Instalatii de radioficare si radioamplificare - Instalatii acustice

Colegiul Tehnic de Marina ,,Alexandru

Ioan Cuza'' Constanta

Lucrare de atestat profesional

Tema: Instalatii acustice, Instalatii electrofonice, Instalatii de telefonie, Instalatii de radioficare si radioamplificare

I Instalatii electrofonice

Notiuni generale

Prin instalatii de curenti slabi, se inteleg,in general, instalatiile electrice care sunt parcurse de curenti de intensitate relative mica in raport cu cei ce pargurg instalatiile le lumina sau de forta.Intensitatea scazuta a curentului se datoreaza in special puterii receptoarelor din astfel de instalatii, care este mica.Totusi denumirea este improprie, deoarece si aceste instalatii pot fi parcurse de curenti mari, mai ales atunci cand sunt alimentate cu tensiune redusa.

Principalele tipuri de instalatii care sunt cuprinse sub aceasta denumire sunt:

• instalatiile pentru semnalizari acustice
• instalatiile electrofonice
• instalatiile de ceasuri electrice

Sub aceasta denumire de instalatii electrofonice se inteleg instalatiile care servesc la transmiterea sunetului pe cale electrica si anume:

instalatiile de telefonie;

instalatiile de radioficare si radioamplificare;

instalatiile de amplificare a sunetului (sonorizare)

II Instalatii de telefonie

Postul telefonic (telefonul) este format dintr-un microfon (dispozitiv ce transforma undele acustice in semnale electrice pe care le transmite altui post telefonic), si un difuzor (care transforma semnalele electrice, primite de la un post, in unde acustice ce sunt percepute de urechea omului). Legatura electrica intre doua posturi telefonice se face prin intermediul unei centrale telefonice

Centrala telefonica poate fi:

centrala de intreprindere (manuala sau automata) care permite legatura numai intre posturile telefonice din intreprindere

centrala de oras care asigura legatura intre doua intreprinderi diferite este necesar sa se apeleze atat la centralele de intreprindere, cat si la centrala de oras.

Echipamentele centralelor, ale posturilor telefonice si ale retelelor de legatura dintre acestea sunt executate, exploatate si intretinute de intreprinderi special profilate (intreprinderile din sectorul de telecomunicatii)

Din punct de vedere al specialitatii se instalatii, in cadrul acestora se executa tubulatura de protectie a retelelor de dis ributie din instalatiile de telefonie. De exemplu, schema instalatieide telefonie dintr-o cladire de locuit (c subsol, parter si sapte etaje si cu cate cinci apartamente pe nivel) arata ca in figura urmatoare.

Instalatii pentru cel putin un post telefonic se prevad in apartamentele cladirilor de locuit. Pentru fiecare post (apartament sau garsoniera) se monteaza doua circuite formate din conductoare sau cabluri intre doza telefonica si nisa. Racordurile la blocurile de locuinte se executa pentru fiecare scara in parte. Ele contin o conducta pentru cablul telefonic si o conducta pentru reteaua de

televiziune in cablu. Capacitatea racordurilor telefonice se dimensioneaza in functie de potentialul maxim (numarul total de familii ce poate fi racordat); capacitatea racordului va fi

120-130% din potentialul maxim.

Postul telefonic cuprinde circuitul de racord intre punctul de concentrare si distributie (nisa, cutie terminala) si punctul de concentrare al aparatului telefonic (conector), aparatul

telefonic propriu-zis si toate elementele auxiliare necesare conectarii si utilizarii aparatului respectiv (alte aparate telefonice, chei comutatoare, rozeta, conectori, cordoane de legatura, prize,

sonerie)

Instalatia de telefonie publica este in responsabilitatea administratiei postale - Romtelecom. Instalatia de telefonie privata este conectata la reteaua de telefonie urbana prin linii

de schimb, facand parte opreational din aceasta. Instalatia de telefonie privata permite comunicatii interne prin extensii ale sistemului si externe, prin liniile de schimb. Comunicatiile

interne nu atrag dupa sine costuri. Instalatiile interioare sunt de dimensiuni mici (minimum doua linii telefonice) - birouri, case unifamiliale, industriale, spatii comerciale, cladiri administrative. Un sistem des folosit este cel de tip "secretariat", cu aparate cu facilitate de vorbire cu mana libera (hand-free), preluare de mesaje.

