World Wide Web

World Wide Web

Una dintre facilitatile cele mai importante ale INTERNET-ului este aceea ca pune la dispozitie la diferite adrese, cantitati uriase de informatii despre aproape orice domeniu. Pentru a accesa aceste informatii (pentru a le citi), este necesara doar conectarea la adresa respectiva.

Acest sistem de informatii poarta numele de "World Wide Web" (WWW), iar informatiile sunt prezentate sub forma de hyper-text. Hyper-textul este o modalitate specifica de realizare a documentelor, care permite structurarea acestora pe mai multe "pagini" cu legaturi logice intre ele - prin intermediul unor cuvinte cu regim special, denumite "legaturi" (link-uri). Aceste cuvinte apar in text de obicei subliniate sau ingrosate, iar deplasarea cursorului pe acel cuvant, urmata de apasarea tastei <Enter> are ca efect activarea paginii din document la care este legat cuvantul respectiv. Este o modalitate rapida de a cauta intr-un document voluminos numai informatiile care ne intereseaza la un moment dat. In aceeasi maniera, la aceste cuvinte pot fi legate imagini, filme, sunete - ceea ce duce la crearea asa-numitelor documente "multi-media" care se prefigureaza a fi in viitor modalitatea cea mai raspandita si performanta de stocare a informatiilor, deoarece permite gasirea rapida a esentialului dintr-un document.

Aceste documente sunt realizate cu ajutorul unui limbaj special, denumit HTML (Hyper Text Markup Language). Pentru realizarea lor se folosesc soft-uri specializate, cum ar fi JAVA (limbaj de programare dezvoltat de Sun, care ofera posibilitatea de a dezvolta Java - applets pentru diferite browsere WWW). Documentele sunt memorate in fisiere cu un format special, avind extensia .html si sunt accesibile pe servere cu adrese speciale, de forma:

https://www.protv.ro/.

Astfel de adrese poarta si numele de URL-uri (Uniform Resource Locator). Prima parte a adresei indica numele protocolului utilizat pentru transferul datelor de pe server-ul accesat pe calculatorul de la care s-a facut conexiunea: HTTP - Hypet Text Transfer Protocol; a doua parte a adresei este numele serverului, iar a treia parte este calea de directoare pana la documentul care se acceseaza.

Aceste documente sunt citite cu ajutorul unor programe speciale, denumite "Browser-e" si realizate prin folosirea a doua concepte diferite:

browser-e text (de exemplu Lynx): sunt mai dificil de folosit, fiind bazate in principal pe comenzi. De asemeni, informatia este afisata exclusiv sub forma de text (fara imagini, sunete si alte resurse multimedia) - exista fisiere de imagini, dar in general acestea trebuie copiate pe calculatorul personal si vizualizate ulterior cu programe speciale de grafica.

Browser-ul Lynx se activeaza prin tastarea numelui sau,

lynx

in directorul curent. Odata incarcat, programul pune la dispozitie un meniu de comenzi in partea de jos a ecranului, dintre care cele mai importante componente sunt:

browser-e grafice : Netscape Navigator (produs de firma Netscape Corporation), Internet Explorer (produs de Microsoft) - este notorie concurenta acerba dintre cele doua firme in acest domeniu;

Browser-ele grafice, asa cum indica si numele lor, permit accesarea paginilor de hyper-text folosind o interfata grafica puternica; este usor de "navigat" folosind mouse-ul; sunt puse la dispozitie "butoane" prin a caror apasare se activeaza o anumita conexiune, casete in care se poate tipari un cuvant sau adresa pe care dorim sa o accesam, cuvinte de legatura obisnuite - pentru a activa alte pagini de text, imagini, sunete etc.

Cele mai spectaculoase aplicatii ale Internet-ului la ora actuala, disponibile doar la folosirea unui browser grafic, sunt transmisiile TV si radio (aplicatii de tip Real Player) - prin care pot fi urmarite de obicei buletine de stiri sau emisiuni in direct, dar si reluari ale acestora, si, de asemeni, lumile virtuale tridimensionale (www.worlds.net) care sunt, practic, proiecte de realitate virtuala: ofera un spatiu virtual in care oricine se conecteaza isi alege sau isi creeaza un "avatar" (un personaj care sa il reprezinte), dupa care poate vizita spatiul virtual, intalneste alte avataruri (alti utilizatori conectati la acea lume) si poate intra in sisteme de chat (conversatie) cu acestea.

Cautarea pe Web:

Localizarea informatiilor disponibile pe Web, atunci cand nu se cunoaste adresa URL a acestora, se realizeaza folosind instrumente speciale, denumite "motoare de cautare". Acestea analizeaza titlurile documentelor Web si tin evidenta informatiilor continute in acestea.

Cautarea se face prin indicarea unuia sau a mai multor cuvinte-cheie, care pot fi combinate intre ele prin operatorii logici clasici (and, or, not), folositi in modul urmator:

Se poate de asemeni folosi caracterul special " " pentru a inlocui unul sau mai multe caractere din cuvantul care se cauta. De asemeni, se poate restrange cautarea pe anumite domenii, atunci cand se cunoaste sfera careia ii apartine informatia, cu scopul de a se reduce timpul de cautare. De asemeni, rezultatele cautarii sunt ordonate de obicei dupa un scor de relevanta, care are rolul de a pune in evidenta paginile care se potrivesc cel mai bine criteriului de cautare formulat.

Instrumentele de cautare pe Web sunt in principal de 3 tipuri, in functie de metodele de cautare pe care le folosesc:

Motoare de cautare simple: foarte numeroase, cele mai cunoscute sunt:

Web Directories: sunt colectii de site-uri organizate pe subiecte, ceea ce optimizeaza cautarea, deoarece perimite selectarea de la inceput a unui anumit domeniu de interes. Cele mai cunoscute sunt:

Motoare de meta-cautare: sunt cele mai performante, deoarece, odata intrebarea adresata, o trimit simultan mai multor motoare de cautare, centralizand apoi rezultatele. Dezavantajul lor este insa acela ca sunt foarte lente, si suporta doar operatorii logici and si or. Cel mai cunoscut este MetaCrawler (www.metacrawler.com).

Utilitare freeware de accelerare a cautarii: furnizeaza rezultatele mai repede, si adesea cu acuratete foarte buna. Cateva exemple sunt: