INDIVIDUALIZAREA ANIMALELOR DOMESTICE

Semnalmentele animalelor

Aprecierea,.descrierea si identificarea animalelor domestice presupune cunoasterea modului de efectuare si citire a marcii, de interpretare a semnalmentelor acestora, adica a tuturor particularitatilor diferentiat pe specii, rase, sexe, tip morfoproductiv etc.

In cadrul semnalmentelor intra:

- Numele si numarul matricol al animalului si al ascendentilor acestuia. - Sexul.

- Rasa, varietatea (linia, familia etc.), tipul productiv.

- Culoarea si particularitatile de culoare (incepind cu capul si terminind cu membrul sting posterior).

- Talia.

- Virsta.

- Diverse semne si particularitati produse accidental (cicatrici posttraumatice, postoperatorii etc.) diverse defecte de conformatie.

Numele si numarul matricol se noteaza intotdeauna la inceputul descrierii unui animal.

Sexul este determinat diferit dupa specie, folosindu-se termenii:

La cabaline:

- armasar (uneori poate fi monorhid sau criptorhid, daca unul respectiv ambele testicole au ramas in cavitatea abdominala);

- cal, iapa;

- manz (a).

La bovine:

- vitel, vitea pana la 21 de zile; tineret taurin intre 21 de zile pana la 12 luni;

- manzat (a) sau juncan (a);

- taur, taur de reproductie;

- bou;

- vaca (in repaus mamar sau in lactatie).

La ovine:

- miel, mieluta; tineret ovin inainte de primul tuns;

- mior (carlan), mioara;

- berbec si oaie.

La caprine:

- ied (tapusor), ieduta (iada);

- capra;

- tap.

La porc:

- purcel, purcica (purcea) tineret porcin;

- vier;

- scrofa.

La stabilirea rasei se va nota daca este rasa pura sau metis si gradul de metisare (generatia).

Sisteme de marcare. Particularitati pe specii

In scopul aplicarii lucrarilor de ameliorare si selectie sau pentru diferite investigatii si manopere zootehnice sau sanitar-veterinare, se impune cunoasterea performantelor individuale ale animalelor. Pe langa semnele particulare proprii, este necesara insemnarea lor artificiala, manopera cunoscuta sub denumirea de "MARCARE". Aceasta consta in aplicarea unuia sau mai multor semne conventionale in anumite zone ale corpului in functie de specie si particularitatile individuale, de rasa, linie si familia animalului.

Metodele de marcare sunt numeroase si diferite, insa indiferent de procedeul folosit, ele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa se execute usor;

- sa fie aplicabile la o varsta cat mai tanara;

- sa nu fie foarte dureroasa;

- sa nu deprecieze exteriorul (sanatatea si valoarea animalului);

- sa se poata citi cu usurinta;

- sa fie durabila;

- sa nu se preteze falsificarilor.

Marca animalului este formata din numar matricol, care corespunde cu numarul de ordine din evidentele zootehnice, la care dupa situatie se mai pot adauga alte semne conventionale (mai ales litere).

Ca o marca sa fie corespunzatoare, se impun urmatoarele conditii:

- numarul matricol nu se schimba pe toata durata vietii animalului dupa cum, cel al animalelor scoase din efectiv (vanzari, mortalitati, etc.), nu se acorda altui animal;

- daca animalul pierde marca si nu i se poate stabili numarul matricol, v-a primi unul nou, care urmeaza ultimului numar acordat in unitate;

- la animalele de achizitie, pe langa marca din unitatea furnizoare, li se mai adauga si o marca noua, numarul matricol acordat in acest caz fiind primul "numar liber" din registrul de evidenta zootehnica al unitatii respective.

- in cazul animalelor din Statiunile de selectie, marcarea se executa de doua ori; la parturitie cu "numar de tineret", iar in momentul trecerii in lotul de prasila cu un "numar de adult".

Procedeele de marcare in functie de persistenta lor, pot fi incadrate in doua categorii:

- procedee de marcare provizorii (de scurta durata);

- procedee de marcare permanente.

