DESPRE APLICATIILE INFORMATICII IN MEDICINA

DESPRE APLICATIILE INFORMATICII IN MEDICINA

I.1. INFORMATICA IN DOCUMENTAREA

MEDICALA

Bazele de date informatice sint 'aduse la zi' mult mai rapid decit ajunge la destinatar informatia tiparita, in prezent revistele si cartile de specialitate intirzie cu cel putin un an difuzarea noutatilor, in toate ramurile stiintei. In plus, suntem martorii unei cresteri vertiginoase a volumului de cunostinte si de date noi, in special in toxicologie si farmacologie. De aceea au fost create sisteme informatice in domeniile medicale, unele chiar specializate pe un profil strict.

Spre deosebire de o baza de date clasica, de tip 'biblioteca', ce permite accesul la intreaga informatie continuta, sistemele documentare moderne permit un acces limitat; ele ajuta utilizatorul in selectarea documentelor, pe baza unor indecsi (cuvinte-cheie = key-index) si reprezinta rezumatul lucrarii dorite (abstract). Asadar, inainte de a fi introdus in sistem, un 'document' nou va trebui analizat atent de catre un specialist, care sa-l rezume, sa-i atribuie indecsul corespunzator in mod corect, si sa precizeze 'coordonatele' secundare.

Cel mai mare sistem de documentare (automatizat) din lume este MEDLINE (MEDical literature analysis and retrieva system in LINE); a fost creat de Biblioteca Nationala de Medicina a S.U.A., se completeaza anual cu sute de mii de referinte, indexate de specialisti. Insa principalul sau avantaj este faptul ca poate fi interogat prin retele de comunucatie, practic instantaneu, de pe cinci continente. Dispune de 'subsisteme ' specializate, cum sint: BIOETHICSLINE, CANCERLINE, CHEMLINE(pentru biochimie), TOXILINE (pentru toxicologie), etc. Mentionam doar ca accesul in acest sistem se face cu ajutorul indexarii MESH (Medical Subject Headings) si numai in limba engleza.

I.2. INFORMATICA IN AJUTORUL MEDICULUI

INDEPENDENT

La noi in tara medicul independent, avind propriul cabinet de consultatii care ii asigura existenta, este inca o raritate. Intr-o societate moderna insa, locul sau este bine determinat. Exista doua categorii distincte: generalistul si specialistul.

Un medic generalist trebuie sa fie capabil sa recunoasca toate problemele de sanatate pe care le prezinta pacientul, inclusiv cele de natura psihica si sociala. Iar medicul specialist independent ar trebui sa consulte bolnavul doar dupa consultarea sa de catre un generalist.

Odata cu extinderea productiei de microcalculatoare in tarile avansate, informatizarea cabinetelor de consultatii ale medicilor independenti a inceput sa devina o realitate. Poate si datorita faptului ca destui medici s-au transformat in pasionati ai programarii, creind de altfel sute de microprograme cu rolul de a satisface diverse necesitati profesionale.

Conform unor studii-ancheta occidentale, 90% dintre medicii independenti cosidera ca informatizarea in domeniul medical trebuie sa aiba ca scop prioritar accesul rapid la informatiile privind medicamentele si interconexiunile lor, precum si accesul la bibliografie, iar 80% sint de parere ca ar fi necesara crearea unor fisiere de observare a bolnavilor, usor de consultat (care sa contina asa numite 'dosare ' ale bolnavilor), si ar dori accesul la 'automatizarea' operatiilor de contabilitate, sau a celor de ereditare, tot atit de putini au apreciat ca prioritara conectarea aparatelor medicale la automate.

Cit priveste structura 'dosarului' bolnavului, in urma unor anchete largi s-a ajuns la urmatoarea componenta recomandata (care ar trebui 'salvata' dupa fiecare actualizare).

1) Identificarea bolnavului: nume, prenume, sex, data nasterii, adresa, afilierea.

2) Consultatii: sinteza consultatiilor precedente (continind acele date pe care medicul le considera utile in viitor), consultatia curenta: data, antecedente familiale si personale, rezultatul examinarii, prescriptia, terapeutica medicamentoasa recomandata, alte prescriptii.

