SISTEMELOR DE OPERARE PENTRU CALCULATOARE PERSONALE

SISTEMELOR DE OPERARE PENTRU CALCULATOARE PERSONALE

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Software-ul reprezinta unul sau mai multe programe (sau seturi de instructiuni) ce pot fi intelese de un calculator. Software-ul reprezinta 'sufletul' unui calculator.

Calculatoarele utilizeaza doua tipuri de software:

• Software de sistem, ce permite calculatorului sa execute operatiile de baza, cum ar fi cele de intrare/iesire;
• Software de aplicatie, ce permite utilizatorilor sa realizeze diferite operatii.

Exista patru tipuri de software de sistem, prezentate in figura 1.

Figura 1. Tipuri de software de sistem

Un sistem de operare este o colectie de programe care, dupa ce a fost initial incarcat in computer de catre un 'program de incarcare' (bootstrap program), gestioneaza echipamentele hardware si toate celelalte programe din computer Celelalte programe sunt denumite aplicatii. Aplicatiile utilizeaza sistemul de operare, cerandu-i acestuia sa efectueze anumite 'servicii' (functii). De asemenea, utilizatorul poate interactiona direct cu sistemul de operare, prin intermediul unei interfete. Fiecare sistem de operare este conceput pentru a lucra cu o anumita arhitectura hardware. Un sistem de operare proiectat pentru un calculator MacIntosh nu va functiona pe un PC. Un PC mai vechi bazat pe procesorul 8088 nu are resursele necesare pentru rularea unui sistem de operare destinat sa functioneze pe un Pentium.

Sistemul de operare (Operating System) reprezinta pentru un calculator, programul care ii coordoneaza functiile interne si asigura mijloacele de control asupra operatiilor calculatorului.

Sistemul de operare contine informatii generale despre dispozitivele ce pot fi conectate la calculator. Driverele de dispozitiv sunt programe ce ofera calculatorului informatii specifice privind un anumit echipament hardware. Cand se ataseaza calculatorului un nou dispozitiv, trebuie instalat pe hard-disk driverul corespunzator. Driverul de dispozitiv este utilizat de sistemul de operare pentru comunicarea cu noile echipamente.

Programele utilitare sunt programe utilizate impreuna cu sistemul de operare pentru a controla si a utiliza echipamentele hardware sau pentru a gestiona fisierele de date si programele. Unele dintre aceste utilitare sunt incluse ca parti ale sistemului de operare. Majoritatea utilitarelor trateaza operatiile de stocare si gestionare a fisierelor. Utilitarele sunt folosite pentru o gama larga de operatii, cum ar fi:

• formatarea unui disk in vederea stocarii de date si programe;
• gestionarea datelor si programelor - copierea, mutarea, redenumirea sau stergerea fisierelor;
• asigurarea securitatii datelor prin controlul existentei virusilor sau crearea de copii de rezerva ale documentelor importante;
• restabilirea datelor si programelor pierdute;
• efectuarea de teste de diagnosticare asupra echipamentelor hardware.

Limbajele de programare sunt utilizate pentru a scrie programe care sunt apoi convertite in limbaj masina, cod binar ce poate fi executat de catre calculator. Limbajele de programare permit utilizatorilor sa introduca instructiuni mai inteligibile decat limbajul masina. Cu cat comenzile unui limbaj seamana mai mult cu un limbaj natural (de ex. cu limba engleza), cu atat limbajul respectiv este mai usor de invatat si devine mai popular.

1.1. Definirea sistemului de operare

Sistemul de operare poate fi definit ca un software care:

1. Gestioneaza resursele computerului pentru utilizatorii si programele concurente:
• procesorul/procesoarele (CPU);
• memoria (RAM),
• componentele de stocare (hard-disk, floppy disk, CD-ROM, etc.);
• componentele de intrare/iesire (monitor, tastatura, mouse, imprimanta);
• componentele multimedia (placa de sunet, placa video, etc.);
• componentele de conectare in retea (placa de retea, modem);
• etc.
2. Ofera utilizatorului o abstractizare simplu de utilizat a unei realitati complicate, transformand computerul intr-o masina virtuala, usor de utilizat si programat:
• utilizatorii au o interfata simpla pentru rularea programelor, gestionarea fisierelor, etc.;
• programatorii nu trebuie sa reinventeze roata; OS furnizeaza cateva rutine optimizate pentru utilizarea si alocarea resurselor masinii.