In cladiri de locuit se instaleaza conducte (cabluri) pe verticala cu boxe de distributie la fiecare nivel si ramificatii pe orizontala spre apartamente; pozitionarea aparatului

telefonic se face prin priza. In cladiri cu birouri, intreprinderi, magazine este importanta asigurarea flexibilitatii si adaptarea la conditiile concrete de spatiu; in acest scop, reteaua de

distributie se amplaseaza in canale pozate in pardoseala sau in plinte pe sub ferestre. Toate liniile sunt colectate in tabloul principal de distributie; daca instalatia telefonica este extinsa

la mai multe cladiri, fiecare cladire este conectata la tabloul principal prin cabluri. Tablourile de distributie la fiecare etaj sunt amplasate in casa scarii (sau in imediata apropiere) si sunt

alimentate pe verticala de la tabloul principal.agentii de vanzare, medii sau mari - unitati.

Pentru executarea instalatiei de telefonie se prevad:

Doua firide * F1 si F2 in zidarie in casa scarii la etajele 1 si 5;

Doua tuburi de protectie IPY 35,4 mm (unul din acestea este de rezerva), montate ingropat in zidarie intre firide si intre firida F1 si subsol pana la iesirea din fundatie;

Tuburi de protectie IPY 14 mm, montate ingropat in constructie intre firida si fiecare apartament;

Cate doua conducte telefonice TY 0,8 mm montate in tuburile de protectie dintre firide si apartamente;

Cate o regleta de cleme (pentru executarea legaturilor electrice) in fiecare din cele doua firide.

Cablul telefonic contine cate doua fire conductoare electrice pentru fiecare post telefonic. Aceasta formeaza "o pereche" de conductoare si sunt marcate identic (prin culoarea izolatiei) pentru identificarea usoara. Cablul telefonic patrunde in cladire prin fundatie, fiind protejat de tubul prevazut special pentru aceasta. In firida F1 cablul se desface: o parte din conductoare se leaga la conductele posturilor telefonice din apartament prin intermediul regletei de cleme, restul conductoarelor formeaza un cablu de dimensiune mai mica care se introduce in tubul de protectie catre firida F2.

Firidele telefonice se executa de doua tipuri:

De 600 x 600 x 100 m , in care se pot efectua legaturi pentru cel mult 22 de posturi telefonice;

De 750 x 850 x 100 mm in care se pot efectua legaturi pentru cel mult 45 de posturi telefonice.

In cazul instalatiilor de telefonie din intreprinderi se foloseste un cablu cu un numar mic de circuite, pentru a lega centrala orasului de centrala telefonica de intreprindere. De la centrala de intreprindere, distributia catre posturile telefonice se face ca in figura de mai sus.Daca posturile telefonice se gasesc la mare distanta unul de altul, se renunta la firidele telefonice si aceastea se inlocuiesc cu reglete telefonice de dimensiuni mai mici, protejate de cutii de tabla. In aceste cazuri de multe ori legatura de la regleta la postul telefonic se executa aparent, folosindu-se conducte din cupru cu izolatie din cauciuc si manta din fire textile. Cele doua conducte sunt impletite si se prind in zidarie sau tamplarie cu cuie speciale (prevazute cu doua rondele din carton pentru fixarea conductelor).

III    Instalatii de radioficare

Aceste instalatii un rolul de a realiza transmiterea programelor de radio sau a programelor unei statii proprii. Se apeleaza la amplificare ori de cate ori semnalul capatat este suficient de puternic. Schema de principiu a unei astfel de instalatii este aratata in figura de mai jos.

Principalele verigi dintr-o astfel de instalatie sunt:

Producerea sunetului, care se poate realiza de catre un radioreceptor 1, un microfon 2, un magnetofon 3, sau din pick-up 4.Instalatiile sunt de radioamplificare cand se utilizeaza receptorul radio pentru producerea sunetului si de amplificarecand sunetul este produs de celelalte aparate.

