Necesitatea reabilitarii cladirilor

necesitatea reabilitarii cladirilor

Un mare numar de cladiri aflate in exploatare, mai vechi sau chiar mai recente, executate pe baza unor exigente de performanta de nivel considerat bun la data realizarii, supuse in perioada de serviciu diferitelor solicitari, nu mai corespund decat in parte cerintelor actuale, astfel ca se pune problema unor interventii tehnice pentru modernizare.

Sub aspectul izolarii fata de mediul inconjurator, majoritatea acestor cladiri au fost prevazute cu elemente de inchidere cu performante reduse, care in timp s-au diminuat si mai mult datorita actiunii ciclice a unor factori de mediu (variatii mari de temperatura si de umiditate, radiatia solara, inghet-dezghet repetat etc), precum unor situatii de exploatare improprii, ceeace le face necorespunzatoare la exigentele de confort, igiena si consum de energie, respectiv au capacitatea de izolare termica mult sub exigentele actuale.

Se adauga la acestea si diminuarea calitativa, deci a randamentului, instalatiilor de incalzire existente, uzate fizic, cele mai multe improprii pentru modernizari, precum si a instalatiilor de transport a agentului termic, care permit pierderi de caldura excesive.

Solutia nu poate fi in aceste cazuri decat aplicarea unor masuri tehnice avand ca scop suplimentarea capacitatii de izolare termica a anvelopei existente, sau cel putin a componentelor mai slabe termic, pana la nivelul corespunzator cerintelor normale.

Aceasta rezolvare reprezinta reabilitarea termica, o interventie tehnica radicala, care trebuie sa tina seama de toate caile prin care au loc pierderile de caldura ale cladirii.

Odata cu diminuarea pierderilor de caldura trebuie avute in vedere si masuri de combatere a efectelor difuziei vaporilor de apa prin elemente, in principal a fenomenului de condens, ceea ce conduce la reabilitarea higrotermica a cladirilor in exploatare.

Daca se au in vedere si alte neajunsuri fizice care se pot rezolva odata cu protectia termica suplimentara, cum ar fi: diminuarea schimbului de aer excesiv, imbunatatirea iluminarii naturale etc., care necesita interventii specifice pentru asigurarea conditiilor corespunzatoare de confort si sanitar-igienice, rezulta notiunea de reabilitare termofizica.

Este rational ca la aplicarea unor solutii tehnice pentru imbunatatirea gradului de protectie termica a elementelor cladirilor mai vechi aflate in exploatare sa se aiba in vedere o reabilitare termofizica generala, inclusiv modernizarea instalatiilor de incalzire.

Reabilitarea cladirilor inseamna imbunatatirea unor calitati ale elementelor sau a subansamblurilor componente, care din diferite motive au devenit nesatisfacatoare pentru exploatarea normala, pana la atingerea nivelurilor de performanta considerate rationale, pentru a se asigura functionarea optima a acestora si a cladirii in ansamblu.

Reabilitarea poate urmari: refacerea unor calitati diminuate, daca se au in vedere nivelurile exigentelor din faza initiala, sau majorarea nivelurilor de performanta calitativa, daca exigentele au devenit mai ridicate, ceea ce ar corespunde actiunii de modernizare.

Cladirile aflate in exploatare pot fi reabilitate din mai multe puncte de vedere:

w functional, atunci cand se urmareste satisfacerea unor exigente superioare privind utilizarea spatiului interior, prin reorganizare adecvata, pastrandu-se destinatia initiala a unitatii functionale, sau operandu-se modificari de importanta mai redusa;

w estetic-decorativ, pentru refacerea sau imbunatatirea aspectului general sau zonal, aplicand finisaje pe baza de materiale si sisteme moderne;

w al rezistentei, respectiv reabilitarea mecanica, avand ca scop redarea sau sporirea calitatilor de rezistenta a elementelor, afectate in urma unor solicitari mecanice;

w termofizic, cand se urmareste imbunatatirea calitatilor necesare asigurarii conditiilor normale de confort si sanitar-igienice, cu consum rational de energie.

w al functionarii instalatiilor si echipamentelor, care are ca obiect refacerea sau inlocuirea instalatiilor din cladirile existente, depreciate datorita utilizarii indelungate.

Reabilitarea higrotermica este baza reabilitarii termofizice. Aceasta reprezinta un ansamblu de masuri tehnice aplicate componentelor anvelopei unei cladiri existente, cu scopul de a le spori performantele privind comportarea la transferul de caldura si masa, corespunzator unor niveluri de exigente rationale de confort si de economie de energie.

Componenta principala a reabilitarii higrotermice este reabilitarea termica, prin care se urmareste imbunatatirea gradului de izolare termica a elementelor de inchidere.

Reabilitarea higrotermica a unor elemente de inchidere care compun anvelopa constructiilor cu probleme de confort termic poate deveni necesara, dupa o anumita perioada de exploatare, din numeroase considerente, cele mai importante fiind:

w diminuarea calitatilor de izolare termica a elementelor de inchidere sau a stratului de izolatie din alcatuirea lor, ca urmare a actiunii unor factori climatici si de exploatare;

w cresterea nivelului de exigente privind microclimatul din incaperi, datorita cerintelor sporite de confort ale utilizatorilor, urmare a nivelului de viata mai ridicat;

w modificarea exigentelor privind gradul de izolare a anvelopei dupa o perioada de exploatare, din ratiuni economice, energetice si de protectie a mediului inconjurator;

w modernizarea generala, determinata de aspecte estetice, functionale, de rezistenta etc., situatie in care reabilitarea higrotermica poate fi doar conjuncturala, insa utila.