Partitionare corecta a HDD-ului

Partitionare corecta

Fiecare harddisk trebuie sa suporte aceasta operatiune cel putin o data. Cine inregistreaza un nou sistem de operare sau instaleaza un nou harddisk trebuie sa cunoasca amanuntele procedurii de partitionare. CHIP va explica ce trebuie sa luati in calcul.

Prin partitionarea unui harddisk se intelege divizarea globala a

acestuia in mai multe domenii logice. Fiecare harddisk trebuie sa fie partitionat inainte de a fi formatat pentru un sistem de operare si de a fi utilizat.

In situatia standard totul decurge foar-te simplu: intregul harddisk devine o unitate logica "C:'. Utilizatorul creeaza cu ajutorul programului FDISK _ se introduce pur si simplu de la tastatura in linia de comanda _ o partitie primara si ii atribuie intregul spatiu de pe harddisk. In schimb, cine lucreaza cu mai multe sisteme de operare sau cu mai multe harddisk-uri va depune un efort ceva mai mare pentru aceasta operatiune.

Cateva motive intemeiate pentru crearea mai multor partitii:

. Sistemul de fisiere al sistemului de operare are lipsuri in gestionarea unitatilor de disc mai mari, de exemplu limite fizice si dimensiuni nerentabile ale clusterelor (de pilda FAT16).

. Lucrati des cu versiuni beta ale programelor, care contin inca multe bug-uri. In cazul in care un astfel de program va da peste cap partitia, este mai putin peri-culos daca dispuneti de partitii mai mici, caci se pierd mai putine date.

. Aveti mai multe sisteme de operare pe harddisk.

. Aveti mai multe sisteme de operare si trebuie sa schimbati date intre acestea. In aceasta situatie, o partitie suplimentara FAT16 este cu adevarat utila.

. Pe un calculator trebuie sa ruleze doua instalari absolut independente ale aceluiasi sistem de operare, de exemplu pentru ca Windows 95 al taticului sa ramana in picioare dupa ce odrasla a distrus propriul Windows 95. Avand in vedere fluxul de date incontrolabil al software-ului Windows, o asemenea masura este benefica. Cu atat mai mult cu cat granita dintre aplicatii si sistemul de operare este din ce in ce mai greu de precizat.

In ceea ce priveste intrebarea daca si cum trebuie divizat harddisk-ul, luati in seama urmatoarea regula de baza: "Nici o partitie fara un motiv bine intemeiat!' Numai de dragul de a avea in fata ochilor un numar interminabil de litere ale unitatilor de disc nu este cazul sa va aventurati sa divizati harddisk-ul _ subdirectoarele sunt mult mai utile. Acestea ocupa exact atat spatiu cat este necesar, pe care il elibereaza in momentul in care sunt sterse. O partitie o data creata va ocupa spatiul care i-a fost pus la dispozitie, indiferent daca este utilizata sau nu.

CHIP va explica pas cu pas cum trebuie sa partitionati harddisk-ul pentru a utiliza DOS, Windows 95, NT, OS/2 si Linux si care sunt posibilitatile oferite de sistemul de fisiere cu care lucreaza acestea. Utilizatorii de Windows, care doresc sa instaleze intr-un viitor apropiat si Linux, ar trebui sa citeasca de pe acum capitolul destinat Linux-ului, pentru a fi inarmati cu bagajul de cunostinte necesar.

DOS SI WINDOWS 95:

Strabunul are lipsuri

De la MS-DOS 4, FAT16 este siste-mul de fisiere standard pentru DOS, Windows 3.1 si pentru Windows 95 originar. Acesta nu este doar lent pentru sisteme de fisiere mari, ci si incomod ca urmare a limitarii la 2 GB pe unitate de disc. Insa daca harddisk-ul este mai mare, trebuie divizat in mai multe partitii.

Dar si harddisk-uri mai mici formatate FAT pot deveni candidati pentru partitionare. FAT16 poate gestiona maxim 216, deci 65536 clustere. Din acest motiv, clusterele se largesc destul de mult in cazul harddisk-urilor mari _ oricum, la 2 GB se ajunge la clustere de 32 KB.

