Determinarea densitatii produselor petroliere

Cum asamblam propriul calculator

Primul pas in asamblarea propriului PC il constituie adunarea componentelor necesare. Ei bine, aici, aveti cateva variante. In primul rand, alegerea placii de baza si a carcasei. Majoritatea cazurilor, luand in considerare oferta de hardware din prezent, alegerea predominanta va fi o placa de baza insotita de o carcasa in format ATX. Inca mai puteti cumpara unele placi de baza in format AT, insa tineti minte ca cel mai probabil aceste placi sunt pentru procesoare pe socket Super7, ceea ce inseamna ca procesorul cel mai puternic va fi un K6-2 la 550 MHz. Placile Super7 sunt ieftine, insa performanta nu este la fel de buna din moment ce cache-ul L2 este in exteriorul procesorului si de aceea lucreaza la viteza de bus a sistemului (100 MHz in cazul procesoarelor K6-2 la 350 MHz sau mai mult).

Cheltuind putin mai mult veti putea lua una dintre urmatoarele variante: o placa de baza Slot 1 construita pe baza chipset-ului Intel 440BX, o placa de baza Socket 370 cu chipset-ul Intel 810 sau 815 sau o placa de baza Socket A cu chipset-ul VIA KT-133. Ca recomandare, alegeti produsele Abit, ASUS, MSI sau Gigabyte (lista nu este exclusiva) datorita stabilitatii, a facilitatilor suplimentare si a posibilitatii de overclocking oferite de acestea. Tineti minte ca multe dintre placile cu chipset 440BX suporta atat versiunea de Slot 1 a procesoarelor Celeron, P II sau P III, cat si versiunile PPGA (Socket 370) ale acestor procesoare, binenteles impreuna cu cartela adaptoare corespunzatoare. Placile Athlon suporta atat procesoarele Duron cat si Athlon Thunderbird.

Alte facilitati pe care ar fi bine sa le luati in considerare: 4 sloturi DIMM in loc de 3 cate se gasesc in majoritatea placilor de baza, suportul pentru ATA-66 sau ATA-100, RAID si/sau acces la retea incorporate pe placa de baza, suport pentru AGP 4X sau sportul pentru doua procesoare. Pentru exemplificare, in acest articol am ales o placa Abit BH-6 pentru ca suporta multe tipuri de procesoare Pentium II/III, pentru pretul scazut, stabilitate si posibilitatea facila de overclocking. Aceasta placa are 3 sloturi DIMM, cu maximum 768 MB de RAM, suporta procesoarele Coppermine P III si este relativ ieftina. Adaugand o placa Promise Ultra 66 sau Ultra 100/RAID vom putea obtine un sistem excelent.

Primul lucru pe care-l aveti de facut este sa adunati toate componentele intr-un loc in care sa puteti lucra lejer. Veti observa ca placa de retea, placa video, placa de sunet si modemul sunt fara protectie. Pentru scopul urmarit de acest articol acest lucru este OK (?), insa va recomand sa le lasati pe fiecare dintre ele in punga anti-statica pana cand veti avea nevoie de ele. Asigurati-va intotdeauna o buna legatura la masa (pamantare) pe parcursul lucrului deoarece electricitatea statica poate foarte usor sa distruga oricare din aceste componente.

Primul pas in asamblarea calculatorului este pregatirea carcasei.

Pregatirea carcasei

Pentru inceput, evident, vom scoate carcasa din ambalaj! Eliberati totul in jur pentru a avea destul spatiu de munca. Pastrati cutia, poliestirenul expandat ('zapada artificiala') si punga de plastic pentru o eventuala viitoare transportare.

Aceasta carcasa s-ar putea numi una standard. Contine 4 lacasuri de disc avand inaltime intreaga, 2 lacasuri avand inaltime redusa si unul intern. Aceasta inseamna ca ati putea instala un CD-ROM, un DVD, un CR-Writter si un DVD-RAM (DVD-Writter). Ca o ironie, sistemul cel mai scump de la Apple nu are posibilitatile de extindere interna ale acestei carcase ieftine.

Majoritatea carcaselor sunt vandute cu sursa de alimentare; totusi unele carcase nu au sursa instalata. Recomandarea mea este ca sursa de alimentare sa aiba o putere de minimun 250 Wati, insa daca intentionati sa instalati un hard-disc cu 10000 RPM (rotatii per minut), un DVD, un CD-Writter si o placa grafica puternica (cum ar fi Geforce Ultra), impreuna cu un procesor fortat prin overclocking, o sursa cu cat e mai puternica, cu atat e mai buna. In general, daca folositi overclocking si aveti doua unitati CD/DVD si un hard-disc rapid, o sursa de 300 W sau mai mult este recomandata.

