Constructia si functionarea sistemul de directie - Mecanic Auto

 

Mecanic Auto Nivel II

Constructia si functionarea - sistemul de directie

Argument

Nivelul actual al stiintei tehnologie, a adus la o adevarata explozie a tecnologiei in toate domeniile si implicit la o dezvoltare si modernizare continue a autovehiculelor indiferent de tipul, destinatiei si formarea lor de propulsie.

Ca urmare a cresterii spectaculoase a numarului de autovehicule este necesar un bogat material documentar pentru initierea, indrumarea si specializarea tuturor detinatorilor de mijloace auto.

Sistemul de directie serveste la modificarea directiei de deplasarea a automobilului. Schimbarea directiei de mers se obtine prin schimbarea planului ( bracarea ) rotilor de directie in raport cu planul longitudinal al automobilului.

Conditiile impuse sistemului de directie sunt:

se asigura o buna obtinere a drumului.

Se permite stabilizarea miscarii rectilinii.

Efortul necesar pentru manevrarea directiei sa fie cat mai redusa.

Randamentul sa fie ridicat

Socurile revenite din neregularitatile cailor sa fie transmise la volan cat mai atenuate.

Sa permita reglarea si intretinerea usoara.

Sa nu prezinte uzuri excesive care pot duce la jocuri mari si, prin aceasta, la miscarea sigurantei conducatorului.

Sa aibe o constructie simpla si sa prezinte o durabilitate cat mai mare.

II. Constructia sistemului de directie

Parti componente si clasificarea sistemului de directie

Pentru a schimba directia automobilului, conducatorul actioneaza asupra volanului, care transmite miscarea prin intermediul axului, la melc, se angreneaza pe sectorul dintilor. Pe axul sectorului dintat A, se afla levierul de directie, care in legatura cu bara longitudinala de directie. Prin rotirea sectorului dintii, deci si a levierului de directie, bara longitudinala de directie va avea o miscare axiala care depinde de sensul de rotatie a sectorului dintat.

Prin deplasarea axiala a barei longitudinale de directie, bratul fuzetei va roti fuzeta in jurul pivotului si o data cu ea si roata din stanga. Legatura care exista intre fuzete, prin intermediul levierelor si bara transversala de directie, va produce rotirea fuzetei.

Patrulaterul format din puntea propriu-zisa, levierele fuzetelor si bara transversala de directie se numeste trupezul directiei.

Volanul de directie este realizat, in general, din material plastic cu armatura metalica, avand forma circulara cu 1-3 spite. Axul volanului este format dintr-o bucata sau din doua bucati, legate intre ele printr-o articulatie cardanica, in general rigida. Solutia din doua bucati se foloseste atunci cand caseta de directie nu se afla pe directia axului volanului.

Din motive de securitate, incepe sa se raspandeasca la autoturisme solutia cu coloana volanului deformabila, sub actiunea unui soc puternic. In general sa raspandit solutia coloanei telescopice, compusa din doua tuburi, care devin telescopice la o anumita forta axiala.

La unele automobile, pozitia volanului poate fi reglata.

Elementele componente ale sistemului de directie se impart in doua grupe, in functie de destinatia lor, si anume:

- mecanismul de actionare sau comanda a directiei , ce serveste la transmiterea miscarii de la volan la levierul de directia.

- transmisia directiei, cu ajutorul careia miscarea este transmisa de la levierul de directie la fuzetele rotilor

Sistemele de directie se clasifica dupa mai multe criterii, si anume: locul de dispunere a mecanismului de actionare, tipul mecanismului de actionare, parciularitatile transmisiei, locul unde sunt plasate rotile de directie.

2.2 Mecanismul de actionare a directiei

Conditiile impuse sistemului de directie sunt satisfacute in mare masura de constructia mecanismului de actionare, care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie reversibil pentru a permite revenirea rotilor de directie in pozitia corespunzatoare mersului in linie dreapta dupa incetarea efortului aplicat volanului.

Sa aiba un randament ridicat - pierderile prin frecare in mecanismului de directie sa fie cat mai mici - in scopul usurarii conducerii. Este indicat sa aiba un randament mai mare la transmiterea miscarii de la volan la levierul de directie si un randament mai redus de la levier la volan pentru ca socurile provocate rotilor de neregularitatile caii sa fie absorbite in mare masura in mecanism si sa se transmita cat mai atenuate la volan.