Deoarece fisierele ocupa intotdeauna un numar intreg de clustere, se risipeste, in medie, o jumatate de cluster. Aceasta inseamna ca, daca se lucreaza pe o partitie de 2 GB cu fisiere cu o marime medie de 100 KB, se irosesc 320 MB. Daca, in schimb, se folosesc doua partitii de cate 1 GB, spatiul pierdut va scadea la 160 MB.

Cu FDISK.EXE pot fi create partitii FAT de urmatoarele tipuri:

Partitie primara: De pe aceasta boot-eaza DOS. Pe un harddisk se poate realiza doar o singura partitie primara DOS. Aceasta va purta mai tarziu numele C Pentru ca PC-ul sa boot-eze de pe aceas-ta partitie, ea trebuie sa fie marcata ca active partition. In cazul in care exista in sistem un al doilea harddisk cu partitie primara FAT, aceasta va fi denumita D neluand in seama alte partitii existente pe primul harddisk _ o adevarata piatra de moara pentru lucrul cu un harddisk prepartitionat.

Partitie extinsa: In cazul in care harddisk-ul gazduieste mai mult de o partitie, spatiul pentru toate celelalte unitati de disc trebuie atribuit unei partitii extinse. Pe aceasta partitie extinsa vor fi create apoi unitati logice. Pentru aceasta, utilizatorul trebuie sa indice dimensiunea dorita. Unitatile logice vor avea asignate urmatoarele litere ale alfabetului; in exemplul nostru E F: si asa mai departe.

Si astfel trebuie sa procedati dupa partitionare: Dupa incheierea partitio-narii, PC-ul trebuie boot-at (de regula, de pe discheta). Prin "format litera unitatii' se va stabili apoi sistemul de fisiere, pentru ca DOS sa poata stoca fisiere incepand din acest moment. Pentru uni-tatea de boot se adauga, de obicei, "/s' pentru preluarea sistemului de operare.

Windows 95 are o extensie a sistemului de fisiere FAT: VFAT. Aceasta permite nume lungi de fisiere (mai mult de 8.3). Dar pentru partitionare, acest lucru nu are nici un fel de importanta.

WINDOWS 95 OSR-2:

FAT32 nu risipeste nimic

Sistemul de fisiere FAT32, cea mai importanta noutate adusa de Windows 95 OSR-2, elimina problemele cauzate de FAT16. Unitatile de disc au voie sa depaseasca 2 GB, iar risipa de spatiu se pastreaza in anumite limite, deoarece peste 4 miliarde de clustere permit ocuparea unui spatiu mai redus (in princi- piu, 4 KB). Insa, momentan, nici un alt sistem de fisiere nu lucreaza cu FAT32.

Confortabil: Sub Windows NT, harddisk-urile vor fi partitionate cu managerul de harddisk.

Chiar si sistemele RAID pot fi construite fara un controler propriu

FDISK din aceasta versiune de Windows 95 este de-a dreptul derutant prin intrebarile intortocheate pentru acti- varea suportului pentru harddisk-urile de dimensiuni mari. Oricum, trebuie sa raspundeti afirmativ, altfel pierdeti gratiile lui FAT32. In rest, deservirea este identica cu versiunea initiala de Win- dows 95.

WINDOWS NT:

NTFS este multilateral

Sub Windows NT se gaseste ca sistem de fisiere, pe langa FAT16, performantul NTFS (New Technology File System). Acesta ofera comprimarea fisierelor si directoarelor individuale, drepturi ale utilizatorilor ce pot fi setate in functie de necesitati, supravegherea accesarii datelor si securitate ridicata impotriva caderilor. Limitarea sau risipa de spatiu nici nu intra in discutie. De accea este mai lenta accesarea fisierelor mai mici sub NTFS decat sub FAT16 sau FAT32, deoarece se verifica de fiecare data daca un asemenea acces este permis.

NTFS este disponibil doar pentru Windows NT. Dar de curand exista in Internet (https://www.ntinternals.com ) progra- mul gratuit NTFSDOS, care permite accesarea sub DOS si Windows 95 a unitatilor NTFS.

