Moduri de conectare la Internet; protocoale

Moduri de conectare la Internet; protocoale

In principal, exista doua tipuri de acces la Internet: direct, si indirect, prin intermediul legaturilor telefonice cu un distribuitor de servicii.

Accesul direct ofera calea de conexiune cea mai rapida si mai libera la Internet, dar si cea mai costisitoare. Acest tip de legatura se foloseste pentru a deservi o retea locala de calculatoare, apartinand de obicei unei institutii mari, care isi poate permite costurile implicate, si presupune existenta unor dispozitive hardware speciale:

un gateway: poarta spre Internet proprie, care mentine legatura de obicei prin satelit;

un router: gestionar de mesaje, care controleaza accesul membrilor retelei locale la Internet;

liniile efective de comunicatie: prin satelit, sau linii telefonice obisnuite.

Accesul indirect, printr-un distribuitor de servicii, este mai restrictiv din toate punctele de vedere. Singurul avantaj este cel al pretului, care poate fi suportat de utilizatorul obisnuit, percepandu-se sub forma unei taxe lunare, care variaza de la cativa dolari la cateva sute de dolari - in functie de serviciile care se ofera. Un prim dezavantaj este insa viteza de transfer al informatiilor - considerabil diminuata, iar celalalt dezavantaj il constituie limitarea serviciilor. Astfel, utilizatorul nu va avea acces la toate resursele Internet, sau va avea acces la ele numai in anumite perioade de timp - in functie de natura abonamentului pentru care opteaza.

Pentru realizarea acestui tip de conexiune, dispozitivul hardware necesar este modem-ul (MOdulator - DEModulator). Scopul sau este de a asigura interfata intre calculator si liniile telefonice, prin doua operatii de baza:

modularea: transformarea semnalului digital provenit de la calculator in semnal analogic, care se poate transmite prin linia telefonica;

demodularea: procesul invers.

Modemul poate fi realizat in doua variante constructive:

intern: conectat in interiorul calculatorului, direct pe placa de baza;

extern: in afara carcasei calculatorului, conectat la acest prin cablu.

Principala caracteristica a modem-ului, care defineste nivelul sau de performanta, este rata de transfer (masurata in biti/secunda - bps) - adica viteza de a trimite si receptiona date. Desi modem-ul poate avea rate de transfer pana la 56.000 bps (direct proportionale cu pretul sau), la achizitionarea unui modem trebuie sa se tina cont de faptul ca liniile telefonice obisnuite nu suporta o rata de transfer mai mare de 14.400 bps. Un alt element care defineste nivelul de performanta al modem-ului este tipul sau: sincron, sau asincron. Modem-ul sincron asigura circulatia datelor pe fir la intervale egale de timp, controlate de un semnal de ceas, emis peste conexiune; acest sistem determina rate de transfer mai mari. Modem-ul asincron realizeaza transmiterea datelor la intervale neregulate de timp; desi rata de transfer este mai mica, avantajul este dat de pretul scazut si de faptul ca aceast tip de comunicatie este de asemeni mai adecvat pentru liniile telefonice obisnuite.

Un alt element de caracterizare a conexiunii la Internet, este tipul de cont pentru care opteaza utilizatorul. In principal, exista doua variante:

cont shell

cont SLIP / PPP.

Alegerea unui cont shell este varianta ieftina, adecvata atunci cand nu se urmareste o utilizare intensa a Internet-ului. In acest caz, prin modem, utilizatorul isi conecteaza calculatorul la server-ul furnizorului de servicii, care va reprezenta astfel legatura sa cu Internet-ul. Prin intermediul unui program "emulator de terminal", calculatorul utilizatorului se transforma intr-un terminal conectat la server-ul furnizorului de servicii, cu care este posibila doar comunicarea (trimiterea / primirea de date). Prin urmare, utilizatorul nu va putea executa programe pe calculatorul sau, si nici nu va putea copia direct informatii de pe Internet, operatiile de acest tip facandu-se mai intai pe server-ul furnizorului de servicii, intr-un spatiu special alocat fiecarui utilizator. Astfel utilizatorul obtine un "cont" pe server-ul furnizorului, pe care il acceseaza folosind o parola, iar toate operatiile pe care doreste sa le faca sunt strict dependente de acest server.

Un cont de tip SLIP / PPP garanteaza in schimb o conexiune totala la Internet, care insa nu este permanenta. Prin acest tip de conexiune, legatura cu Internet-ul se face chiar de pe calculatorul utilizatorului, astfel incat acesta controleaza total programele si resursele pe care le foloseste. In acest caz, utilizatorul va primi in mod automat si o adresa de IP, pentru identificarea calculatorului in retea. Avantajele unei astfel de conexiuni sunt indiscutabile, dar si pretul creste semnificativ.