Domeniile de aplicare a sistemelor informatice

Domeniile de aplicare a sistemelor informatice

Sistemele informatice elaborate sau perfectionate pot acoperi, integral sau partial urmatoarele domenii de aplicatii informatice sau domenii de utilizare a tehnicii de calcul:

Informatizarea proiectarii si a lucrarilor tehnico-ingineresti;

Robotica industriala;

Supravegherea si comanda (controlul) activitatilor si proceselor;

Informatizarea si controlul activitatilor medicale si de productie;

Informatizarea activitatilor de conducere si asistarea deciziei (planificare, coordonare, urmarirea consumuriloe si cheltuielilor, control si asistarea decizie);

Prelucrarea informatiei de orice tip (medicala, economica, de productie);

Automatizarea activitatilor de birou, administrative si financiar-contabile;

Informatizarea cercetarii stiintifice (modelare, experimentare / simulare, prelucrare date experimentale, analiza, evaluare);

Prelucrarea informatiei tehnico - stiintifice;

Informatizarea documentarii si servicii publice de informare;

Informatizarea invatamantului;

Informatizarea sistemului de sanatate;

Informatizarea actului medical si al deciziei medicale;

Informatizarea explorarilor medicale;

Informatizarea metodei si tehnicilor moderne de cercetare medicala;

Urmarirea pacientilor;

Evidenta medicamentelor, costurilor / medicament si costurilor / pacient;

Alte domenii.

Aceasta enumerare a domeniilor de utilizare a tehnicii de calcul / aplicatii informatice nu poate induce o clasificare similara a sistemelor informatice atasate diferitelor sisteme obiect din urmatoarele considerente:

eterogenitatea aplicatiilor informatice este foarte mare la nivelul sistemelor pentru unitati economice de baza (intreprinderi, institutii) unde pot fi intalnite practic toate domeniile de aplicatii enumerate;

la nivelul sistemelor informatice pentru organizatii cu structura de grup, de ramura si functionale vor predomina aplicatii de tipul (5), (6), (7), fara a fi exclusa posibilitatea inglobarii si a altor domenii de aplicatii pentru comanda, controlul si reglarea proceselor la nivelul macro.

In realizarea sistemelor informatice, avand in vedere complexitatea acestui proces cat si cantitatea si calitatea resurselor implicate pot fi aplicate diferite strategii. Experienta acumulata pe plan national si mondial a confirmat viabilitatea dezvoltarii evolutive conform careia sistemul se dezvolta in stadii (versiuni) succesive pe masura identificarii cerintelor reale ale utilizatorului cat si pe masura dezvoltarii bazei tehnico - materiale necesare exploatarii si intretinerii sistemului. Dezvoltarea evolutiva prezinta urmatoarele avantaje principale:

dezvoltarea treptata a sistemului - atat sub aspectul domeniilor de aplicatii acoperite cat si al solutiilor tehnice utilizate - se realizeaza in mod "natural" in corelatie cu evolutia cerintelor utilizatorului si ale organizatiei pentru care se realizeaza cat si cu evolutia tehnologiilor informatice;

necesitatea fiecarei versiuni poate fi mai bine analizata si evaluata, din punct de vedere al efectelor scontate, atat de catre utilizator cat si de catre proiectant, pe baza rezultatelor obtinute in stadiile precedente;

utilizatorul se familiarizeaza mai usor cu implicatiile survenite prin introducerea prelucrarii automate a datelor si poate beneficia mai rapid de primele rezultate; rolul sau participativ - activ creste odata cu dezvoltarea sistemului;

echipa / echipele de proiectare se acomodeaza pas cu pas cu problematica cerintelor beneficiarului si ale institutiei utilizatoare;

alocarea de resurse umane si financiare pentru realizarea si punerea in functiune a sistemului se face treptat, pe masura recuperarii cheltuielilor facute pentru stadiile precedente;

se reduce riscul proiectarii pana la detalii de executie a unui sistem de mare anvergura care sa se dovedeasca neoperational la punerea in functiune.

Dezvoltarea evolutiva a sistemelor informatice se aplica tuturor claselor de sisteme.

Trecerea de la un stadiu evolutiv la altul se realizeaza prin indeplinirea simultana a urmatoarelor conditii:

Extinderea ariei de cuprindere a sistemului, prin abordarea de noi domenii de aplicatii;

Imbunatatirea solutiilor tehnice de realizare, prin cresterea gradului de integrare al aplicatiilor componente cu alte sisteme informatice cat si imbunatatirea performantelor realizate (reducerea timpilor de raspuns, cresterea fiabilitatii, apropierea de utilizatorul final, cresterea indicilor de utilizare a capacitatii de calcul si a disponibilitatii etc.);

Justificarea economica a dezvoltarii sistemului in conformitate cu legislatia si normativele in vigoare prin recuperarea rapida a cheltuielilor de proiectare si punere in functiune pe baza efectelor economice scontate a se obtine (imbunatatirea asistentei medicale, a cercetarii medicale, a actului si deciziei medicale, cresterea productivitatii muncii, reducerea consumurilor de materii prime, materiale si energie, ridicarea nivelului tehnic si calitativ al produselor, sporirea exportului, cresterea beneficiilor si a rentabilitatii, reducerea absoluta si relativa de personal etc.).

Definirea ariei de cuprindere a sistemelor informatice pe stadii, avand in vedere diversitatea de alternative posibile in raport cu specificul activitatii diferitelor unitatii economice revine ca sarcina organelor titulare ale sistemelor informatice de ramura, functionale si teritoriale cu respectarea prioritatilor mentionate.

In ceea ce priveste evolutia solutiilor tehnice utilizate in proiectarea si functionarea sistemelor informatice, se vor avea in vedere urmatoarele grupe de criterii, pe baza carora se poate trece de la un stadiu inferior la unul superior:

Modul de organizare a datelor:

1.1 - SI cu fisiere independente;

1.2 - SI cu fisiere integrate, gestionate in concept de baza de date (fara utilizarea unui SGBD);

1.3 - SI cu baza de date centrala (cu utilizarea unui SGBD generalizat sau specializat);

1.4 - SI cu baza de date / fisiere distribuite;

2. Gradul de interconectare:

2.1 - SI cu aplicatii independente;

2.2 - SI cu aplicatii care comunica prin transmisii de date off - line;

2.3 - SI cu aplicatii care comunica prin transmisii de date on - line;

2.4 - SI care lucreaza pe structuri de date comune;

Gradul de distribuire:

3.1 - SI centralizate fara teleprelucrare;

3.2 - SI centralizate cu teleprelucrare;

3.3 - SI cu distribuire partiala;

3.4 - SI cu distribuire totala.

Atributele enumerate mai sus se iau in considerare in mod separat, suma lor constituind caracteristica tehnica a sistemului dintr-un anumit stadiu. Modificarea unui singur atribut este suficienta pentru a se considera trecerea la un stadiu superior.