Partitionarea in sine se realizeaza in cadrul procedurii de instalare a lui NT sau, mai tarziu, cu ajutorul manageru- lui de harddisk. Posibilitatile de configurare din timpul instalarii se limiteaza la realizarea unei partitii cu sistem de operare de pe care se va boot-a. Managerul de harddisk ofera, in schimb, pe langa partitiile cunoscute de DOS si Windows 95, si alte tipuri:

Volume Set: Mai multe domenii libere de pe unul sau mai multe harddisk-uri se grupeaza intr-o unitate logica. In acest mod se poate obtine o unitate de 10 GB grupand cinci harddisk-uri de cate 2 GB. Aceste partitii pot fi extinse in continua- re fara pierderea datelor.

Stripe Set: Si in acest caz se grupeaza mai multe domenii de pe diferite harddisk-uri intr-o unitate logica. Dar de aceasta data, diferitele domenii trebuie sa aiba aceeasi dimensiune. Stripe Sets without Parity (RAID-0) sunt utilizate pentru ridicarea vitezei, prin distribui- rea datelor pe harddisk-urile implicate.

Stripe Sets with Parity (RAID-5) mareste, in plus, si securitatea impotriva blocarilor. Dezavantajul consta insa in faptul ca unul dintre harddisk-urile implicate este utilizat pentru informatia de paritate, capacitatea disponibila sca- zand corespunzator.

Mirror Set (RAID-1): Cea mai buna metoda de asigurare impotriva blocari- lor este scrierea identica a datelor pe doua harddisk-uri. Pentru aceasta se cupleaza doua domenii de aceeasi marime, ceea ce inseamna ca se dubleaza necesitatea de spatiu de stocare.

Odata cu Windows NT 5.0 se asteap- ta noutati la capitolul sisteme de fisiere: unitatile de disc pot fi formatate cu FAT32, Windows NT insusi putand fi instalat pe o partitie FAT32. NTFS 5 ofera performante superioare fata de versiunea anterioara si o serie de facili-tati importante pentru retea (Disc Quotas, Junction Points, Dynamic Link Tracking). In mod vizibil pentru utili- zator pot fi stocate criptat fisiere indivi-duale sau structuri arborescente. Astfel se asigura faptul ca editorii de disc sau tool-uri de genul NTFSDOS nu acceseaza date fara a avea permisiunea. Sub NT 5 va exista posibilitatea de a crea si modifica partitii din mers, fara a fi nevoie de o repornire a calculatorului.

OS/2 WARP:

HPFS aduce mai multa viteza

La instalarea lui OS/2 este indicata formatarea partitiei in cadrul programu-lui de instalare cu High Performance File System (HPFS), deoarece acesta sustine numele lungi de fisiere si ofera viteza mai mare. Daca este necesar un schimb de date cu Windows 95 pe acelasi calculator, acest lucru se poate realiza prin intermediul partitiei Windows 95. Aceasta are voie sa fie formatata doar cu FAT16.

Sub sistemul de operare IBM poate fi selectat programul pentru configurarea partitiilor OS/2: ori FDISK pentru linia de comanda ori varianta FDISKPM pentru interfata grafica. FDISKPM afiseaza intr-o fereastra harddisk-urile disponi- bile. Acestea se selecteaza printr-un clic de mouse, iar in meniul Options poate fi creata apoi o partitie.

Ca si in cazul altor sisteme de operare, se poate opta pentru partitii primare sau pentru partitii extinse, acestea din urma cu unitati logice. Spre deosebire de DOS, OS/2 are posibilitea de a boot-a de pe o partitie logica, chiar si de pe al doilea harddisk! De aceea este indicat sa lasati partitia primara in seama Windows-ului. Deoarece, ca si la Windows, partitiile primare se inghesuie in fata pentru obtinerea literelor, este bine sa fie evitat acest tip de partitie.

Cel mai mare avantaj al lui FDISKPM este controlul asupra boot-manager-ului din OS/2. El poate fi instalat de aici, el necesitand o partitie separata (din cele patru maxim posibile pe un harddisk), care ocupa 1MB de spatiu de stocare. Deoarece el trebuie pornit la boot-are din BIOS, este necesar sa fie stocat in cadrul primilor 1024 cilindri si al primului GB al primului harddisk. Pentru a instala boot-manager-ul, trebuie sa selectati Options - Install Boot Manager. Daca aceasta optiune nu este disponi- bila, inseamna ca una din conditiile enumerate mai sus nu este indeplinita.