Pasul urmator este deschiderea carcasei.

In acest moment calitatea carcasei pe care ati ales-o devine importanta. Aceasta carcasa, relativ ieftina, este una cu care se poate lucra usor. Carcasele cu un pret mai mare va pot oferi functionalitati suplimentare cum ar fi deschidere fara surubelnita, partile laterale usor de demontat sau un material mai gros (deci, mai solid) pentru cei care doriti sa le transportati mai des. Incercati sa evitati carcasele la care 'capacul' de metal iese ca un 'U' mare intors. Veti regreta alegerea unei carcase de acest tip (credeti-ma, am patit-o si eu); in timp, deschiderea / inchiderea capacului acestei carcase va deveni o operatiune nasoala.

Ati desurubat suruburile de pe AMBELE parti; acum e momentul sa deschideti carcasa. Indicat ar fi sa aveti o cutie de plastic pentru aceste suruburi astfel incat sa nu le pierdeti. 

31 Ianuarie 2001

O facilitate a acestei carcase este faptul ca ambele laterale pot fi deschise separat. Acesta este un exemplu de calitate a acestei carcase. Nu va zgarciti cumparand 'oferta speciala' cu cel mai mic pret. Veti cheltui banii economisiti pe leocoplastul folosit dupa ce va taiati la degete in metalul nefinisat al unor carcase (finisarea consta in pilirea marginilor ramase in urma taierii/stantarii metalului si 'indoirea' marginii pentru a elimina marginile taioase, similar cu indoirea unei bucati de hartie).

Deschideti ambele 'capace' laterale si puneti-le deoparte. Nu veti mai avea nevoie de ele pana cand calculatorul nu este 'incarcat' cu celelalte componente.

Deschiderea unei carcase de calculator noua seamana cu pregatirea unui peste impanat. Inauntru gasesti tot felul de surprize pe care trebuie sa le scoateti afara si sa le puneti deoparte. Intoarceti carcasa cu spatele.

31 Ianuarie 2001

Aceasta carcasa este livrata cu suportul metalic (decupat pentru mufele de pe placa de baza) deja instalat. Alte modele contin astfel de suporturi detasabile, fara suruburi. Cu ajutorul unei surubelnite slabiti suruburile (daca aveti un astfel de model). Astfel, instalarea placii de baza va va fi usurata deoarece suportul poate fi aliniat cu porturile placii de baza. Intoarceti carcasa cu fata.

Acum o sugestie: pentru a va usura munca pe viitor, scoateti panoul frontal si demontati TOATE placutele metalice ce acopera lacasurile pentru discuri. Ce stresant poate fi cand, peste o luna, vrei sa instalezi noul tau CD-Writter pentru a-ti 'arde' MP3-urile si pozele 'deochiate' si iti dai seama ca trebuie sa demontezi totul pentru a scapa de placutele acelea de metal. Scoateti-le acum cand nimic nu va sta in cale!

Daca, de exemplu, aveti o unitate CD-ROM si o placa de baza ce suporta boot-area de pe CD, cel mai probabil nu veti dori sa instalati si o unitate de dischete. Totusi, pentru depanare, o unitate de dischete este de ajutor, iar pretul acesteia este mic. Ati putea alege instalarea unei unitati LS-120 sau ZIP in locul uneia de dischete, fiindca majoritatea placilor de baza actuale suporta si boot-area de pe aceste unitati.

31 Ianuarie 2001

Asa arata carcasa dupa ce toate placutele metalice au fost inlaturate. Daca aveti cumva o carcasa care are o 'fatada' demontabila, atunci nu este necesara inlaturarea placutelor metalice. Totusi, in cazul unei carcase care poate fi deschisa pe ambele fete laterale si are 'fatada' compacta cum este aceasta, dati-i drumu' si inlaturati toate placutele metalice. La unele modele este nevoie sa rotiti placutele (de cateva ori, in directii opuse), in timp ce altele folosesc suruburi pentru strangere.

