazare, hanul turistic- motelul, devenit, prin adaptare functionala, categorie de cazare specifica turismului automobilistic. De asemenea, apare popasul turistic, adaptat unui turism de masa cu o mobilitate accentuata, exigente de confort mai modeste caracteristice unei categorii sociale si de varsta specifice (populatia tanara, cu venituri limitate)-(Cianga Nicolae, 1997).

Hotelaria- forma traditionala a cazarii turistice, a devenit o activitate de sine statatoare, creatoare de locuri de munca si sursa de venituri. Hotelul este structura de primire amenajata in cladiri sau corpuri de cladiri, care pune la dispozitia turistilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzator, asigura prestari de servicii specifice si dispune de receptii si spatii de alimentatie in incinta cladirii.Hotelurile sunt clasificate conform unui sistem de norme in functie de confort, dimensiune, echipamente si calitatea serviciilor.

Hotelurile din statiunea Vatra Dornei au o capacitate totala de 1400 de locuri (vezi anexa 2, tabelul 3), capacitate ce variaza de la 20 de locuri de cazare (Maestro, BVT) la 580 locuri cat insumeaza complexul hotelier "Calimani - Bradul"; acesta din urma reprezentand 45% din totalul bazei hoteliere. Predomina unitatile cu confort mediu, de doua stele.

Majoritatea hotelurilor dispun, pe langa camere cu 2 sau 3 paturi si de apartamente. Deoarece Vatra Dornei este o statiune balneoclimaterica, unele hoteluri (Intus, Calimani -Bradul, Cembra) dispun de baze terapeutice complexe, legate prin pasaje inchise si de baze de tratament.

Acest fapt face ca aceste hoteluri sa aiba un grad maxim de ocupare, cu predilectie de catre persoanele de varsta a treia care vin la tratament.

Vilele - sunt structuri de primire de capacitate relativ redusa, functionand in cladiri independente, cu arhitectura specifica, situate in statiuni balneoclimatice sau in zone si locuri de interes turistic, care asigura cazarea turistilor si prestarea unor servicii specifice.

Vilele din statiuni, prin amplasament si stil arhitectonic, marcheaza tendintele si orientarile, in materie de dotare, pe care le-a avut turismul pe parcursul a aproape 100 de ani si influentele europene care s-au exercitat. Si in prezent acestea reprezinta un exemplu reusit de implantare armonioasa in peisajul natural montan si de incarcatura optima intr-un spatiu determinat.

In statiunea Vatra Dornei exista 7 vile - case de odihna, dintre care patru (Vila Ozon, Vila Partie, Vila Suhard si Vila Pinul) functioneaza impreuna cu hotelul Cembra si apartin de S.C. "Sind Romania S.A." Capacitatea lor totala este de 240 de locuri, avand si baza proprie de tratament, 3 cantine si 2 bufete- bar. Celelalte vile (Musetti, Calimanel si Iulia) au confort mai ridicat, de 3 stele, avand pe langa camere cu doua paturi si apartamente.

Pe langa vile, trebuie mentionate pensiunile turistice si agroturistice - care sunt structuri de primire cu o capacitate de cazare pana la 20 de camere, functionand in locuintele cetatenilor sau in cladiri independente, care asigura pe langa cazarea turistilor si conditii de pregatire si servire a mesei.

In depresiunea Dornelor, acestea sunt foarte numeroase (vezi turism rural) avand in total o capacitate de 485 de locuri, din care 39% apartin pensiunilor din Vatra Dornei.

Cabanele turistice sunt structuri de primire, nepermanente, de capacitate relativ redusa, functionand in cladiri independente, cu arhitectura specifica, care asigura cazarea, alimentatia si alte servicii specifice necesare turistilor aflati in drumetie sau la odihna in zone montane, in apropierea statiunii balneare sau a altor obiective de interes turistic.

Cele mai multe cabane sunt amplasate in zona montana; astfel fiind cabanele Giumalau si Rarau de pe muntii cu acelasi nume si cabanele Retitis si Pietrosul din Muntii Calimani. In aria depresionara, singura cabana este cea din Vatra Dornei- Cabana Schiorilor, asezata la baza partiei de schi Parc. Aceasta cabana cu o capacitate de 30 de locuri si cu un restaurant rustic cu 40 de locuri, asigura turistilor si schiuri, sanii, snowmobil, etc. .

O categorie aparte, o formeaza cabanele ilice si de vanatoare, utilizate de o categorie restransa de persoane implicate in turismul cinegetic si piscicol.Acestea sunt concentrate in masive cu fond cinegetic si piscicol valoros: in muntii Bistritei, sunt patru astfel de cabane, iar in muntii Calimani- trei.

Hanul turistic- motelul- are traditie in tara noastra, fiind amplasat inca de acum un secol de-a lungul principalelor cai rutiere. Este astazi o unitate de tip hotelier cu capacitate de cazare in general mica (in medie 30 de camere), amplasate in imediata apropiere a soselelor, langa statiuni si orase.

Sunt utilizate de cei care se deplaseaza cu mijloace de transport auto, din aceasta cauza sunt create posibilitati de parcare pentru autovehicule in imediata apropiere a camerelor.

Popasul turistic- campingul este cea mai noua categorie de cazare. Are un caracter complementar si a aparut ca urmare a necesitatii de a se asigura suplimentar locuri in perioada de varf a sezonului turistic.

Principiile de amplasare sunt asemanatoare cu cele ale hanului si este utilizat de aceleasi categorii de turisti. Gradul de confort si servicii asigurate sunt insa inferioare hanului. De asemenea, are o functionalitate si satisface necesitatile unui turism in continua miscare si o categorie aparte de turisti: de varsta tanara si cu venituri relativ modeste.

Popasul turistic, cu peste 30 de unitati, include casute si terenuri pentru instalarea corturilor si are o marime medie de 108 locuri.

In Vatra Dornei, Camping Autoturism are 18 locuri de cazare in cabana si 22 de locuri in casute si dispune de snak - bar, sala de menaj si apa calda(in prezent acest stabiliment este in curs de reamenajare).

In concluzie putem afirma ca in depresiunea Dornelor baza de cazare reprezentata prin hoteluri, vile, pensiuni, cabane turistice, hanuri, popasuri are o capacitate mare de cazare - 2120 locuri, aceasta dominand in zona statiunii Vatra Dornei. In statiunea Vatra Dornei capacitatea de cazare este cu mult mai ridicata la hoteluri decat la celelalte forme de cazare.(fig 3)

Fig 3. Capacitatea de cazare pe categorii in statiunea Vatra Dornei

Sursa: Directia de Statistica Suceava, 2004

Alte componente ale bazei materiale turistice

Baza materiala terapeutica este un apanaj exclusiv al statiunilor balneoclimaterice si partial al celor climaterice. Gradul de diversificare al bazei terapeutice, introducerea procedurilor moderne, care completeaza eficient terapia naturista clasica ce valorifica factorii naturali de cura (ape minerale, mofetele, peloidele); dimensionarea acesteia in concordanta cu marimea, structura si calitatea bazei de cazare determina ierarhizarea statiunilor, nuantand puterea lor de atractie.

In prezent, ponderea cea mai mare o detine baza terapeutica, utilizand factorii hidrominerali (ape minerale) cu cele doua proceduri majore: cura interna si cura externa (sub forma bailor calde cu ape minerale) la care se adauga baile cu gaz carbonic (mofetele) si tratamentul cu peloide.

Capacitatea bazelor de tratament, trebuie sa fie si in general este dimensionata si raportata in functie de debitul apelor minerale utilizabile. Este necesar pentru o procedura personala minimul de 0,4 m3 apa minerala.

In ultimele decenii au fost edificate la Vatra Dornei doua complexe hoteliere (Calimani - Bradul si Intus) cu baze terapeutice proprii, cu modalitati moderne de tratament, eficiente in tratarea numeroaselor maladii. Astfel tratamentul afectiunilor aparatului cardio/vascular (hipertensiune arteriala, arteroscleroza, cardiopatia ischemica, boli ale arterelor si ale venelor) se axeaza in principal pe bai carbogazoase si mofetele naturale la care se adauga bai galvanice, bai ascedente, infuzii si electroterapie prin ionizari si raze ultraviolete.

Afectiunile aparatului locomotor (cele de natura reumatismala, de natura traumatica si de natura neurologica) beneficiaza de tratamente cu namol, kinetoterapie la sala sau bazin, bai kineto si dusuri, impachetari cu parafina, electroterapie (diadinamice, ultrasunete, ionogalvanizari, unde scurte) si masaj.

Bolile asociate sunt tratate diferit, in functie de afectiune, astfel :

boli ale aparatului respirator (bronsite, astm bronsic, rinosinuzite) sunt tratate cu acroterapie, acrosoli si inhalatii cu ape sulfuroase si substante medicamentoase si gimnastica respiratorie;

boli ginecologice (anexite si metroanexite cronice, sterilitatea) sunt tratate cu impachetari si tampoane cu namol, unde scurte;

boli ale sistemului nervos (nevroze si arteroscreloza cerebrala) sunt tratate cu bai carbogazoase si cu plante medicinale si ionizari;

boli ale sangelui (anemii)- prin cura interna la izvor (ape feruginoase);

boli digestive- cura interna;

boli metabolice (diabet, obezitate)- prin cura mixta interna si externa (bai, kineto masaj).

Cura balneara dureaza 10 - 18 zile si se compune din asocierea factorilor naturali cu proceduri ajutatoare prescrise de medic, asociata cu dieta alimentara in functie de afectiune.

Baza de tratament completeaza astfel factorii terapeutici naturali diversifiand paletele tratamentelor majore.

Alimentatia publica: alaturi de baza de cazare si cea terapeutica, alimentatia publica din statiunea Vatra Dornei, contribuie la conturarea profilului acestora si la cresterea puterii lor de atractie. Prin specificul produsului oferit, se mareste oferta si se completeaza celelalte aspecte de bazei materiale turistice.

In acest sens, pentru statiunile balneoclimaterice profilate pe terapia afectiunilor digestive sau cardiace, tratamentul specific este dublat si de o dieta alimentara riguroasa. In contrast cu acest aspect, intra in competitie larga diversitate a unitatilor de alimentatie publica, cu specific autohton, ele insele obiective de loc neglijabile ale ofertei turistice.

Dimensionarea bazei de alimentatie publica este dependenta de marimea capacitatii de cazare (se considera ca pentru un loc de cazare sunt necesare 1,5 - 2 locuri pentru a se putea satisface si necesitatile turismului de tranzit), iar profilul acestuia, de complexitatea si specificul functional al obiectivelor turistice.

