Arhitectura din Tara Romaneasca in secolele XIV-XIX

Arhitectura din Tara Romaneasca in secolele XIV-XIX

Influenta Bizantului se exercita asupra arhitecturii noastre bisericesti pe mai multe cai: direct, prin mesteri adusi de la Constantinopol de primii nostri voievozi, fie indirect, prin mesteri veniti din regiunile ortodoxe sud-dunarene (Bulgaria, Serbia si Muntele Atos) sau din Orient (Turcia si Armenia).

a) Cele mai vechi biserici romanesti de zid (piatra si caramida), pastrate pana astazi, sunt bisericile San-Nicoara si Sf. Nicolae domnesc din Curtea de Arges, construite in epoca intemeierii Tarii Romanesti (inainte de anul 1352). Amandoua reprezinta tipul bizantino-constantinopolitan, adica stilul bizantin cel mai pur, format in capitala imperiului in epoca imparatilor Macedoneni (secolele IX-XI).

b) In a doua jumatate a secolului XIV, cuceririle trucesti in Balcani pun capat influentei bizantine venite direct din Constantinopol si o inlocuiesc cu cele venite prin Serbia si Bulgaria.

Apar astfel la noi o serie de biserici de tip sarbo-bizantin, ca bisericile fostelor manastiri Vodita II, zidita de calugarul Nicodim pe la 1370 (azi numai ruine), Tismana, zidita putin mai tarziu (refacuta in secolele XVI, XVIII si XIX), Cozia, zidita de Mircea cel Mare pe la 1386 (cea mai importanta si mai bine pastrata), Bradet si Cotmeana (in judetul Arges), ambele construite tot in vremea lui Mircea cel Mare.

Sistemul sarbesc de acoperire a naosului se caracterizeaza prin aceea ca bolta principala a naosului (turla cu cupola) se sprijina in interior pe patru arcuri mari (doua longitudinale mai inguste si doua transversale mai late), dar pilastrii care le sustin nu mai sunt in interiorul naosului, ca la Sf. Nicolae din Curtea de Arges, ci sunt adosati, adica alipiti de fata interioara a zidurilor laterale, lasand astfel liber tot spatiul din naos. Sistemul acesta va fi adoptat definitiv, fiind generalizat la toate bisericile romanesti.

c) La inceputul secolului al XVI-lea s-au creat in Tara Romaneasca doua monumente, care din punct de vedere arhitectonic par sa fie opera unor mesteri constructori autohtoni dar care in decorul sculptural al fatadelor tradeaza vadite influente orientale, de origine turceasca, armeana si georgiana. E vorba de biserica manastirii Dealu de langa Targoviste, zidita de Radu cel Mare in jurul anului 1500, si vestita biserica a manastirii din Curtea de Arges, zidita de Neagoe Basarab intre 1512 - 1517, pe locul vechii catedrale mitropolitane a tarii, din sec. XIV, si restaurata in a doua jumatate a secolului trecut, de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy. Ambele pastreaza planul treflat al bisericilor de tip sirbo-bizantin, dar aduc o largire a pronaosului.

d) O ultima faza a influentei bizantine indirecte se exercita asupra arhitecturii noastre bisericesti prin filiera Sfantului Munte, in vremea lui Neagoe Basarab, care a ctitorit, in afara de minunea de la Curtea de Arges, doua monumente de tip atonit: biserica actuala a manastirii Snagov (zidita in locul celei vechi, pe la 1517) si fosta catedrala mitropolitana din Targoviste.

e) Secolul XVI constituie faza de formatie a unei scoli locale in arhitectura bisericeasca din Tara Romaneasca ; se dezvolta asa numitul stil vechi romanesc sau muntenesc. Se formeaza o scoala de mesteri constructori, sculptori si decoratori bastinasi, care nu mai copiaza modele straine, ci recurg la imitarea vechilor constructii din tara, transformand elementele straine intr-un spirit nou, adaptat la gusturile, posibilitatile si conditiile locale. Se inalta astfel o numeroasa grupa de biserici de mici dimensiuni, cele mai multe la tara, si, in majoritate, ctitorii boieresti. Ca element nou apare acum, deocamdata sporadic, la fatada de apus, pridvorul pe arcade deschise.

