PLAN INVELITOARE SI PLAN SARPANTÃ

Plan invelitoare si plan sarpanta

Cele doua planuri sunt proiectii orizontale ale acoperisului (vederi de deasupra) si prezinta invelitoarea, respectiv structura de rezistenta (sarpanta) care o sustine, preluand si celelalte incarcari aferente din cursul exploatarii.

Planul invelitorii si planul sarpantei se pot desena pe plansa comuna, la scara 1:100 sau 1:50, sau pe planse independente, fiecare la scara 1:50.

Planul invelitorii (scara1:100 sau1:50)

Planul invelitorii reprezinta vederea de sus a acoperisului in stare finita si are ca scop precizarea dimensiunilor in plan ale cladirii la acest nivel, liniile caracteristice rezultate din intersectia planelor inclinate, respectiv forma acoperisului, pozitia si dimensiunile unor elemente auxiliare (luminatoare, lucarne), strapungeri (cosuri de fum sau de ventilare) etc.

Planul invelitorii se executa astfel

Se traseaza cu linie intrerupta subtire conturul fatadei cladirii (fata exterioara a peretilor exteriori) corespunzatoare ultimului nivel.

Se traseaza cu linie continua marginea exterioara a acoperisului (streasina), considerand o extindere de 50..80 cm. (max. 100 cm.) a stresinii de la fatada; la o distanta de 10 cm. (12,5 cm sau 15 cm) se traseaza a doua linie, corespunzatoare marginii jgheabului de colectare a apelor pluviale.

Streasina urmareste in general conturul peretilor exteriori; in zonele de intranduri (logii etc.) sau de iesinduri (balcoane, terase) se poate asigura protectia prin adoptarea formei corespunzatoare a acoperisului, sau se prevede acoperirea cu sisteme proprii (copertine, acoperis cu alta panta etc.). in principiu, se cauta evitarea complicarii formei in plan a acoperisului, care determina si consum suplimentar important de materiale si manopera.

Se proiecteaza forma acoperisului (vederea de sus a acoperisului), considerand aceleasi pante pentru toti versantii, dupa urmatorul procedeu:

1 - se delimiteaza (cu linii foarte subtiri) dreptunghiul cu dimensiuni maxime care se inscrie in suprafata in plan a acoperisului (pana la jgheab);

pentru acest dreptunghi se traseaza bisectoarele unghiurilor, care vor constitui coamele principale; se unesc cele doua puncte de intersectie ale coamelor, rezultand creasta principala a acoperisului;

ETAPELE PROIECTaRII FORMEI ACOPERISULUI CU PANTa MARE

2 - se traseaza in acelasi mod (ca bisectoare) coamele pentru portiunile anexe dreptunghiulare (coamele secundare); pornind din intersectia lor se traseaza crestele secundare, paralele cu laturile acestor dreptunghiuri anexa;

3 - se traseaza liniile de intersectie ale planelor inclinate ale corpurilor secundare cu corpul principal, rezultand doliile; se sterg liniile ajutatoare si se definitiveaza desenul; se marcheaza cu sageti sensul de scurgere a apei;

4 - se plaseaza elementele care strapung invelitoarea si elementele auxiliare (cosuri, lumintoare, lucarne, tabachere) - daca este cazul;

se marcheaza pozitiile burlanelor (Ø 12,515 cm) pe conturul stresinii (la distante de 10..15 m, in general la colturi si in intranduri);

se coteaza desenul; cotarea se face pe toate laturile, pe trei linii de cota: 1 - jgheab - streasina - puncte de intersectie intre coame, creste si dolii; 2 - streasina - fatada - burlane;    3 - cota totala.

Planul invelitorii poate contine si alte elemente existente la acest nivel.

Planul sarpantei (scara1:100 sau 1:50)

Planul sarpantei reprezinta vederea de sus a acoperisului in faza fara invelitoare (sau considerand invelitoarea indepartata) si are ca scop de a preciza dimensiunile si dispunerea in cadrul acoperisului a elementelor de rezistenta si de rigidizare componente. Pentru simplificare, s-a adoptat varianta de acoperis cu streasina rezultata prin prelungirea in consola a ultimului planseu de beton armat, cu grosime mai mica decat in incaperi.