Se impun restaurantele care au proliferat in paralel cu extinderea bazelor de cazare de tip hotelier, cantinele - pensiune (categorie specifica statiunilor), s.a. In statiunea Vatra Dornei, capacitatea totala a restaurantelor din incinta hotelurilor si a vilelor este de minimum 1791 locuri. Pe langa aceste restaurante se mai numara si cafe - barurile.

In restul statiunii, in afara restaurantelor ce apartin de hoteluri, mai sunt si altele, care satisfac nevoile turistilor precum: restaurant Select, restaurant Fast-Food-Crisvel, restaurant Valea Dornelor, restaurant Les Amis, patiseria Bristena, restaurant-pizzerie Lords. Putem mentiona de asemenea si discotecile, care reprezinta un mod placut de a petrece serile in compania prietenilor: Video Discoteca "Club OK", Disco Club "XXL", Video Club "Lords".

Baza de agrement si sportiva determina adeseori profilul functional dominant al statiunii sau contribuie la diversificarea activitatilor in statiunile balneoclimaterice.

Baza de agrement si sportiva influenteaza direct cresterea duratei sejurului in statiune, canalizarea de fluxuri turistice formate din subiecti cu preferinte consecvente pentru o anumita activitate sau statiune, care capata un rol preferential.

In statiunea Vatra Dornei, baza de agrement si sportiva este reprezentata de terenurile de tenis, de raul Dorna in ceea ce priveste practicarea de river rafting, de trasee pe muntii inconjuratori pentru amatorii de mountain- bike si bineinteles de existenta celor doua partii. In acest sens, hotelul Sport ofera spre inchiriere echipament pentru schi, pentru zbor cu parapanta, pentru river - rafting si mountain - bike.

Unele baze de cazare de tip hotelier mai au in dotare sali pentru fitness si bazine pentru inot.

Amenajarile pentru sporturi de iarna - prin amploarea lor cuprind spatii din ce in ce mai mari, incepand de la periferia statiunii, pana in zona alpina, cu posibilitati de extindere a intervalului de practicare a sporturilor de iarna, din decembrie pana la inceputul lunii mai.

Amenajarile de partii de schi, sunt precedate de studii aprofundate privind conditiile topoclimatice (durata, grosimea, stabilitatea stratului de zapada), conditiile morfologice (lungimea versantului, expozitia, panta, energie, existenta sau lipsa proceselor de versant)-(Gologan Gh., 1978).

De asemenea, trebuie prevazuta si o marja de rezerva care sa permita accesul pe partii si a turistilor sositi la sfarsit de saptamana, care ajung adeseori sa egaleze si chiar sa depaseasca temporar numarul celor cu sejur in statiune. Aceasta structura, determina construirea de partii cu grade diferite de dificultate, pentru satisfacerea tuturor exigentelor. In statiunea Vatra Dornei, cele doua partii- Dealu Negru si Parc- au grad de dificultate mediu, insa pe muntii din apropiere- Suhard, Calimani- exista si zone pentru schi extrem.

In cadrul orasului fiinteaza scoli care oraganizeaza si concursuri pentru initierea si practicarea schiului cu monitori autorizati.

Cele doua partii omologate sunt deservite de mijloace de transport pe cablu astfel: partia Dealu Negru cu telescaun, iar partia de schi Parc cu teleschi si baby-schi.

Pe dealul Runc a fost amenajata o partie pentru practicarea de schi fond.

Sunt in constructie, in faza de proiect alte inca 4 partii de acest gen, amplasate atat in cadrul orasului, cat si in satele invecinate, iar constructia lor va fi demarata intr-o scurta perioada de timp.

3.5. Forme de turism practicate

Municipiul Vatra Dornei s-a dezvoltat in timp, primind ulterior numele de oras statiune datorita turismului practicat aici.Resursele de apa minerala cu proprietati terapeutice, turba si factorii naturali de cura au condus la dezvoltarea turismului balnear.

Conditiile naturale , traditiile istorice si culturale, frunusetile zonei , fondul cinegetic, precum si folclorul , ofera posibilitati de practicare a turismului.pentru turistii dornici de aventura , la Vatra Dorneise practica sporturi extreme.

In Vatra Dornei se practica un turism stationar sau de sejur (turism balneo-climateric, turismul climateric pentru odihna si agrement , turismul pentru sporturi de iarna, turismul scolar), turism itinerant (turism montan, turism cultural), turismul de sfarsit de saptamana(de week-end).

Turismul stationar

Aceasta forma de turism, are un caracter dominantin Vat-ra Dornei, plecand de la un sejur de trei zile si se poate prelungi pana la zile.

Caracterul turismului stationar(cu exceptia turismului pentru sporturile de iarna) este derularea activitatilor pe tot parcursul intregului an, ducand la ocuparea bazelor de cazare cu inregistrarea unui numar mare de innoptari.

Turismul balneo-climateric

Se practica in statiunea Vatra Dornei dar si la Poiana Negrii, Iacobeni, Sarul Dornei, acestea utilizand in scopuri balneare resursele hidro-minerale, mofetele, pe un fond bioclimatic stimulent.Utilizarea unor tehnici si proceduri terapeutice moderne conpleteaza efectul factorilor naturali:

-apele minerale carbogazoase, hipotone, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, feruginoase;

-namoluri de turba din Tinovu Mare Poiana Stampei, caracterizat ca turba oligotrofa slab mineralizata, cu continut mare de coloizi organici si acizi humuci;

-ape minerale sulfuroase din zona Iacobeni etc.

In cele doua baze de tratament aflate in statiune (Hotelurile Calimani-Bradul, Intus), se beneficiaza de tratament mai ales pentru bolile cardio-vasculare, ale aparatului locomotor (de natura reumatismale, neurologica); boli asociate (ale aparatului respirator, boli ginecologice, digestive, renale, metabolice etc).

Activitatea medico-balneara se desfasoara in cabinete medicale cu medici in majoritate primari.Cura balneara dureaza intre 10-18 zilesi se compune din asocierea factorilor naturali cu proceduri ajutatoare prescrise de medic, asociata cu dieta alimentara in functie de afectiune.

Acest tip de turism atrage cu predilectie persoanele de varsta a treia.

Turismul climateric, pentru odihna si tratament

Reprezinta o a doua forma de turism de sejur precticat in statiunile climaterice montane.

Amplasarea bazei de tratament in contact direct cu unitatea montana, la altitudini de 800 m, leaga statiunea de hiterlandul montan, dotat la randul sau cu unitati turistice si alte amenajari.Aceasta situtie duce la o diversificare a posibilitatilor de practicare a turismului in forme multiple, cu implicarea unei suprafete vaste din jurul statiunii.

Durata sejurului in statiunile climaterice montane este mai redusa : 4 nopti cazare per turist ducand la o rulare mai accentuata a persoanelor.Paleta de activitati este cu atat mai diversacu cat se ofera mai multe posibilitati de practicare a lor, prin amenajari sportive(river rafting , atletism , pescuit , vanatoare , schi, mountain-bike), de agrement, divertisment, care contribuie in mod substantial la cresterea puterii de atractie a statiunilor atat pentru turistii romani cat si straini.

Turismul pentru sporturile de iarna

Este o forma de turism sportiv care se interconditioneaza cu celelalte activitati turistice, practic fiind componenta specifica. Se desfasoara in conditii morfoclimatice particulare si intr-un interval de timp bine delimitat.

Practicarea acestei forme de turism este favorizata de amenajarile tehnice sub forma partiilor si a mijloacelor de transport pe cablu.Statiunea Vatra Dornei beneficiaza de doua partii de schi: Dealul Negru -3000 m lungime , grad de dificultate mediu ai Partia Parc (partie omologata ), grad de dificultate mediu,900 m lungime.Partia Dealul Negru are in dotare o instalatie de transport telescaun, iar partia Parc un baby-aki si un teleschi.

Sporturile ce se pot practica la Vatra Dornei sunt: schi alpin, excursii montane, escalada si alpinism, escslada pe gheata , schi tour, schi fond, schi extrem, la care se adauga traseele montane parcurse cu snowmobile.

Dimensiunile turismului pentru sporturile de iarna sunt limitate de intervalul de practicare , in conditii climatice cu precipitatii solide.Sezonul optim de practicare a sporturilor de iarna dureaza 3-4 luni (intervalul ianuarie-martie).Solicitarea statiunilor pentru sporturile de iarna reprezinta 50- 75 % dintre ocupanti pe timpul iernii, iar numarul persoanelor ce vin pe partii se dubleaza la sfarsitul fiecarei saptamani.

Sporturile de iarna sunt sprijinite prin servicii complementare , profitabile pentru statiune (inchirieri de materiale sportive),astfel efectul economic este mai mult amplificat, fiind bebefic si compensatoriu pentru intervalele cand solicitarile sunt nai reduse.

Turismul itinerant

Este caracterizat prin deplasare continua in arealul geografic ales, cu mijloace de deplasare variate (automobilistice, feroviare si foarte ades pietonal, precum si combinate).

Aceasta miscare este punctata de sejururi scurte (una, maxim 2 innoptari) si are o motivatie variata.

Turismul montan cuprinde, in mod diferentiat, toate unitatile montane ce inconjoara depresiunea Dornelor. Intensitatea sa este direct proportionala cu valoarea fondului morfoturistic, cu volumul si calitatea bazei de cazare, cu diversitatea si gradul de modernizare a cailor de comunicatie spre si in interiorul unitatii montane, precum si cu apropierea de centre urbane mari, cu activitati economice complexe, generatoare de fluxuri turistice intense.

Volumul real al circulatiei turistice montane este mult mai mare decat cel rezultat din datele statistice, cu atat mai mult, cu cat in apropierea unitatilor montane sunt statiuni care se constituie ca puncte de plecare pentru drumetii montane, cu durata de o zi si revenirea la bazele de plecare. De asemenea, sub incidenta turismului montan intra si o parte a turismului hibrid, de week-end.

Turismul de drumetie montana - este cel mai raspandit si stimulat de valoarea peisagistica a regiunii montane, cu relief dezvoltat pe calcare si conglomerate, pe roci vulcanice.

Turismul de tip alpinism - este o forma exclusiv sportiva a turismului montan, practicat de o categorie restransa de persoane, cu aptitudini fizice deosebite si special antrenata pentru aceasta. Practicarea alpinismului solicita conditii morfologice deosebite: versanti cu pante abrupte, ridicati pana la verticala, chiar subplombati si energie mare de relief, de sute de metri.