Amplificarea sunetului, care se realizeaza printr-o statie de amplificare 5. Pana la 150 W se numesc statii de mica putere, iar peste aceasta valoare se numesc statii de mare putere. In acest ultim caz, statia trebuie montata intr-o incapere special destinata, cu suprafata intre 12 si 20 m;

Controlul sunetului emis de statia de amplificare, care se face cu ajutorul unui difuzor 6 ;

Distributia semnalului electric, care se face prin intermediul unor coloane electrice 7 , unor firide de distributie 8 si unor circuite electrice 9. coloanele electrice si circuitele se executa din doua conducte AFY 2,5 mm sau TY 1 mm, montate in tub IPY (cand aceasta se ingroapa in constructie) sau PLE (cand se executa aparent).Firidele sunt asemanatoare cu cele de telefonie, dar de dimensiuni mai mici: 380 x 180 x 185 (in mm );

Redarea semnalului acustic, prin transformarea semnalului electric in difuzoare;pr electrice 10. Pe un circuit electric se pot monta pana la 20-30 difuzoare paralel.Racordarea difuzoarelor se face la o priza speciala (priza pentru difuzor), cu un cordon electric prevazut cu fisa.

Instalatiile de sonorizare a incaperilor de dimensiuni mari (Sali de spectacole, amfiteatre, Sali de sport, etc.. ) constau in principiu din aceleasi parti componente, cu particularitatea ca pozitia difuzoarelor este determinata de un calcul complex ce tine seama de:

forma geometrica a incaperii;

finisajul peretilor si al plafonului;

volumul salii;

-natura sunetului ce trebuie reprodusa(vorbire, muzica, etc..).

IV Instalatii de     radioamplificare

Sunt instalatii prin care se transmit comunicari si programe radio prin intermediul unor statii de radioamplificare, difuzoare si retele de cabluri Tc specifice. Termenul general "electroacustic" in

sensul emisiunilor radio acopera tot domeniul conversiei reciproce energie electrica - energie acustica, impreuna cu problemele legate de transmisie si inregistrare. Instalatiile electroacustice

sunt realizate pentru crearea, transmisia si reproducerea vorbirii sau a muzicii si pentru generarea de semnale (gonguri, alarme cu tonuri variate).

Aplicatiile tipice ale instalatiilor electroacustice vizeaza:

-teatre, sali de concerte, cladiri de opere, scoli, universitati, biserici, sali polivalente, terenuri de sport, hoteluri si restaurante;

-sisteme de apel in spatii industriale, cladiri de birouri, echipamentul de control al traficului;

-centre de conferinte, sali de expozitii.

Structura unei instalatii electroacustice contine: - microfoane, statie de apel, dispozitive de sunet (casetofoane, blocuri audio), receptoare radio, unitati digitale de

memorizare, generatoare de semnal, amplificatoare, intreruptoare, difuzoare.

Microfoanele convertesc semnalele acustice in semnale electrice; acestea sunt amplificate la un nivel ce permite transmiterea la distante mari. Numarul, tipul (dinamic sau capacitiv) si pozitionarea acestora depinde de gradul de fidelitate dorit si de acustica incaperii. Microfoanele sunt conectate la statia de amplificare prin cablu sau transmisie fara fir. Statia de apel reprezinta un microfon care poate fi conectat dupa dorinta la unul sau mai multe circuite de difuzoare.

Amplificatoarele sunt de tipul preamplificator, amplificator de control si amplificator de putere.