Dintre bisericile mai importante de acest fel din sec. XVI, amintim, de ex.: biserica fostei manastiri Valea din comuna Titesti, judetul Arges (zidita de Petru Voievodul, zis Radu Paisie, la 1537), biserica din Stanesti-Valcea (zidita in acelasi an, de boierii Buzesti), bolnita manastirii Cozia (zidita la 1542 de Radu Paisie), biserica Curtea Veche din Bucuresti (zidita de Mircea Ciobanul, inainte de 1559), biserica fostei manastiri Bucovat de langa Craiova (zidita de banul Stefan la 1570), biserica fostei mianastiri Cobia (1572), biserica fostei manastiri Tutana din judetul Arges (1589), biserica fostei manastiri Marcuta de langa Bucuresti (1588-1592, cu modificari ulterioare), dar mai ales biserica fostei manastiri Mihai-Voda din Bucuresti (ctitorie din 1591 a lui Mihai Viteazul).

f) Secolul XVII reprezinta o epoca de inflorire a arhitecturii noastre bisericesti, mai ales sub domnia lui Matei Basarab (1632-1653). Constructiile noi reprezinta planuri foarte variate, creind insa un tip nou de biserici, specific acestei epoci : plan simplu, dreptunghiular (mai rar trilobat), format din naos cu o singura absida poligonala, o singura turla-clopotnita pe bolta pronaosului si pridvor deschis, sustinut pe coloane octogonale sau circulare. Amintim, dintre bisericile acestei grupe : biserica manastirii Arnota (ctitorita in 1633 de Matei Basarab), biserica din Calinesti-Prahova (ctitoria aceluiasi, din 1636), biserica fostei manastiri Strehaia (idem, 1645), biserica fostei manastiri Brebu-Prahova (idem, 1650), Plumbuita de langa Bucuresti (1647), biserica manastirii Polovragi (ctitoria marelui postelnic Danciu Parcalabul, din 1653), biserica din Golesti, ju- detul Arges (ctitoria din 1646 a marelui vistier Stroe Leurdeanu) s.a. Un monument aparte din aceasta epoca e biserica Stelea din Targoviste, ctitoria lui Vasile Lupu din 1645, care reprezinta un exemplu de priceputa imbinare a elementelor, muntenesti cu cele moldovenesti. 

Intre 1656-1659 se zideste biserica Mitropoliei din Bucuresti (actuala catedrala patriarhala), care reprezinta o noua interpretare a planului bisericii lui Neagoe de la Curtea de Arges (plan treflat, pronaos largit, cu 12 stalpi, patru turle), la care adauga in plus pridvorul deschis, sprijinit pe stalpi puternici de zid (restaurata in 1960).

g) A doua jumatate a secolului XVII aduce o noua dezvoltare in evolutia stilului romanesc, prin monumentele ctitorite de boierii Cantacuzinesti (biserica manastirii Cotroceni, biserica Doamnei si Coltea din Bucuresti, biserica veche a manastirii Sinaia, biserica din Filipestii de Padure-Prahova, biserica din Fundenii-Doamnei de langa Bucuresti s.a.), care se disting printr-o atentie sporita pentru decoratia interioara si exterioara si indeosebi prin bogata ornamentatie a motivelor florale , care imbraca coloanele din pridvor si pronaos si chenarele de usi, si ferestre. Ele constituie premize ale stilului romanesc numit 'brancovenesc', care infloreste sub domnia lui Constantin Brancoveanu (1688-1714) si care reprezinta desavarsirea sau maturizarea stilului autohton. Citam, dintre ele, biserica platului brancovenesc de la Mogosoaia din 1688 (care pastreaza inca planul dreptunghiular si caracterele bisericilor lui Matei Basarab), manastirea Hurezi cu intregul ei complex arhitectonic (1691 s.u.), biserica curtii domnesti din Doicesti. (judetul Dambovita, 1706), biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti (1707, refacuta in sec. XIX), biserica manastirii Mamul (1696), biserica de azi a manastirii Govora (1711) s.a.

Dupa Brancoveanu, seria monumentelor de tip brancovenesc se continua cu biserica manastirii Antim din Bucuresti (ctitoria lui Antim Ivireanul, terminata dupa moartea lui, la 1714), manastirea Vacaresti (ctitoria lui Nicolae Mavrocordat, dintre 1716-1722), biserica Cretulescu din Bucuresti (1722), biserica Stavropoleos din Bucuresti (1724-1730), considerata de obicei ca ultima realizare de seama a stilului brancovenesc.

h) Decadenta economica si sociala, care caracterizeaza epoca domniilor fanariote, aduce cu sine si decadenta artei noastre bisericesti. Din aceasta perioada amintim, in Bucuresti, bisericile : Scaune (1705), Mantuleasa (1734), Sf. Elefterie-vechi (1744), Batiste (1764), Sf. Stefan (1768) s.a., iar in restul tarii : biserica schitului Balamuci de langa Caldarusani (1752), biserica din Pietrosita (judetul Arges, 1765-1767), biserica Toti-Sfintii din Ramnicu-Valcea (1764), Sf. Ingeri din Curtea de Arges (1710) s.a.