Asa arata din fata carcasa dupa inlaturarea tuturor placutelor metalice si inlaturarea placutelor de plastic corespunzatoare unitatii de dischete si unitatii CR-ROM. Anumiti indivizi cu spirit de aventura prefera sa elimine si celelalte placute frontale de plastic si sa le inlocuiasca cu ventilatoare zgomotoase pentru a-si raci procesorul. Este de evitat acest procedeu, in special in cazul in care utilizati calculatorul in medii pline de praf.

31 Ianuarie 2001

Acum e momentul sa trecem la interiorul carcasei. Daca nu ati facut-o cumva, scoateti 'maruntaiele' care au fost livrate impreuna cu carcasa (de obicei cablul de alimentare si o cutie/punga) si puneti-le deoparte. Inlaturati inelele de cauciuc de pe firele ce duc la difuzor si celelalte componente din partea frontala.

Desfaceti punga sau cutia ce contine suruburile si alte lucruri si puneti-le in cutiuta de plastic in care ati pus mai devreme suruburile carcasei. In principiu, ar fi o idee buna sa pastrati aceste 'nimicuri' deoarece nu se stie niciodata cand vreti sa instalati un nou disc sau o alta placa de extensie si sigur veti avea nevoie de suruburi.

31 Ianuarie 2001

Rasturnati carcasa pe o parte si puneti-i picioarele (unele carcase le au deja montate). Probabil nu va vine sa credeti cate persoane uita acest pas si nu inteleg de ce calculatorul lor aluneca atat de usor pe birou (posibil chiar si DE PE birou!).

Urmatorul pas este demontarea aparatorilor metalice din spatele carcasei. Veti vedea mai tarziu care este avantajul eliminarii acestora acum, cand nu e nimic instalat in carcasa. Daca (din fericire) carcasa voastra este una care permite demontarea acestor aparatori metalice prion desurubarea unor suruburi, demontati numai atatea aparatori cate placi de extensie intentionati sa instalati in calculator. Daca aveti o carcasa ca aceasta, la care aparatorile metalice se demonteaza prin 'rupere' cel mai bine ar fi sa le eliminati pe toate. ATENTIE insa: va trebui sa aveti la dispozitie alte aparatori de tipul acelora cu surub cu care sa acoperiti spatiile goale ramase deoarece nu este deloc indicat sa lasati spatii atat de mari de acces pentru unul dintre dusmanii acestor echipamente: praful! Daca stiti sigur (?) ca nu veti mai adauga alte placi de extensie in viitor, puteti demonta numai atatea aparatori cate sunt necesare.

Asa arata carcasa noastra cu aparatorile metalice demontate. In exemplul nostru vom avea 4 placi de extensie, astfel incat am scos 4 din cele 7 aparatori metalice.

31 Ianuarie 2001

Instalarea placii de baza

Acum e momentul sa pregatim placa de baza. Scoateti-o din punga anti-statica in care a fost livrata si puneti-o la pe aceasta punga. Asigurati-va ca sunteti 'descarcati' de electricitate statica inainte de a lucra cu placile componente ale calculatorului (INCLUSIV placa de baza). Acest lucru il puteti realiza punand mana pe orice aparat electric legat la pamantare (SI la o priza cu pamantare) sau, si mai simplu, la orice calorifer sau teava de gaz. In exemplul nostru avem o placa de baza pentru procesoare Slot 1, astfel incat va trebui sa instalam suportul de plastic al procesorului inainte de a instala placa de baza in carcasa. Placile de baza pentru procesoare Socket 370 si Socket A nu necesita acest pas din moment ce aceste procesoarele sunt instalate in socluri ZIF (zero insertion force).

Exista multe variante ale acestui suport de procesor tip Slot 1, insa toate acestea se monteaza pe placa de baza in patru gauri care se afla in jurul slotului procesorului (unele suporturi se monteaza cu suruburi, altele au niste picioruse care se introduc in aceste gauri). Acelasi lucru se aplica si la placile de baza pentru procesoarele Athlon pe Slot A. Introduceti cu grija piciorusele in gaurile din placa pana cand se fixeaza. In functie de modelul de suport, s-ar putea sa fie nevoie sa apasati 'cuisoarele' albe de plastic sau metal pentru a fixa in pozitia corespunzatoare suportul de plastic al procesorului. Acum ca am terminat si cu suportul de procesor sa revenim la carcasa.