Preamplificatorul si amplificatorul de putere pot fi reunite intr-un amplificator integral; amplificatorul de control cuprinde un modul preamplificator si un modul egalizor (equalizer), ce permite reglajul independent al frecventelor joase sau inalte. Echipamentul specific este in general inclus intr-o statie centrala de amplificare. Difuzoarele primesc semnalele de la un amplificator de putere. Ele sunt de tipul dinamic si sunt realizate in forme diverse. Numarul si

aranjamentul difuzoarelor sunt variabile, depind de specificul instalatiei, directionalitatea sunetului, acustica spatiului. Daca difuzoarele tip coloana sunt amplasate cu partea inferioara la

inaltimea capului oamenilor din public, reproducerea sunteului este uniforma pe un spatiu definit, iar efectul directional permite amplasarea in imediata vecinatate (in spate) a microfoanelor sau statiei centrale de amplificare fara sa apara fenomene de feedback acustic (reverberatii)

V Amplificarea

Etajul cu sarcina pe emitor

Functia de amplificator liniar a circuitelor consta in transformarea semnalelor de mica putere aplicat la intrare intr-un semnal de iesire, cu puterea, tensiunea sau curentul mult mai mare, avand aceiasi forma de variatie in timp cu semanlul de intrare.

Clasificarea amplificatoarelor. Exista mai multe criterii de clasificare:

natura semnalelor de intrare si de iesire, dupa care distingem: amplificatoare de tensiune, amplificatoare de curent si amplificatoare de putere

marimea semnalelor de intrare (iesire) in functie de care se disting:

amplificatoare de semnal mic si amplificatoare de semnal mare.

tipul de dispozitiv electronic cu care este echipat circuitul:

amplificatoare cu tranzistoare bipolare, amplificatoare cu tranzistoare bipolare, cu diode tunel, sau cu tuburi electronice

numarul de etaje:

amplificatoare cu un etaj sau cu mai multe etaje

- tipul cuplajului intre etaje:

amplificatoare cu cuplaj RC, cu cuplaj prin transformator, cu cuplaj direct.

clasa de functionare:

amplificatoare in clasa A, clasa B, clasa C .

Un montaj des intalnit in etajele de audiofrecventa de semnal mic este acela cu colector comun.

In fig. 6.5 este prezentata schema de principiu a unui astfel de etaj. Tranzistorul utilizat este unul de tip pnp. Amplificarea etajului este putin mai mica decat unitatea, practic considerandu-se ca semnalul prezent la iesire are aceiasi amlpitudine cu semnalul de la intrare, fiind in faza cu accesta. De aceea etajul se numeste repetor pe emitor.

Dintre proprietatile acestui etaj trebuie amintita impedanta de intrare foarte mare si impedanta de iesire mica. Din acest motiv repetorul pe emitor este utilizat pentru a adapta doua impredante foarte diferite.

De multe ori etajul repetor pe emitor se utilizeaza in conexiune boots-trap, fiind numit si repetor bootstrap.(fig. 6.6)

Condensatorul C8 aduce la intrarea etajului semnalul de iesire, realizand o reactie negativa. Reactanta capacitiva a lui C8 trebuie sa fie mult mai mica decat valoarea rezistentei echivalente grupului R1R2 puse in paralel in tot domeniu de audifercventa. Din acest motiv C8 are valori de ordinul zecilor de microfarazi, utilizand in aceasta pozitie un condensator electrolitic.   

Plecand de la schemele de principiu prezentate in fig. 6.5. si fig. 6.6 vom face o scurta apreciere calitativa a comportarii etajelor din punct de vedere al impedantei de intrare. Montajul repetor pe emitor, prezinta ca impedanta de intrare divizorul R1R2 plasat in parale cu impedanta de intrare a etajului repetor pe emitor. Din motive de stabilitate termica a punctului de functionare, curentul prin divizorul bazei trebuie ales cel putin de zece ori mai mare decat curentul de baza al traznzistorului. In aceste conditii divizorul R1R2 va micsora foarte puternic impedanta de intrare a etajului din fig. 6.5, care va fi practic Rintr = R1R2/R1+R2 avand valori de ordinul zecilor de kohmi.

In cazul conexiunii bootstrap, pastrand aceleasi conditii de polarizare statica impusa de stabilitatea termica a punctului staticde functionare, rezistentele R1, R2 si Rb au o contributie foarte mica in constituirea impedantei de intrare a etajului. Motivul, este doar existenta in regin dinamic a tensiunii de iesire intre punctul A si masa. Deoarece tensiunea de iesire este cu foarte putin mai mica decat tensiunea de intrare, componenta de semnal, a curentului de intrare, prin Rb este foarte mica.

