Caracteristici ale stilului si materiale de constructii folosite - Arhitectura Renascentista pe teritoriul european

Caracteristici ale stilului si materiale de constructii folosite

1 Introducere

Arhitectii Renasterii sunt cei care inlocuiesc arcul frant al constructiilor gotice cu semicercul pe care il aseaza pe coloane, formand arcada, care, repetata constituie porticul. Acestia au folosit elementul doric, ionic si corintic ca elemente ce contribuie la crearea unui nou stil, preferandu-l pe cel corintic.

2 Tendintele Arhitecturii Renascentiste

In arhitectura Renasterii se pot deosebi clar doua tendinte, si anume:

- o prima tendinta caracterizata prin folosirea formelor de expresie ale antichitatii, reprezentant

de seama fiind Donato Bramante; se folosesc ca elemente de constructie coloanele, pilastrii,

capitelurile frontonul triunghilular preluate din tratatul " De Arhitectura" al lui Vitruviu, la

care se adauga si cupolele ( Domul din Florenta, Bazilica Sfantul Petru).

- a doua tendinta, proprie mai ales tarilor nordice, imbina elementele antice cu traditiile stilului

medieval , in care predomina liniile verticale si ogivele gotice; se adauga ornamente si

arabescuri (in Spania).

3 Arhitectura Renascentista pe teritoriul european

Tarile de Jos si Germania

In aceste parti ale continentului european, influentele de natura renascentista in arhitectura se manifesta prea putin, ele fiind in mod evident intrecute de arta gotica. Totusi, la nivelul placajelor ce acopera cladirile se pot observa prezente ale unor semne ornamentale renascentiste.

Franta

Principiile umaniste, imprumutate din estetica Renasterii italiene au fost prea putin evidente in arhitectura religioasa, care este inca devotata goticului. In schimb, edificiile laice, constructiile publice, resedintele legale, palatele si castelele, ofera in secolul al XVI-lea un nou si impresionant spectacol estetic: Parisul cu palatul Luvru, Fountainbleu si regiunea Touraine cu palatele si castelele de pe valea Loarei sunt considerate a fi adevarate bijuterii estetice ale arhitecturii. Astfel, treptat Franta va lua locul Italiei in urmatoarele secole ca model de exigenta estetica, eleganta si frumusete in ceea ce priveste arhitectura renascentista.

Fereastra dreptunghiulara, care ocupa si in arhitectura franceza renascentista locul principal, completata fiind de o noua componenta: etajarea , subliniata de un bandou bogat ornamental.

Italia

- Florenta

Acest oras ocroteste azi monumentele si comorile de arta ale uneia dintre epocile de varf ale Renasterii - Quattrocento.

Arhitectura Florentei in Quattrocento a cristalizat principii constructive bazate pe geometrie, urmarind definitivarea frumusetii ideale a formei. Pasionatul interes al arhitectilor florentini pentru antichitatea greco-romana, studiul geometriei, al simetriei, al sistemului de proportii modulare, al regulilor care dirijeaza elaborarea ordinelor arhitectonice, au stat la baza conceptiei noi in constructia edificilor religioase si civile.

In afara bisericilor si catedralelor, a ansamblurilor sacre, au inceput a se inalta numeroase palate in piete si pe strazile largi sau inguste ale orasului. Palate cu trei, patru sau cinci niveluri, de dimensiuni grandioase, cu ziduri groase si fatade din blocuri de piatra, cu taietura "in diamante", defineau noua infatisare a Florentei (ex. Palatul Medici, Palatul Pitti, edificii care ofera exemple caracteristice pentru spiritual epocii).

Constituite din enorme blocuri de piatra gri, care dau efectul unei neimblanzite forte de aparare, palatele sunt ansambluri impunatoare, organizate logic, cu o estetica de o remarcabila claritate. Conceptul "constructiei de forma cubica" s-a impus prin ordinea geometriilor si cadenta armonioasa a plinului si golului, prin frumusetea si grandoarea proportilor. Plastica fatadelor urmeaza acelasi rigori ale claritatii geometriei.

Palatele, compuse in forma constructiei masive, paralelipipedice, aveau planul patrat. In centrul palatului se afla curtea interioara , delimitate de arcade. Succesiv etajate, curbele circulare ale arcadelor primului nivel si al ferestrelor nivelelor superioare ritmau gratios aspectul general sever. Interiorul curtilor era impodobit cu fresce , reliefuri si sculpturi in maniera antichitatii romane. Ele completau eleganta, frumusetea si luxul incaperilor, saloanelor, coridoarelor si scarilor.

Fatadele erau distincte la fiecare etaj prin profiluri orizontale, volumul cladirii fiind incheiat in partea lui superioara de streasina cornisei. Puternic proiectat in exterior, cornisa constituie un element architectonic caracteristic pentru silueta palatului florentin. Curbele ferestrelor gemene situate la nivelurile etajelor, cadenteaza si ordoneaza plinul si golul, sprag in chip gratios si usureaza masivitatea zidurilor.

- Pisa, Lucca si Pistoia

Structura si sistemul de acoperire, specifice stilului romanic sau gotic, au fost evitate adeseori de constructorii italieni. Bolta romanica din piatra si complicate structura gotica a boltei cu multiple nervuri ogivale au fost rareori folosite, si atunci, doar partial. In schimbul acestora au fost preferate plafonul cu casete si sarpanta din lemn, bolta semicilindrica din lemn, placata cu decoratie din piatra, sau, in cazul domurilor, cupola bizantina.

La edificii chiar foarte inalte ca "Domul din Milano", in constructia stalpilor de sustinere a fost folosita solutia "umpluturii de zidarie", solutie ieftina, dar nu conform structurii gotice.

Marmura alba, ornamental dantelat, ritmurile gratioase dintre plin si gol, sculpturile si mozaicurile au impogatit expresia artistica a volumului arhitectonic.

In plastica fatadelor au fost prelucrate selective elemente decorative ale stilurilor europene: arcul semicircular de veche traditie aplicat in cadrul stilului romanic si arcul frant, ogival din arhitectura stilului gotic. Monumentele erau placate cu decoratii din marmuri colorate. Artistii perioadei au folosit marmuri policrome si au dezvoltat principiul estetic al monumentului "bijuterie" atat la nivelul detaliului cat si al ansamblului.

• Transilvania

Exista mai multe etape de evolutie care ar putea contribui la periodizarea arhitecturii Renasterii. Pana la sfarsitul secolului al XVI-lea predomina caracterele simple, severe, in care influentele italienesti sunt ale Cinqocento-ului. Apar elementele Renasterii Tarzii din Italia. Apare o bogata ornamentatie florala, cunoscuta si sub denumirea de "Renasterea Florala", tendintele de decadere si descompunere a unitatii stilistice manifestandu-se prin crearea asa ziselor specifice regionale.

Elementele functionale cele mai importante pe care se aplica profilatura Renasterii transilvanene sunt ancadramentele usilor, ale ferestrelor si portalurilor. Structura constructiva a ancadramentelor de usi este determinate de existenta urmatoarelor elemente principale: piatra de prag, friza si cornisa. Ancadramentul ferestrei este similar, piatra de prag fiind inlocuita cu un solbanc.

Renasterea transilvana are unele caracteristici ce o diferentiaza de cea italiana. Astfel se poate observa foarte frecvent inaltarea puternica sau chiar dublarea frizei.

Caracterul arhitecturii este indiscutabil dat de clasa sociala care finanteaza principalele lucrari de constructii. Se va dezvolta o arhitectura a clasei feudale, compusa in covarsitoarea ei majoritate din nobilimea maghiara si clerul catolic inalt si a paturilor instarite din orase. Arhitectura civila ia un avant necunoscut unde elementul laic castiga in bogatie si putere, se transforma pentru a da satisfactie nevoilor de confort si eleganta. Inventia geamurilor transparente, a hornurilor care permit incalzirea locuintei cu sobe si descoperirea lumanarilor cu seu si de ceara, au permis construirea unor locuinte cu un aspect mai sanatos si mai frumoase.

Trecerea la executarea cladirilor de locuit urbane din materiale durabile si construirea lor in numar sporit a insemnat o crestere a volumului global de constructii, astfel incat ponderea cladirilor bisericesti scade.

Aceasta crestere cantitativa insemnata ridica insa si probleme tehnice noi. Producerea pietrei fiind anevoioasa si costisitoare era firesc sa se dezvolte productia caramizilor. Se cauta alte solutii, cu bolti mai rezistente si mai plate pentru a permite inaltimi mai mici ale incaperilor, care sa poate fi mai usor incalzite. Se trece la bolti masive din caramida, cu penetratii. Este remarcat ca tipul de bolta specific Renasterii se bazeaza pe o suprafta semicilndrica cu penetratii sau bolta incrucisata cu muchii tesite, avand de obicei diametrul boltii ma mic decat adangimea incaperii de acoperit.

• Renasterea in Arhitectura Bisericeasca

Arhitectii Renasterii renunta la sensul vertical al catedralelor gotice si revin la ritmul orizontal al vechilor edificii crestine de tip basilical.

In constructia bisericilor, planul este foarte variat: circular, dreptunghiular, ca un parallelogram, cruciform etc.

Punctul de plecare al bisericilor de tip renascentist e basilica cu trei nave, avand navele laterale boltite si cu cupola central ape nava mediana. Planul basilical se apropie insa de cel cruciform (cruce greaca, cu brate egale), prin modificarea dimensiunilor navelor, pentru a da cat mai mult spatiu si cat mai multa lumina interiorului, nava centrala se mareste, iar cele laterale se reingusteaza cat mai mult, fiind impinse tot mai mult spre zidurile laterale de nord si de sud. In interior, ornamentatia e mai fina si mai delicata, utilizandu-se mai mult picture.

In centru edificiului domina o songura cupola, de mari dimensiuni, la sustinerea carei contribuie intreaga structura ( domul = characteristic Renasterii). Ea e suprainaltata pe un scurt tanbur circular si patrunsa de deschizaturi sau ferestre numeroase, patrate (incheiate in arc rotund), ovale sau circulare, care dau lumina multa in interior.

Frumusetea exteriorului rezulta din intrebuintarea placajului de marmura sau de faianta alba si colorata, cu care sunt acoperite fatadele zidurilor. La fatada principala, care constituie centrul de atentie al maestrilor decoratori, predomina turnul central, nu cel lateral ca in gotic.