Pentru aceasta forma de turism se preteaza masivele calcaroase (ex. Rarau), prezentand puternice abrupturi periferice sau chei dezvoltate pe verticala (Cheile Bicazului), precum si versanti stancosi izolati, cum este cel de la Rusca, sau cel de la "Icil", versant caruia de un an i-a fost adaugat si un traseu format din prize artificiale.

Turismul cultural: este o forma reprezentativa a turismului itinerant din depresiunea Dornelor, desfasurat mai ales cu mijloace auto si avand ca motivatie existenta unui valoros patrimoniu cultural-istoric si etnografic-folcloric, cu un caracter original si chiar de unicat.

Turismul de sfarsit de saptamana (de week-end)

S-a impus incepand din perioada interbelica, odata cu dezvoltarea exploziva a urbanizarii determinata de industrializare, tendinta ce a continuat in ritm accelerat si in ultimele patru decenii. In paralel, a crescut masa populatiei concentrata in orase si ocupata in activitatile acestora.

In conditiile recentei reevaluari a turismului de week-end, cu mijloace automobilistice, dar a lipsei infrastructurii rutiere moderne, de tip autostrada, se disting, in functie de isodistante:

zone situate la unu-cinci kilometri de orasul generator de fluxuri turistice, parcurse cel mai ades pietonal si care inregistreaza maximul de incarcatura pe unitatea de suprafata;

zona apropiata, intre 5-20 kilometri, parcursa cu mijloace mixte, pietonale si automobilistice;

zona medie cuprinsa intre 10-50 kilometri, parcursa in totalitate cu mijloace mecanice.

De remarcat ca turismul de week-end in zona indepartata, la 50-100 Km si peste aceasta distanta, este specific pentru orasele din afara regiunii carpatice, din campie, ai caror locuitori sunt obligati sa parcurga o distanta apreciabila pentru a intra in contact direct cu ambianta montana.

Urmare a cresterii vizibile a posibilitatilor de deplasare cu mijloace automobilistice este reducerea accentuata a presiunii turistice din zonele din imediata apropiere a oraselor datorita preluarii de catre celelalte zone a unui volum crescand de turisti automobilisti.

Turismul rural si agroturismul: este o categorie aparte de turism, cuprinzand activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, circulatie turistica, derulare de programe, prestare de servicii de baza si suplimentare), activitati economice (predominant agricole dar si de practicarea unor ocupatii traditionale), precum si modul de petrecere a segmentului de timp liber pentru cei ce solicita acest tip de turism.

El presupune dezvoltarea turismului in mediul rural, in stransa corelatie cu economia locala, ceea ce conduce la interdependenta dintre aceste doua laturi.

Cap. IV. DIRECTII STRATEGICE DE DEZVOLTARE SI PERFECTIONARE A ACTIVITATII TURISTICE

4.1. Premise

Vatra Dornei prin resursele de apa minerala, factorii naturali de cura, potentialul natural bogat cat si cel antropic, au facut posibila dezvoltarea in timp a turismului in aceasta zona.

Aceasta zona ofera conditii de desfasurare a activitatilor turistice si nu numai. In primul rand existenta apelor minerale, cu proprietati terapeutice, turba, au condus la dezvoltarea unui turism balnear; pozitionarea orasului intr-o zona montana deosebit de frumoasa au facut posibila amenajarea unor partii si astfel dezvoltarea unor activitati de agrement (sparturilor de iarna, a drumurilor).

La toate acestea se adauga si mostenirea etnofolclorica, istoricul acestor meleaguri, traditiile, portul popular, toate acestea oferind multiple posibilitati pentru desfasurarea turismului de agrement.

Nevoia de diversificare si de aparitie a unor noi forme de activitati turistice, poluarea mediului urban, nevoia de liniste, de odihna, au dus la aparitia unei noi activitati, cea de agroturism si turism rural unde cadrul natural favorabil a reprezentat elementul de baza.

Agroturismul in aceasta zona este o activitate noua, ea fiind una complementara nu va inlocui niciodata activitatea de baza, acestea aducand noi locuri de munca, pentru populatia din zona, si a carei pregatire profesionala nu-i avantajeaza in gasirea unui loc de munca.

Chiar daca zona beneficiaza de un potential turistic natural cat si antropic, acest lucru nu este suficient pentru dezvoltarea unei activitati turistice, fiind nevoie de dotari edilitare, infrastructura la un nivel destul de bun, dar si sa ofere oportunitati de afaceri pentru investitorii straini, dar si cei din tara.

In acest sens Primaria municipiului Vatra Dornei in colaborare cu alte institutii au pus bazele unor proiecte ce urmeaza a fi puse in aplicare, acestea urmarind dezvoltarea infrastructurii, amenajarea si reamenajarea unor cladiri si parcuri, cresterea calitatii serviciilor, promovarea zonei si implicit a statiunii, dar si reducerea impactului localnicilor dar si a turistilor asupra mediului.

4.2. Directii strategice de dezvoltare

Conceptul strategic de dezvoltare, consta in dezvoltarea economica a orasului datorata pozitiei geostrategice a acestuia, cat si capacitatea de a atrage firme (activitati) economice (investitii). In acest sens, trebuie sa se ia in considerare trei directii:

• cresterea gradului de atractivitate a orasului (prin imbunatatirea imaginii, a calitatii vietii);
• facilitati de atragere a firmelor private (prin investitii in infrastructura, oferta de terenuri si cladiri, servicii etc)
• o alta atitudine a populatiei in ceea ce priveste utilizarea resurselor.

Principalele obiective ale dezvoltarii durabile ale municipiului Vatra Dornei contau in:

• dezvoltarea infrastructurii de baza
• protectia mediului
• reducerea saraciei
• dezvoltarea si promovarea turismului
• regenerare urbana

Dezvoltarea infrastructurii de baza consta in reabilitarea si modernizarea sistemului stradal, a construirii de locuinte, reabilitarea sistemului de termoficare a orasului, sprijinirea IMM-urilor pentru dezvoltarea de servicii si activitati productive, dezvoltarea infrastructurii de transport.

Un alt obiectiv strategic il reprezinta cresterea potentialului economic al zonei, prin utilizarea in mod durabil a resurselor naturale din zona Vatra Dornei cat si a valorificarii bunurilor si a serviciilor generate de capitalul natural din zona Vatra Dornei.

Regenerarea urbana este realizata prin reabilitarea cladirilor cu valoare de patrimoniu cat si imbunatatirea conditiilor pentru elevi. Mai exact consolidarea si amenajarea cazinoului balnear si repunerea in circuitul turistic, proiect ce este estimat in jurul valorii de 4,2 milioane E intr-o perioada de 4 ani, construirea unei noi scoli si reabilitarea, amenajarea celor existente.

La vederea elaborarii strategiilor de dezvoltare cat si a directiilor de perfectionare trebuie sa se tina cont de nivelul de saracie si incercarea reducerii acesteia.

In aceste sens exista mai multe puncte de plecare cum ar fi dezvoltarea serviciilor de asistenta sociala pentru persoanele aflate in dificultate (minori, persoane varstnice, persoane cu handicap), reorientarea profesionala, informarea copiilor si tinerilor si implicarea acestora in problematica localitatii, imbunatatirea serviciilor de asistenta medicala.

La baza indeplinirii acestor obiective, stau o serie de proiecte, realizate prin colaborarea Primariei municipiului Vatra Dornei cu alte institutii judetene (Primaria Suceava, Serviciul de Urbanism si Amenajarea Teritoriului), dar si ONG-uri.

Conform datelor inregistrate in cadrul Agentiei Judetene pentru ocuparea Fortei de Munca, se observa ca rata somajului a cunoscut o valoare maxima in anul 2000 fiind de 9,39% sub nivelul ratei somajului inregistrata in judetul Suceava (12%) si rata somajului pe tara (10,5%). In anul 2001 aceasta a scazut la 4,27 si respectiv 4,54% in anul 2002.

Sursa: Agentia Judeteana pentru ocuparea Fortei de Munca

Conform datelor preluate de la Directia Judeteana de Statistica Suceava, legate de numarul salariatilor pe ultimii 7 ani, se observa faptul ca numarul acestor a scazut de la circa 6.831 de salariati in 1995 la 4.939 salariati in 2001.

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Suceava

Aceasta evolutie s-ar putea datora si gradului de calificare al resursei umane, daca cei cu studii superioare sunt de cca 480 de persoane, cei cu studii medii si chiar 10 si 8 clase sunt mult mai mari, respectiv 1,053 (cu 10 clase), 2040 (8 clase), 100 de persoane (fara studii).

De aceea ca obiectiv in vederea stabilirii strategiilor ar trebui sa fie calificarea si recalificarea fortei de munca pentru urmatoarele locuri de munca: agenti turism, receptioneri hotel, ospatari - bucatari, constructivi (zidari, dulgheri, fierari etc.).

Pentru indeplinirea obiectivelor nu este necesar doar educarea populatiei, ci si a persoanelor ce lucreaza in administratia publica. In acest sens autoritatea locala s-a preocupat de participarea functionarilor sai la cursuri de pregatire si specializare.

Un proiect aflat in stadiu de evaluare, conceput de municipalitatea orasului Vatra Dornei il reprezinta refacerea si dezvoltarea infrastructurii pentru turism in parcul balnear Vatra Dornei. Este un proiect ambitios si este evaluat in jurul sumei de 4.899.183 E.

Proiectul are ca scop reabilitarea infrastructurii de acces la obiectivele de interes turistic, o mai mare varietate de servicii turistice, in special al celor de agrement activ (sporturi de iarna), o accesibilitate mai mare pentru turisti la sursele de apa minerala, asigurarea unor zone pentru promenada.

Grupurile tinta sunt formate din turistii statiunii Vatra Dornei (veniti pentru odihna si tratament, cei care practica sporturile de iarna sau alte forme de turism) si populatia rezidenta a municipiului Vatra Dornei cat si a zonei invecinate. Conform studiilor realizate de municipalitate in anul 2003, au fost cca 45.000 de turisti in statiune, numarul populatiei rezidente fiind de 16.465 locuitori.

Terenurile ce vor fi folosite in realizarea constructiilor, se afla in proprietatea Consiliului Local al municipiului Vatra Dornei. Va exista transport pe cablu, instalatii de produs zapada artificiala, patinoar, grup sanitar, patru terenuri de sport si agrement, un lac pentru pescuit si agrement. In acelasi timp se urmareste reabilitarea zonei centrale a statiunii, ecologizarea si ambientarea parcului central.