Dupa ce s-a instalat boot-manager-ul, orice partitie boot-abila poate fi prelua- ta in meniul acestuia. De asemenea, se poate stabili daca boot-manager-ul va astepta sau nu mesajul utilizatorului sau daca va fi incarcat sistemul de operare care a fost inchis ultimul sau un altul. Boot-manager-ul in sine se va instala ca partitie boot-abila.

LINUX:

Ext2 este standardul

Linux are posibilitatea de a accesa multe alte sisteme de fisiere. Este in pregatire si suportul pentru FAT32. Linux instalat pe o partitie formatata cu Ext2 aduce cele mai mari performante, comparabile cu valorile Unix-ului comercial. Pentru o simpla instalare desktop este suficienta o partitie Ext2. Pentru server este mai indicat sa se stocheze directoarele /home si /user pe partitii proprii. Acest lucru simplifica repararea datelor conform unui sistem de fisiere GAU. Dar o partitie swap pentru paging-ul memoriei de baza este intotdeauna necesara; aceasta dispune de un anumit tip de partitionare.

Programul Fdisk din Linux este la fel de spartan in ceea ce priveste utilizarea, dar el ofera in schimb mai multe facili-tati: astfel, pot fi create ulterior si ID-uri de partitie, fara a modifica dimensiuni- le partitiei. Ceva mai simplu de utilizat, dar cu aceleasi functionalitati, este programul cfdisk.

Pentru boot-area lui Linux este nevoie de LILO, livrat de toti distribuitorii; implementat ca boot-manager primar, el este capabil sa boot-eze si alte sisteme de operare, si se stocheaza in acest scop in MBR.

Unelte de partitionare pentru toate sistemele de operare

Dupa ce s-a stabilit cum va fi im- partit harddisk-ul, se pune intrebarea care unealta este cea mai potrivita pen- tru aceasta. Daca harddisk-ul este gol, partitionarea poate fi realizata rapid cu FDISK. Dar daca este nevoie sa se tra-seze granite de partitie pe un harddisk plin, FDISK nu este tocmai cel mai indicat: acesta este potrivit doar pentru crearea si stergerea de partitii. In cazul in care se doreste crearea a doua partitii de cate 1 GB din una de 2 GB, vechea partitie trebuie stearsa; abia dupa aceea pot fi create cele doua partitii. Dar, bineinteles, datele primei partitii s-au dus pe apa Sambetei.

Partition Magic produs de firma PowerQuest este unealta portrivita pen-tru aceasta sarcina. Acest program poate lucra cu partitii FAT16, FAT32, NTFS, HPFS si Ext2, astfel ca s-a impus ca un tool indispensabil. Cu ajutorul lui, partitiile pot fi marite sau micsorate, fara ca datele sa se piarda. Exista si posibilitatea de a transforma partitii FAT16 in FAT32. Dar atentie, in actuala versi-une 3.0 au fost descoperite unele bug-uri, care, in cel mai rau caz, duc la distru- gerea unor partitii. Prin Internet pot fi procurate update-uri gratuite, care corecteaza erorile mai sus mentionate.

Si in zona shareware si Public Do- main exista unele utilitare: Fips (First Nondestructive Interactive Partition Splitting Program) _ programul DOS livrat impreuna cu multe distributii de Linux _ poate crea partitii FAT16. In prealabil trebuie defragmentat sistemul de fisiere. Rezultatul obtinut: doua partitii, dintre care una cu date si una goala. Din pacate, dimensiunea clusterelor nu poate fi adaptata, in cazul in care se trece sub limitata minima.

Cine dispune de mai multe sisteme de operare pe acelasi calculator, are nevoie de un boot-manager. Inainte de pro- cesul de boot-are, acesta intreaba care sistem de operare urmeaza a fi incarcat. Si cei care doresc sa lucreze cu doua instalarii independente de Windows 95 vor fi nevoiti sa recurga la un boot- manager. Intr-adevar, Windows 95 insusi ofera posibilitatea de a rula doua ver- siuni de Windows 95 pe acelasi calculator, prin intermediul unor fisiere batch, dar acest drum este destul de inconforta- bil si nu ofera nici un fel de protectie pentru diferitele partitii.

Boot-manager-ii moderni, cum ar fi de exemplu System Commander, permit selectarea sistemului de operare care va fi incarcat la pornirea calculatorului. Instalarile pot fi protejate prin parole, iar partitiile pot fi ascunse _ de altfel cea mai buna metoda de protectie impotriva modificarilor neintentionate. Partition Magic dispune si de functionalitatile unui boot-manager, dar care nu sunt tocmai confortabile.