Planul sarpantei se executa astfel

Se traseaza cu linie subtire conturul stresinii (pana la jgheab) si cu linie inrerupta, subtire, linia fatadei cladirii;

Se plaseaza un atic de zidarie cu grosimea de 25 cm sau de 12,5 cm, desenat cu linii continui, astfel ca marginea sa interioara sa coincida cu fata interioara a peretilor exteriori);

Se deseneaza liniile caracteristice ale acoperisului (creste, coame dolii), corespunzator planului invelitorii; acestea vor servi ca linii ajutatoare (sau ca linii de ax), deci se prezinta foarte subtiri;

La intersectia coamelor cu crestele se dispun popi (avand una din sectiunile recomandate); intervalul dintre acestia se imparte prin popi in portiuni de 3.5 m, pe cat posibil egale, multipli ai distantei dintre capriori, sau ca suma a acestor distante (d_c=70.90 cm);

Se traseaza in lungul aticului pana de streasina - cosoroaba (cu baza de 1..15cm), avand latura dinspre interior suprapusa pe marginea interioara a aticului de zidarie;

In lungul crestei, rezemata pe popi, se dispune pana de creasta, cu latimea de 1517 cm, desenata cu doua linii paralele continui;

Rezemati cu un capat pe popii marginali si cu celalalt pe placa (intr-o varianta), se figureaza capriorii de coame si dolii (avand dimensiuni uzuale de 15x17; 15x19 cm), cu linii paralele la 15 cm la scara plansei;

Intre pana de creasta si pana de streasina se prevad panele curente, cu latura bazei de 1..15 cm, la distante de max. 4m cos a in plan orizontal (a - unghiul acoperisului); sub aceasta valoare nu sunt necesare pane curente;

In dreptul popilor de creasta se dispun fermele, constand dintr-o    pereche de capriori pe cei doi versanti, marcate cu linie de ax mai groasa, din popul de creasta si popii de pe directia transversala, de sub panele curente, pe linia acestor capriori, precum si din contrafisele si clestii de rigidizare transversala a fermei; contrafisele transversale nu apar pe acest desen, fiind acoperite de capriori;

Intre ferme, la distante de 7090 cm (multipli de 5 cm), se dispun capriorii, reprezentati cu linii intrerupte; nu este obligatorie echidistanta;

Se figureaza contrafisele longitudinale, cu linie intrerupta, groasa;

Cotarea se face pe toate laturile: pe prima linie se inscriu cateva distante dintre capriori, in zonele de echidistanta si distantele care difera; pe linia a doua - distantele dintre ferme (travei); pe linia a treia - cota totala;

Pe desen se nominalizeaza elementele componente ale sarpantei, cu dimensiunile sectiunilor, adoptate, sau care vor rezulta din calcul.

Cele doua planuri - planul invelitorii acoperisului si planul sarpantei se pot prezenta si pe plansa comuna, ceea ce permite o executie mai usoara a desenelor, precum si coordonarea elementelor sarpantei cu invelitoarea.

In etapa desenarii acestei planse, unele elemente componente ale sarpantei nu au dimensiunile reale, acestea urmand a fi stabilite prin calcul.

In consecinta, dimensiunile capriorilor, ale panelor si ale popilor, ca principale elemente de rezistenta, se vor completa pe planul sarpantei dupa efectuarea calculului de rezistenta. Pentru desenarea plansei, se vor alege pentru aceste elemente dimensiuni din prima parte a seriilor caracteristice, avand in vedere ca la scara adoptata diferentele dintre aceste dimensiuni si cele care vor rezulta in urma calculelor nu sunt semnificative.

Deoarece planul sarpantei cuprinde o serie de detalii care se prezinta mai greu la scara 1:100, pentru cladirile cu forme in plan mai complicate se recomanda desenarea plansei la scara 1:50.