Sistemul de operare furnizeaza o interfata de programare mai simpla, programatorii neavand nevoie sa inteleaga in detaliu interactiunea dintre diversele componente hardware.

Majoritatea platformelor (hardware si software) necesita (si uneori includ) un sistem de operare. Exemple de sisteme de operare: MS-DOS, Windows 95/98/NT, LINUX, UNIX, IBM-OS/2, MacOS.

1.2. Incarcarea sistemului de operare (booting)

Exista multe tipuri de sisteme de operare, complexitatea acestora variind dupa functiile pe care acesta le furnizeaza sau scopul in care acesta este utilizat. Unele sisteme sunt responsabile pentru gestionarea multor oameni, altele controleaza dispozitive hardware, cum ar fi pompe de petrol.

Sistemul de operare poate fi incarcat in memoria (RAM) calculatorului in doua moduri:

este deja prezent in ROM;

este incarcat de pe hard-disk la pornirea computerului.

In cazul in care sistemul de operare este deja prezent in ROM (ex.: controleri industriali, pompe de petrol, etc.), acesta preia controlul imediat ce procesorul este pornit. Prima lui sarcina va fi sa testeze senzorii si alarmele hardware si apoi sa ruleze continuu o rutina de monitorizare a tuturor senzorilor de intrare. Daca starea unui senzor se modifica, el va initializa o rutina de generare a unei alarme.

Pentru sistemele mai complexe, sistemul de operare este, uzual, stocat pe un suport (cum ar fi hard-disk-ul) si incarcat in RAM la pornirea computerului. Avantajul acestui tip de sistem este acela ca modificarile aduse sistemului de operare sunt mai usor de facut si de implementat. La pornirea computerului, sistemul de operare se incarca automat in RAM, parcurgand urmatoarea secventa:

Cand se deschide calculatorul, controlul acestuia este preluat de Sistemul de Baza de Intrare/Iesire (Basic Input-Output System - BIOS). BIOS-ul este un set de instructiuni stocat in cipul ROM si reprezinta interfata dintre echipamentele hardware si sistemul de operare.

Primul lucru pe care-l face BIOS-ul este un autotest (Power-On Self Test - POST) pentru a se asigura ca toate componentele calculatorului sunt operationale. Apoi, un program de incarcare continut in BIOS (bootstrap loader) cauta pe unitatile de disk (discheta, hard-disk) programul special de incarcare (OS loader), care va incarca sistemul de operare.

Mai intai, cauta pe discheta o portiune specifica unde sunt localizate fisierele de incarcare a sistemului. O discheta care contine aceste fisiere se numeste discheta sistem. Daca in floppy drive exista o discheta, dar care nu este discheta sistem, BIOS-ul va transmite utilizatorului un mesaj, informandu-l ca unitatea floppy nu contine o discheta sistem. Daca nu exista o discheta introdusa in unitatea floppy (cazul uzual), BIOS-ul va cauta fisierele sistem pe o portiune specifica a hard-disk-ului.

Dupa ce a identificat unde sunt localizate fisierele sistem, BIOS-ul copiaza informatii din acestea in locatii specifice din RAM. Aceste informatii sunt cunoscute sub numele de boot record.

Boot record contine un program care preia controlul computerului. Boot record incarca de pe disketa sau hard-disk in RAM fisierul initial de sistem.. Fisierul initial de sistem incarca apoi restul sistemului de operare in RAM. Fisierul initial de sistem incarca un fisier de sistem, care stie cum sa lucreze cu BIOS-ul.

Unul din primele fisiere incarcate este si fisierul de configurare a sistemului. Informatiile continute in acesta indica ce fisiere specifice ale sistemului de operare e necesar sa fie incarcate (de exemplu, driverele de dispozitiv specifice).

Un alt fisier special ce este incarcat este unul care specifica aplicatiile sau comenzile pe care utilizatorul doreste sa fie incarcate si rulate ca parte a procesului de incarcare (pentru Windows se numeste WIN.INI).