Rezultatele estimate de catre oficialitati ar fi: cresterea numarului de turisti din statiune in primul an de exploatare fata de anul 2003 precum si cresterea duratei sejurului de la 5 zile la 7 zile. Numarul locurilor de munca create ar creste de la 212 in perioada de implementare la 300 dup implementare, incasarile unitatilor turistice din zona ar creste rezultate in urma diversificarii serviciilor din statiune.

In ceea ce priveste impactul asupra mediului, el va fi eliminat, parcul statiunii va deveni o zona ecologica, favorabila odihnei si recreerii pentru turisti si nu numai.

In ceea ce priveste dezvoltarea infrastructurii de baza, exista doua proiecte realizate si concepute de consiliul local al municipiului Vatra Dornei: unul intitulat "Constructie drum ocolitor" si altul "Reabilitarea aeroportului Floreni".

Primul proiect urmareste in urma realizarii lui sa reduca gradul de poluare din centrul orasului, protejarea cladirilor monumente arhitecturale din zona centrala a orasului, fluidizarea circulatiei rutiere.

Reabilitarea aeroportului Floreni este un proiect tehnic, ce urmareste cresterea calitatii vietii, dezvoltarea serviciilor, cresterea numarului de turisti.

Consiliul local al Municipiului Vatra Dornei a mai pus bazele unui proiect de "Consolidare si amenajare a Cazinoului balnear si repunerea in circuitul turistic". Repunerea in circulatie a cazinoului va duce la crearea unor noi locuri de munca, atragerea unui numar mai mare de turisti prin cresterea activitatii zonei.

Constructia cazinoului este reprezentativa in ansamblul edificiilor statiunii balneo-climaterice Vatra Dornei, cu un evident potential turistic, inclusiv in contextul turismului national si international.

In cadrul acestor lucrari de consolidare, restaurare si punere in valoare a acestui obiectiv, se va acorda o importanta deosebita refunctionalizarii claririi, pentru integrarea acesteia in circuitul economic, de afaceri si turistic caracteristic zonei.

Municipiul Vatra Dornei prezinta atractivitate pentru efectuarea de investitii constituind una din cele mai bune alternative atat pentru investitorii straini cat si pentru cei autohtoni, in domeniul turismului, industriei alimentare, imbutelierea apelor minerale, prelucrarea superioara a lemnului si a industriei usoare.

4.3. Directii de perfectionare a activitatii turistice

4.3.1. Protectia mediului natural

Vatra Dornei beneficiaza de un potential turistic natural, bogat in resurse de apa minerala cu proprietati terapeutice, turba si factori naturali de cura, toate acestea ducand la dezvoltarea turismului balnear si nu numai.

Protectia mediului natural se afla printre principalele obiective ale dezvoltarii durabile ale municipiului Vatra Dornei.

Prin aceasta se urmareste:

imbunatatirea calitatii apei;

managementul integrat al deseurilor urbane;

realizarea unor pepiniere de puieti;

reabilitarea parcului municipal.

Avand aceste obiective la baza, Primaria municipiului Vatra Dornei, a conceput o serie de proiecte pentru a putea atinge aceste obiective, cum ar fi: "Managementul integrat al deseurilor in municipiul Vatra Dornei", "Reabilitarea statiei de tratare a apei si extinderea retelei de alimentare cu apa potabila", "Retehnologizarea statiei de epurare a apelor uzate precum si reabilitarea si extinderea retelei de canalizare", "Salvati padurea", "Reabilitarea Parcului Municipal", "Reamenajarea si crearea de spatii verzi cu locuri de joaca pentru copii".

Prin aceste programe si proiecte se urmaresc o serie de aspecte, benefice atat pentru turisti, cat si pentru populatia acestui oras. Astfel se incearca o dezvoltare a unor activitati economice si turistice in zone in care nu exista retea de apa; imbunatatirea calitatii apei potabile, cresterea serviciilor.

In cadrul protectiei mediului natural, un management al deseurilor reprezinta o prioritate, astfel incat este necesara crearea unei strategii de marketing pentru dezvoltarea unui business profitabil pentru deseurile urbane reciclate. Aplicarea acestei strategii poate duce la o crestere a volumului de deseuri reciclate, terenurile unde a functionat vechea rampa de deseuri pot fi folosite in alte scopuri, se creaza oportunitati de crestere a locurilor de munca, va duce la o crestere a credibilitatii in abordarea problemei de dezvoltare durabila si a investitiilor straine.

Primaria urmareste modernizarea si tehnologizarea procesului de colectare, transport si depozitare a deseurilor, toate acestea fiind facute cu surse de la bugetul local pentru achizitionarea unor autocompactoare de gunoi si un numar de 10 europubele, pentru a transporta gunoiul menajer din centrul orasului si zona statiunii.

Calitatea aerului in zona Dornei este ridicata, datorita prezentei in zona a padurilor de conifere (brad, pin, molid, con) prin cetina verde si rasina se realizeaza o oxigenare permanenta a atmosferei.

Calitatea apei din raul Bistrita se integreaza in categoria I de calitate, dar prezinta concentratii mari la unii indicatori metalici (mangan, fier, zinc), datorita exploatarilor miniere din amonte. Raul Dorna se conflueaza cu Bistrita, se incadreaza in categoria I de calitate, imbunatatind calitatea raului Bistrita dupa confluenta si ramanand principala sursa de apa potabila a orasului.

Solurile ce domina in acest aval sunt cele brune si galbui de padure, favorabile padurilor de conifere, fanetelor de buna calitate, pasunilor si plantelor de nutret cultivate.

In sesul Bistritei si al Dornei cat si a principalelor paraie s-au separat soluri aluviale cu diferite grade de evolutie, apoi pe verticala pe formatiunile cristaline s-au dezvoltat soluri brune acide.

4.3.2. Promovarea ofertei

Municipiul Vatra Dornei s-a dezvoltat in timp datorita turismului. Resursele de apa cu proprietati terapeutice, turba si factorii naturali de cura au dus la dezvoltarea turismului balnear. Conditiile naturale, traditiile istorice si culturale, pitorescul zonei, fondul cinegetic, bogatia si varietatea elementelor de arhitectura, folclorul, ofera multiple posibilitati de desfasurare a activitatilor de turism si agrement.

Primaria municipiului Vatra Dornei a infiintat in anul 2000 Serviciul de Promovare si Dezvoltare a Turismului si Salvamont, in scopul realizarii unei promovari eficiente a intregii statiuni, a tuturor componentelor turistice cat si pentru asigurarea securitatii turistilor pe traseele montane si partiile de schi din Vatra Dornei.

Acest birou, serviciul de promovare are urmatoarele sarcini:

identificarea structurilor de primire turistica ce apartin persoanelor fizice;

crearea unei baze de date care sa cuprinda structurile de primire turistica ce apartin persoanelor fizice din municipiul Vatra Dornei;

verificarea fiecarei locuinte si constatarea conditiilor de confort, igiena si starea de intretinere a cladirii respective;

sa interzica persoanelor particulare de a aborda turistii in spatiile publice (gara, parcare);

sa elibereze avize de functionare pentru detinatorii particulari de spatii pentru inchiriere.

In timpul sejurului se realizeaza sondaje de opinie pentru turisti legate de serviciile asigurate.

In vederea promovarii culturii si artei in Vatra Dornei, primaria municipiului realizeaza actiuni culturale, in colaborare cu institutiile de cultura, respectiv Casa municipala de cultura "Platou Pardian", Teatrul Popular "Ion Luca", Biblioteca municipala "G. T. Kirileanu", Muzeul de Stiintele Naturii si Cinegetica si Muzeul Etnografic.

In Vatra Dornei se desfasoara un numar mare de manifestari culturale, nationale si internationale cum ar fi: Serbarile Zapezii, Festivalul National de Datini si obiceiurile de iarna "Porniti Plugul, Feti Frumosi", Festivalul National al Teatrelor Populare, Festivalul National de Muzica Usoara pentru copii etc.

In cadrul Casei de Cultura activeaza fanfarea municipala, ce are un program special sustinut in zilele de vara in parcul statiunii.

Pentru promovarea si dezvoltarea turismului in Vatra Dornei se are in vedere indeplinirea urmatoarelor obiective:

refacerea si modernizarea infrastructurii hoteliere din Vatra Dornei;

promovarea prin marketing agresiv a municipiului Vatra Dornei ca furnizor de resurse si servicii turistice;

organizarea turismului de agrement: vanatoare si pescuit;

reamenajarea zonelor de agrement din Vatra Dornei;

marimea si modernizarea domeniului schiabil;

crearea infrastructurii necesare turismului.

In vederea atingerii acestor obiective s-au constituit si realizat o serie de proiecte si anume: cresterea eficientei activitatii Serviciului de Dezvoltare si Promovare a Turismului si Salvamont, cresterea sigurantei turistilor, reducerea factorilor de risc in zona montana, Parcul de distractii "Lunca Dornei", construirea unui patinoar artificial, Amenajarea partiei de schi Telescaun, Sport extrem la Vatra Dornei.

Pe langa activitatile turistice clasice ce se desfasoara la Vatra Dornei, apar noi elemente de atractie ce duc la dezvoltarea si promovarea unui turism activ si de recreere, practici ce se rezuma la optiunea turistilor, varsta acestora, capacitatea fizica, sanatate, antrenament si cunostintele in domeniu. Aceste practici constau in activitatea de River Rafting pe Valea Bistritei (plecarea facandu-se din centrul statiunii sau din Cheile Zugrenilor in functie de adancimea apei), distanta parcursa fiind de 50 km, grupul fiind de 3-15 persoane, pretul incluzand transport la locul de lansare, barca, vesta de salvare, casca de protectie, ghid insotitor, masa pranz.

Via Ferrata si Tiroliana

Via Ferrata consta in traversarea raului Dorna pe doua cabluri paralele in plan vertical, Tiroliana consta in traversarea raului Dorna cu ajutorul unor scripeti. Atelierele de la Via Ferrata si Tiroliana sunt montate in centrul statiunii Vatra Dornei.

Escalada si Tehnici Alpine constau in ascensiunea unei stanci, utilizand tehnici specifice alpinismului, Climb Hobby aflata in statiune, o stanca alpina, Dorna ofera posibilitati pentru doritorii de initiere in alpinism (escalada, coborare pe funicular).

