Tablouri de structuri

Tablouri de structuri

Structurile sint in special utile pentru manevrarea tablourilor

de variabile inrudite. Pentru exemplificare sa consideram un

program pentru a numara fiecare aparitie a cuvintului cheie C.

Avem nevoie de un tablou de siruri de caractere pentru a pastra

numele si un tablou de intregi pentru contoare. O posibilitate

este folosirea in paralel a doua tablouri unul pentru cuvinte

cheie si unul pentru contoare, astfel

char *keyword[NKEYS];

int keycount[NKEYS];

Dar insasi faptul ca se folosesc doua tablouri paralele indica

posibilitatea unei alte organizari. Fiecare acces de cuvint cheie

este de fapt o pereche:

char *keywordd

int keycount

ceea ce de fapt este un tablou de perechi. Urmatoarea declaratie

de structura:

struct key keytab[NKEYS];

defineste un tablou 'keytab' de structuri de acest tip si ii

aloca memorie.

Fiecare element al tabloului este o structura. Aceasta se mai

poate scrie:

struct key ;

struct key keytab[NKEYS];

De fapt structura 'keytab' contine un set constant de nume care

cel mai usor se poate initializa o singura data cind este

definita. Initializarea structurii este analoaga cu

initializarile prezentate mai devreme -definitia este urmata de o

lista de initializatori cuprinsi intre acolade:

struct key keytab[] =;

Initializatorii sint listati in perechi corespunzind membrilor

structurii. Ar fi mai precis ca initializatorii pentru

fiecare 'sir' sau structura sa fie cuprinsi intre acolade:

,

,

dar acoladele in interior nu sint necesare atunci cind

initializatorii sint simple variabile sau siruri de caractere

si cind toate sint prezente. Ca de obicei compilatorul va

calcula numarul de intrari in tabloul 'keytab' daca

initializatorii sint prezenti iar '[]' este lasat gol.

Programul de numarare a cuvintelor cheie incepe prin definirea

lui 'keytab'. Rutina principala citeste intrarea prin apeluri

repetate a functiei 'getword' care la o apelare citeste un

cuvint. Fiecare cuvint este cautat in 'keytab' cu ajutorul unei

versiuni a functiei de cautare linia ra descrisa in capitolul 3.

(Bineinteles lista de cuvinte cheie trebuie sa fie in ordine

crescatoare pentru ca treaba sa mearga).

#define MAXWORD 20

main() /* count c keywords */

binary(word, tab, n) /* find word in tab[0]tab[n-1] */

char *word;

struct key tab[];

int n;

return(-1);

}

In curind vom prezenta si functia 'getword'; pentru moment este

suficient sa spunem ca ea returneaza LETTER de atitea ori cind

gaseste un cuvint si copiaza cuvintul in primul ei argument.

Cantitatea NKEYS este numarul de cuvinte cheie din 'keytab'.

Desi am putea sa numaram acestea manual, este mult mai usor si

mai sigur sa facem aceasta cu ajutorul masinii in special daca

lista este subiectul unei posibile schimbari. O posibilitatea ar

fi sa incheiem lista de initializatori cu un pointer nul si apoi

sa buclam in 'keytab' pina este detectat sfirsitul.

Dar aceasta este mai mult decit este necesar, deoarece

dimensiunea tabloului este complect determinata in momentul

compilarii. Numarul de intrari este:

dimensiunea lui keytab/dimensiunea lui struct key

C obtine un timp de compilare operator unar numit 'sizeof'

care poate fi folosit la calcularea dimensiunii oricarui obiect.

Expresia

sizeof(object)

livreaza un intreg egal cu dimensiunea obiectului specificat

Dimensiunea este data in unitati nespecificate numite 'bytes',

care au aceeasi dimensiune ca si 'char') Obiectul poate o

variabila actuala sau tablou sau structura, ori numele unui tip

de baza ca 'int' sau 'double' ori numele unui tip derivat ca

o structura. In cazul nostru numarul de cuvinte cheie se obtine

prin impartirea dimensiunii tabloului la dimensiunea unui

element detablou. Acest calcul se face uzind o declaratie

'#define' setind valoarea in NKEYS:

#define NKEYS (sizeof(keytab) / sizeof(struct key))

Si acum asupra functiei 'getword'. De fapt noi am scris un

'getword' mai complicat decit era necesar pentru acest program,

dar nu mult mai complicat. 'getword' returneaza urmatorul

'word' de la intrare, unde 'word' este fie un sir de litere si

cifre incepind cu o litera fie un un singur caracter. Tipul

obiectului este returnat ca o valoare a unei functii; aceasta

este LETTER daca e vorba de un cuvint, EOF daca este sfirsitul

fisierului si este caracterul insusi daca este un caracter non-

alfabetic.

getword(w, lim) /* get next word from input */

char *w;

int lim;

while (--lim > 0)

}

*(w-1) = '0';

return(LETTER);

}

'getword' utilizeaza rutinele 'getch' si 'ungetch' despre

care am scris in capitolul 4: cind colectia de caractere

alfabetice se termina, 'getword' a depasit deja cu un caracter

sirul. Apelarea lui 'ungetch' repune un caracter inapoi la intrare

pentru urmatorul acces.

'getword' apeleaza 'type' pentru a determina tipul fiecarui

caracter de la intrare. Iata o versiune numai pentru alfabetul

ASCII.

type(c) /* return type of ascii character */

int c;

{

if (c >= 'a' && c <= 'z' || c >= 'A' && c <= 'Z')

return(LETTER);

else if (c >= '0' && c <= '9')

return(DIGIT);

else

return(c);

Constantele simbolice LETTER si DIGIT pot avea orice valori

care nu sint in conflict cu caracterele nonalfabetice si EOF;

ALegerile evidente sint:

#define LETTER 'a'

#define DIGIT0'

'getword' poate fi mai rapid daca apelurile la functia 'type'

sint in locuite cu apeluri corespunzatoare tablourilor, type[].

Biblioteca standard C contine macrouri numite 'isalpha' si

'isdigit' care opereaza de aceasta maniera.

Exercitiul 6.1. Faceti aceste modificari la 'getword' si

determinati modificarile de viteza ale programului.

Exercitiul 6.2. Scrieti o versiune de 'type' care este

independenta de setul de caractere.

Exercitiul 6.3. Scrieti o versiune a programului de numarare a

cuvinte care nu numara aparitiile continute intre apostrofi.