Tony Garnier (1869-1948) arhitect si urbanist vizionar

Tony Garnier

Tony Garnier ( arhitect si urbanist vizionar. E considerat avangardistul si pionierul urbanismului si arhitecturii moderniste in Franta secolului 20. Nascut intr-o familie muncitoreasca, in mediul specific al orasului preindustrial, sindicalist si 'social-democrat' Lyon. Prin 1900 era student la Paris, la Academie des Beaux Arts, coleg cu Auguste Perret, ambii studenti ai lui Guadet. In Paris, intra in cercul radical socialistilor si in clubul amicilor lui Zola. Castiga Prix de Rome si in anii de stagiu la Roma sufera noi influente politice si urbanistice de stanga.

La Intoarcerea din Italia, in 1904, Tony Garnier isi expune public un proiect de oras numit Cit Industrielle, in care isi exprima limpede credinta ca orasul viitorului trebuie sa fie industrial. Viziunea lui s-a dovedit insa precoce in Franta: lumea l-a ignorat. Interes public fata di viziunea lui avea sa fie starnit de Le Corbusier - persoana cu mare succes public si de mare influenta. S-au cunoscut in 1908, ca doi oameni cu mentalitati social-politice si arhitecturale asemanatoare, lucru care s-a dovedit benefic lui Tony Garnier. Le Corbusier l-a incurajat si a determinat luarea in seama a acestui tanar visator, poate ultimul utopist, de catre modernisti.

Urmarea a fost ca in 1918, Tony Garnier publica tratatul Une cit industrielle, care de data asta a fost bagat in seama de catre suflarea avangardista a arhitecturii angajata social.

Une cit industrielle a fost proiectul scris, desenat si, intr-o mica parte chiar realizat, cu care s-a afirmat si a ramas in istoria arhitecturii moderne., A fost opera vietii lui, de fapt singura, dar una de o intindere vasta si dusa pana la un uncredibil nivel de detaliu.

Lyon, in sec. 19, se prezenta ca un oras diferit de altele, caracterizat in primul rand prin orientarea sa de stanga. Sub aspect fizic, se aseamana cu orasul industrial imaginat de Tony Garnier - cu un relief in panta, cu un rau major, cu legaturi feroviare bune. Electricitatea, tramvaiul, caile ferate, fotografia, cinematograful, infrastructura edilitara, infrastructura civila, industria usoara (matase), industria de automobile, aviatia, sistemul hidroenergetic alcatuiau un milieu tehnic infloritor, in avans fata de multe alte orase europene. Pe langa aceasta, am pomenit de climatul progresist din punct de vedere social, care avea o veche traditie de stanga.

Cit Industrielle asa cum il imagina Tony Garnier trebuia sa fie un oras de 35.000 de locuitori. Era zonificat functional, nu avea proprietati particulare si nici imprejmuiri, iar tot spatiul neconstruit era liber si din punct de vedere juridic, era un parc al intregului popor. Sesizam oare aici toate ideile prin care Le Corbusier s-a impus la CIAM si pecare le-a prezentat lumii in forma de Ville Radieuse?

Pe relieful asemanator orasului Lyon, spitalele si-ar gasi locul in amonte, la adapost de vant, cu fatadele spre sud. Mai jos se afla orasul propriu zis. Si mai jos - uzinele si intreaga zona industriala. Toate aceste zone erau izolate, pentru a se putea extinde.

Locuirea era, evident, colectiva. Zona de locuinte colective era structurata pe baza a trei strazi lungi, cu ierarhia oglindita in regimul de inaltime a blocurilor de locuinte. Orasul de 35.000 de locuitori anticipa zoning-ul al carui autorat ii e atribuit lui Le Corbusier. Housing-ul respecta principii de ventilatie si de densitate. Zona de locuinte colective era structurata pe baza a trei strazi lungi, cu ierarhia oglindita in regimul de inaltime a blocurilor de locuinte. In functie de importanta, randurilor de cladiri le creste nivelul de inaltime cu cate 2 etaje. La proiectul revazut in 1932, regimul de inaltime a fost marit si astfel a fost marita densitatea. Tot spatiul liber neconstruit era la dispozitia comunitatii. Nu exista proprietate privata si deci, nici imprejmuiri.

Infrastructura scolara. Unitatile de invatamant erau amplasate intre zona rezidentiala si zona fabricilor.

Zona uzinelor era amplasata intre zona rezidentiala si unitatile de invatamant.

Reteaua de transport - atat cea civila, cat si cea industriala - era atent rezolvata.

De altfel, Tony Garnier visa la o civilizatie urbana globala, lipsita de granite nationale, in care toata populatia, unitara, traia in solidaritate si fraternitate, legata printr-o retea generala de transport bine pusa la punct.

Infrastructura serviciilor publice. In centru era cladirea de adunari publice, cu mai multe sali, insumand 3000 de locuri. Relatia cu strada era asigurata printr-un peristil, cu stalpi de beton armat. Pe frontispicii erau doua citate din Zola, unul de inspiratie Saint-Simon-iana, celalalt de inspiratie si mai radical socialista.

Una din idei era ca armonia internationala se obtine prin productie industriala si comunicare.

Infrastructura serviciilor sanitare. In acest sens, orasul Lyon avea o traditie valoroasa. Revin la ideea detalierii proiectului.

Infrastructura - dotarile sportive. De remarcat ca din orasul socialist al lui Tony Garnier lipsea politia, biserica, institutiile militare, tribunalul si inchisoarea - institutii despre considera ca nu mai sunt necesare in noua societate a egalitatii si fericirii.

De remarcat si faptul ca, spre deosebire de alte proiecte utopice ori quasi utopice, acesta a fost cel mai detaliat de la Cit de Chaux, al lui Ledoux, din 1804. Existau indicatii asupra modului de construire, al finisajelor si decoratiilor.

In 1924, Tony Garnier avea gata un proiect pentru orasul Lyon, prin care isi exemplifica teoriile. In 1935 era construit orasul in miniatura, alcatuit din abattoire (construite deja in 1917), spital, pavilion de acces, stadion, Quartier des Etats Unis.