In perioada 1990-1997 turismul dornean a avut un regres in ceea ce priveste volumul investitiilor, gradul de ocupare a spatiilor de cazare cat si a cifrei de afaceri. Astfel in perioada urmatoare respectiv 1997-2002 s-a incercat o diversificare a componentelor sale (balnear, de agrement si de aventura) ce au dus la o dezvoltare ascendenta si implicit la atragerea de investitii private.

Investitiile private in turism au fost de peste 300 miliarde lei, investitii ce au fost facute cu noi capacitati de cazare, dar si in modernizarea celor existente si adunarea lor la un standard ridicat.

Toate acestea au tras dupa sine o crestere a numarului de turisti cu cca 25%, cat si cifra de afaceri.

Turismul rural si agroturismul in Depresiunea Dornelor

Turismul rural detine o pondere considerabila in Bucovina, fiind concentrata in jurul zonelor Vatra Dornei, Campulung Moldovenesc, Putna, Gura Humorului si in general in localitatile invecinate manastirilor. Turismul rural in judetul Suceava beneficiaza de calitatea deosebita a peisajului natural, a aerului si a apelor, dar mai ales de existenta izvoarelor de apa minerala din Bazinul Dornelor si, nu in ultimul rand, de existenta numeroaselor obiective turistice de factura religioasa. Un element cheie este ospitalitatea oamenilor, aceasta trasatura fiind definitorie pentru bucovineni.

Pentru a asigura servicii deosebite si o calitate ridicata, ANTREC instruieste proprietarii pensiunilor prin consultanta directa sau organizeaza cursuri de pregatire profesionala, schimburi de experienta. In ceea ce priveste pachetele de servicii, acestea cuprind programe de agrement (turism de aventura in colaborare cu Centrul de Aventura din Vatra Dornei, excursii pe munti in colaborare cu Serviciul de Promovare si Dezvoltare a Turismului si Salvamont Vatra Dornei), excursii la manastiri, vizite la stane, primiri traditionale, primiri cu calareti, plimbari cu carutele, plimbari cu calul etc.

Spatiul rural - care presupune campuri extinse de culturi sau pajisti naturale, populatie rurala si un mod de viata opus urbanului ocupa cea mai mare parte din suprafata tarii. Desi se afla in diferite stadii de evolutie, de la un loc la altul, functiile sale esentiale raman cele primare. Functia sa de baza - productia alimentara - influenteaza inca intr-o masura determinanta, calitatea vietii in mediu rural.

Dobandirea si asumarea de noi functii, intre care se poate inscrie cu succes si cea turistica, ofera posibilitati certe de revigorare a asezarilor rurale si implicit diminuarea dependentei de activitatile primare. Odata insusita functia turistica, se poate vorbi de turism rural.

Fiind un fenomen socio-economic relativ recent, preocuparile de a defini turismul rural sunt relativ sporadice si eterogene, ele avandu-si sursa in interesul acordat acestei problematici de catre diverse categorii de specialisti sociologi, economisti, geografi, specialisti in amenajarea teritoriului, psihologi, etc. In acest context, in ceea ce priveste definirea si continutul conceptului de turism rural, pot fi sesizate mai multe acceptii, dintre care mai importante sunt:

Acceptiunea psihologica: potrivit acesteia, turismul rural poate fi definit ca o forma particulara de turism, bazata pe o anumita arta de a primi turistul si a unui comportament diferit de cel practicat in mod obisnuit in cadrul altor tipuri de turism. Din aceasta perspectiva, turismul rural este o stare de spirit care implica deopotriva ospitalitatea din partea comunitatii rurale si respect si consideratii pentru mediul rural din partea turistulul. Turistul nu este un element anonim, ci un oaspete primit ca un prieten, atat de persoanele care il gazduiesc, cat si de catre intreaga comunitate rurala a satului respectiv. Chiar daca aceasta acceptie nu pierde din vedere elemente precum puritatea aerului, naturaletea si calitatea peisajului, ,,accentul se pune asupra contactelor umane', dialogului, schimbului de impresii. Nu este mai putin adevarat ca acest tip de relatii poate fi cultivate in aceeasi maniera si in cadrul satelor in care trebuie sa ramana un produs al societatii rurale; amenajarea spatiului, implementarea echipamentului de recreere trebuie realizate de catre comunitatea rurala insasi, singura in masura sa creeze o atmosfera lipsita de artificialitate, in care turistul poate descoperi un mod de viata traditional, care sa ii creeze treptat sentimentul apartenentei si inradacinarii cluburilor de vacanta sau a altor unitati de primire, care functioneaza in statiunile balneare moderne.

Acceptiunea sociologica concepe turismul rural, ca pe o activitate care se practica in intimitatea societatilor rurale, intelese ca spatii de viata cotidiana, in care turistul descopera taranul, folclorul rural, sarbatorile traditionale - de aceea se presupune insertia turistului in societatea rurala, potrivit dorintei sale de a descoperi un mod de viata autentic si inedit.

Acceptiunea geografica: aparent, este mai putin restrictiva si relationeaza turismul rural cu existenta spatiului rural corespunzator. Turismul rural este definit ca fiind forma de turism care se manifesta in spatiul rural, indiferent care sunt caracteristicile fizico-geografice si demografice ale acestuia.

In pofida simplitatii sale, aceasta definitie atrage dupa sine probleme redutabile, rezultate din necesitatea definirii ruralitatii si a delimitarii sale spatiale.

Determinarea gradelor de urbanizare si ruralizare in vederea determinarii lor spatiale, este o problema traditionala abordata intens, de multi ani, de numerosi geografi, economisti, sociologi, specialisti in amenajarea teritoriului.

In legatura cu analizarea gradului de ruralitate, s-a consacrat in general, analiza a trei criterii considerate definitorii:

1. densitatea populatiei si caracteristicile gospodariilor;

2. utilizarea solului si raporturile dintre agricultura si silvicultura;

3. structurile sociale traditionale si aspecte ale identitatii comunitare si de patrimoniu.

Motivele aratate mai sus explica si faptul ca pentru desemnarea notiunii de turism rural se utilizeaza uneori in mod neadecvat si alti termeni cum ar fi turism verde si agroturism.

Expresia turism verde se refera cu predilectie la elementele reprezentative ale peisajului in cadrul caruia componentii naturali detin un loc principal si in consecinta implica frecventa spatiilor rurale situate cat mai departe de orase si care pot facilita accesul intr-un mediu natural autentic sau cat mai putin afectat de interventii antropice. Aceasta corespunde atat spatiilor rurale propriu - zise, precum si ariilor mai putin populate din regiunile montane care nu au fost incluse in zona de influenta a turismului de statiune.

Agroturismul dimpotriva, se deruleaza cu predilectie in ariile mai intens antropizate prin intermediul activitatilor agricole (cerealiere, zootehnice, viticole, pomicole, mixte etc.).

Din punct de vedere al structurii activitatii, agroturismul reprezinta totalitatea serviciilor oferite in cadrul unei ferme sau unei pensiuni agroturistice (cazare, masa din produse proprii, agrement). Termenul are deci o sfera de cuprindere mai restransa si desemneaza un numar relativ restrans dintre componentele turismului rural.

Agroturismul, permite valorificarea disponibilitatilor de cazare ale gospodariei taranesti, pregatita si amenajata adecvat pentru primirea oaspetilor, asigurarea serviciilor pentru servirea mesei si pentru alte activitati complementare, dependente direct de specificul economic al fermei, precum activitati de agrement, initiere in anumite indeletniciri traditionale, echitatie, pescuit, cure terapeutice etc. Prin urmare, agroturismul este o activitate turistica destinata sa aduca fermierilor venituri complementare, prin valorificarea la maximum a resurselor proprii ale gospodariei provenite din activitate agricola, care ramane oricum principala lor sursa de venituri.

Oferta agroturismului Vacanta in gospodaria taraneasca se deosebeste de cea a turismului rural. In primul caz, produsul trebuie sa reflecte trasaturile caracteristice ale gospodariei taranesti (produse proprii, specialitati regionale, animale mici si pentru tractiune, contact personal cu gazda, atmosfera tipica gospodariei taranesti).

Oferta turismului rural defineste toate ofertele din mediu rural care nu sunt legate cu necesitate de gospodaria taraneasca (de exemplu: vacante in gospodarii care si-au pierdut functia de baza, sejururi in case de vacanta, in case particulare, inchiriate, in pensiuni turistice etc.), atributul definitoriu fiind localizarea in spatiu rural.

Specificul rural, este subliniat in primul rand, prin dorinta turistilor de a cunoaste traditiile rurale, cultura si natura, de a-si petrece vacante intr-un mediu rural, autentic, unde ei cauta linistea, aerul curat si vor sa practice sportul, drumetii sau alte activitati. Accesul la produsele locale sau regionale, care sustin de fapt pensiunea, nu reprezinta obiective sau forme de conditionare ale activitatii turistice.

In Bazinul Dornelor se practica cu precadere turismul rural dar si urban, daca ne referim la statiunea Vatra Dornei.

Turismul rural, se limiteaza la ariile rurale, patrunzand adesea si in cele urbane. Astfel in orasul Vatra Dornei se poate vorbi de practicarea turismului rural avand in vedere numarul mare de pensiuni turistice si agroturistice (vezi tabel).

Pentru declararea trasaturilor de baza ale turismului rural, putem avea in vedere analiza comparativa a caracteristicilor care il detaseaza de turismul urban sau de statiune.

4.4.1. Evolutia turismului rural

Turismul rural detine o pondere considerabila in Bucovina, fiind concentrata in jurul zonelor Vatra Dornei, Campulung Moldovenesc, Putna, Gura Humorului si in general in localitatile invecinate manastirilor. Turismul rural in judetul Suceava beneficiaza de calitatea deosebita a peisajului natural, a aerului si a apelor, dar mai ales de existenta izvoarelor de apa minerala din Bazinul Dornelor si, nu in ultimul rand, de existenta numeroaselor obiective turistice de factura religioasa. Un element cheie este ospitalitatea oamenilor, aceasta trasatura fiind definitorie pentru bucovineni.

Teritoriul Bazinului Dornelor prezinta o mare varietate de valori cultural - istorice, arta populara, etnografie, folclor, traditii, vestigii istorice -in cadrul natural armonios imbinat cu un fond peisagistic, pitoresc.Toate acestea sunt valente ale turismului rural romanesc in mod special.

Turismul rural in tara noastra se practica dintotdeauna, dar spontan, sporadic, intamplator si mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezinta, incepand cu anii 1920 - 1930, cazarea la cetateni a vizitatorilor ocazionali ai unei asezari rurale.