Dupa ce toate fisierele sistemului de operare au fost incarcate, sistemul de operare preia controlul computerului, indeplineste comenzile initiale si asteapta prima comanda introdusa de utilizator.

Secventa de incarcare a sistemului de operare este reprezentata schematic in figura urmatoare:

Figura 2 Incarcarea sistemului de operare

• programul de incarcare continut in BIOS (Bootstrap Loader) cauta programul de incarcare a sistemului de operare (OS Loader) pe unitatea de disk;
• apoi, transfera programul de incarcare in memoria RAM;
• programul de incarcare incarca restul sistemului de operare in memorie.

1.3 Interfata cu utilizatorul a sistemului de operare

Fiecare sistem de operare contine o interfata cu utilizatorul, intelegand prin aceasta una sau mai multe metode de a introduce comenzi. Partea exterioara (Shell) a sistemului de operare este programul care preia comenzile de la utilizator si le transfera catre nucleul acestuia (Kernel).

In functie de sistemul de operare, interfata cu utilizatorul poate fi:

bazata pe text;

grafica.

1.3.1 Interfete bazate pe text

In cazul unei interfete bazate pe text, utilizatorul tasteaza comenzi pentru a da instructiuni calculatorului. Un astfel de sistem de operare este MS-DOS (conceput in 1981 de Microsoft).

Linia de comanda MS-DOS contine un prompter, care informeaza utilizatorul ca sistemul este pregatit sa primeasca instructiuni. Instructiunile sunt tastate dupa prompter. Dupa fiecare instructiune, utilizatorul trebuie sa apese tasta "Enter", pentru a prelucra instructiunea. MS-DOS accepta si prelucreaza instructiunile pe baza unei biblioteci de instructiuni incluse in sistemul de operare. Un exemplu de interfata MS-DOS este prezentat in figura urmatoare 3.

Versiuni mai recente de DOS contin un Shell care permite utilizatorilor introducerea comenzilor cu ajutorul mouse-ului.

UNIX reprezinta un sistem de operare multiutilizator pentru PC-uri (conceput initial la AT&T Bell), cu o interfata, de asemenea, bazata pe DOS. Unele versiuni de UNIX contin o interfata grafica cu utilizatorul.

Figura 3 Interfata MS-DOS

1.3.2 Interfete grafice

Primul sistem care utiliza o interfata grafica cu utilizatorul, intitulat Lisa, a fost realizat de Apple si costa peste 10,000 USD, nefiind un succes comercial. Apple a adaptat sistemul de operare al calculatorului Lisa pentru a fi utilizat pe sisteme MacIntosh, rezultand astfel sistemul de operare Mac-OS, cu o interfata grafica simpla.

O interfata grafica utilizeaza mici imagini, numite icons (pictograme) pentru reprezentarea programelor si instructiunilor. Pentru a da o instructiune sistemului de operare, utilizatorul indica un icon si efectueaza click cu mouse-ul sau efectueaza selectii din menu-urile aflate in Shell.

In 1985 Microsoft a lansat sistemul Windows, care oferea o interfata grafica si pentru PC-uri. Acesta nu era un sistem de operare, ci un mediu (un program utilizat impreuna cu un sistem de operare), deoarece functionarea sa se baza pe existenta unui asemenea sistem. In esenta, Windows reprezenta un invelis (Shell) pentru DOS, primind instructiuni prin intermediul mouse-ului si transformandu-le in comenzi ce pot fi acceptate si executate de DOS.

Windows 95 (lansat in 1995) este prima versiune de Windows care este chiar un sistem de operare. Functiile sistemului de operare executate anterior de DOS au fost incluse in Windows 95, acest sistem nemainecesitand un sistem de operare separat.

Microsoft detine si o versiune multiutilizator a sistemului Windows numita Windows NT. Suprafata de lucru a acestui sistem este prezentata in figura urmatoare 4.