31 Ianuarie 2001

Dupa cum vedeti, in interiorul carcasei, in 'peretele' interior al acesteia, se afla cateva gauri. Acestea sunt facute pentru a permite instalarea diferitelor modele de placi de baza (ca dimensiune si pozitionare). De obicei, gaurile notate cu A sunt pentru placile format ATX, iar cele notate cu B pentru placile format AT. Corelati gaurile de pe placa de baza cu cele de pe 'perete' pentru a determina gaurile comune si insurubati 'inaltatorii' (suruburile acelea cu gauri in capete) in pozitiile corespunzatoare. NU UITATI DE OPERATIUNEA ACEASTA! Am patit-o (e drept, la inceputuri) si am vazut alte persoane care au uitat sa monteze inaltatoarele si au montat placa de baza cu suruburile direct pe acest perete de METAL (metal = conducator electric). Asta este o modalitate foarte eficace de a va 'praji' placa de baza (adica, alti bani, alta distractie)! In plus, ati putea castiga premiul pentru 'Cel mai tont client al lunii!' in ierarhia vanzatorului, asa ca aveti incredere in ceea ce va repet: nu uitati de operatiunea asta!

Inainte de a monta placa de baza, introduceti 'inaltatorii' de plastic care v-au fost livrati odata cu carcasa in punctele de sustinere ale placii de baza (de obicei, aceste puncte sunt in colturile de langa sloturile ISA si de langa conectorii LED-urilor de pe carcasa si/sau zona unde este instalat RAM-ul sau conectorii de discuri); aveti grija insa sa nu montati acesti inaltatori in pozitiile in care ati montat inaltatorii metalici in 'peretele' interior al carcasei. Ar fi bine sa puneti placa de baza in pozitia corespunzatoare in carcasa si sa observati unde sunt plasati inaltatorii de metal montati pe carcasa. Cam orice alta gaura libera poate fi folosita pentru iniltatorii de plastic.

31 Ianuarie 2001

Puneti carcasa pe laterala si introduceti placa de baza pentru a vedea daca mai e nevoie sa 'dezobturati' alte gauri corespunzatoare mufelor de pe placa de baza (rupeti acele mici placute de metal care le acopera). Din moment ce aceasta placa de baza are conectorii USB (asa cum majoritatea placilor de baza noi au), am rupt bucata de metal ce ar fi acoperit acest conector. Unele placi de baza au chipul de sunet sau grafica integrate asa ca va trebui sa dezobturati si gaurile corespunzatoare. 

Dupa aceea, impingeti cu grija placa de baza astfel incat mufele sa intre in gaurile din suportul de metal. Acum ar fi bine sa strangeti suruburile care tin suportul de metal de restul carcasei (daca aveti acest model de carcasa).

31 Ianuarie 2001

Priviti zonele inrosite: acum puteti vedea de ce a fost o idee buna sa demontati aparatorile metalice INAINTE de montarea placii de baza in carcasa. Daca ati incerca sa le demontati acum si 'v-ar tremura mana' (sau din neatentie), chipurile din zonele rosii ar ar avea de suferit si placa de baza odata cu ele! Am vazut placi de baza distruse in acest fel asa ca aveti incredere si DEMONTATI APARATORILE METALICE INAINTE DE A MONTA PLACA DA BAZA!

Montati suruburile ce tin placa de baza si nu le strangeti de tot decat atunci cand toate gaurile sunt aliniate cu inaltatorii metalici. Strangeti-le ferm, dar nu excesiv de mult, astfel incat daca veti dori sa le desurubati alta data sa nu desurubati inaltatorii metalici odata cu suruburile si ati putea distruge placa de baza incercand s-o demontati. Ideea ar fi ca aici nu e vorba de un motor de masina sau alt mecanism de forta, asa ca nu le strangeti mai mult decat e necesar pentru a mentine placa de baza intr-o pozitie fixa. Placile de extensie vor ajuta si ele la fixarea placii de baza, dupa instalarea lor.

Acum, ca placa de baza e instalata, sa continuam cu instalarea discurilor.

Hard discuri, CD-ROM-uri si unitati de dischete

Puneti carcasa deoparte si scoateti unitatile de memorare externe. In cazul nostru, avem o unitate de dischete, CD-ROM-ul si hard discul. Uniteatea de dischete este floare la ureche. Atentie la conectarea cablului de date (vezi sectiunea dedicata Cablurilor): daca acesta este montat invers, ledul unitatii va sta tot timpul aprins. Regula (valabila si pentru cablurile IDE) este urmatoarea: cablul are o dunga rosie in partea cu pinul 1. La majoritatea unitatilor de dischete (si la TOATE unitatile CD-ROM si hard discuri), pinul 1 al mufei este langa mufa de alimentare. La unele unitati de discheta pinul 1 este marcat ca atare sau cu o sageata.