Cu incepere de la 16 iulie 1973, prin ordinul Ministerului Turismului numarul 744/1973 se declarau, experimental, sate de interes turistic denumite sate turistice

Evolutiile pozitive au fost din pacate, de scurta durata, ele fiind stopate de restrictiile impuse turistilor straini, in special cele care decurgeau din Decretul nr. 225 din 1974, care prevedea interdictii privind cazarea turistilor straini in locuinte particulare. In plus, in special in cazul generatiilor tinere, s-a cultivat indirect un sentiment de dispret si de superioritate fata de mediul rural. Aceasta perceptie a fost inlocuita prin vehicularea obsesiv a unor teze de politica economica precum necesitatea reducerii ponderii populatiei rurale, apologic agriculturii intensive, promovarea urbanizarii si a modului de viata din cadrul unui oras, teoria omogenizarii sociale.

Incepand cu anul 1990, interesul pentru turismul rural renaste. Iau nastere diverse asociatii si organisme care, prin obiectivele propuse, doresc afirmarea si dezvoltarea turismului in zonele rurale. Una dintre acestea este Federatia Romana pentru Dezvoltare Montana (1990), care isi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montana, inclusiv prin promovarea, organizarea si dezvoltarea agroturismului. Urmeaza apoi Agentia Romana pentru Agroturism (1995) ce isi propune racordarea agroturismului romanesc la sistemul international de turism si Asociatia Nationala pentru Turismul Rural Ecologic si Cultural din Romania - ANTREC (-1994, membra a Federatiei Europene de Turism Rural Eurogites).

ANTREC are 16 filiale teritoriale. Filiala Bucovina, cu sediul la Vatra - Dornei, se ocupa de unitati turistice de profil (firme si pensiuni agroturistice), atragerea clientelei interne si din strainatate.

Infiintata in ianuarie 1995, ANTREC Filiala Bucovina cuprinde un numar de 23 de membri, ferme agroturistice acreditate, din care 14 sunt situate in comuna Dorna Arini, judetul Suceava, grupate la randul lor in Fundatii pentru Dezvoltarea Turismului Montan "Tara Dornelor , membra a ANTREC, iar 3 unitati (la Panaci, Ciocanesti, Neagra Sarului) sunt in curs de obtinere a certificatului de clasificare si aderare la asociatie. (Nastase Carmen, 2004).

O alta asociatie care desfasoara activitatea in zona Vatra Dornei, incluzand localitatea Vatra Dornei si 10 comune apropiate - Dorna Candrenilor, Dorna Arini, Brosteni, Crucea, Iacobeni, Poiana Stampei, Saru Dornei, Carlibaba, Panaci, Cosna - este Federatia Agricultorilor de Munte - Dorna Agroturism, membra a ANTREC - Filiala Bucovina. Aceasta federatie este o organizatie non- profit. De la magazinul pe care-l detine, membrii federatiei pot cumpara la un pret redus materiale pentru constructii. Tot acest magazin pune in vanzare unele produse de artizanat confectionate de tarancile din zona (covoare din lana, pulovere din lana, oua incondeiate etc.), asigurand astfel taranilor o piata de desfacere pe plan local dar si pe plan european (Germania).

Tot la Vatra Dornei isi are sediu institutia CEFIDEC (Centru de Formare si Inovatie pentru Dezvoltare in Carpati) (foto). CEFIDEC este o institutie publica specializata pentru problemele specifice de agricultura si de dezvoltare rurala montana sub coordonarea Ministerului Agriculturii Padurilor si Dezvoltarii Rurale.

CEFIDEC este o institutie de tip post - universitara. Cei 14 lectori, experti - consultanti, care actioneaza in cadrul acestei institutii, sunt specializati pe specificul zonei montane in urmatoarele domenii: agricultura, horticultura, zootehnie, industria alimentara, constructii rurale si arhitectura peisagistica, silvicultura si protejarea mediului inconjurator, sociologie rurala, (foto▲), management si planificarea afacerilor, informatica, agroturism. Din 2000 CEFIDEC a fost autorizata de Ministerul Educatiei Nationale si a devenit prin lege membru Euromontana.

Banca Mondiala, in prezent, sustine financiar aceasta institutie pe o perioada de 3 ani in vederea instruirii a 750 agricultori din zona montana.

Dezvoltarea economica complexa, inclusiv dezvoltarea turistica a zonelor rurale nu poate iesi din limitele acestui concept, care presupune managementul tuturor resurselor, intr-un asemenea mod, incat sa se poata satisface economic, social si estetic nevoile, in paralel cu mentinerea integritatii culturale, a proceselor esentiale ecologice, a diversitatii biologice si a sistemelor de suport ale vietii.

Judetul Suceava beneficiaza de un program generos de dezvoltare a turismului rural, cu sprijin PHARE, cuprinzand un numar de 15 proiecte pentru dezvoltarea zonelor rurale, din care 5 proiecte pentru dezvoltarea turismului in comunele dornene Argestru, Dorna Arini si Dorna Candrenilor.

Sumele alocate vizeaza in principal terminarea investitiilor incepute in scop agroturistic, realizarea unor dotari igienico-sanitare specifice gradului de civilizatie montana, sporirea confortului si spatiilor de cazare a turistilor pana la cel putin doua margarete.

Problematica devine tot mai actuala, in contextul integrarii zonelor montane din tara noastra in Uniunea Europeana, fiind din 2002 in centrul atentiei Parlamentului Europei. In cadrul acestor preocupari, isi au motivatia lucrari stiintifice, carti, reviste ale specialistilor in acest domeniu, avand menirea de a elabora alternative pentru valorificarea eficienta a potentialului economic la nivelul national sau zonal si a stimula practicarea durabila a agroturismului.

4.4.2 Structura produsului agroturistic

Din punct de vedere structural, produsul agroturistic include o mare diversitate de componenti de baza (cazare, hrana, transport), precum si auxiliari primirea, descoperirea mutuala, agrementul, activitatile sportive).

Cazarea in mediul rural: spatiile rurale de cazare pot fi construite din imobile traditionale sau apartamente independente, mobilate, situate in gospodaria proprietarului, in proximitatea acesteia sau a satului respectiv.

Ele pot consta in resedinte secundare sau in dependinte ale gospodariei rurale amenajate corespunzator. Inchiriate pe durata variabila de timp (anual, sezonier, saptamanal sau doar pentru sfarsitul de saptamana), resedintele rurale pot constitui un mijloc atractiv de petrecere a sejurului.

Cazarea in incinta gospodariilor rurale reprezinta particularitatea de a fi integrate, din punct de vedere socio-economic si cultural, in mediul satesc. Gradul de integrare in mediul rural depinde atat de calitatea spatiului oferit pentru locatie (traditional si tipic locului) cat si de calitatea primirii oferite de catre proprietari si de catre membrii comunitatii, in general. Vaste elemente pot aduce satenilor un aport complementar la veniturile lor, provenit din inchirierea spatiului cat si din valorificarea produselor gospodariei. La randul lor, turistii au posibilitatea petrecerii unor vacante relaxante, avand garantia unei gazduiri rezonabile, la preturi moderate. Astfel, de ambele parti se contureaza perspectiva unei mai bune cunoasteri si intelegeri reciproce.

Calitatile mediului ambiant, calitatile imobilului si dotarile sale influenteaza in mod decisiv lungimea duratei de locatie; relatia independenta sau de izolare a spatiului de inchiriat, existenta unei gradini, proximitatea unui loc de baie, existenta unei capacitati minimale de cazare sunt principalele criterii care pot asigura reusita.

Din punct de vedere juridic, sunt atestate doua forme de structuri turistice, distinse independent de modul in care sunt dispuse spatiile de cazare, diferentiate doar dupa capacitatea de cazare si aportul gospodariei in asigurarea serviciilor de servire a mesei.

Pensiuni turistice sunt structuri turistice cu o capacitate de cazare de

pana la 20 de camere, functionand in locuintele cetatenilor sau in cladiri independente care asigura in spatii special amenajate, cazarea turistilor si conditii de pregatire si servire a mesei.

Pensiuni agroturistice sunt pensiunile turistice care asigura o parte

din alimentatia turistilor cu produse proaspete, din productie proprie.

Capacitatea de cazare in Bazinul Dornelor in cadrul pensiunilor turistice si serviciile pe care le ofera acestea sunt prezentate in fig. 2, precum si in cadrul tabelului ce face obiectul anexei 1.

Avand in vedere datele statistice pe 2002, putem spune ca in Bazinul Dornelor exista o capacitate de cazare la pensiuni de aproximativ 485 locuri de cazare, din care 190 locuri (39%) apartin pensiunilor din Vatra Dornei.

Capacitatea de cazare a pensiunilor din Bazinul Dornelor

Raportat la anul 2000, cand capacitatea pensiunilor urbane era de 78 de locuri, putem afirma ca in 2002 s-a inregistrat o crestere de doua ori mai mare. Aceasta dublare a locurilor de cazare poate fi datorata imbunatatirii starii materiale a locuintelor dar si asociatiilor ce sustin dezvoltarea turismului rural si care pun la dispozitie programe de instruire a agricultorilor si a practicantilor unui astfel de turism.

In perioada 1997 - 2000, in Bazinul Dornelor, pe primele locuri, in privinta locurilor de cazare si a numarului de turisti se situau localitatile Dorna Arini, Ciocanesti - Iacobeni tabelul 2), unde se practica agroturismul in sistemul gospodariilor cu pensiune completa, sate de vacanta sau sistem mobil itinerar. In toate variantele, se valorifica produsele lactate si carnea din productie proprie (microferma familiala) si, prin veniturile incasate, se obtine profit din care se pot extinde pensiunile agroturistice (Gh. Gemene, 2002).

Pe langa oferta de cazare, pensiunile turistice si agroturistice ofera turistilor cazati una sau mai multe mese, dupa cererea turistilor.

Tabel 2. Situatia unitatilor de cazare turistica si a numarului de turisti din localitatile cercetate in zona Bazinului Dornelor (2002)

Sursa Directia Judeteana de Statistica Suceava

Pe langa oferta de cazare, pensiunile turistice si agroturistice ofera turistilor cazati una sau mai multe mese, in functie de cererea turistilor.

Servirea mesei se asigura, in general, in sufragerie sau eventual in alte spatii (terase special amenajate) sau chiar in aer liber. Mobilierul destinat acestui serviciu trebuie sa fie adecvat solicitarilor (una sau mai multe mese mari, scaune tapitate etc.) si desigur, trebuie acordata atentie aranjarii mesei si servirii produselor conform normelor consacrate.