Marcarea provizorie sau de scurta durata

Aceste procedee se practica pentru stabilirea apartenentei de proprietate sau a clasei animalelor, cu ocazia executarii unor manopere zootehnice, sanitar veterinare, targuri, expozitii etc. Dintre acestea cele mai frecvente metode sunt:

- tunderea parului sub forma de cifre sau litere in diverse regiuni corporale (laturile gatului, crupa, coapsa), procedeu folosit la taurine, mai rar la suine, cabaline.

- colorarea parului cu coloranti, imprimand litere, cifre, pete (colorantul trebuie sa fie lavabil).

- legarea unor tablite cu numar matricol, la parul din mot, coama, coada sau in alte zone.

Marcarea de lunga durata sau permanenta

Aceste procedee constau in crotalierea, marcarea cu ajutorul butonilor metalici, marcarea cu ajutorul medalioanelor, epoletilor sau marcile de aripa, marcarea cu ajutorul inelelor, tatuajul, preducirea, dangalizarea, criomarcarea, marcarea prin amprenta nazala, marcarea informatizata, marcarea grafica. Se recurge la aplicarea acestor procedee diferentiat pe specii, dezvoltare corporala, pigmentatia pielii, rasei, etc.

Marcarea cu marci metalice sau din material plastic

Marcile de tip crotalia (crotalia, lat.= cercei), care pot fi metalice (aluminiu, alama, aliaj inoxidabil) sau din material plastic. Indiferent de structura lor chimica, trebuie sa fie rezistente si usoare. Forma acestora este de banda indoita, cu profil dreptunghiular, prezentand la capete un orificiu, respectiv un nit. Aceste marci se aplica in ureche, folosind un cleste de crotalii confectionat din aluminiu sau fonta nichelata.

Exista cleste de crotalii prevazut atat cu dispozitiv de perforat (cutit eliptic),cat si piesa de nituit - plata pentru marci cu nit plin si conica pentru marci cu nit gol. Cu acesta se perforeaza urechea, apoi se introduce marca si tot cu acelasi cleste se face nituirea.

Se folosesc la bovine, ovine, suine, iepuri.

Mai comod de utilizat este clestele de tip "autocrotalia" care fixeaza automat marca, fiind astfel confectionat incat nu este necesara perforarea prealabila a urechii.

In ultimul timp s-au introdus crotaliile de material plastic, care sunt de dimensiuni mari pentru taurinele de carne si lapte, fiind vizibile atat in adapost cat si la pasune, mijlocii pentru vitei si porci si mici pentru ovine si porci.

Exista de asemenea tuburi, cu cerneala speciala, folosite pentru scrierea numarului, precum si perforatoare pentru ureche, cu maner si lama de otel.

Locul de fixare al crotaliei se alege dupa specie: la bovine, marginea supero-anterioara a urechii, la trecerea intre treimea mijlocie si cea bazala. Distanta intre marginea pavilionului auricular si genunchiul crotaliei difera cu virsta animalului: aproximativ 2 cm la adult si 5-10 mm la tineret.

Inainte de perforare se face dezinfectia locului de electie cu tinctura de iod. Marca se introduce cu latura mai lunga de jos in sus incat numarul matricol sa fie asezat superior, apoi se face nituirea.

Butonii metalici se folosesc la suine, bovine, ovine si iepuri. Sunt alcatuiti din aceleasi materiale metalice ca si crotalia, fiind formati din doua discuri cu prelungiri centrale (proeminenta si orificiu) ce se intrepatund.

Locul de fixare este median si spre baza pavilionului auricular, unde rezistenta este mai mare.

Epoletii sau marcile de aripa, sunt confectionati din material plastic sau aluminiu si se folosesc la pasari.

Daca sunt necesare anumite indicatii care sa diferentieze grupe de varsta, productie, linie, familie etc., epoletii se coloreaza diferit. Locul de fixare al marcii se alege pe membrana brahiala, intre humerus si radius, cat mai adanc, in zona mai slab vascularizata.