In aceste conditii, circuitul de polarizare statica nu mai afecteaza impedanta de intrare a etajului, care este practic foarte apropiata ca valoare de impedanta de intrare a tranzistorului si anume (1+b)Re. Impedanta de intrare a etajelor de intrare repetoare in conexiune bootstrap, atinge valori de ordinul Mohmilor.   

VI Instalatii pentru semnalizari acustice

Acestea sunt cele mai raspandite instalatii de curenti slabi. Dintre acestea fac parte:

instalatiile de sonerii;

instalatiile pentru chemarea de persoane(in hoteluri,spitale)

instalatiile penteu semnalizarea unei situatii anormale in constructie (aparitia unui incendiu etc.) sau intr-o situatie limita (depasirea temperaturii maxime admise, depasirea presiunii maxime admise, scaderea temperaturii sau a presiunii sub o limita inferioara admisa etc.)

Cel mai simplu si economic mijloc de a produce semnale de apel este instalatia de sonerie; ea include o larga varietate de dispozitive de semnalizare. O astfel de instalatie consta dintr-un transformator de sonerie ce asigura tensiunea redusa de alimentare,

butonul de sonerie de la intrare si soneria, buzzerul sau gongul din interiorul locuintei (apartamentului). Dispozitivul de semnalizare audio este pus in functiune prin apasare butonului de sonerie. Ocupantul locuintei trebuie sa deschida usa (poarta) pentru a permite accesul vizitatorului. Sistemul poate fi extins ca functionalitate prin utilizarea unor dispozitive electrice

pentru deschiderea usii. Actionarea butonului de deschidere din oricare apartament produce alimentarea cu energie electrica a electromagnetului zavorului usii, deblocandu-l si astfel

vizitatorul poate sa deschida usa (poarta) el insusi. In cladirile cu apartamente (blocuri), este necesar un al doilea buton de sonerie la usa apartamentului, pentru ca vizitatorul odata patruns in

interiorul cladirii sa-si poata semnala prezenta in fata apartamentului. Este util pentru locatar ca semnalele celor doua sonerii sa fie diferite, pentru identificarea pozitiei vizitaorului - la intrarea in cladire sau la usa apartamentului.

VII Instalatii pentru semnalizarea incendiului

Echiparea cu instalatii de semnalizare a incendiilor, potrivit scenariilor de siguranta la foc, se asigura, printre altele, in cladirile cu sali aglomerate, in constructiile destinate activitatilor turistice (hoteluri, moteluri, cabane, restaurante) cu mai putin de patru niveluri sau care

adapostesc peste 150 persoane, in constructiile pentru spitale, camine de copii, camine de batrani sau persoane care nu se pot evacua singure, cu capacitate de peste 150 locuri.

Semnalizarea incendiilor este o masura de siguranta, prin care se monitorizeaza incaperile

si cladirile in mod continuu pentru indicarea unui inceput de incendiu si alarmarea la producerea acestuia. Alarma este data local - video si audio - pentru mobilizarea personalului auxiliar si informarea acestuia asupra locului de producere a incendiului. Un centru de control orgnizeaza desfasurarea alarmei si luarea unor masuri de inlaturare a incendiului (de punere in operare a echipamentului de protectie) - figura 8.16. Sistemul de detectie a incendiilor este ajustat in conformitate cu conditiile specifice de operare si caracteristicile constructive ale fiecarui spatiu monitorizat.

Instalatia de semnalizare a incendiilor contine: - unitatea centrala de control, ce include si echipamentul de alimentare cu energie electrica, cu functiile principale de indicare, control, activare a alarmelor si gestiunea sistemului; - dispozitivele de alarmare, conectate prin circuite de apel; - linii de control monitorizate sau nemonitorizate pentru controlul periodic al starii de alarmare sau a echipamentului de informare; - echipamentul de paza contra incendiiilor;

-circuitul de apel catre brigada de paza - figura 8.17.