1.4 Gestionarea proceselor

Sistemele actuale se caracterizeaza prin activitati care se desfasoara in paralel. Este vorba, fie de un paralelism autentic (de exemplu executia unui program de catre un procesor simultan cu derularea unei operatii de intrare/iesire printr-un periferic), fie de un cvasiparalelism (daca mai multe segmente de programe isi impart procesorul pentru intervale scurte de timp). Privita dinspre utilizator, executia acestor programe pare sa se desfasoare in paralel, desi in realitate nu este o executie paralela, ci in sistem de partajare a timpului (time sharing).

Pentru a face abstractie de dependenta relativ complicata de timp si de loc, sistemele de operare moderne folosesc conceptul de proces.

Programele contin lungi liste de instructiuni ce sunt executate de catre procesorul computerului (procesoarele executa milioane de instructiuni pe secunda). In cazul sistemelor de operare moderne, numai o portiune a unui program este incarcata la un moment dat, restul programului sta in asteptare pe hard-disk pana cand alte portiuni sunt apelate, realizandu-se astfel o economisire a spatiului de memorie.

Figura 4. Suprafata de lucru a sistemului Windows NT

Un proces (process sau task) este o portiune a unui program aflat in curs de executie. Un program poate consta in mai multe procese. Un proces poate crea alte procese. Procesorul poate executa o singura instructiune la un moment dat. Procesorul unui computer ruleaza un proces pentru o scurta perioada de timp, apoi este comutat catre alt proces si asa mai departe. Cum un procesor executa milioane de instructiuni pe secunda, acesta da senzatia ca ruleaza mai multe procese simultan.

In timpul existentei sale, un proces se poate gasi intr-una din urmatoarele trei stari:

• pregatit pentru executie (ready runnable);
• activ (running);
• blocat (blocked).

Procesul poate fi activ atunci cand ii este alocat un procesor si executa programul sau. Poate fi blocat, cand continuarea executiei depinde de un eveniment, ca de exemplu de incheierea unei operatii de intrare/iesire. Mai poate fi pregatit daca evenimentul asteptat s-a produs si asteapta alocarea procesorului.

Procesele care se afla in starea pregatit sunt ordonate intr-o coada de asteptare (process queue). In orice moment pot coexista zeci sau chiar sute de procese coordonand lucrul utilizatorilor, programele utilizate sau sistemul de operare insusi.

Atribuirea procesorului este executata de modulul programator (scheduler) al sistemului de operare. Scheduler-ul este partea sistemului de operare care decide ordinea in care vor fi executate procesele pregatite de a fi executate.

Cand procesorul este comutat de la un proces catre altul starea acestuia (registrii si datele asociate) trebuie sa fie salvate, deoarece mai tarziu procesul va fi reluat si continuat ca si cum nu a fost niciodata intrerupt. Odata ce aceasta stare a fost salvata este activat urmatorul proces aflat in asteptare. Aceasta presupune incarcarea registrilor procesorului si a memoriei cu toate datele salvate anterior si repornirea lui de la instructiunea ce urma sa fie executata cand a fost ultima oara intrerupt. Actiunea de comutare de la un proces la altul se numeste comutare contextuala (context switching).

Aceasta comutare se poate face in doua moduri:

1. procesul activ la un moment dat elibereaza voluntar procesorul, permitand altui proces sa devina act Procesul intrerupt voluntar va trece la sfarsitul cozii de asteptare, iar procesul de la varful cozii devine act Ca urmare, toate celelalte procese vor inainta cu o pozitie;
2. un ceas in timp real genereaza intreruperi la intervale regulate de timp (de ex. o sutime de secunda). De fiecare data cand apare o intrerupere, procesorul este comutat catre un alt proces. In acest caz scheduler-ul atribuie si o ordine de prioritate fiecarui proces, fiind astfel posibil ca unele procese sa fie executate mai frecvent decat altele.

Tipuri uzuale de sisteme de operare

Sistemele de operare pot fi impartite in categorii care definesc caracteristicile lor. Sistemele moderne pot utiliza combinatii ale celor descrise in continuare.