Sa asigure caracterul si valorile necesare ale raportului de transmitere.

Sa aiba un numar minim de puncte de reglare , cu posibilitatea obligatorie de reglare a jocului dintre elementul conducator si condus al mecanismului.

Mecanismul de actionare cu melc globoidal si rola se compune dintr-o rola simpla, dubla sau tripla si un melc globoidal.

Melcul globoidal este montat la capatul axului volanului 3 si se sprijina in caseta 8 prin intermediul a doi rulmenti 9 si 12. Rola 6 este montat pe boltul 5 intre bratele furcii 14, prin intermediul a doi rulmenti. Furca este executata dintr-o bucata cu axul al levierului de directie, fixat cu piulita. Axul levierului de directie este montat in caseta de directie avand

Sprijinit pe rulment. Garnitura de etansare si simeringul impiedica intrarea impuritatilor in interiorul casetei.

Capacul, fixat cu suruburi, actioneaza asupra bucsei ce contine inelul exterior al rulmentului.

Fixarea piulitei dupa reglare se face cu stiful. Busonul serveste pentru introducerea lubrifiantului in caseta. Cuplajul elastic din cauciuc face legatura intre partea inferioara a axului volanului si partea centrala. Garnitura asigura etansarea axului volanului la intrarea in caseta.

Mecanismul de actionare cu pinion si cremaliera. Acest tip de mecanism se utilizeaza destul de des la autoturismele cu suspensie indepedenta a ratilor si bara transversala de directie. In felul acesta, numarul articulatiilor transmisei directiei se reduce la patru fata de alte solutii care necesita cel putin sase articulatii.

Pinionul cu dinti inclinati al axului volanului este montat pe doi rulmenti radiali axiali, al caror joc se regleaza cu garnituri montate sub capacul inferior al casetei de directie. Cremaliera este realizata pe o bara de sectiune circulara, care este introdusa in teava de otel. Angrenarea corecta intre pinion si cremliera este asigurata de dispozitiv. Jocul angrenjului se stabileste cu ajutorul garniturilor. In orificiul din centrul dispozitivului se monteaza plunjerul de bronz, care este apasat de arc, pe cremaliera. Efortul produs de plunjer nu trebuie sa depaseasca o anumita valoare pentru a nu provoca griparea, realizand numai frecarea necesara a mecanismului.

III. Transmisia directiei

Constructia transmisiei directiei este determinata de tipul constructiv al puntii din fata si de locul unde sunt plasate rotile de directie.

Transmisia directiei in cazul putin rigide

Caracteristic pentru acceasta solutie este faptul ca bara transversala de directie este executata, de regula, dintr-o singura bucata. Trapezul de directie, format din bara transversala, levierele fuzetelor si partea centrala a puntii din fata, este un trapez posterior.

Tijele si parghiile care formeaza transmisia directiei sunt legate intre ele prin articulatii sferice, care mai au si rolul de a elimina jocurile datorate uzarii si de a se amortiza socurile transmise rotilor de directie de la cale.

Articulatiile sferice se clasifica in functie de forma boltului si de sistemul de reglare a jocului.

Boltul poate avea capul sub forma sferica sau semisferica si tronconica.

3.2 Transmisia directiei in cazul puntii articulate

La autoturismele cu suspensie independenta a rotilor din fata, este caracteristic faptul ca bara transversala de directie este fractionata in doua sau mai multe parti, pentru a permite separat fiecarei roti oscilatii pe verticala.

Bara transversala a directiei este compusa din doua parti legate cu capetele interioare de levierul central iar cu cele exterioare bratele fuzetelor. Elementul conducator il constituie levierul de directie care, prin intermediul barei, transmite miscarea levierului central.

IV Servodirectii utilizate la automobile

La unele autocamioane si autobuze de mare capacitate si unele autoturisme de clasa superioara, se utilizeaza mecanisme de comanda a directiei prevazute cu servomecanisme hidraulice sau electrice. Servomecanismele de directie reduc forta necesara pentru manevrarea volanului, contribuind astfel la usurarea conducerii automobilului si la amortizarea oscilatiilor sistemului de directie.

In functie de modul de realizare a servomecanismului, se deosbesc doua tipuri de servodirectii.

La primul tip, servomecanismul este realizat separat de mecanismul de actionare a directiei, el actionad asupra organelor transmisiei directiei.