Celelalte unitati de discuri necesita anumite configurari. Cand lucrati cu discuri IDE tineti minte ca fiecare dintre acestea trebuie sa fie setat ca 'master' sau 'slave'. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul jumperilor (mici punti de plastic) care sunt situati, de obicei, langa conectorii de date si de alimentare. Fiecare canal IDE accepta doua unitati. Daca aveti numai o unitate pe un canal, configurati-o ca master. Daca aveti doua, una trebuie sa fie master si cealalta slave. Atentie: unele hard discuri au doua optiuni pentru master: 'stand-alone' master (discul este un master si elste SINGURUL pe canal) si master 'with slave' (discul este master dar are si un slave pe canal).

In cazul nostru, vom pune atat hard discul cat si CD-ROM-ul pe cate un cablu IDE separat (deci si canal separat) pentru o performanta sporita. Astfel incat, unitatile vor fi configurate ca si master.

Motivul pentru care punem o singura unitate pe fiecare cablu este modul de lucru al canalului IDE: acesta executa o singura comanda la un moment dat per canal, spre deosebire de SCSI care lucreaza cu mai multe 'comenzi' simultan (multitasking), dar este mai scump. Altfel spus, daca vreti sa accesati ceva si de pe CD-ROM si de pe hard disc, avand ambele unitati pe acelasi canal, atunci una dintre unitati trebuie sa-si termine transferul de date inainte ca cealalta unitate sa poate fi accesata. De aceea, cand asamblam calculatorul, cele mai importante unitati trebuie instalate pe cabluri separate. In plus, indicat ar fi sa nu avem hard discuri si DVD-urile pe acelasi cablu.

Daca sunteti norocosi, configuratia jumperilor e inscrisa chiar pe hard disc (cum se vede la acest disc Fujitsu).

Daca nu, solutia este chiar aici: pe Internet. In speranta ca ati cumparat un disc produs de o firma 'cu nume', veti gasi configuratia jumperilor pe paginile de internet ale firmei.

Mufele de alimentare pentru discuri pot fi conectate intr-un singur fel, asa ca daca aveti probleme la introducerea lor, incercati sa le introduceti si invers, poate aveti mai mult noroc! Cablurile de date IDE au de obicei unul din firele din margine marcate cu rosu pentru a indica pinul 1 (care va fi conectat langa conectorul de alimentare, asa cum explicam mai sus). Unele sisteme refuza pur si simplu sa porneasca in cazul conectarii inverse a cablului IDE, altele se vor bloca in momentul in care BIOS-ul le cauta.

31 Ianuarie 2001

Asa arata carcasa avand toate unitatile de discuri instalate. De obicei instalez hard discul in partea de jos si CD-ROM-ul in partea de sus a carcasei. Avand insa adaptoarele corespunzatoare (doua bucati de tabla mai groasa, indoite in forma de U si cu gaurile necesare pentru montarea hard discului) ati putea instala hard discul in partea de sus a carcaseo (lacasurile de latimea unui CD-ROM). se recomanda in special daca aveti un disc care lucreaza la o viteza de 10.000 RPM (rotatii pe minut) deoarece acestea tind sa se incinga puternic in cazul folosirii intense si pe perioade indelungi, iar montarea lor intr-unul din lacasurile mai late permite o mai buna circulare a aerului si deci o racire mai buna.

Cam asa arata 'fatada' carcasei. Daca CD-ROM-ul sau unitatea de dischete nu se aliniaza cu panoul frontal, tot ce trebuie sa faceti este sa slabiti putin suruburile fiecareia dintre ele, sa impingeti usor inauntru/inafara unitatile si sa strangeti suruburile la loc. Din nou, strangeti suruburile ferm, dar nu exagerat, altfel o sa stricati 'slitul' din capul surubului si cand veti vrea sa le desurubati veti avea probleme (care se vor agrava de fiecare data cand veti insuruba/desuruba suruburile respective).

Dupa ce unitatile de discuri sunt instalate continuam cu cablurile (puteti sari fara probleme peste sectiunea asta).