Este preferabil ca materia utilizata la prepararea mancarurilor sa provina, in cea mai mare parte, din propria gospodarie, putand fi completata, la nevoie, cu sprijinul furnizorilor locali. In ambele cazuri, este important ca turistul sa aiba certitudinea ca produsele oferite sunt autentice, in sensul obtinerii lor prin procedee specifice agriculturii ecologice si presupunand ca prepararea s-a efectuat dupa retete care exclud procesarea de tip industrial.

Asigurarea unor meniuri diverse, traditionale, tot timpul anului, impune prevederea unor stocuri necesare in perioadele critice (conserve de fructe, legume, semipreparate din carne, bauturi traditionale).

Atentie deosebita trebuie acordata respectarii regulamentelor generale cu privire la controlul starii de sanatate a animalelor sacrificate, a termenilor de garantie pentru consumul produselor alimentare si a normelor de igiena necesare in cadrul proceselor de preparare a acestora.

Astfel, servirea mesei constituie o activitate complementara celei de cazare si are avantajul ca, pe langa rentabilizarea sensibila a activitatilor turistice, contribuie la fidelizarea clientelei.

Primirea turistilor in mediul rural: primul contact al turistului cu locul ales pentru vacanta se realizeaza cu exteriorul cladirii si imprejurimile sale. Prin urmare, caile de acces trebuie degajate, ingrijite, curatate, stabilizate in caz de vreme nefavorabila; animalele susceptibile de deteriorarea autoturismelor sau care pot avea ca efect timorarea oaspetilor, trebuie izolate.

Un client potential sau anuntat va aprecia pozitiv faptul ca in momentul sosirii sale este intampinat de gazda. Gazda nu trebuie sa primeasca clientul in mod pasiv, asteptand pana aceasta o va 'descoperi'. In zona Dornelor, se obisnuieste ca turistii straini sa fie intampinati de gazde, in mod traditional, cu paine si un pahar de vin sau tuica, fiind imbracati in costume traditionale. In felul acesta, turistul isi va crea o impresie foarte buna de la inceput.

Dupa formulele introductive de prezentare si de bun-sosit, gazda va prezenta conditiile de cazare si imprejurimile si va oferi turistilor mici suveniruri precum: necesarul minim pentru cusut, mini-sapunuri, ziarul local, cateva fructe si legume, etc.

Descoperirea mutuala este un atu al turismului rural. Aceasta este o atitudine care survine in mod spontan si natural pe diverse canale: comunicare, cunoastere reciproca, cunoastere.

Unul dintre scopurile turismului in mediul rural este schimbul cultural si social intre oraseni si tarani sau, in sens si mai general, intre oameni care nu au acelasi mediu si mod de viata.

Coabitarea este modalitatea cea mai adecvata pentru cunoasterea reciproca in care elementul esential este comunicarea orala.

Gazda trebuie sa permita oaspetilor turisti sa primeasca diversele activitati specifice gospodariei sau campului si sa le ofere raspunsuri la intrebarile legate de acestea. Daca turistii doresc sa se implice direct in diferitele activitati pentru a-si testa 'aptitudinile' de agricultori fie si numai cu scop de divertisment, acest fapt nu trebuie obstructionat, cu conditia ca ei sa nu provoace prejudicii materiale. Aceasta este o modalitate excelenta de cunoastere reciproca si chiar de a realiza ceva in comun.

Dupa un astfel de sejur in care turistii s-au simtit foarte bine si s-au atasat de gazda, acestia vor reveni cu siguranta si, chiar mai mult, vor incerca sa pastreze legatura. Un exemplu ar fi familia Pop din Vatra Dornei care a gazduit patru ani la rand o familie din Constanta si cu care continua sa mentina relatii de prietenie.

Animatia turistica este suma activitatilor si atitudinilor manifestate deliberat sau spontan, de catre comunitatea locala, care are drept scop inscrierea oaspetilor in mediul de viata local, prin multiplicarea solicitarilor exterioare sau prin trairea unor momente de exceptionala originalitate.

Activitatile sportive, culturale, artizanale, animatia comerciala, spectacolele, serile distractive, dramatizarile ad-hoc, inspirate din viata comunitatii si altele, sunt fapte multiple si complementare ale animatiei turistice. Competitiile de diferite genuri, spectacole, demonstratiile de maiestrie profesionala pot avea forme originale si pot fi organizate in sensul schimbarii 'posturii' turistilor - din spectatori incitati ei se pot transforma in actori sau competitori, activ implicati in activitatile respective.

Dintre activitatile cu caracter rural si intermediar (rural urban) din zona Dornelor amintim:

excursii in imprejurimi

alpinism, escalade

explorari in locuri salbatice

plimbari sau coborari cu barca

schi fond

schi pe piste cu grad de dificultate redus sau mediu

plimbari cu vehicule cu tractiune animala

ciclism

contemplarea peisajelor, fotografierea (vegetatia, fauna)

cunoasterea patrimoniului rural

cunoasterea colectivitatii

sarbatori rurale

pescuit, vanatoare

sporturi care se practica in natura (orientare turistica, gimnastica aerobica, jogging, etc.)

natatie

activitati cu specific gastronomic

activitati artizanale.

Spre exemplu pot fi enumerate concret cateva din activitatile turistice:

vizitarea unor obiective turistice unice din tara, precum: rezervatia naturala' Tinovul Mare' (677 ha), popasul turistic 'Castelul Dracula' (la 20 de km de centrul localitatii), stancile '12 Apostoli', parte componenta a Parcului National Calimani, 'Drumul tatarilor' (construit pe crestele muntilor de Maria Tereza in scop de aparare), Muntii Caliman, cu exploatarea sulfului, care confera colorit si peisaj unicat, caldarile glaciare si grotele (Grota Luanei cu stalactite si stalagmite, Grota Ruinelor), Palatul de Ciocolata, exploatarea turbei pe o suprafata de 60 ha, unde creste planta carnivora 'roua cerului'; transportul in aceste zone se face cu un microbuz;

se pot efectua si activitati colaterale pentru petrecerea vacantelor

copiilor si studentilor, a concediilor, cum ar fi recoltarea fructelor de padure, a ciupercilor, a plantelor medicinale din flora spontana, vizitarea unor stani cu specific local, degustarea de produse specifice, implicarea turisti1or in mediul pastoral; o alta activitate foarte apreciata de turisti este cositul si stransul fanului;

se poate merge la vanatoare in padurile din imprejurimi, sau la pescuit pe raul Dorna;

se poate asista si participa la spectacole de dans folcloric bucovinean, la nunti traditionale, la sarbatori, targuri, etc;

vizitarea caselor mestesugaresti si participarea la activitatile specifice ale acestora (incondeierea oualelor de paste, tesutul la razboaie, sculptura in lemn);

alte obiective turistice adesea vizitate sunt manastirile din Bucovina (Putna, Moldovita, Sucevita, Voronet, Humor si altele);

Poiana Stampei este o zona optima pentru zbor cu parapanta, activitate indragita de turistii amatori de sporturi extreme, cu plecare de pe masivul Ousorul.

Participand la astfel de activitati in timpul sejurului, turistul va fi rupt cu siguranta de problemele cotidiene, de tumultul orasului de provenienta si nu va uita ce clipe frumoase a petrecut, ci dimpotriva va reveni.

Calitatea echipamentelor constituie baza calitatii prestatiei turistice. Experienta demonstreaza ca exigentele asupra calitatii echipamentelor cresc regulat, ca uzura morala a acestora este mentinerea in timp.

Majoritatea turistilor considera ca este normal sa beneficieze in vacanta de un nivel de confort macar echivalent, daca nu net superior celui pe care il poseda la domiciliu.

Un adapost simplu, autentic, coerent, inchiriat la un pret adecvat, poate satisface pe deplin o anumita clientela si poate deveni profitabil. O cazare de calitate in mediu rural necesita, de preferinta, un mobilier traditional, in armonie cu liniile arhitecturale ale casei. In zonele montane, lemnul este preferat in raport cu materialele moderne.

(▲ foto) Un semineu sau un cuptor traditional prezinta o atractivitate sporita, cu conditia sa nu afume si sa poata fi asigurat lemnul de foc.

Trebuie avuta in vedere si posibilitatea de a asigura accesul oaspetilor la bucatarie, in living, intr-o sala de jocuri, de preferinta cu biblioteca, element extrem de important in perioadele cu vreme nefavorabila. La dispozitia turistilor vor fi echipamente pentru diverse necesitati (uscatoare de par, aparate de calcat haine, frigider s.a.) sau pentru relaxare (radio, televizor, combina muzicala, etc.). Nu trebuie ignorate preocuparile copiilor. Pe cat posibil, trebuie asigurate spatii si utilitati adecvate pentru joaca (balansoare, nisip) in conditii de deplina securitate; la nevoie, se pot pune la dispozitie mingi, rachete, biciclete sau carti si jocuri distractive.

4.5. Efectele sociale ale dezvoltarii activitatii agroturistice in zona Dornelor

Este evident faptul ca activitatea de agroturism, in aceasta zona este inca la inceputuri; oamenii ofera ca si serviciu turistic atmosfera locurilor, mai mult decat o imbinare a confortului cu traditionalul, caci in final agroturismul asta inseamna.

Un atu demn de luat in considerare este reversibilitatea fenomenului de migrare, mai ales a populatiei tinere inapoi de la oras la sat; aceasta populatie este mult mai bine pregatita, iar schimbarile provocate de aducerea in contextul agroturismului a invatamantului superior ar trebui sa apara.

Totusi, prin aceasta activitate se realizeaza un contact direct intre turisti si populatia locala facilitandu-se cunoasterea unor culturi si opinii diferite. Se largeste astfel sfera de cunoastere atat pentru cei ce practica agroturismul in cele doua pensiuni, pentru populatia locala cu care intra in contact turistii pe parcursul sejurului, dar si pentru turisti. Totodata, favorizeaza stabilirea unor relatii amiabile si pastrarea traditiilor locale, facand permanent prezenta cultura si societatea zonei Dornelor.

Se realizeaza astfel, largirea cadrului de comunicari, de cunostinte, iar prin intermediul publicitatii si prin alte mijloace se ofera o imagine favorabila zonei.

In urma datelor prezentate, s-a putut intocmi analiza SWOT, din punct de vedere a potentialului agroturistic, a zonei Dornelor.

Agroturismul, in aceasta zona, este o activitate noua si de aceea efectele nu sunt inca prea clar evidentiate.

