Structura unui program C

Structura unui program C

Conceptul de baza folosit in structurarea programelor scrise in limbajul C este functia. Astfel, un program in C este compus din cel putin o functie si anume functia main() sau functia principala. La randul ei, functia main() poate apela alte functii definite de utilizator sau existente in bibliotecile ce insotesc orice mediu de dezvoltare de programare in C. Structura generala a unei functii C este de forma:

tip nume_functie (param_1, param_2, ,param_n)

Instructiuni declarare tip parametri

unde: - tip reprezinta tipul de data returnat de functie (in mod implicit o functie returneaza tipul int);

- nume_functie reprezinta numele sub care functia este cunoscuta in program;

- param_1,,param_n - parametrii cu care functia este apelata si al caror tip poate fi declarat direct in aceasta lista, sau prin instructiuni separate plasate imediat dupa lista parametrilor.

Corpul functiei este definit ca o secventa de instructiuni si/sau apeluri de functii si este delimitat de restul functiei prin paranteze acolade.

In limbajul C exista doua categorii de functii. O prima categorie este formata de functiile ce returneaza o valoare la revenirea din ele in punctul de apel, tipul acestei valori fiind definit de de tipul functiei. Cealalta categorie contine functiile ce nu returneaza nici o valoare la revenirea din ele , pentru aceste functii fiind utilizat cuvantul cheie void in calitate de tip. El semnifica lipsa unei valori returnate la revenirea din functie.

Exemple:

1) void f(void)

Functia f nu are parametri si nu returneaza nici o valoare.

2) double g(int x)

Functia g are un parametru x de tipul int si returneaza la revenirea in programul principal o valoare flotanta in dubla precizie.

Functiile C sunt in general unitati independente, compilabile separat. Instructiunile, la randul lor, pot defini tipul unor date folosite in program, sau operatii ce trebuie executate prin program.

Din punct de vedere sintactic, orice instructiune trebuie terminata cu caracterul ';', iar grupurile de instructiuni pot fi delimitate prin caracterele pentru a forma unitati sintactice noi de tip bloc. Functiile apelate vor primi valori pentru argumentele (parametrii) lor si pot returna catre functia apelanta valori de un anumit tip.

Cu aceste precizari generale, daca avem un program compus din doua functii, si anume functia principala si o functie apelata f(), atunci structura acestuia va fi de forma:

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Programul incepe cu executia functiei main(). Aceasta functie este folosita in general fara parametri. La randul lor, functiile apelate pot fi scrise in limbaj C, sau realizate in alte limbaje de programare: asamblare, Fortran, Pascal etc.