Principii si strategii de e-guvernare

Principii si strategii de e-guvernare

Pe langa ascensiunea spectaculoasa pe care comertul electronic o are in lumea intreaga, asistam la aparitia unui fenomen inrudit, numit guvernul erei digitale sau guvernul electronic. Aproape toate tarile dezvoltate privesc dezvoltarea unei forme de e-guvern ca pe un element strategic in asigurarea succesului in secolul XXI si manifesta puternice initiative in acest sens. Guvernarea electronica ofera oportunitati si deopotriva provocari in a transforma atat mecanismele de guvernare cat si natura guvernarii. Conceptul de e-guvern are influenta asupra tuturor functiilor si agentiilor guvernamentale, asupra sectorului privat si asupra societatii civile. In timp, poate avea influente pozitive atat asupra modului in care actioneaza guvernul cat si asupra modalitatii de comunicare dintre guvern si cetateni/afaceri.

Solutiilor de tip e-guvern se bazeaza pe trei componente esentiale: serviciile si aplicatiile guvernamentale, portalul de management al organizatiei si integrarea infrastructurii back-office. E-guvernul este de fapt o noua paradigma pentru organizarea societatii, in care legile sociale si normele raman neschimbate, dar se schimba modul in care ele se aplica si valoarea care li se atribuie. Adeptii e-guvernarii il clasifica in doua categorii:

Servicii on-line pentru clientii externi. In aceasta categorie sunt inclusi cetatenii, organizatiile non-profit si afacerile. Acestora li se ofera servicii simplificate precum orare, raspunsuri la intrebari frecvente, plata electronica a taxelor, licentelor, amenzilor etc.

Operatiuni guvernamentale pentru clientii interni. Prin clienti interni se desemneaza angajatii guvernului, ai departamentelor guvernamentale si chiar inter-guvernamentale. Initiative precum e-procurement, managementul documentelor folosind Web, formularele electronice sunt destinate a raspunde cerintelor acestei categorii.

Importanta conceptului de e-guvern este data de o serie de considerente fundamentale, referitoare la actiunile care incurajeaza adoptarea pe scara larga a tehnologiei digitale privita ca element de maxima importanta pentru o economie competitiva, permite guvernului sa-si redefineasca rolul si sa-si concentreze atentia catre cetateni si reduce costurile serviciilor publice, neinfluentand negativ calitatea acestora. Societatea digitala reprezinta societatea sau comunitatea avansata in domeniul adoptarii si integrarii tehnologiei digitale in viata de zi cu zi a oamenilor (acasa, la munca, in locurile pentru recreere). In acest context, guvernarea electronica poate fi definita ca dezvoltarea, distribuirea si aplicarea politicii, a legilor si reglementarilor necesare functionarii societatii digitale, a economiei precum si a guvernului electronic.

Desi exista mai multe definitii, obiectivele e-guvernarii sunt clare si sunt legate de obiectivele guvernarii in general: mentinerea unui inalt grad de securitate sociala, impartialitatea sistemului judiciar, oferirea infrastructurii informationale pentru mediul economic, asigurarea serviciilor publice de baza (sistemul sanitar si educational). Pentru intelegerea propriu-zisa a termenului de e-guvernare este utila enumerarea catorva din aplicatiile practice care fac parte din spectrul larg de servicii guvernamentale si evidentierea posibilitatilor de extindere, a potentialului oferit de acest domeniu, precum si limitele acestuia.

Serviciile oferite de aplicatiile din sfera e-guvernarii includ:

servicii publice on-line incluzand tranzactii (de exemplu plata impozitelor);

suport tehnic pentru implementarea portalurilor guvernamentale care asigura centralizarea tuturor serviciilor de interes public;

consultarea la distanta (servicii de votare on-line);

sisteme de licitatii si intermedieri on-line (e-procurement);

sisteme de consultanta la distanta;

aplicatii care furnizeaza in timp real date statistice;

forumuri pe diferite teme (dezbateri publice);

servicii care asigura o mai mare deschidere pentru guvern (de exemplu publicarea legilor pe Internet).