1. Sisteme de operare cu prelucrare pe loturi (batch processing)
• Primele sisteme de operare aparute;
• Programul era introdus in computer si apoi executat pana la terminare;
• Datele utilizate de program nu puteau fi modificate in timpul executiei acestora. Orice eroare survenita in executie presupunea reluare executiei de la capat.
2. Sisteme de operare interactive
• Permit modificarea si introducerea datelor in timpul executiei programelor;
• Se utilizeaza in sistemele informatice cu baze de date in permanenta schimbare (sistemele de evidenta a conturilor bancare, sistemele de rezervare a locurilor la companiile aviatice).
3. Sisteme de operare multiutilizator (time sharing)
• Permit conectarea simultana, printr-un terminal a mai multor utilizatori;
• Se aloca segmente de timp proceselor lansate de utilizatori.
4. Sisteme de operare multitasking
• Permite executia mai multor sisteme simultan, in functie de ordinea de prioritati;
• Procesorul este comutat rapid intre procese.
5. Sisteme de operare in timp real (real-time)
• Utilizate la comanda proceselor industriale;
• Monitorizeaza diferitele intrari care afecteaza procesele aflate in executie si raspund adecvat intr-o perioada de timp garantata (de obicei de ordinul milisecundelor).
6. Sisteme de operare multiprocesor
• Permit utilizarea mai multor procesoare pentru executia proceselor.

Sistemele de operare (SO) in evolutia lor au suferit multiple si rapide perfectionari, determinate de progresele marcate de tehnicile constructive hardware, cat si de cerintele multiplelor domenii de utilizare. In prezent cele mai utilizate sisteme de operare pentru PC-uri sunt : MS-DOS, UNIX, OS/2, Windows 95, Windows NT, Linux, BeOS etc.

Sistemul de operare MS-DOS pentru microcalcultoarele PC a fost realizat de Microsoft in anul 1982.

Ca orice produs software, MS-DOS-ul a evoluat, cea mai recenta versiune este MS-DOS v7.

DOS (Disk Operating System) a fost sistemul de operare dominant pentru calculatoarele PC, pana in anul 1990, cand a aparut sistemul Windows 3.0.

In sistemul MS-DOS nu se pot executa programe care necesita o capacitate de memorare mai mare de 640 KB. O alta deficienta majora a MS-DOS-ului este faptul ca este monotasking si monouser.

Cu trecerea timpului, programele au devenit din ce in ce mai complexe si mai mari, calculatoarele tot mai rapide, si a devenit absolut necesar realizarea unor sisteme de operare mai performante, care sa puna la dispozitia programatorilor o cantitate mai mare de memorie interna si sa poata asigura executia multitasking si multiuser a lucrarilor.

Multitasking este termenul care defineste executarea mai multor programe in acelasi timp pe un sistem de calcul.

Multiuser este termenul care defineste posibilitatea de exploatare a unui sistem de calcul de catre mai multi utilizatori, in acelasi timp. Accesul multiplu la unitatea centrala este asigurat de o tehnica speciala numita partajarea timpului (time sharing).

Calculatoarele PC cu microprocesoroare avansate (486, Pentium MMX, II, Pro etc) sunt suficient de puternice pentru a asigura exploatarea in cele doua regimuri: multitasking si multiuser.

In anul 1990 Microsoft lanseaza primul sistem de operare grafic cu interfata GUI (Graphical User Interface), numit Windows 3.0.

In anul 1992 Microsoft lanseaza versiunea Windows 3.1, care introduce conceptul OLE (Oject Linking and Embending- inglobarea obiectelor), ce permite inlantuirea si incapsularea obiectelor.

Functia OLE permite crearea unor documente compuse, cu sectiuni si provenienta diferita, si anume text, grafica, sunet, animatie etc.

Pentru a realiza acest schimb dinamic de obiecte, este absolut necesar asigurarea unor resurse hardware puternice, si anume microprocesoare Intel 80486, Pentium II, Pro etc. si memorie RAM mai mare de 4 MB.

In anul 1993 apare versiunea Windows 3.10 CE pentru Europa Centrala si de Est, care integreaza suportul necesar pentru limbajele specifice acestor tari.