Dispozitivele de alarmare sunt manuale (butoane de semnalizare) - cutii cu butoane de alarmare prin apasare - si automate (detectoare automate). Diferite tipuri de detectoare de incendiu sunt prezentate in tabelul 8.1 dupa principiul de functionare si parametrul detectat. In raport cu sistemul de conectare in retea, se disting trei moduri de operare si tabelul

Numarul detectoarelor conectate pe un circuit de alarmare este de dorit sa fie minim, pentru acuratetea localizarii inceputului de incendiu. In cazuri extreme se prevede un circuit de alarmare pentru o camera sau zona protejata. Detectorul de incendiu activ este localizat exact pe panoul unitatii centrale de control, astfel ca pozitia sa determina identificarea locului de aparitie a incendiului.

Unitatea centrala de control asigura alimentarea cu energie electrica a intregului sistem, monitorizeaza sistemul la scurtcircuite sau intreruperi ale conductoarelor, primeste apelurile de la dispozitivele de alarmare, identifica punctele de apel, identifica defectiunile aparute in sistem prin semnale video si audio, transmite alarmele catre echipajul de interventie, executa diferite functii de control - verificarea functionarii echipamentului de stingere a incendiilor, deschiderea flapsurilor de fum si de extragere a caldurii, inchiderea barierelor de foc si oprirea instalatiilor de aer conditionat si a masinilor in functiune s.a.

Proiectarea si executarea instalatiilor de semnalizare a incendiilor se face in concordanta cu prevederile normativului I 18 - 2002 si a prescriptiilor producatorului echipamentului.

O analiza in SUA si Canada asupra unei perioade de 3 ani in care s-au inregistrat 448 incendii produse in hoteluri, din care 115 au provocat 260 victime, a relevat faptul ca 37,6% s-au produs in camere, 25,1% in holuri de intrare si case de scari, 13,8% in magazine si depozite, 6,1% in plafoane false, si 5,2% in spatii tehnice. Cauzele acestora au fost in 40,7% fumatul, 16,6% instalatiile electrice, 6,2% aparatele de bucatarie, 1,4% instalatiile de conditionare a aerului. 62,4% dintre victime au decedat din cauza fumului si gazelor de ardere, 26% datorita arsurilor si 10,2% datorita altor raniri. Din cauza unei detectii si alarmari intarziate se inregistreaza 1,47% victime pe incendiu, valoare ce se reduce la 0,32% in cazul unei detectii si alarmari rapide.

<= Centrul de control al sistemului de

detectie si semnalizare a incendiilor

<= Structura unei instalatii de semnalizare a incendiilor

VII Protectia muncii

Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesara eliminarea posibilitatii de trecere a unui curent periculos prin corpul omului. Masurile, amenajarile si mijloacele de protectie trebuie sa fie cunoscute de catre tot personalul muncitor din toate domeniile de activitate.

Principalele masuri de prevenire a electrocutarii la locurile de munca sint:

Asigurarea inaccesibilitatii elementelor care fac parte din circuitele electrice si care se realizeaza prin:

o       amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum si a unor echipamente electrice, la o inaltime inaccesibila pentru om. Astfel, normele prevad ca inaltimea minima la care se pozeaza orice fel de conducto electric sa fie de 4M, la traversarea partilor carosabile de 6M, iar acolo unde se manipuleaza materiale sau piese cu un gabarit mai mare, aceasta inaltime sa depaseasca cu 2.25m gabaritele respective.

o       izolarea electrica a conductoarelor;

o       folosirea carcaselor de protectie legate la pamint;

o       ingradirea cu plase metalice sau cu tablii perforate, respectindu-se distanta impusa pina la elementele sub tensiune.

Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24, 36V) pentru lampile si sculele electrice portative. Sculele si lampile portative care functioneaza la tensiune redusa se alimenteaza la un transformator coborator. Deoarece exista pericolul inversarii bornelor este bine ca atit distanta picioruselor fiselor de 12, 24 si 36V, cit si grosimea acestor picioruse, sa fie mai mari decit cele ale fiselor obisnuite de 120, 220 si 380 V, pentru a evita posibilitatea inversarii lor.