Posibilele aplicatii trebuie privite din perspectiva a cinci dimensiuni: tehnica, legala, organizationala, socio-economica, democratica. Potentialul de a transforma administratia publica este foarte mare si nu este pe deplin evaluabil. Acesta implica noi forme de a distribui informatia, a oferi servicii, de interactiune intre guvern si cetateni, noi moduri de comunicare intre diverse comunitati la nivel local si global, prin crearea asa numitelor comunitati virtuale, noi forme de implicare a populatiei in procesul guvernarii si luarii deciziilor, precum si noi stiluri de conducere. Impedimentele in calea dezvoltarii de astfel de sisteme de guvernare electronica sunt legate de comunicarea intre diverse tipuri de organizatii, cadrul legal (care poate fi necorespunzator sau sa lipseasca), infrastructura tehnica, capacitatea de finantare a unor astfel de servicii (problema se pune mai ales in cazul tarilor mai putin dezvoltate) si suportul politic si implicarea hotarata a autoritatilor.

S-a constatat faptul ca barierele majore in utilizarea unui sistem de e-guvern nu sunt de ordin tehnic sau legislativ, ci de ordin social si cultural. Guvernul si cetatenii trebuie sa fie deschisi si flexibili la aparitia problemelor, chiar si celor mai controversate precum intimitatea, accesul la informatii, rolul politicienilor, posibilitatile pentru forme alternative ale democratiei electronice.

Conditiile necesare (dar nu si suficiente) pentru dezvoltarea cu succes a guvernului electronic sunt: adoptarea pe scara larga a tehnologiilor digitale, cadrul legislativ adecvat, infrastructura tehnica integrata, protejarea datelor, conducerea politica si respectarea angajamentului. Mai importante sunt buna finantare a serviciilor, o imagine clara asupra a ceea ce presupune fiecare serviciu si un riguros proces de implementare al acestuia. Costurile initiale in realizarea serviciilor pentru e-guvern trebuie analizate si contrabalansate cu reducerile viitoare de taxe, obtinute ca urmare a migrarii catre furnizarea de servicii publice on-line. Orice succes in educarea cetateanului pentru accesul la servicii on-line trebuie cuantificat.

Elementele pozitive care influenteaza dezvoltarea unui sistem de e-guvernare sunt, in principal, conducerea politica viguroasa, investitiile financiare, legislatia si tehnologia.

Barierele in dezvoltarea guvernarii electronice sunt in primul rand de natura sociala si culturala, in care o pondere importanta o au identificarea nevoilor cetateanului si accesul liber si usor la serviciile oferite. Inaugurarea sistemelor de tip e-guvernare (precum perceperea de taxe, sanatate, imigrari) presupune existenta unor servicii de autentificare. Multe jurisdictii considera acest element drept esential pentru adoptarea sau respingerea serviciilor electronice. Guvernele sunt interesate in a explica beneficiile autentificarii cardurilor si in eliminarea suspiciunilor legate de acestea. Pe de alta parte abilitatea cetatenilor de a accesa guvernul on-line conditioneaza in mare masura reusita sau esecul initiativelor guvernamentale. Nivelurile de acces on-line sunt in crestere in toate tarile care urmaresc sa dezvolte un guvern electronic, utilizandu-se nu numai calculatoare personale ci si telefoane mobile si televiziune digitala. Factori precum gradul de educatie, limite si abilitati personale, costuri ridicate ale tehnicii, infrastructuri insuficiente de telecomunicatii etc. ingreuneaza procesul de adaptare la noile conditii.

In al doilea rand, barierele in dezvoltarea guvernarii electronice sunt de natura institutionala si politica. Succesul unui e-guvern depinde de posibilitatea de furnizare de servicii integrate. Tehnologia permite guvernului sa sparga structurile birocratice si sa furnizeze servicii care au ca element central cetateanul. Este dificil insa a realiza o integrare a acestor servicii, datorita conservatorismului institutional, agendelor personale si incompatibilitatilor tehnice.

Data fiind existenta multiplelor dimensiuni ale e-guvernarii, fiecare dintre aceasta necesita strategii, coordonare, cunostinte adecvate, toate combinate in concordanta cu necesitatile utilizatorilor (cetateni, organizatii, firme). Strategia recomandata in implementarea programelor de e-guvernare este proiectarea sistemelor gandind la nivel extins (unde se doreste a se ajunge), inceputul facandu-se cu proiecte de mica amploare, programul trebuind sa se dezvolte apoi suficient de rapid. Din punct de vedere al managementului acestor programe se pot adopta doua strategii diferite:

abordarea centralizata, in care toate deciziile se iau la nivel central;

abordarea descentralizata, in care programul este privit ca rezultat al implementarii pe anumite parti de sine statatoare.