3) Diagnostic propus initial, diagnostic curent (acestea vor trece apoi in sinteza consultatiilor precedente)

4) Informatii contabile: actul emis, onorariul, numarul de zile de concediu medical prescrise.

5) Date particulare (destinate tratarii statistice sau unor cercetari ulterioare): vaccinuri, eventual urmarirea sarcinii in timp.

6) Date arhivate: observatii medicale sI informatii contabile ce trebuie retinute din punct de vedere juridic-legal.

Evident, medicul independent trebuie sa-si pastreze si un dosar de contabilitate, in care sa inregistreze incasarile (din consultatii, procurari de materiale etc.). Acestea sint suficient de simple pentru a nu justifica doar prin ele insele dotarea cu un microcalculator.

Insa, in cazul existentei acestuia, evident ca se va prelua sI dosarul de contabilitate, ca si munca de 'secretariat' ce implica diverse activitati de inregistrare sI editare, precum sI scrierea de scrisori. O lista a activitatilor din cabinetul medicului independent, ce pot fi informatizate este urmatoarea:

-agenda de programare a consultatiilor;

-accesul la fisele de observatie si editarea lor;

-editarea unor rezumate asupra mai multor fise de observatie;

-redactarea/editarea certificatelor medicale;

-editarea terapeuticii medicamentoase prescrise (posologia, durata, ritmul) pentru uzul pacientului;

-inregistrarea vaccinarilor;

-editarea scrisorilor;

-gestiunea contabila;

-gestiunea stocurilor de materiale;

-calculul previziunilor contabile sI fiscale;

-intocmirea tabelelor statistice centralizatoare ale activitatii;

-statistici descriptive, inclusiv in mod grafic;

-teste statistice pentru cercetari personale;

-legaturi directe cu aparatele medicale speciale aflate in cabinet;

Odata cu legarea microcalculatorului la o retea informatica ampla, se deschid noi perspective.

I.3. INFORMATICA IN DOMENIUL SANATATII

PUBLICE

O populatie educata corespunzator trebuie sa fie informata asupra situatiei 'la zi' in domeniul sanatatii, politica guvernelor care pastreaza secrete datele 'neplacute' asupra starii de sanatate se dovedeste in final profund criminala.

Starea de sanatate a unei populatii nu poate fi apreciata doar dupa datele provenite din spitale; ea este determinata de modul de viata (obiceiurile traditionale, culturale), de mediul inconjurator, de starea economica, de nivelul de educatie si informare, de organizare etc. Asadar, urmarirea starii de sanatate la nivel national cade in sarcina intregului guvern, nu doar a ministerului sanatatii, intrucit informatiile despre ceea ce o afecteaza provin din surse diferite; dar este evident ca aprecierea finala trebuie sa apartina ministerului sanatatii.

Informatica poate ajuta mult in acest scop, intii oferind posibilitatea centralizarii rapide a datelor la nivel national, apoi permitind difuzarea concluziilor. Urmarirea indicilor de natalitate si mortalitate (inclusiv mortalitatea infantila), pentru intraga populatie, necesita evident, datorita volumului mare de date, interventia informaticii.

Odata cu dezvoltarea tehnicilor de analiza statistica si cu aparitia unor prpgrame de calculator performante in acest domeniu, s-a impus tot mai mult, in tarile europene, ideea folosirii tehnicii sondajului de opinie pentru a obtine,in scurt timp, informatii credibile. Se organizeaza astfel, periodic, anchete pe esantioane (reprezentative) de citeva zeci de mii de persoane, prin interogare directa, urmarindu-se diverse probleme considerate importante in acel moment, dar si probleme de interes continuu, cum sint cele de sanatate. Cu toate defectele lor, aceste anchete permit o evaluare a stari de sanatate a populatiei mult mai precisa decit prin alte metode, si cu cheltuieli infime in comparatie cu acestea. Efectuate sistematic, ele permit si urmarirea evolutiei in timp.

