Memoria secundara

Memoria secundara

Sistemele de calcul au principalul rol de a prelucra date si informatii, de a asista si controla diferite procese si de a furniza rezultate. Pentru a putea lucra cu software-ul acesta trebuie stocat la fel si rezultatele calculelor pentru a putea fi folosite ulterior. Aceste medii de stocare trebuie sa fie de mare capacitate, permanente (adica sa pastreze informatia si dupa decluplarea calculatorului)

Principalele medii de stocare masiva sunt:

discul flexibil: floppy disk

discul rigid: hard disk

discul optic: CD-ROM

Discul flexibil: floppy disk este un echipament periferic care foloseste ca suport de memorare discheta. Floppy discul este compus dintr-un disc flexibil de celuloid sau material plastic pe care este depus un strat foarte subtire de ferita de bariu. Acesta este introdus intr-o carcasa rigida de material plastic cu caracteristici antistatice pentru a preveni pierderile de informatii prin fenomene electrice si magnetice. Discul se roteste liber in aceste carcase cu o viteza de 350 rotatii/minut.

Floppy disk-ul poate fi inregistrat:

pe o fata SS ("Single Sided"),

pe doua fete DS ("Double Sided")

si in diferite formate de densitate:

densitate simpla SD ("Simple Density"),

densitate dubla DD ("Double Density"),

densitate mare HD ("High Density").

Capacitatea unei dischete HD este de 1.44MB. Pentru a putea fi folosita discheta trebuie supusa unei operatii de formatare prin care discul se structureaza in piste si sectoare.

Discul rigid: hard disk este cel mai folosit mediu de stocare a unor volume mari de date. Pentru a putea fi folosit trebuie supus unor transformari:

formatarea primara sau de nivel scazut ("low level") in care se stabileste si traseaza structura de piste precum si structura si pozitia sectoarelor pe disc;

partitionarea discului, process in care discul este impartit in mai multe unitati logice care sub sistemul de operare MS-DOS sunt vazute separate ca niste discuri reale, unitati care se numesc partitii;

formatarea logica sau de nivel inalt ("high level"), process in care sunt generate zonele de incarcare (boot),    tabela de alocare a fisierelor FAT (File Alocation Table) si directorul radacina sau principal - root.a; tot in cadrul acestui process sunt marcate pe disc si sectoarele defecte care nu vor mai fi folosite in operatiile de scriere.

Parametri principali ai unui hard disk sunt:

capacitatea (sute de GB);

timpul de acces reprezinta timpul necesar unei unitati de disc pentru a citi/scrie un octet (byte) pe disc;

rata de transfer este cantitatea de informatie vehiculata spre si de la memoria de lucru RAM.

Discul optic: CD-ROM cuprinde doua tipuri de sisteme in functie de caracterul inregistrarii permanent sau temporar:

discuri reversibile cu continut alterabil;

discuri ireversibile cu continut nealterabil, adica discuri care o data inregistrate nu mai pot fi decat citite.

Denumirea de disc optic vine de la procedeele de scriere/citire, procedee in care se folosesc tehnici laser combinate cu diferite efecte optice. Pista discului este impartita in sectoare de 2048 octeti.