Beneficiile abordarii centralizate includ existenta resurselor comune, evitarea redundantelor, control mai precis, dezavantajele fiind mai ales la nivel structural si tehnic in timp ce abordarea descentralizata are ca avantaj posibilitatea dezvoltarii de programe mai bine adecvate si mult mai rapid de dezvoltat totusi fiind necesare sume de bani mai mari pentru implementare.

O strategie de e-guvern bine conceputa si pusa in practica ar trebui sa genereze o multitudine de beneficii. Pentru a obtine un astfel de rezultat, trebuie sa fie indeplinit un numar mare de conditii, pornind de la conceperea infrastructurii tehnice si organizatorice si pana la constructia efectiva (tabelul 1).

Tabelul 1. Beneficii ale strategiilor de e-guvern

In activitatea de trecere de la guvernarea clasica la guvernarea electronica se pot identifica urmatoarele etape (tabelul 2).

Tabelul 2. Etape si faze intr-o strategie de e-guvernare

Obiectivul strategic al guvernarii electronice este de a oferi suport si a simplifica guvernarea pentru toate partile: guvern, cetateni si afaceri. Utilizarea TIC poate conecta partile si oferi suport pentru procese si activitati. Cu alte cuvinte, obiectivele guvernarii electronice sunt asemanatoare cu obiectivele unei guvernari bune. Obiectivul extern este de a satisface nevoile si asteptarile publicului. Utilizarea TIC in operatiunile guvernamentale faciliteaza viteza, transparenta, eficienta si efectivitatea interactiilor cu publicul, cetatenii si alte agentii. Obiectivul intern este de a facilita un proces eficient, efectiv, transparent si rapid pentru a realiza activitati administrativ guvernamentale. Economia semnificativa de costuri pentru fiecare tranzactie in cadrul operatiunilor guvernamentale poate fi rezultatul altor obiective ale guvernarii electronice precum: cresterea accesului clientilor; economisirea de timp si bani; imbunatatirea serviciilor oferite clientilor (servicii de calitate mai buna si la costuri mai mici); participarea mai mare a cetatenilor la guvernare (cetatenii ce vor sa se implice in procesul guvernarii au posibilitatea sa o faca); reputatie mai buna (se formeaza imaginea unei natiuni moderne, un loc atractiv pentru persoanele straine ce vor sa investeasca).

O strategie de guvernare electronica ar trebui sa suporte modernizarea si integrarea proceselor dincolo de limitele dintre departamentele guvernului si agentii, astfel incat acele limite sa fie invizibile cetatenilor (figura 4).

Fig. 4. Strategie de e-guvernare

Pentru acest deziderat, proiectarea unei strategii de e-guvernare trebuie sa urmeze o serie de principii fundamentale.

Reinventarea guvernului, nu doar automatizarea lui. Daca guvernul electronic este vazut ca o simpla solutie tehnologica si este utilizat numai pentru automatizarea proceselor de rutina atunci nu ii va fi exploatat intregul potential. Guvernul electronic trebuie sa fie parte a reinventarii guvernului, iar tehnologiile ar trebui utilizate pentru a simplifica procesul guvernarii, a conduce la schimbari interne si a reorganiza Guvernul.

Stabilirea unui obiectiv ambitios. Cu scopul de a transforma guvernul traditional intr-unul electronic si implicit modalitatea de guvernare este necesar stabilirea unui obiectiv ambitios care trebuie atins in viitorul apropiat. Fiecare guvern trebuie sa aiba un punct de pornire si un obiectiv pentru a transforma guvernul si modalitatea de guvernare.

Investitii prezente pentru economii viitoare. Investitiile in guvernul si guvernarea electronica vor aduce venituri importante cu cat sunt dezvoltate mai multe sisteme care conduc la economii de costuri si timp.

Focalizarea pe tranzactiile digitale intre cetateni si guvern. Serviciile posibile prin Internet ar trebui sa fie conducatorul reingineriei guvernarii digitale in urmatorii cinci ani. Cresterea popularitatii si disponibilitatii Internetului ofera o oportunitate pentru guvern sa imbunatateasca contactul cu cetatenii. guvernul trebuie sa se asigure ca toate interactiunile posibile care pot fi tranzactionate on-line sunt disponibile.

