Soft-ul unui sistem de calcul - descrierea componentei software a unui sistem de calcul

Soft-ul unui sistem de calcul - DESCRIEREA COMPONENTEI SOFTWARE A UNUI SISTEM DE CALCUL

Orice calculator are nevoie de programe pentru a putea fi folosit.

SOFTWARE (SOFT - ul) reprezinta totalitatea programelor care exista pe un sistem de calcul împreuna cu documentatia aferenta.

Software (sau soft) este denumirea colectiva pentru toate tipurile de aplicatii pe computer.

DESCRIEREA COMPONENTEI SOFTWARE A UNUI SISTEM DE CALCUL.

Ierarhia componentelor software.

Un sistem de calcul constituie un ansamblu functional destinat prelucrarii automate a informatiilor. Pentru realizarea acestui obiectiv sistemul de calcul are nevoie atât de echipamente (componentele hardware) cât si de un set de programe care determina prelucrarile care se fac asupra informatiilor prin intermediul componentelor fizice ale sistemului de calcul. Conform celei mai generale clasificari, componentele unui sistem de calcul pot apartine uneia dintre urmatoarele categorii:

Componentele software ale unui sistem de calcul

o       Hardware

o       Software

o       Firmware

Hardware-ul reprezinta componenta fizica a unui sistem de calcul, adica ansamblul de echipamente care alcatuiesc sistemul de calcul.

Firmware-ul este componenta de programe încarcate în memoria fixa ROM de catre producatorul sistemului de calcul. Aceasta componenta se afla la limita dintre hardware si software, reprezentând software-ul integrat în partea de hardware.

Componenta firmware a unui sistem de calcul, setul de instructiuni microprogramate încarcate în memoria fixa ROM, defineste un anumit mod de functionare si implicit de utilizare a sistemului de calcul. Din acest motiv, firmware-ul trebuie sa fie suficient de redus pentru a nu particulariza excesiv sistemul de calcul. Prin utilizarea unor memorii cu citire-scriere nevolatile alaturi de memoria ROM se obtin componente cu microprogramare dinamica. Aceasta consta în posibilitatea adaptarii secventei de programe fixe din ROM la încarcarea sistemului de operare.

Componenta ROM-BIOS a sistemelor de calcul compatibile PC este o componenta firmware realizata prin microprogramare dinamica. Rolul componentei BIOS este de interfata între hardware si software, oferind componentei software functii de baza pentru utilizarea hardware-ului. În acest fel se realizeaza independenta componentelor software fata de caracteristicile hardware specifice sistemului de calcul, eliberând în acelasi timp componentele software de detalii legate de modul de lucru al hardware-ului. Fiind realizata prin microprogramare dinamica, componenta firmware (BIOS) permite modificarea unor parametri de functionare ai PC-ului într-o secventa speciala derulata în timpul procedurii de încarcare a sistemului de operare la pornirea sistemului de calcul.

Software-ul reprezinta ansamblul de programe care fac posibila realizarea functiei sistemului de calcul, de prelucrare a informatiilor, si care constituie suportul logic de functionare a unui sistem de calcul. Într-o traducere mot a mot, sotftware-ul înseamna “partea moale' a calculatorului, spre deosebire de hardware, 'partea tare”. Componenta software a unui sistem de calcul cuprinde la rândul ei programe grupate în mai multe categorii, dupa natura problemelor pe care le rezolva. Aceste categorii sunt (Figura 4.1.):

1. Software-ul de baza, care este alcatuit din programele care asigura serviciile generale si care se adreseaza tuturor utilizatorilor sistemului de calcul;
2. Software-ul utilitar (sistem de programare utilitare), care include programe cu grad mare de generalitate, puse la dispozitia utilizatorilor pentru a realiza anumite prelucrari specifice asupra informatiilor, prelucrari comune tuturor utilizatorilor.
3. Software-ul de aplicatie, constituit din programe ale utilizatorilor, care rezolva probleme cu un nivel redus de generalitate, specifice fiecarui utilizator.