Unele sisteme de operare ofera un boot-manager care poate lucra si cu alte sisteme de operare. In afara de boot-manager-ul din OS/2, trebuie amintit LILO (Linux Loader). In plus, este de dorit sau chiar necesar sa existe pe harddisk mai multi boot-manager-i. Acest lucru este posibil in multe cazuri; dar la configurare trebuie sa stiti exact care este rolul fiecaruia dintre acestia si care este locul lor pe harddisk. Astfel, de exemplu, este posibil sa instalati LILO nu in Master Boot Record, ci pe o partitie Linux, care este apelata, in prealabil, de un alt boot-manager partitiile pot fi ascunse _ de altfel cea mai buna metoda de protectie impotriva modificarilor neintentionate. Partition Magic dispune si de functionalitatile unui boot-manager, dar care nu sunt tocmai confortabile.

Unele sisteme de operare ofera un boot-manager care poate lucra si cu alte sisteme de operare. In afara de boot-manager-ul din OS/2, trebuie amintit LILO (Linux Loader). In plus, este de dorit sau chiar necesar sa existe pe harddisk mai multi boot-manager-i. Acest lucru este posibil in multe cazuri; dar la configurare trebuie sa stiti exact care este rolul fiecaruia dintre acestia si care este locul lor pe harddisk. Astfel, de exemplu, este posibil sa instalati LILO nu in Master Boot Record, ci pe o partitie Linux, care este apelata, in prealabil, de un alt boot-managerpartitiile pot fi ascunse _ de altfel cea mai buna metoda de protectie impotriva modificarilor neintentionate. Partition Magic dispune si de functionalitatile unui boot-manager, dar care nu sunt tocmai confortabile.

Unele sisteme de operare ofera un boot-manager care poate lucra si cu alte sisteme de operare. In afara de boot-manager-ul din OS/2, trebuie amintit LILO (Linux Loader). In plus, este de dorit sau chiar necesar sa existe pe harddisk mai multi boot-manager-i. Acest lucru este posibil in multe cazuri; dar la configurare trebuie sa stiti exact care este rolul fiecaruia dintre acestia si care este locul lor pe harddisk. Astfel, de exemplu, este posibil sa instalati LILO nu in Master Boot Record, ci pe o partitie Linux, care este apelata, in prealabil, de un alt boot-manager

Informatii suplimentare puteti obtine de la urmatoarele adrese:

Glosar interactiv pe aceasta tema (limba engleza):

https://www.pcwebopedia.com

PartitionMagic de la firma Power Quest:

https://www.powerquest.com

SystemCommander de la firma V Communications:

https://www.SystemCommander.com Tehnica: tabela de partitionare

Tabela de partitionare se gaseste in sectorul de partitie al harddisk-ului. Aici, pentru fiecare partitie se gaseste adresa (cap, cilindru, sector) pentru inceputul si sfarsitul acesteia.

In afara de aceasta, tabela de partitionare contine pentru fiecare parti-tie un cod de identificare (ID), cu ajutorul caruia fiecare sistem de operare poate constata, daca poate lucra cu respectiva partitie. In tabela listata in oglinda "Partition-ID' se afla ID-urile pentru cele mai importante siteme de operare. Cu ajutorul unor programe ca FDISK pentru Linux sunteti in ma- sura sa modificati ID-ul fara a va atinge de dimensiunea sau pozitia partitiei.

In plus, in tabela de partitionare poate fi pozitionat un bootflag pentru o partitie. BIOS-ul calculatorului va apela aceasta partitie pe primul harddisk, boot-and astfel sistemul de operare. Dar acest lucru nu se intampla daca in Master Boot Record (MBR) se afla un boot-manager.

Tabela de partitionare preia maxim patru partitii. Dar DOS si Windows refuza sa creeze mai mult de o partitie cu DOS-ID.

Insa chiar si patru partitii sunt prea putine. Solutia ar fi crearea unei alte partitii, in care se pot introduce pana la 23 unitati logice pentru cele mai diverse sisteme de operare. Datele se afla intr-o lista inlantuita, care este construita asemanator cu tabela de partitionare primara.