Integrarea aplicatiilor guvernamentale cu cele comerciale. Forta care conduce TIC este interoperabilitatea. Pentru punerea in functiune a guvernului virtual, guvernul trebuie sa-si faca sistemele interoperabile cu cele comerciale mai degraba decat sa forteze publicul sa dezvolte doua sisteme separate - unul in folosul guvernului si altul in folosul privat. Interoperabilitatea face procesul interactiunii mult mai eficient, usor, ieftin si mai putin confuz pentru toate partile implicate.

Depasirea etapei de economii de la tranzactiile bancare electronice la cetateni. Guvernul electronic va economisii banii publici, aceste economii fiind reflectate in pretul pe care cetatenii il vor plati pentru a intra in contact cu agentiile guvernamentale. De exemplu, aceste reduceri pot fi acordate astfel: daca o persoana completeaza un anumit formular on-line i se poate cere mai putini bani decat daca s-ar duce personal sa-l completeze.

Promovarea accesului la informatia prin Internet, nu restrictionarea ei. Trecerea la guvernarea digitala va conduce la probleme legate de securitate si secretul datelor. Dar daca sunt manevrate cum trebuie, problemele nu ar trebui sa fie mai mari decat cele care exista in era guvernarii cu informatiile pe hartie. Cu privire la secretul datelor, guvernantii si oficialii din domeniul administratiei, pot sa exagereze, progresul fiind incetinit. Guvernul ar trebui sa promoveze accesul on-line la informatii si sa asigure cetatenii si persoanele juridice ca au fost luate masuri de securitate si de protejare a informatiilor

Respectarea drepturilor cetatenilor cu privire la secretul informatiilor. Unele entitati guvernamentale au tratat informatiile personale ale cetatenilor ca apartinand statului  si sunt utilizate in diferite tranzactii fara a avea permisiunea cetateanului proprietar al informatiei si fara ca acesta sa stie. Odata cu tranzitia la tipul de guvernare electronica si la guvernele virtuale, trebuie adoptate legi care sa asigure securitatea si protejarea informatiilor personale a cetatenilor. Aceste probleme sunt specifice sectorului privat prin initiative de guvernare. Guvernul nu ar trebui decat sa se asigure ca propriile practici respecta dreptul cetatenilor de a-si proteja informatiile personale. In plus, cum guvernul devine din ce in ce mai mult electronic, trebuie sa existe sisteme de securitate de calitate superioara in locuri in care sa protejeze integritatea informatiilor impotriva hacker-ilor si a altor amenintari. Legi specifice sunt necesare pentru a introduce confidenta publica in intentiile guvernului in evolutia erei Informatiei.

Accesul on-line la guvern nu trebuie sa scada importanta mijloacelor traditionale. Toate serviciile posibile sa fie oferite digital. Pentru viitorul apropiat, serviciile de stat ar trebui sa ramana accesibile prin toate formele de comunicatie, incluzand posta, telefon si in persoana pentru aceia care nu pot sau nu doresc sa comunice digital.

Eforturile statului ar trebui sa fie complementare, nu sa copieze eforturile sectorului privat. Agentiile guvernamentale urmaresc strategii in care ideile guvernului electronic au evoluat in initiative ale comertului electronic, unde guvernul in competitie cu sectorul privat isi asuma rolul oferiri de produse sau servicii comerciale consumatorilor. Justificarile agentiilor guvernamentale ar trebui centralizate pe acele inovatii si initiative care sunt necesare pentru a imbunatati serviciile adresate cetatenilor si sa asigure un acces la resursele informatice publice. Fondurile publice nu ar trebui utilizate ca un capital riscant pentru a lansa agentiile guvernamentale in competitie cu sectorul privat.

Trecerea la actiune si invatarea din greseli. Revolutia TIC se schimba atat de rapid incat a astepta pana cand este dezvoltat un sistem cuprinzator perfect inseamna ca orice solutie va fi depasita la momentul implementarii. Guvernul trebuie sa mearga mai departe cu proiecte mai mici, care pot fi incheiate cu succes. Mai mult, esecurile ar trebui vazute ca o oportunitate de a invata, nu neaparat penalizate.