31 Ianuarie 2001

Cabluri 'impachetate'

Acesta sectiune explica modul de instalare corect al cablurilor in PC. In poza vedeti mai multe tipuri de cabluri utilizate in mod unzual: cablul IDE (modelul standard cu 40 de pini si modelul UDMA-66/100 cu 80 de pini) si cablul pentru unitatea de dischete. Va voi prezenta in continuare o metoda mai deosebita de 'impachetare' a cablurilor pentru a realiza o carcasa cu un interior mai interesant si cu un curent de aer imbunatatit.

Daca sunteti precum majoritatea oamenilor 'normali' (?!), probabil nu va va interesa prea mult cum stau cablurile in interiorul carcasei, din moment ce ele sunt conectate la controlere si la unitatile de disc si acestea functioneaza bine. Acest lucru e suficient pentru calculatorul pe care navigheaza si isi citeste Email-ul bunica, pentru unii s-ar putea sa nu fiesatisfacator. Pentru acestia, vom prezenta o metoda de a face ordine si curatenie in interiorul carcasei, astfel incat super-procesorul si super-placa video pe care ati dat o caruta de bani sa aiba mai mult spatiu de aerisit = o viata mai buna si mai indelungata! Daca nu va incumetati sau nu aveti timp sa va 'impachetati' cablurile, puteti merge mai departe.

31 Ianuarie 2001

Aici se poate vedea surplusul care il are cablul unitatii de dischete. De ce continua fabricantii placilor de baza sp livreze cabluri lungi de un kilometru ramane un mister de domeniul Dosarelor X. Intrebarea este: aveti de gand sa faceti ceva in privinta asta.

Iata ce intentionez sa facem: vom taia bucata de de cablu de care nu avem nevoie (decat in cazul FOARTE RAR in care aveti doua unitati de dischete). Vedeti sageata rosie? Acea rasucire de fire ii 'spune' BIOS-ului calculatorului care este unitatea A si care este B (daca aveti cumva una). Acea rasucire este foarte importanta deoarece avea portiune de cablu o vom pastra. Luati un cutit bine ascutit (sau un cutter) si taiati prin locul indicat de sageata albastra. In principiu, nu e mare scofala, dar daca nu va iese din prima nu e chiar asa de grav. Asemenea cabluri se gasesc la orice firma de calculatoare si nu costa o avere.

31 Ianuarie 2001

Aici puteti vedea portiunea de cablu pe care o vrem. Inainte de a taia cablul asigurati-va ca portiunea aceasta este destul de lunga pentru a ajunge de la controler-ul de pe placa de baza pana la unitatea de dischete. Acelasi lucru este valabil si pentru cablurile SCSI si IDE. In mod normal, puteti taia orice surplus sau mufe de care nu aveti nevoie (atentie insa fiindca pe viitor s-ar putea sa doriti sa mai atasati alte unitati de disc in calculator!). Noile cabluri UDMA-66/100 sunt insa mai 'pretentioase' deoarece este important modul de introducere a conectorilor si de aceea este recomandat sa le lasati asa cum sunt.

Pentru ceea ce urmeaza aveti nevoie de un cutit (cutter) ascutit si de o suprafata dreapta, dar rezistenta la taieturi.

31 Ianuarie 2001

Pornind din oricare capat, puneti lama cutitului CU GRIJA intre firele cablului. Apasati cu grija pana cand lama trece prin cablu (repet: INTRE FIRE) si apoi taiati aproximativ 4-5 cm de la mufa. In mod normal, lama va fi 'ghidata' de cele doua fire intre care se afla. 

Faceti aceasta operatiune intre fiecare dintre cele 40 de fire (in cazul cablurilor IDE). Dupa aceea trageti cu mainile pentru a 'destrama' firele de la un capat la celalalt.

Daca nu aveti destula rabdare sau timp, puteti face taieturi o data la 3-4 fire in loc sa taiati intre fiecare fir, despicand cablul in fasii mai late.

31 Ianuarie 2001

Cam asa v-a arata cablul dupa toata operatiunea. Inca o data recomand atentie sporita cand taiati cu cutter-ul (nu numai la fire ci si la degete) !!!

Iata cum arata un cablu IDE (sau SCSI) cand e gata. Dupa cum vedeti, la capete am prins toate firele cablului cu banda adeziva (izolatoare).

31 Ianuarie 2001

Acum vom imbraca acest cablu rasfirat intr-un tub flexibil ce poate fi cumparat de la majoritatea magazinelor cu electrice. Taiati o bucata de tub ca cea din imagine si taiati unul dintre capete la un unghi de 45s.

