Modelarea structurii fondului de productie normal

Modelarea structurii fondului de productie normal

1.Ciclul de productie

Aplicarea principiului continuitatii presupune, asa cum aratam, recolte de lemn egale de la an la an. Pentru rezolvarea acestui deziderat, la inceputurile amenajarii padurilor s-a convenit sa se stabileasca mai intai varsta la care arboretele puteau fi exploatate cu realizarea celui mai mare folos. Urma ca padurea sa fie impartita intr-un numar de parchete egale cu numarul arilor, care alcatuiau varsta, astfel incat pe fiecare an sa se exploateze un parchet. In aceste conditii, dupa epuizarea parchetelor, urma sa se revina cu taierile in parchetul cu care s-a inceput, iar padurea s-a refacut, devenind iarasi exploatabila. In felul acesta procesul de exploatare a padurii era conceput sa se desfasoare in cicluri succesive de exploatare. Unui astfel de interval in care se desfasoara un ciclu de exploatari, amenajamentul francez i-a dat denumirea de ciclu ( revolutie). Fenomenul de revolutie a fost preluat si de amenajamentul romanesc si s-a aplicat pana cu 50 de ani in urma, cand a fost inlocuit cu termenii de ciclu de productie, sau mai scurt, ciclu.

Intru-cat la stabilirea ciclului se are in vedere varsta arborilor la exploatabilitate, ciclul de productie nu poate reprezenta decat o medie a acestor varste, dar odata fixat, respectarea lui devine obligatorie, aceasta avand caracter de norma.

Rezulta din cele de mai sus ca ciclul de productie si varsta exploatabilitatii reprezinta doua notiuni diferite, cum diferite sunt unitatiile la care se refera :in timp a varstelor exploatabilitatii este caracteristica arboretelor, ciclul de productie face referire la unitatea de gospodarire ( unitatea de productie0.

La fixarea ciclului , punctul de plecare il constituie varsta medie a exploatabilitatii arboretelor.

In conditiile in care se acorda importanta prioritara productiei de lemn, media varstelor exploatabilitatii se determina luand in calcul volumul sau cresterea medie a exploatabilitatii, astfel:

e1,e2,..,en- varstele exploatabilitatii stabilite pentru arboretele 1,2,..n.

i1,i2,..,in - cresterile medii ale productiei principale pentru arboretele 1,2,.n.

S1,S2,.Sn - suprafetele acestor arbori.

Simplificat, formula de mai sus se reda de forma:

La stabilirea ciclului de productie se iau in calcul numai arborete normale, care corespund caracteristicilor statiunii si telurilor de gospodarire. Se exclud deci arboretele de functionalitate redusa, provizorii.

Media astfel obtinuta se rotunjeste, de regula, in plus si se adopta un multiplu de 10 sau 20 de ani la codru gradinarit si de 5 sau 10 ani la crang. Fixarea lui la o cifra rotunda nu are consecinte asupra productivitatii caci, dupa cum se stie, la momentul exploatabilitatii arboretele isi mentin mai multi ani aceeasi productivitate, iar recoltarea lor se poate face oricand in cadrul acestui interval, fara vreun inconvenient de seama economic.

Odata fixat, ciclul de productie trebuie sa aiba un caracter stabil. Trebuie avut in vedere ca reprezinta cadrul general de lunga durata al gospodaririi padurilor si ca el nu poate fi modificat periodic prin plan.

Odata adoptat, ciclul constituie o importanta baza de calcul pentru determinarea posibilitatii si , totodata, cadrul general de organizare a padurii in raport cu obiectivele tacit economice ale gospodaririi silvice.

In raport cu ciclul adoptat, unitatiile de gospodarire se clasifica in : normale, in asteptare, deficitare, excedentare.

a)Padurile normale prezinta o distributie normala a arboretelor pe clasa de varsta. Marimea clasei de varsta normala este data de relatia:

Sn=(S/r)a Unde: Sn- intinderea normala a unei clase de varsta;

S- suprafata totala a unitatii de gospodarire;

r- varsta exploatabilitatii;

a- marimea clasei de varsta (ani ).

b) Padurile in asteptare sunt cele care nu au arborete in ultima clasa de varsta (Sr=a). In aceasta situatie, pe durata intreruperii exploatarilor, exploatarile se vor intrerupe, iar perioada intreruperii se numeste perioada de asteptare.

In vederea evitarii asteptarii, de-a lungul timpului s-a recurs la cel mai la indemana truc pentru transformarea cat mai repede a padurii in bani, acela al miscarii ciclului de productie. Dar micsorarea lui poate determina, de multe ori modificari adanci in structura economica locala sau generala, fiindca arboretele valoroase , de mari dimensiuni, sunt usor de lichidat, in schimb sunt greu de refacut.

a)     Paduri excedentare in arborete batrane sunt cele pentru care Sr>Sn.

d)Paduri deficitare in arboretele batrane se caracterizeaza prin deficit de arborete incadrate in ultima clasa de varsta. In acest caz Sr<Sn.