Conform recomandarilor OMS, anchetele de opinie trebuie sa fie bazate pe intreaga populatie (a unei regiuni), esantionul interogat reflectind structura pe virste, sexe, ocupatii, medii de viata a intregii populatii; apoi, ancheta nu trebuie sa foloseasca deloc facilitatile institutiilor de sanatate (spitale, policlinici) pentru a nu exista influiente deformatoare, pentru ca raspunsurile obtinute sa nu reflecte problemele acestor institutii, ci problemele de sanatate ale indivizilor chestionati; anchetele trebuie sa aiba si un specific local, care sa fie prelucrat si analizat la nivel regional; in fine, pe cit posibil, anchetele sanitare trebuie sa fie integrate unor actiuni mai ample de stringere de informatii, pentru a se permite efectuarea de corelatii si cu date nesanitare, insa semnificative pentru aprecierea starii de sanatate.

I.4. INFORMATICA IN CABINETE MEDICALE

Cabinetul medical este, dupa cum se stie, o institutie ce are ca scop sa consulte si, daca este posibil, sa vindece bolnavi. In mod obisnuit, bolnavul este primit in cabinetul medical pentru o consultatie, prin care se incearca diagnosticarea bolii(sau bolilor) de care sufera, iar apoi asigurarea tratamentul. Intr-un cabinet nu se afla insa mijloace tehnice de diagnosticare (aparate de investigatie radiologica, ultrasonica, eventual pe baza de izotopi radioactivi) astfel incat, pacientii cu complicatii (iar acestea se identifica corect) sunt trimisi la laboratoare sau in spitale, acolo unde se trateaza in continuare boala.

Insa, in cazul unor afectiuni mai usoare, a caror tratare se face prin medicatie adecvata, este necesara o identificare corecta a acestora, o studiere adecvata a antecedentelor, o medicatie potrivita.

Pentru a studia fluxul de informatii ce isi are originea sau isi are destinatia intr-un cabinet, acest flux va fi descompus in mai multe parti (nu neaparat disjuncte insa).

O prima parte ar consta din informatiile pe care le obtin medicii care vin in contact direct cu bolnavii. Aceste informatii se obtin atit prin interogarea directa a bolnavilor, cit si prin examinarea clinica si din testele de laborator; in plus, ele se completeaza cu informatii legate de cunostintele medicale ale cadrelor active in cabinete. Toate acestea le vom gasi in asa-numita fisa a bolnavului.

O a doua parte consta din informatiile care pot folosi unei activitati de studiu si cercetare, de la cercetarea clinica sau epidemiologica, pina la evaluarea calitatii actului medical. Aceste informatii se vor utiliza ulterior nu numai de catre medici, ci si de catre 'administratori'.

A treia parte o constituie informatiile legate de gestiunea financiar- contabila a cabinetului, despre care nu este cazul sa insistam.

In fine, o a patra parte este formata din informatiile care privesc atit analiza activitatii trecute, cit si planificarea viitorului: noi constructii, angajari de personal si altele; aceste informatii provin in parte si din afara cabinetului, atit de la populatie, cit si de la autoritati. Este clar ca acestea nu sint grupe de informatii distincte, ci sint interdependente. Mai mult, ele se intrepatrund cu informatii din lumea inconjuratoare, cu cunostintele medicale din biblioteci si banci de date, cu informatiile comerciale (despre resursele disponibile si costul lor), implicind de asemenea si transferul de date spre exterior.

In mod simplist, putem grupa informatiile legate de cabinet in doua grupe: informatii 'medicale' si informatii 'administrative'; aceasta separare se face tinind seama de cel care primeste informatia. Informatiile 'medicale' sint formate din datele bolnavilor care le descriu starea de sanatate si evolutia ei in timp; diagnosticele si tratamentele recomandate impreuna cu rezultatele lor; cunostintele necesare medicilor pentru a putea culege date si a le interpreta corect. Informatiile 'administrative' sint formate din datele asupra bolnavilor care se refera la situatia lor financiara si sociala; actele legale, juridice si economice; cunostintele necesare interpretarii corecte a acestora.

Fluxul de informatii legate de un cabinet exista din totdeauna; calculatoarele permit preluarea lor si prelucrarea automata, folosind eventual si tehnicile de comunicatie. Insa este evident ca nu vor inlocui omul in totalitate, caci procesele de decizie (atit medicala cit si administrativa) vor trebui sa ramina apanajul oamenilor.