Initierea unei afaceri in agroturism in zona Dornelor a impulsionat oarecum populatia locala, constituind o adevarata provocare fata de ocupatiile anterioare - agricultura, cresterea animalelor si exploatarea lemnului. Intreg judetul Suceava este declarat zona defavorizata, datorita mai multor cause, insa pe viitor se intrevede o noua cale spre relansarea si dezvoltarea satului romanesc.

Deoarece agroturismul este o activitate complementara, niciodata nu va inlocui activitatea de baza; intreprinzatorii vor obtine venituri suplimentare si totodata sentimentul de implinire, de realizare.

Totodata, agroturismul aduce noi locuri de munca, pentru populatia din zona care, fara pregatire superioara sunt nevoiti sa traiasca fara un loc de munca sigur, influentandu-se astfel in mod pozitiv cresterea veniturilor.

Exista intreprinzatori care doresc sa investeasca in alte afaceri legate de industria laptelui, industria alimentara, artizanat, etc. Acestia vor avea de castigat datorita incasarilor facute de la turistii atrasi de agroturismul practicat aici.

Prin contacul turist-gazda, se realizeaza o imbogatire a orizontului de cunostinte atat ale clientilor, cat si ale "taranului" care venit in contact cu turisti straini, in mod repetat, va fi nevoit sa invete cel putin o limba straina de circulatie internationala, realizandu-se astfel o culturalizare a populatiei rurale.

Datorita traditiilor bine conservate si gamei variate de obiective turistice din aceasta zona, turistii vor fi atrasi spre aceste pensiuni; toate acestea vor constrange consiliile locale si celelalte organisme sa modernizeze infrastructura, care in momentul de fata este impedimentul principal in dezvoltarea acestei ramuri economice.

Este de importanta vitala intelegerea faptului ca agroturismul pentru aceasta zona este insusi un mijloc de supravietuire a satului romanesc. De aceea trebuie sa existe un interes colateral in dezvoltarea acestuia prin:

infiintarea unor asociatii in principalele comune din zona, care sa aiba scop principal promovarea acestor pensiuni;

dezvoltarea infrasctructurii;

acordarea de facilitati din partea statului (credite, subventii) pentru cei care doresc sa investeasca in agroturism;

atragerea potentialilor investitori care doresc sa demareze o afacere in domeniul agroturismului din zona Dornelor;

investitii mai mari si mai multe in sistemul educational rezervat in primul rand proprietarilor si angajatilor unei pensiuni agroturistice.

Dezvoltarea unui turism durabil raspunde intereselor actuale ale turistilor si a destinatiilor acestora (mediul ambient, resurse si comunitati locale), mentinand si ameliorand posibilitatile de dezvoltare viitoare, deziderate realizabile printr-o gestionare a tuturor resurselor care permit satisfacerea nevoilor economice, estetice, sociale ale turistilor si protejarea integritatii economice culturale si a ecosistemelor locale.

Dezvoltarea durabila este un concept complex multidimensional, iar turismul in general si turismul rural, in particular, prin continutul lor, se integreaza in aceasta dezvoltare. In aceste conditii activitatea agroturistica se impune a fi abordata intr-o conceptie a dezvoltarii, a evaluarii tuturor categoriilor de resurse si definirea directiilor si prioritatilor in cresterea economica, precum si a prioritatilor si limitelor acestei dezvoltari si trebuie obtinute performante pe trei planuri:

pe plan economic, avand ca efect cresterea gradului de exploatare si valorificare a resurselor turistice;

in plan ecologic, care vizeaza reciclarea si evitarea degradarii mediului in care se desfasoara activitatea agroturistica;

pe plan social, urmarind imbunatatirea conditiilor de viata ale populatiei.

Spatiul rural, prin componentele sale, satisface o paleta larga de motivatii: odihna si recreere, cunoastere, cultura, practicarea sportului, cura de aer sau balneara, vanatoare si pescuit, oferind turismului rural o arie mare de cuprindere a posibilitatilor de petrecere a timpului liber.

Prin aceasta, turismul rural este un mijloc de valorificare integrala a mediului rural, cu potentialul sau agricol turistic, uman si tehnico-economic.

Locul agroturismului in dezvoltarea durabila este dat de specificul sau, ca activitate care foloseste mediul natural si uman ca produs al sau. Pe de alta parte, agroturismul imparte anumite resurse cu alti utilizatori (agricultura, industrie, etc.).

Dezvoltarea localitatilor rurale poate constitui suportul principal al dezvoltarii economice rurale si teritoriale. In conceptia turismului durabil, locul turismului rural este foarte bine definit, atat ca pastrator de cadru natural, traditii, obiceiuri, cultura, dar si ca o renastere a turismului saturat de produsele clasice.

Dezvoltarea haotica a turismului rural romanesc poate avea si unele neajunsuri potentiale. Astfel, de exemplu, un numar prea mare de turisti ca si echipamentele si materialele abandonate, pot submina micile asezari umane. Cultura si educarea turistilor este o componenta de baza in vederea reducerii efectelor acestei ramuri economice. Dezvoltarea turismului fara respectarea unui anume cod devine pagubitoare peisajului rural si ecosistemelor naturale.

Turismul poate avea asupra modului de existenta a unei populatii atat efecte pozitive, dorite, cat si efecte nedorite atat in plan economic, dar mai ales in plan socio-cultural si natural. Daca se va incerca impunerea unui turism de recreere si cultural, cu valente ecologice, se va realiza intr-adevar un agroturism durabil.

De asemenea un element asupra caruia se insista este legat de faptul ca satul romanesc in general si cel turistic in special reprezinta un produs turistic inedit pe piata nationala, dar si pe cea mondiala. Prin activitatea de agroturism se poate contribui la descoperirea tarii noastre ca posibila destinatie turistica, creand si crescand interesul fata de Romania ca loc ce ofera o larga gama de experiente in materie de turism.

Intr-adevar, tara noastra se afla la inceput de drum in practicarea turismului rural, dar un inceput promitator, atat timp cat ne vom respecta ca mostenitori ai unei culturi taranesti impresionante. Si acest inceput va fi cu atat mai promitator cu cat factorii decizionali, institutiile de specialitate, specialistii in domeniu (turism, cultura, protectia mediului) isi vor uni eforturile pentru a promova adevaratul sat romanesc pe piata turistica internationala. Succesul turismului rural nu consta numai intr-o infrastructura corespunzatoare, in servicii de calitate, intr-o igiena desavarsita, ci mai mult in modul de prezentare a imaginii satului romanesc autentic. In aceasta forma de turism, atmosfera creata este cea care conteaza cel mai mult.

Dezvoltarea regionala durabila trebuie sa coreleze si sa integreze turismul rural printre celelalte componente ale economiei locale.

In concluzie, dezvoltarea durabila a agroturismului in Zona Dornelor implica dezvoltare la toate nivelurile organizationale, din punct de vedere al managementului, al marketingului turistic, care sa respecte in acelasi timp integritatea naturala, economica si sociala, cu asigurarea exploatarii resurselor naturale si culturale si pentru generatiile viitoare.

CONCLUZII

Individualitatea zonei se desprinde din analiza resurselor turistice, naturale si antropice, premise ale unei activitati turistice permanente si de mare perspectiva.

In urma prezentarii elementelor caracteristice si specifice avalului depresiunii Dornelor si a premiselor de dezvoltare pe baza carora se dezvolta activitatile turistice in Vatra Dornei, se poate emite o prima concluzie si poate cea mai importanta, aceea ca o activitate turistica trebuie sustinuta de o activitate economica.

In acest sens, este nevoie de un management adecvat avalului, respectiv statiunii Vatra Dornei, a unor strategii de dezvoltare si de amenajare si reamenajare a cadrului turistic existent.

In acest sens Primaria municipiului Vatra Dornei in colaborare cu alte institutii au creat si pus in aplicare proiecte si planul de amenajare si reamenajare a statiunii. Astfel s-a urmarit amenajarea spatiului verde din centrul orasului (statiunii), a reamenajarii si refacerii unor obiective turistice antropice (ex.: Cazinoul din Vatra Dornei) si nu in ultimul rand, refacerea infrastructurii. Aceasta din urma aflandu-se printre factorii ce se afla la baza dezvoltarii activitatii turistice, acesta facilitand patrunderea turistilor, respectiv deplasarea lor in cadrul statiunii Vatra Dornei.

In urma deplasarii in Vatra Dornei as putea spune ca se vede ca aceste proiecte sunt puse in aplicare, dar nu toate. De ce acest lucru Pentru ca oficialitatile locale urmaresc durabilitatea in timp a acestor proiecte cat si protectia si conservarea mediului natural.

Nu se urmareste obtinerea unor venituri rapide pe un termen scurt, utilizand la capacitate maxima structurile existente, sau potentialul natural si antropic, ci se incearca dezvoltarea si promovarea unui turism durabil, de care sa se bucure si generatiile viitoare.

De aceea ca o distinctie strategica de dezvoltare este si promovarea turismului rural si agroturism, cel din urma fiind vazut mai mult ca o componenta a turismului rural, dar cel mai in masura sa valorifice potentialul natural, in vederea cresterii nivelului de trai, a sustinerii si dezvoltarii comunicatiilor locale, dar si conservarea mediului natural.

Agroturismul nu vine sa inlocuiasca activitatea turistica de baza, si vine sa completeze, sa creeze venitul complementar, asigura locuri de munca, si mai ales ajuta la diversificarea formelor de turism practicate.

Se observa din ce in ce mai mult faptul ca oamenii doresc sa-si petreaca vacantele si timpul liber in mediu cat mai curat, ecologic si unde se incearca o evitare a turismului de masa. In acest context agroturismul isi ocupa un loc bine meritat, el oferind turistilor un sejur de neuitat, ei putand in aceasta perioada sa participe alaturi de gazde la activitatile specifice locurilor.

Impactul asupra populatiei este unul pozitiv, ei sunt multumiti de lucrurile ce se intampla in Vatra Dornei si nu numai din punct de vedere turistic.

In Vatra Dornei se incearca valorificarea oricarui element pentru obtinerea unor beneficii favorabile atat pe turisti cat si pentru populatia din zona, demonstrandu-se faptul ca se promoveaza un turism durabil.

Ungureanu Danut (2002), Management turism rural si agroturism montan - curs CEFIDEC

Vlasceanu Gh., Ianos Ioan (1998), Orasele Romaniei, Edit. Odeon, Bucuresti

*** www.vatra-dornei.ro