Cel de-al doilea tip de servodirectie are servomecanismul intr-un corp comun cu mecanismul de actionare a directiei.

Caseta de directie propiu-zisa este compusa din carcasa, prevazuta la interior cu un cilindru in care se deplaseaza pistonul, ce transforma miscarea de rotatie a axului volanului intr-o miscare de translatie si o transmite sectorului dintat, pe al carui ax este montat levierul de directie. Pentru aceasta, pistonul este prevazut la partea exterioara cu o dantura prin care angreneaza cu sectorul dintat, iar la partea interioara cu un locas cilindric in care intra surubul conducator. In interiorul pistonului se gaseste o piulita de directie montat prin intermediul piulitei inelare.

V. Intretinerea sistemului de directie

Intretinerea directiei consta in: masurarea jocului volanului verificarea jocului din articulatii, reglarea mecanismului de actionare, verificarea si reglarea unghiurilor de pozitie ale rotilor de directie si pivotilor, strangerea suruburilor de fixarea a casetei de directie, strangerea articulatiilor sferice si ungerea conform schemei de ungere.

Verificarea jocului la volan se face in modul urmator:

se aduce automobilul pentru pozitia de mers in linie dreapta;

se roteste volanul spre dreapta si apoi spre stanga pana la pozitiile maxime in care acesta se manvreaza usor fara sa roteasca rotile.

Jocul la volan nu trebuie sa depaseasca 15, deoarece in aceasta situatie manevrarea directiei devine nesigura.

Cauzele jocului mare la volan pot fi uzura articulatiilor mecanismului de directie sau a pieselor mecanismului de actionare.

Reglarea mecanismului de actionare a directiei. Modul de reglare a mecanismului de actionare a directiei difera in functie de tipul constructiv al inlaturarea jocurilor din articulatiile mecanismului.

Reglarea mecanismelor de actionare cu melc globoidal si ro la comporta reglarea jocului axial al volanului si a jocului din angrenaj. Inainte de reglare se decupleaza levierul de directie de bara de directie. Reglarea jocului axial al melcului se face prin demonstrarea capacului din fata garniturilor si scoaterea a una sau doua garnituri, dupa care capacul se monteaza la loc.

Controlul geometriei rotilor de directie. Aparatelor de masurat si control al geometriei rotilor de directie pot fi mecanice optice sau electronice. Aparatele mecanice sunt relativ simple si mai ieftine decat cele optice, avand insa o precizie mai redusa. In prezent sunt utilizate frecvent apartelor electronice.

Fiecare aparat are intocmite instructiuni de folosire de catre intreprinderea producatoare.

Ungerea sistemului de directie. Piesele mecanismului de directie, care necesita ungere, sunt: caseta de directie, articulatiile sferice si pivotii.

Ungerea casetei de directie se face, de regula, cu ulei de transmisie, respectand periodicitatea prescrisa de fabrica. Periodic, se controleaza nivelul si, la nevoie, se completeaza pierderile cu acelasi tip de ulei. Daca pierderile de ulei devin prea mari trebuie depistata si inlaturata cauza care le genereaza, pentru a evita avariile.

In cazul servodirectiei hidraulice, o data cu inlocuirea uleiului se schimba si filtrul de ulei.

BIBLIOGRAFIE

"Automobile" - cunoastere, intretinere, si reparare

Autori: Gh. Fratila, Mariana Fratila, Sf. Samoila

Editura Didactica si Pedagogica R.A

"Utilajul si tehnologia meseriei" - meserie, motoare termice

Manual pentru liceu industrial clasele a-X-a si a-XI-a si scoala profesionala

"Automobile Dacia" - Autor: C. Mandru

Ed. Tehnica, Bucuresti 1990

"Automobilul" - sofer mecanic auto

Manual pentru scoala profesionala

Autor: Gh. Fratila, Marioara Fratila, Maria Popa

Editura didactica si pedagogica R.A. Bucuresti 1994.

CUPRINS

Argument...............4

Instalatia de aprindere - Generalitati......5

Constructia elementelor componente ale

instalatiilor de aprindere...........5

Bateria de acumulator............7

Bobina de inductie...........8

Ruptor-Distribuitor.............8

Bujia..................9

Functionarea instalatiei de aprindere......10

Bibliografia..............11

Anexe.................12