Folosind capatul taiat in unghi pentru a ghida firele, introduce-ti sectiunea de-a lungul cablului.

31 Ianuarie 2001

Vom folosi aceasta sectiune de tub pentru a tine firele cablului adunate si a ne ajuta la introducere lor in tubul care le va tine permanent (acesta va fi avea lungimea cu 4-5 cm mai mica decat lungimea cablului).

Iata produsul final! Nu numai ca ajuta la cresterea curentului de aer in interiorul carcasri, dar vor fi si mai usor de manevrat in calculator. Ca o masura suplimentara, lipiti cu banda adeziva si capetele tubului de plastic.

Iata cum arata in ansamblu toata treaba dupa ce cablurile au fost 'destramate' si lipite cu banda adeziva. Faceti o comparatie cu imaginea cu cablurile nemodificate si veti vedea 'cu ochiul liber' avantajele: pe langa faptul ca arata mai interesant, in cel de-al doilea caz curentul de aer din interiorul carcasei este imbunatatit in mod substantial. Dupa cum vedeti in imaginea de mai sus, cablurile au fost lipite cu banda adeziva si nu imbracate in tuburi de plastic. Daca nu gasiti, sau nu va permiteti, tuburi de plastic, puteti apela la banda izolatoare (facuta din plastic; nu modelul acela vechi, din panza!!!).

Instalarea procesorului

Urmatorul pas este instalarea procesorului. Din moment ce avem un o model 'boxed' (in cartus) de Pentium III si este de preferat un radiator model 'Golden Orb' ('Cilindric auriu' - de altfel greu de procurat pe la noi, tinand cont ca majoritatea comerciantilor prefera radiatoarele clasice, mai ieftine, dar mult mai ineficiente cand vine vorba de racirea procesorului) voi prezenta cum puteti sa desprindeti radiatorul de pe un procesor in cartus. Retineti ca operatiunea aceasta determina in mod absolut pierderea garantiei acordate de comerciant la procesor; de asemenea, daca stranutati in momentul in care demontati (cu ajutorul unei masini de gaurit) niturile de plastic si dati o gaura in placa cu circuite imprimate pe care se afla procesorul va puteti lua adio de la garantie! Cu un procesor cumparat in regim OEM (Original Equipment Manufacturer) este de obicei mai simplu de lucrat deoarece acestea nu sunt livrate cu radiatorul atasat.

Atentie: acesta operatiune este ABSOLUT OPTIONALA. Daca nu intentionati sa fortati procesorul prin asa numita metoda de overclocking, puteti folosi fara probleme un radiator standard care se monteaza pe spatele placii cu circuite imprimate si sa treceti mai departe. Recomand celor care sunt noi in domeniul asamblarii de PC-uri sa nu se avante de la inceput si sa se limiteze (pentru inceput) la operatiunile de baza. De obicei, versiunile de procesoare OEM sunt mai ieftine, unele fiind livrate cu radiatorul separat. Partea buna este ca, in prezent, majoritatea procesoarelor P III sunt echipate cu un mecanism care permite indepartarea radiatorului prin eliberarea unei cleme, operatiune care nu implica nici pe departe un risc precum cel asumat in cazul niturilor de plastic.

CLAUZA DE NE-RESPONSABILITATE: Daca incercati cele descrise in continuare si o dati in bara cu procesorul, nu dati vina pe mine. Aceasta este o operatiune FOARTE delicata si multi si-au distrus procesoarele incercand sa le modifice in acest mod! 

Smecheria este urmtoarea: sa rupeti cele patru nituri de plastic care tin radiatorul lipit de procesor. O modalitate este folosirea unei masini de gaurit cu un burghiu pentru a 'taia' capul nitului de plastic. In unele cazuri insa, ruperea plasticului de pe partea radiatorului este suficient pentru a scoate niturile de plastic care tin toata treaba adunata.

Si o atentionare: daca sunteti alergic la ceva din aer sau ati baut prea mult, nici sa nu va ganditi sa faceti operatiunea asta.

31 Ianuarie 2001

Dupa vreo 10 minut, cateva injuraturi si vreo doua beri, cu asta ramaneti. Un radiator, procesorul 'in pielea goala' si niste bucati de plastic. Sa speram ca ajungeti in cazul nefericit de a avea un radiator, niste plastic si bucati de procesor. Iata cum s-au rupt niturile de plastic si va inchipuiti prin ce emotii am trecut pana le-am demontat.