Sistemele Windows 3.1 si 3.10 sunt exploatabile sub sistemul MS-DOS si necesita o memorie interna de 2-4 MB. Microsoft a lansat dupa 1992 urmatoarele variante de Windows, care functioneaza ca sisteme independente , si care au incluse functiuni DOS:

Ø         Windows for Workgroups are interfata utilizator identica cu Windows 3.1 si se remarca prin simplitatea si usurinta instalarii si exploatarii unei retele de calculatoare, suportand o gama foarte mare de placi de retea. Cea mai importanta functiune pe care o realizeaza este partajarea accesului la fisiere si imprimante. Prin partajare fisier se intelege accesul simultan a mai multor utilizatori la acelasi fisier.

Ø         Windows NT (New Tehnology) este un sistem de operare complet si performant, care asigura executia programelor in regim multitasking, bazat pe partajarea timpului. Se instaleaza numai pe calculatoare Pentium puternice de 32 biti si necesita o memorie interna de cel putin 16 MB. Este destinat inginerilor, oamenilor de stiinta, statisticienilor si celorlalti utilizatori profesionisti.

Ø         Windows 95 a fost lansat in anul 1995 ,este o dezvoltare a sistemului Windows NT si se prezinta ca o combinatiie de DOS si Windows. Se instaleaza pe calculatoare puternice, cu microprocesoare de32 biti de tip Pentium si memorie de cel putin 16 MB.

2. CARACTERISTICILE SISTEMULUI WINDOWS

Windows este un sistem de operare pentru calculatoarele cu microprocesoare pe 32 biti. Sistemul este conceput sa ruleze aplicatii Windows, inclusiv aplicatii multimedia, acasa si in birouri. O interfata grafica cu utilizatorul (GUI) foarte atractiva, posibilitatea ca toate selectiile si toate comenzile si fie facute cu ajutorul mouse-ului, precum si faptul ca toate aplicatiile au meniuri si taste functionale similare, fac din Windows un sistem de operare usor de invatat si de utilizat in activitatea zilnica.. Sistemul DOS este inclus in Windows, numai ca o facilitate de a executa programe sub DOS, pentru rularea aplicatiilor specifice DOS, precum si pentru a accepta echipamente mai vechi care utilizeaza drivere in mod real.

Dintre caracteristicile importante ale sistemuliui de operare Windows sunt amintite:

Ø         Suport OLE incorporat in sistem, permitand crearea unor obiecte complexe (text, grafica, sunet, imagine etc). Aceste obiecte pot fi copiate, taiate sau mutate dintr-un fisier in altul;

Ø         Sunet si imagine Windows 95 poseda un puternic set de functii grafice si sonore, deci sunt asigurate facilitati multimedia deosebit de performante. Se poate asculta muzica de pe un CD, putem viziona clipuri video, putem inregistra propriile fisiere de sunet;

Ø         Servicii postale si Fax Contine programe pentru expedierea si primirea de faxuri si posta electronica. Programul Microsoft Exchange asigura serviciile de posta electronica (e-mail) si fax;

Ø           Conectarea la Internet Este posibila conectarea la calculatorul (hostul) furnizorului de servicii Internet (ISP). Host este denumirea pentru calculatorul care asigura serviciile Internet si care la randul sau este legat de reteaua Internet. Calculatorul host poate fi un calculator de tipul : mainframe, minicalculator sau PC (486, Pentium). Fiecare host poate furniza acces pentru sute sau chiar mii de conexiuni individuale la Internet. De exemplu, un host poate fi un calculator instalat la o universitate, si acesta poate fi direct conectat la Internet. Un astfel de calculator indeplineste functia de gateway (poarta), adica asigura legatura cu un alt tip de retea, catre Internet pentru universitate si studentii acesteia (Fig. 5).

		Fig.IV.5 Conectarea la Internet a unui PC

Ø      Interfata simpla cu utilizatorul Interfata (legatura) cu utilizatorul este de tip grafic (GUI), bazata pe ferestre, iconuri (pictograme), bara de programe, casute de dialog, butoane, bare cu instrumente etc. Comenzile se transmit cu ajutorul mouse-ului prin selectarea obiectelor sau a comenzilor, din meniurile aplicatiilor .

Ø      Configurabilitate practic nelimitata a suprafetei de lucru (desktop) a meniurilor , barelor de instrumente etc. In aceste conditii fiecare utilizator poate sa-si configureze dupa preferinte elementele suprafetei de lucru.