Marcile de aripa nu se murdaresc atat de repede ca inelele de picior si pot fi mai usor descifrate. In lucrarile de selectie la pasari pentru identificarea puiului nou eclozionat, ouale se introduc inainte de ecloziune intr-o plasa de par, in care va ramane puiul dupa ecloziune, apoi este marcat cu numarul de pe coaja oului (scris cu creion negru) La pui se practica marcarea imediat dupa ecloziune cu tablite din material plastic sau metalice, cu suprafata de 10 x 10 mm², fixate in acelasi loc ca si la animalele adulte sau cu inele.

Marcile de tip inel, metalice sau din material plastic se aplica cu mana, in jurul tarsului, la pasari. Pe ele se inscriu semnele de individualizare.

Exista inele fixe si detasabile (ultimele avand avantajul ca se pot largi periodic).

Marcarea prin tatuare

Se realizeaza cu ajutorul unei truse de tatuaj prevazuta cu un set de ace subtiri din care se aranjeaza pe placa clestelui, de la dreapta la stinga, cifrele, literele sau alte semne.

Este un procedeu de individualizare practic si sigur.

Exista truse speciale de tatuaj pentru taurine si suine adulte, pentru ovine si caprine, pentru iepuri, caini, animale de blana si pentru pasari.

Tatuarea se poate efectua numai pe pielea nepigmentata de pe fata interna sau externa a pavilionului urechii (bovine, porc), la pliul iei (caine), pe fata interna a buzei inferioare (cal), pe cuta de piele de la baza cozii (bovine) si membrana brahiala (pasari). La efectuarea tatuajului, se evita locurile vascularizate pentru a nu produce hemoragii, care ar "spala" colorantul.

Dupa perforarea stratului suprficial al pielii se aplica prin tamponare, un colorant special pentru tesuturi. Dupa circa 5 minute se sterge colorantul de pe piele.

Pentru colorare se foloseste tusul de China sau alte amestecuri ce se pot prepara extemporaneu, cum ar fi: pasta semifluida din negru de fum-10 parti glicerina anhidra - 4 parti guma arabica sau dextrina (dizolvate in apa distilata calda sau alcool sanitar in proportie de 1:3) - 4 parti. La tineret se examineaza tatuajul periodic si in caz de deformare prin crestere se repeta.

Marcarea prin preducire

Individualizarea prin crestari sau perforari ale urechilor se face cu un cleste special numit preducea. Se practica la suine, dar se poate folosi si la alte specii (la palmipede in membrana interdigitala) cand nu avem alte posibilitati de marcare, la ovine.

Metoda consta in perforarea urechii sub forma de cruce, patrat, triunghi, cerc etc. sau crestarea marginilor pavilionului auricular.

Metoda este utilizata de ciobani pentru marcarea oilor din turma prin crestarea urechilor cu cutitul sau foarfeca.

Pentru exprimarea numarului matricol al animalului se foloseste o "cheie de preducit" care cuprinde semne conventionale ce exprima diverse cifre, citirea facandu-se intr-o ordine bine precizata.

Preducirea se executa usor, este ieftina si se poate practica atat la animalele adulte cat si la tineret. Este in schimb, un procedeu rudimentar, dureros si mai greu de descifrat.

Dangalizarea (infierarea)

Este o forma de marcare ce consta in imprimarea de semne (litere, cifre) pe piele, copita sau coarne, cu dangale de fier inrosit in foc, la temperatura de +800⁰C (rosu cireasa). Dangalizarea se aplica la cabaline (pe piele si copita) la taurine (pe coarne, mai rar pe piele).

Locul de aplicare se alege pe: latura gatului, mijlocul spinarii (sub sa), pulpa, pe cornul copitei (la cabaline), pe corn (la taurine). Aplicarea dangalei se face perpendicular pe locul de electie, producand o ardere uniforma in stratul superficial al dermului, pentru a distruge bulbii pilosi. Semnele raman sub forma de cicatrice pe toata durata vietii animalului.

