Cornul

Cornul

Cornus mas L.

Fam.Cornaceae

Cornul este o specie rustica, cu o mare plasticitate ecologica. Se instaleaza in cele mai framantate si diferite tipuri de sol.

Cornul creste sub forma de tufa cu 4-5 tulpini, din care una se erijeaza in trunchi. Formeaza o coroana globuloasa, rara si bine iluminata. In regiunea coletului se afla o zona foarte activa care genereaza muguri dorminzi, incat cornul lastareste abundent si la varste mai inaintate.

Florile sunt mici, galbene, scurt pedicelate, dispuse cate 10-26 in cime umbeliforme. Involucrul este format din patru bractee galbene. Fructul este o drupa elipsoidala ( fig.35) cu lungimea de 12 - 14 mm si diametrul de 4 - 5 mm, de culoare rosie purpurie, mai rar galbuie, lucioasa la maturitatea deplina si mata la supracoacere.

Pulpa fructelor coapte are gust acrisor, usor astringent. Fructele ajung la maturitate in luna august - septembrie, iar la unele plante in octombrie. Dupa coacerea deplina, fructele se desprind usor si cad.

Cornul este raspandit in toata Europa Centrala si de sud-vest, in Crimeea, in partea de sud a Ucrainei, in Asia Mica.

In tara noastra apare frecvent in regiunile de campie si se intinde in zona dealurilor pana la altitudinea de 700-800 m. Obisnuit, se gaseste in subarboretul padurilor rare din silvostepa. Mai rar creste izolat. Pentru introducerea in cultura a celor mai valoroase selectii de corn, s-a identificat un numar mare de biotipuri. In urma analizelor chimice si fizice s-au remarcat:    Dragodana 13, Pitesti10, Sibiu T.3, Alimpesti A.3, cu fructe mari si foarte mari (2,0-3,1 g) si raportul pulpa-sambure cuprins intre 83,0 - 84,7 %.

Cornul se remarca prin calitatea fructelor sale, care sunt folosite in scopuri alimentare si medicinale. Coarnele bine coapte se pot consuma si in stare proaspata.

Fructele contin 18,5 g % substanta uscata, 9,3 g % zahar total, 2,5 g% aciditate totala, 0,8 g% substante tanoide, 0,62 g % substante proteice, 85,6 mg % vitamina C etc.

Din ele se poate prepara un sortiment bogat de sucuri, siropuri, dulceturi, jeleuri, gemuri, lichioruri, vinuri, serbet etc.

Coarnele se pot pastra in stare deshidratata mult timp si intrebuinta la prepararea diferitelor medicamente pentru bolile de stomac.

Recoltarea coarnelor se face manual cand sunt aproape coapte in cazul in care tehnologia cere ca fructele sa fie intregi si ferme, sau prin scuturare, cand acestea au depasit maturitatea optima si se desprind usor, colectandu-se pe prelate.

In cazul recoltarii manuale, inainte de maturitatea deplina cand coarnele au luciu, acestea se pot pastra in depozite frigorifice la temperatura de 3-4 ^oC, timp de 2-3 saptamani.