Ø      Plug and Play asigura configurarea sistemului de calcul. Microsoft a implementat logoul designed for Windows pe toate produsele hardware si software care exploateaza capacitatile sistemului. Microsoft si Compaq au elaborat standardul Plug and Play, care reprezinta o intelegere privind construirea unui sistem autoconfigurabil.

Plug and Play poate sesiza atat prezenta sau absenta la start-up a unor componente ale sistemului, cum ar fi controllerul de disc sau tastatura, cat si schimbarile dinamice ale configuratiei, transmitand mesaje privind aceste schimbari, sistemului de operare. Windows 95 permite controlul Plug and Play prin programul Configuration Manager, care incarca si descarca drivere, aloca resurse si in caz de conflict incearca diferite configuratii. Windows 95 permite astfel exploatarea urmatoarelor doua structuri pe disc a folderelor si fisierelor :

Structura fizica - este posibil de exploatat prin My Computer , Windows Explorer si Network Neighborhood

Structura logica este posibil de exploatat prin meniul START

Ø      Nume lungi de fisiere Windows asigura posibilitatea atribuirii unor nume lungi de fisier cu lungimea de maxim 255 caractere. Sistemul creaza automat si un nume scurt, utilizat pentru afisare in ferestre.

Ø      Bara de programe (taskbar) se mai numeste si bara de operatii. Contine butonul START alaturi de butoane ce contin pictogramele programelor aplicatiilor si documentelor deschise in acel moment dat. Aspectul curat si ingrijit al suprafetei de lucru se datoreste barei de programe.

Ø      Utilizarea Mouse-ului. Mouse-ul are un rol foarte important in exploatarea Windows, deoarece majoritatea operatiilor sunt comandate prin actionarea butoanelor stang si drept. Este de retinut rolul deosebit in exploatare a butonului drept, care determina aparitia unui meniu rapid.

Ø      In Windows se poate lansa in executie orice program DOS prin selectarea optiunii MS - Prompt ce apartine meniului Programs .

Ø      In Windows sunt admise protocoale de transfer de informatii in cadrul serviciilor Internet sau Intranet. Protocoalele admise sunt : TCP/IP, IPX si NetBios.

Ø      Programarea sub Windows asigura utilizatorilor o gama foarte diversificata de facilitati de programare de tip obiect (OLE). LimbajeleleMicrosoft Visual Basic si C++ sunt limbaje performante, care asigura o programare eleganta si rapida.

4. LANSAREA SI INCHIDEREA SISTEMULUI WINDOWS

Lansarea lui Windows se reduce la pornirea calculatorului. Pentru incepatori, iata cum se procedeaza :

Þ    Scoateti dischetele din unitatile floppy disc, daca este cazul

Þ    Porniti monitorul, imprimanta si celelalte dispozitive conectate la unitatea de sistem. Porniti unitatea de sistem, ultima

Þ    Daca PC-ul dvs. este conectat la o retea de calculatoare, veti vedea pe ecran o caseta de dialog (Enter Network Password). Daca administratorul retelei v-a spus ce sa scrieti in cutia de dialog, urmati-i instructiunile. In caz contrar, apasati Escape.

Þ    In final, veti vedea desktop-ul Windows 95

Termenul de specialitate pentru operatiunea de deschidere a unei sesiuni de lucru este log on si log off pentru operatiunea de inchidere a unei sesiuni de luicru.

Daca calculatorul este legat in retea, administratorul de retea poate sa va atribuie un nume de utilizator si o parola. Identificarea presupune sa transmiteti in caseta de dialog Enter Network Password urmatoarele date :

User name - nume utilizator

Password - parola

Daca nu este necesar sa va identificati, atunci tastati OK (Enter). Daca tastati Esc sau Cancel calculatorul nu mai este conectat la retea. Modificarile pentru elementele de identificare utilizatorse fac cu comanda Control Panel ->Network->eticheta Identification.

Operatiunea de inchidere a calculatorului. Inainte de a inchide calculatorul, este esential sa inchideti intai Windows 95. In acest fel veti proteja datele inca nesalvate impotriva pierderii.

Inchiderea lui Windows 95 este usoara. Urmati pasii de mai jos (Fig. 6):