Criminalitatea informatica

Criminalitatea informatica

Conceptul de criminalitate informatica: reprezinta un concept nou care este generat de progresul tehnic in domeniul stiintei calculatoarelor.

La inceputul anilor '90 s-a nascut cyberspace, care reprezinta o entitate nematerializata in spatiul virtual (electronic) care cuprinde informatii, date ori programe aflate intr-un grad mai mic sau mai mare de intreconexiune. Internetul a fost definit ca o structura si in acelasi timp o societate care in functie de evolutia parametrilor tehnici precum si de adaptabilitatea reglementarilor nationale ale statelor pe teritoriul carora se afla serverele retelei se poate dezvolta liber si neingradit. Programul tehnic aduce o data cu aceasta si modalitati de comitere a infractiunilor. Notiunea in sine nu este receptata la fel in toata lumea. Conceptul trebuie sa arate care este specificul acestui tip de criminalitate difera de celelalte tipuri. S-a spus ca, criminalitatea informatica are legatura cu utilizarea calculatorului individual si in retea. Comisia Europeana a facut ca acest concept sa fie privit in sensul cel mai larg ca fiind orice infractiune care implica folosirea tehnologiei moderne.

Ceea ce diferentiaza infractiunea informatica de celelalte infractiuni este tocmai faptul ca ele sunt savarsite cu ajutorul calculatorului. Termenii: criminalitate informatica, criminalitatea tehnologiilor performante sau criminalitatea in legatura cu folosirea calculatorului sunt echivalenti. In consecinta criminalitatea informatica reprezinta un fenomen complex care include totalitatea infractiunilor savarsite in legatura cu spatiul electronic (virtual). Fiecarui stat ii revine sarcina de a adopta reglementari prin intermediul carora sa se poata lupta impotriva celor care comit astfel de infractiuni. Aceste reglementari trebuie sa fie relativ unitare dat fiind caracterul transfrontalier al criminalitatii informatice. Fara organizarea reglementarilor faptuitorii vor avea porti largi de scapare. Desigur ca exista serioase piedici in adoptarea unor reglementari eficiente. Cea mai importanta ar fi armonizarea institutiilor clasice traditionale de drept penal cu conceptele specifice criminalitatii informatice. Prin intermediul calculatorului se pot comite si infractiuni clasice: ex: tradarea, furtul, violarea secretului corespondentei, inselaciunea, delapidarea etc.

Trasaturile criminalitatii informatice:

Premisa de la care pornim este ca societatea noastra evolueaza cu pasi rapizi spre o societate a informatiei. Pe de alta parte, luand in considerare modul de manifestarea a fenomenului criminalitatii informatice putem deduce urmatoarele trasaturi:

1. caracterul transfrontalier al criminalitatii informatice: acest caracter deriva din faptul ca limbajul calculatoarelor este un limbaj universal si relativ usor accesibil publicului din orice tara din lume. In aceeasi ordine de idei, cresterea continua a numarului de calculatoare, largirea constanta a retelei globale, ofera tot mai multe posibilitati unui cetatean a unui stat sa lanseze atacuri prin intermediul cyber-space-ului asupra altor persoane din alt stat sau chiar de pe un alt continent. Astfel, infractorul poate doar cu ajutorul unui calculator personal sa aduca atingere drepturilor unor persoane particulare sau chiar unor persoane juridice indiferent unde acestea se afla in lume. Contraatacarea acestui fenomen se poate face doar prin stransa cooperare intre state. Cooperarea priveste instituirea unor reglementari armonizate precum si aplicarea acestora in mod unitar. S-a pus problema daca protectia impotriva infractionalitatii informatice este in toate cazurile eficace in situatia in care un stat in mod unilateral reglementeaza aspecte in legatura cu criminalitatea informatica. In virtutea suveranitatii sale, fiecare stat reglementeaza regimul juridic al faptelor savarsite sub jurisdictia sa, insa in acest fel se va ajunge la un multiplu de reglementari de cele mai multe ori nearmonizate, iar aceasta imprejurare a putea sa fie mai bine exploatata tocmai de cei care ar trebui sa fie trasi la raspundere pe baza acestor reglementari. Solutia nu este suprimarea reglementarilor, solutia este armonizarea reglementarilor. Caracterul transfrontalier mai are si alte consecinte: continutul virtual scapa controlului material de la frontiera. Autoritatile nu cunosc ce fel de produse informatice intra pe teritoriul statelor lor si nici nu pot interzice prin masuri directe accesul acestora pe teritoriul lor. Totusi, autoritatile ar putea actiona in mod indirect intorcandu-se impotriva consumatorului sau beneficiarului ori a furnizorului local de servicii, aflati sub jurisdictia lor.
2. Anonimitatea: internetul ofera anonimitate in sensul ca prin procedee tehnice (folosirea site-urilor oglinda sau folosirea programelor de retransmisie automata a corespondentei electronice) identitatea adevarata a persoanelor poate fi ascunsa, infractorii au posibilitatea sa actioneze sub o identitate virtuala. Motivul pentru care este folosita identitatea virtuala consta in ingreunarea efectuarii urmaririi penale.
3. Puterea deosebita de prelucrare a datelor si informatiilor: Performantele tehnice sunt folosite tocmai in scopul comiterii infractiunilor si asigurarii mijloacelor de scapare. Este necesar ca activitatea de combatere sa fie realizata cu aceleasi mijloace si de persoane care au o pregatire echivalenta.
4. Insuficienta pregatirii a investigatorilor. Structurile specializate de combatere a criminalitatii informatice trebui sa cuprinda personal cu experienta in domeniul utilizarii calculatoarelor. De multe ori este necesar ca aceste persoane sa posede serioase cunostinte de programare.

Reglementarile privind infractionalitatea informatica:

La nivelul statelor europene sub egida Consiliului Europei la Budapesta in 2001 a fost semnata o conventie privind combaterea criminalitatii informatice. Romania a semnat cu acea ocazie conventia ratificata ulterior prin legea 64/2004.

In 28 ianuarie 2003 a fost depus la Strasburg pentru a fi semnat protocolul aditional la conventie in legatura cu criminalitatea de natura rasista si xenofoba savarsita prin sisteme informatice. Romania a semnat protocolul, dar nu l-a ratificat pana in prezent.

In ce priveste dreptul international, in legea 161 din 19 aprilie 2003, in titlul 3 exista o serie de prevederi care reglementeaza combaterea criminalitatii informatice. Reglementari privind combaterea criminalitatii informatice gasim si in legea 301/2004 (viitorul Cod penal).

Atat legea 161 cat si noul Cod penal contin o serie de dispozitii explicative, legiuitorul procedeaza in mod corect in acest fel, deoarece astfel se definesc prin lege termenii si expresiile specifice criminalitatii informatice.