Acum putem instala radiatorul Golden Orb, si apoi procesorul impreuna cu memoria RAM pe placa de baza. Aveti grija la instalarea radiatorului pe noile procesoare 'flip chip' (chip rasturnat), deoarece pastila de siliciu este expusa deasupra suportului ceramic si este foarte usor de distrus. Instalarea RAM-ului este simpla: aliniati decupajele (asa numitele 'chei') din modulul de memorie cu cele din sloturi (majoritatea manualelor placilor de baza descriu aceasta operatiune). Impingeti spre exterior 'sigurantele' de plastic ale sloturilor de memorie si introduceti modulele de memorie apasand in mod egal la cele doua capete. Fiecare siguranta de plastic se va ridica si va intra in lacasurile laterale din modulul de memorie.

31 Ianuarie 2001

Instalarea procesorului si a memoriei este incheiata. Am conectat si cablurile de alimentare a placii de baza dupa ce au fost si acestea 'bandajate' cu banda adeziva pentru a obtine o carcasa 'aerisita' si cu un curent de aer maxim. Nu vor fi probleme de supraincalzire in interiorul acestei carcase!

Si iata cum arata totul inainte de instalarea placilor de extensie.

31 Ianuarie 2001

Inainte de a continua, conectati LED-urile de pe panoul frontal. Aici nu e o regula generala privind modul de conectare, insa majoritatea manualelor placilor de baza descriu modul de conectare (polaritatea mufelor). Singura observatie este ca daca le conectati invers, ledurile nu se vor aprinde niciodata, in opozitie cu situatia cablurilor de la unitatile de discheta care, montate invers, determina aprinderea permanenta a LED-ului unitatii.

Cand instalati placile de extensie, pur si simplu aliniati conectorii cu slotul si apasati cu fermitate in jos placa. Aceasta trebuie sa intre destul de usor la locul ei. Imobilizati fiecare placa cu cate un surub. Atentie la cele 3 tipuri de conectori intalniti in mod uzual la placile de baza: slotul AGP este cel maro, de obicei cel mai apropiat de procesor - in acestea se introduce intotdeauna placa video (daca nu cumva aceasta are un conector PCI, nerecomandat insa datorita ratei de transfer a datelor net inferioara fata de una AGP). Sloturile albe sunt pentru placile PCI, numerotate cu 1, 2 3 etc. incepand cu cel mai apropiat de procesor. Daca aveti probleme cu placile PCI (sitemul de operare nu mai porneste, se blocheaza aiurea sau alte disfunctionalitati), incercati sa rearanjati amplasarea acestora deoarece resursele sunt alocate si pe baza slotului in care sunt introduse placile de extensie. Cel de-al treilea tip de slot, de culoare neagra, este denumit ISA, insa acestea nu mai sunt atat de folosite in ultimul timp datorita vitezei de lucru mai mici decat a celor PCI.

In acest moment avem doua variante: sa instalam toate placile de extensie sau sa instalam numai placa video. De preferat este cea de-a doua varianta; dupa instalarea si buna functionare a sistemului de operare putem instala si celelalte componente. Aceasta va asigura ca aveti o placa de baza, un procesor si memorie RAM care functioneaza bine inainte de a baga celelalte placi in sistem. Daca totul e in regula numai cu placa video, aveti siguranta unui punct de plecare 'sanatos'. 

DOAMNELOR SI DOMNILOR: FINALUL

Cam asa ar trebui sa arate 'constructia' finala, mai putin cablul audio de la CD-ROM la placa de sunet. O sugestie: lasati carcasa deschisa si caburile de la tastatura si monitor intr-un loc usor accesibil pana in momentul in care sistemul de operare este instalat si functional. Altfel, daca aveti probleme (scapati cablul sau mai stiu eu ce!) va trebui sa demontati toata treaba si sa va tarati pe podea, pe sub birou mai mult decat cineva poate suporta!

Urmatorul pas este instalarea sistemului de operare, dar asta este de domeniul altui articol. In principiu, aceasta consta in a introduce CD-ul in CR-ROM si boot-area (incarcarea sistemului de operare) de pe acesta. Recomandabil este Windows 98/ME (pentru lucrul acasa, jocuri) , Windows 2000 (lucrul in retea, securitate, restrictionare acces in sistemul propriu) sau Linux (pentru cei cu nervii ceva mai tari! si mai multa experienta).