La utilizarea uneltelor si lampilor portative alimentate electric, sunt obligatorii:

o       verificarea atenta a uneltei, a izolatii, a fixarii sculei inainte de inceperea lucrului;

o       evitarea rasucirii sau a incolacirii cablului de alimentare in timpul lucrului si a deplasarii muncitorului, pentru mentinerea bunei stari a izolatiei;

o       menajarea cablului de legatura in timpul mutarii uneltei dint-un loc de munca in altul, pentru a fi solicitat prin intindere sau rasucire; unealta nu va fi purtata tinindu-se de acest cablu;

o       evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces si in locurile de depozitare a materialelor; daca acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi protejat prin ingropare, acoperire, cu scanduri sau suspendate;

o       interzicerea repararii sau remedierii defectelor in timpul functionarii motorului sau lasarea fara supraveghere a uneltei conectate la reteaua electrica.

Folosirea mijloacelor individuale de protectie si mijloacelor de avertizare. Mijloacele de protectie individuala se intrebuinteaza de catre electricieni pentru prevenirea electrocutarii prin atingere directa si pot fi impartite in doua categorii: principale si auxiliare.

Mijloacele principale de protectie constau din: tije electroizolante, clesti izolanti si scule cu manere izolante. Izolatia acestor mijloace suporta tensiunea de regim a instalatiei in conditii sigure; cu ajutorul lor este permisa atingerea partilor conductoare de curent aflate sub tensiune.

Mijloacele auxiliare de protectie constau din: echipament de protectie (manusi, cizme, galosi electroizolanti), covorase de cauciuc, platforme si gratare cu picioruse electroizolante din portelan etc. Aceste mijloace nu pot realiza insa singure securitatea impotriva electrocutarilor.

Intotdeauna este necesara folosirea simultana cel putin a unui mijloc principal si a unuia auxiliar.

Mijloacele de avertizare constau din placi avertizoare, indicatoare de securitate (stabilita prin standarde si care contin indicatii de atentionare), ingradiri provizorii prevazute si cu placute etc. Acestea nu izoleaza, ci folosesc numai pentru avertizarea muncitorilor sau a persoanelor care se apropie de punctele de lucru periculoase.

Deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni de atingere periculoase sau a unor scurgeri de curent periculoase. Se aplica mai ales la instalatiile electrice care functioneaza cu punctul neutru al sursei de alimentare izolat fata de pamint.

Mentionind faptul ca un curent de defect 300-500A poate deveni in anumite conditii, un factor provocator de incendii, aparatul prezentat asigura protectia si impotriva acestui pericol.

Intreruptorul este prevazut cu carcase izolante, si este echipat cu declansatoare termice, electromagnetice si releu de protectie la curenti de defect.

Separarea de protectie se realizeaza cu ajutorul unui transformator de separatie. Prin acesta, se urmareste crearea unui circuit izolat fata de pamint, pentru alimentarea echipamentelor electrice, la care trebuie inlaturat pericolul de electrocutare. In cazul unui defect, intensitatea curentului care se inchide prin om este foarte mica, deoarece trebuie sa treaca prin izolatia care are o rezistenta foarte mare.

Conditiile principale care trebuie indeplinite de o protectie prin separare sint:

o       la un transformator de separatie sa nu se poata conecta decit un singur utilaj;

o       izolatia conductorului de alimentare sa fie intotdeuna in stare buna, pentru a fi exclusa posibilitatea aparitii unui curent de punere la pamint de valoare mare.

Izolarea suplimentara de protectie consta in executarea unei izolari suplimentare fata de izolarea obtinuta de lucru, dar care nu trebuie sa reduca calitatile mecanice si electrice impuse izolarii de lucru.

Izolarea suplimentara de protectie se poate realiza prin:

o       aplicarea unei izolari suplimentare intre izolatia obisnuita de lucru si elementele bune conducatoare de electricitate ale utilajului;

o       aplicarea unei izolatii exterioare pe carcasa utilajului electric;

o       izolarea amplasamentului muncitorului fata de pamint.