Operatiunea este precedata de tunderea parului si dezinfectia regiunii respective si este urmata de aplicarea unor substante emoliente, care grabeste vindecarea.

Dangalizarea cornului copitei la cai se face primavara dupa operatiunea de maleinare a solipedelor, cu scopul identificarii animalelor sustrase de la aceasta importanta actiune sanitar-veterinara. Pentru aceasta se folosesc dangale mici, de 3-4 cm, care inscriu ultima cifra a anului respectiv.

In herghelii individualizarea manzului se face cu putin timp inainte de intarcare langa iapa mama care il recunoaste. Numarul matricol de mama se aplica la iepe la intrarea la reproductie si este reprezentat de numarul curent de inscriere in registrul genealogic al rasei din herghelia respectiva. La cai, numarul matricol nu se scimba toata viata animalului (nici in cazul transportului in alte unitati).

Dangalizarea taurinelor se practica primavara, odata cu vaccinarea anticarbunoasa, inainte de scoaterea la pasune, tot pentru a se putea identifica animalele care au fost sustrase de la vaccinare. Exista dangale care atesta apartenenta animalului la o anume comunitate, herghelie etc. Deoarece depreciaza calitatea pieilor, se va evita aplicarea acestei metode la animalele supuse ingrasarii sau daca este necesar, se aleg locuri unde pielea pentru tabacire este de calitate inferioara.

Criodangalizarea (criomarcarea)

Este o metoda mai moderna si se practica, mai ales, la taurinele cu roba pigmentata, pe zone bogate in musculatura. Initial, se tunde parul si se umecteaza locul de marcare. Pentru marcare se foloseste o danga de cupru care se raceste in azot lichid, la minus 196⁰C (practic, dangaua ajunge la temperatura azotului lichid cand nu mai apar bule). Aplicarea dangalei se face perpendicular, pastrand contactul cu pielea 30-40 secunde la tineret si 40-60 secunde la animalele adulte. Parul care creste pe zona dangalizata va fi depigmentat (alb), pastrand forma cifrelor sau a semnelor.

Dangaua trebuie sa aiba cel putin 12 cm marime.

Marcarea prin luarea amprentelor nazale

Procedeul este utilizat la reproducatorii de valoare (tauri) si insoteste intotdeauna si alte metode de marcare.

Oglinda nazala se unge cu un tus special, apoi se ia amprenta botului direct pe fisa individuala a animalului (din registrul genealogic).

In afara de procedeele amintite, mai exista unele tehnici de individualizare specifice pestilor sau albinelor.

La pesti se pot aplica placute, butoni sau foite din material plastic, pe operculi sau pe inotatoare sau cu clestele de perforat operculi. Pentru studiul migratiei pestilor se practica marcarea cu substante radioactive.

La albine se face marcarea matcilor pentru recunoasterea individuala si pentru a putea preciza varsta. Se folosesc mai ales vopselele de tip "duco" divers colorate.

Pe ani culorile oficiale internationale pentru marcarea matcilor sunt:

- 1997 Galben

- 1998 Rosu

- 1999 Verde

- 2000 Albastru

- 2001 Alb

Indiferent de procedeul utilizat pentru individualizare, este necesar sa se acorde o atentie deosebita contentiei animalelor in timpul efectuarii operatiunilor de marcare.

Metodele de contentie se aleg dupa specie, varsta, sex si mai ales, dupa tehnica de marcare folosita.

Marcarea informatizata

A fost introdusa pentru prima data la suine. Transponderul contine un echipament hard-soft, cu diametrul mai mic de 1 mm si care s-a introdus initial in muschii pectorali. In prezent se introduc intr-un cilindru miniatural, care prin injectare se plaseaza retroauricular.

In ajutorul acestei metode de individualizare este posibil ca toate datele de identitate ale animalelor sa fie afisate pe ecranul unui terminal, fara nici o eroare si fara stress. In prezent acest sistem de marcare este utilizat si la taurine, alaturi de animalele de companie.