De mentionat ca adoptarea ciclului de productie al padurilor unei unitati de gospodarire reprezinta o operatiune de mare importanta si responsabilitate, prilej cu care trebuie sa se tina seama de un complex de factori social-economici si ecologici.

Astfel:

Considerente economice:

Intru-cat prin adoptarea ciclurilor de productie se are in vedere in primul rand indeplinirea telurilor economice de catre padure, marimea ciclului adoptat este conditionata, printre altele, de cresterea consumului de lemn de dimensiuni mari si calitate superioara (lemn pentru gater si furnir). Avand in vedere aceasta previziune de viitor, este fireasca adoptarea unor cicluri lungi, care asigura stabilitatea si mobilitatea economica. Odata cu cresterea ciclului de productie se realizeaza si o crestere a fondului de productie. In felul acesta, eventualele cereri ale viitorului, neprevazute le intocmirea amenajamentelor, vor putea fi satisfacute cu mai multa usurinta. Dimpotriva, dupa reducerea ciclurilor, gospodaria silvica cu greu se mai poate adapta la noi cerinte economice, mai des cand acestea se refera la sortimente valoroase. Asadar, numai padurile cu cicluri suficient de mari sunt polivalente economic.

Desigur, cicluri exagerat de mari influenteaza productivitatea arboretelor. Cu toate acestea, reducerea productivitatii este compensata, intre anumite limite, de cresterea calitatii si , implicit, valoarea lemnului produs.

Considerente ecologice.

Din acest punct de vedere trebuie precizat ca principiile ecologice cer ca ciclul sa fie astfel stabilit incat puterea de control a biocenozei asupra biotopului sa devina maxima, ca de altfel intreaga influenta a padurii asupra mediului inconjurator. Astfel ,complexitatea retelei trofice un cadrul biocenozei creste odata cu majorarea ciclului. Autocontrolul avansat determina o pronuntata stabilitate a ecosistemului. In acelasi timp, ecosistemele forestiere aflate in faze timpurii de dezvoltare, fiind dotate cu o redusa integrabilitate si fiind instabile, au o slaba capacitate de a tine sub control propriul biotop. Astfel, arboretele tinere, pana la 20-30 de ani, nu reusesc sa preia in intregime toate functiile de protectie ale celor pe care le intocmesc, favorizand formarea debitelor de viitura, eroziunea solului, producerea alunecarilor de teren, etc. In acelasi timp, ciclurile scurte au influente nefavorabile asupra faunei naturale de interes cinegetic, potentialul estetic al padurii este afectat etc. In general ciclurile scurte restrang diversitatea in natura; limiteaza posibilitatea de evolutie favorabila a ecosistemelor spre structuri optime etc.

Considerente silviculturale.

Este evident ca adoptarea de cicluri scurte reduce sansa realizarii regenerarii naturale a padurii. Astfel, aplicarea tratamentelor cu perioada lunga de regenerare este ingreunata; uneori tratamentul taierilor cvasigradinarite nici nu poate fi aplicat. Astfel de cicluri ofera putine posibilitati pentru realizarea de arborete amestecate, transformarea arboretelor echine in arborete pluriene si reducerea trecerii in viitor la codru gradinarit sau cvasigradinarit.

Pe baza cercetarilor efectuate si a experientei acumulate de-a lungul timpului, normele tehnice pentru amenajarea padurilor recomanda cicluri de productie in limitele indicate in cele ce urmeaza:

2.2. Perioada

Conceptul de perioada s-a nascut odata cu aplicarea principiului continuitatii la codru regulat, in cazul aplicarii taierilor rase. In aceasta situatie se pune intrebarea cat de mare poate fi suprafata care se descopera prin taiere pentru a se respecta continuitatea!?In principiu, aceasta suprafata nu poate fi mai mare decat valoarea raportului S/r , unde:

S- suprafata padurii

r- ciclul de productie

Dar taierile nu se pot amplasa oriunde, ci trebuie sa se aleaga de fiecare data spre exploatare arboretele cele mai indicate in acest sens, trebuie adaptata deci o anumita ordine de recoltare a arboretelor. Aceasta ordine nu se poate stabili, insa, decat pe baza unui plan de recoltare. Numai ca, daca pentru arboretele ce urmeaza a fi exploatate in primii ani , un astfel de plan se poate stabili cu usurinta , pentru cele care urmeaza a fi recoltate mai tarziu un astfel de plan nu mai poate fi inlocuit datorita imposibilitatii de a se prevedea evolutia al..... a arboretelor. De aceea, planul de recoltare se stabileste pentru un timp mai scurt decat ciclul, denumit perioada de amenajament sau pur si simplu perioada.