Protectia prin legarea la pamint este folosita pentru asigurarea personalului contra electrocutarii prin atingerea achipamentelor si instalatiilor care nu fac parte din circuitele de lucru, dar care pot intra accidental sub tensiune, din cauza unui defect de izolatie. Elementele care se leaga la pamint sint urmatoarele: carcasele si postamentele utilajelor, masinilor si ale apartelor electrice, scheletele metalicecare sustin instaltiile electrice de distributie, carcasele tablourilor de distributie si ale tablourilor de comanda, corpurile mansoanelor de calibru si mantalele electrice ale cablurilor, conductoarele de protectie ale liniilor electrice de transport etc. Instalatia de legare la pamint consta din conductoarele de legare la pamint si priza de pamint, formata din electrozi. Prizele de pamin verticale sau orizontale se realizeaza astfel incit diferenta de potential la care ar putea fi expus muncitorul prin atingere directa sa nu fie mai mare de 40V.

In general, pentru a se realiza o priza buna, cu rezistenta mica, elementele ei metalice se vor ingropa la o adincime de peste 1M, in pamintul bun conducator de electricitate, bine umezit si batut.

Sistemul de priza (legare la pamint) separata pentru fiecare utilaj prezinta urmatoarele dezavantaje: este costisitor (cantitati mari de materiale si manopera); unele utilaje (transformatoare de sudura, benzi transportoare etc.) se muta frecvent dintr-un loc in altul; legatura este de multe ori incorect executata datorita caracterului de provizorat al instalatiei.

Protectia prin legare la nul se realizeaza prin construirea unei retele generale de protectie care insotesc in permanenta reteua de alimenare cu energie electrica a utilajelor.

Reteaua de protectie are rolul unui conductor principal de legare la pamint, legat la prize de pamint cu rezistenta suficient de mica.

Sistemul prezinta o serie de avantaje:

utilajle electrice pot fi legate la o instalatie de legare la pamint cu o rezistenta suficient de mica;

este economic, deoarece la instalatiile provizorii pentru santiere, materialele folosite pot fi recuperate in cea mai mare parte;

este usor de realizat, putind fi folosite prizele de pamint naturale, constituite chiar din constructiile de beton armat;

permite sa se execute legaturi sigure de exploatare, deoarece are prize stabile cu durata mare de functionare;

toate utilajele electrice pot fi racordate cu usurinta la reteua de protectie;

se poate executa in mod facil un control al instalatiei de legare la pamint, deoarece legaturile sint simple si vizibile, iar prizele de pamint pot fi separate pe rind pentru masurare, utilajele ramanind protejate sigur de celelalte prize. Pentru cazul unei intreruperi accidentale a legaturii la nul se prevede, ca o masura suplimentara, un numar de prize de pamint.

In aceeasi instalatie nu este permisa protejarea unor utilaje electrice prin legare la pamint, iar a altora prin legare la nul. Instalatia de protectie nu poate fi modificata in timpul exploatarii, fara un proiect si fara dispozitia sefului unitatii respective.

Conductoarele de legare la pamint si la nul nu se vor folosi pentru alte scopuri (alimentarea corpurilor de iluminat, a prizelor monofazate etc.). Conductoarele circuitelor electrice prin care circula curentul de lucru (conductoarele de nul, de lucru) nu pot fi folosite drept conductoare de protectie. Pentru a nu se crea confuzii, conductoarele de nul de protectie se vopsesc in culoarea rosie (sau se folosesc conductoare cu izolatie rosie), iar cele de lucru in culoare alb-cenusie.

Protectia prin egalizarea potentialelor este un mijloc secundar de protectie si consta in efectuarea unor legaturi, prin conductoare, in toate partile metalice ale diverselor instalatii si ale constructiilor, care in mod accidental ar putea intra sub tensiune si ar fi atinse de catre un muncitor ce lucreaza sau de catre o persoana care trece prin acel loc.

Prin intermediul legatuirlor se realizeaza o reducere a diferentelor de potential dintre diferite obiecte metalice sau chiar o anulare a acestor diferente, obtinindu-se astfel egalizarea potentialelor si deci eliminarea pericolului de electrocutare. De precizat insa ca reteua de egalizare trebuie conectata la instalatia de legare la pamint sau la nul.

Bibleografie

www.preferatele.com

https://www.preferatele.com