Software-ul de baza reprezinta totalitatea programelor care fac posibila functionarea si utilizarea unui sistem de calcul. El include programe ierarhizate dupa natura problemelor pe care le rezolva si dupa importanta lor. În acest sens avem:

• Sistemul de operare, care actioneaza ca o interfata între sistemul de calcul si utilizator. Sistemul de operare are rolul de a coordona si supraveghea functionarea sistemului de calcul si de a realiza comunicarea între utilizator si sistemul de calcul;
• Sistemul de programare cuprinde componentele software, care permit utilizatorului sa realizeze programe executabile pentru sistemul de calcul respectiv. Sistemul de programe cuprinde pachete de programe dedicate specifice fiecarui limbaj de programare folosit de utilizator. Spre exemplu:

• programele editoare folosesc pentru introducerea si modificarea interactiva a instructiunilor;
• programe translatoare specifice pentru fiecare limbaj de programare, sunt acele aplicatii care transforma “programele sursa” scrise într-un limbaj de programare în “programe-obiect”, scrise în limbaj-masina;
• programe editoare de legaturi, adica aplicatiile care transforma programele din format obiect în programe executabile, realizând, daca este cazul, integrarea mai multor module-obiect într-un singur program executabil;
• programe de depanare, interactive sau nu, care permit monitorizarea erorilor;
• aplicatii complexe numite medii de programare, care includ toate functiile componentelor prezentate anterior, cu scopul de a genera un program executabil într-un mediu integrat.

• Programele editoare de texte (programe interactive, destinate introducerii, modificarii, formatarii si tiparirii textelor).

În categoria software-ului utilitar intra:

• programele care permit exploatarea componentelor hardware ale sistemelor de calcul în conditii optime. Aceste programe pot utiliza verificarea starii de functionare a echipamentelor hardware, configurarea parametrilor de functionare, optimizarea modului de utilizare a componentelor hardware ale sistemelor de calcul.
• Medii de prelucrare complexa a datelor, organizate sub forma de text, imagine, sunet sau sub forma de tabele. Aceste instrumente software pot fi folosite direct de utilizatori neprofesionisti pentru dezvoltarea unor aplicatii sau pot fi folosite de proiectantii de software ca instrumente de mare productivitate.

• Suprafete de operare – sunt aplicatii specifice sistemelor interactive, care înlocuiesc dialogul utilizatorului cu sistemul prin intermediul limbajului de comanda al sistemului de operare cu interfete de lucru “prietenoase”.

Software-ul de aplicatie este construit din programe ale utilizatorilor care rezolva probleme cu un nivel redus de generalizare si care permite utilizarea sistemului de calcul în cele mai diverse domenii: economice, industriale, sociale, medicale etc. Executia programelor dintr-o anumita categorie se sprijina pe serviciile oferite de categoriile precedente. Astfel software-ul de aplicatie este dependent de tipul software-ului de baza pentru care a fost proiectat. La nivelul utilizatorilor, acesta dependenta creaza deseori multe probleme. Din aceasta cauza, o trasatura importanta a software-ului de aplicatie este portabilitatea, adica acea caracteristica ce permite rularea software-ului de aplicatie fara transformari pe diverse sisteme de operare.

Software-ul de baza, în special componenta sistemului de operare, vine si ea în întâmpinarea acestei probleme, realizând emulari ale functiunilor sistemelor de operare anterioare în noile sisteme de operare.

Software-ul de aplicatie are foarte multe categorii în care poate fi clasificat, parerile referitoare la clasificare fiind împartite. Una din clasificari permite împartirea software-ului de aplicatie astfel:

• software cu destinatie stiintifica.
• software cu destinatie economica.

• software de proces (software pentru urmarirea proceselor industriale)
• software de gestiune (care vizeaza functiunile financiare, contabile si de conducere ale întreprinderii).

În ultimul timp se constata o deplasare a ponderii de interes de la componentele financiar-contabile spre componentele de conducere. Au aparut în acesta categorie asa-numitele sisteme informatice pentru sprijinirea deciziei, sisteme informatice pentru conducere.

Accesibilitatea, gradul de diversitate si numarul programelor creste de la componenta firmware catre componenta software de aplicatie. În acelasi timp, nivelul de specializare al celor carora li se adreseaza creste de la componenta software de aplicatie catre componenta firmware. Pe baza acestei structuri în etaje succesive a organizarii software-ului au aparut specializari profesionale distincte.