In decursul unei perioade urmeaza sa se exploateze padurea de pe o suprafata periodica, a carei marime este data de relatia :

Sp = ( S / r ) x p unde: Sp- suprafata periodica

p- perioada

Marimea perioadei poate varia in functie de structura padurii, de tratamentul adoptat, de conditiile de regenerare si de intensitatea gospodariei silvice. In trecut o perioada de 30 de ani era considerata potrivita, astazi, pe masura ce gospodaria silvica devine mai intensa si se accentueaza nevoia de control, se trece la o perioada mai scurta, de 10 ani.

Din nevoia de a asigura libertatea de actiune necesara lucrarilor silviculturale calculul posibilitatiilor se fac de regula pentru o perioada de 20 de ani. In felul acesta se da posibilitatea unei mai usoare urmariri a evolutiei fondului de productie pe clase de varsta. In consecinta, in amenajament vom distinge o perioada de planificare ( 10 ani) si o perioada (interval) de calcul ( 20 de ani ).

De-a lungul timpului in practica s-a impus o conditie potrivit careia perioada sa fie un submultiplu al ciclului ( ciclu sa fie un multiplu al perioadei ). In felul acesta, o perioada de 20 de ani impunea un ciclu de 80,100,120 de ani. Aceasta conditionare se datoreaza unor considerente de ordin practic ( obtinerea unei perspective cat mai clare asupra rezervelor de material lemnos disponibile pentru asigurarea continuitatii, asupra evolutiei structurii padurii pe clase de varsta etc.), insa considerentele de ordin teoretic nu fac neaparat necesara respectarea acestei relatii intre ciclu si perioada. O dovada in acest sens o constituie faptul ca planul de recoltare se intocmeste si la codru gradinarit tot periodic ( in acest caz perioada a luat denumirea de rotatie.), in conditiile in care aici nu se poate vorbi si despre un ciclu de productie.

De mentionat ca , daca in amenajament se foloseste conceptul de perioada, in cultura padurilor se folosesc alte doua notiuni, si anume:

-perioada speciala de regenerare- reprezinta numarul de ani in care se realizeaza regenerarea naturala completa intr-un ochi ( punct) de regenerare. Aceasta variaza cu specia si cu tratamentul adoptat (taieri progresive, taieri cvasigradinarite ) si este cuprinsa intre 3-6 ani la speciile de lumina, 6-10 ani la cele de semiumbra si 10-15 ani la cele de umbra.

- perioada generala de regenerare- reprezinta intervalul de timp in care urmeaza a se realiza regenerarea intregului arboret. Marimea acestei perioade depinde cu precadere de tratamentul adoptat, fiind de regula de 20-30 de ani. In cazul taierilor succesive si progresive si de 40-60 ani in cazul taierilor cvasigradinarite

De regula perioada de amenajament se coreleaza cu perioada generala de regenerare, dar nu este obligatorie egalitatea intre intinderile acestora.

2.3. Posibilitatea

Reprezinta volumul de material lemnos ce urmeaza a fi recoltat dintr-o padure. Aceasta poate fi anuala sau periodica ( de regula pe 10 sau 20 de ani, respectiv pe marimea unei perioade).

Marimea posibilitatii este rezultanta a 2 factori: cresterea padurii si grija pentru ameliorarea continua a starii ei. In consecinta posibilitatea reprezinta in acelasi timp, productia padurii si mijlocul de indrumare a acesteia spre structura normala.

In cazul codrului regulat si a crangului posibilitatea se stabileste pe produse ( posibilitatea de produse principale, posibilitatea de produse secundare) suma acestora constituind posibilitatea totala. Cand nu se face referire la ce produse se repartizeaza, se subintelege ca este vorba de posibilitatea de produse principale.

In cazul codrului gradinarit se stabileste o posibilitate unica, globala.

Este evident ca posibilitatea reprezinta o parte din fondul de productie, ca ea urmeaza sa fie recoltata permanent fara a epuiza acest fond si , ca urmare, are rolul de a ameliora si de a apropia acest fond de productie de starea normala. Ca si in cazul fondului de productie, apropierea ei se poate realiza in volum, suprafata, ori in volum si suprafata in acelasi timp sau numai ca numar de arbori, distingand in felul acest:

posibilitate pe suprafata;

posibilitatea pe volum;

posibilitate pe numar de arbori.

Astfel:

a)     Posibilitatea pe suprafata- rezulta din relatia : P=S/r

Unde: P= posibilitatea

S= suprafata padurii;

r = ciclul de productie.

Raportul exprima marimea suprafetei ce urmeaza a se taia anual ( parchet anual).

In situatia in care conditiile stational, respectiv productivitatea arboretelor sunt omogene, iar arboretele se exploateaza la aceasta varsta, principiul continuitatii se poate realiza prin taierea de parchete anuale egale in suprafata.

In cazul unor conditii neomogene de productie, posibilitatea se stabileste pe suprafata, cu control pe volum. In acest caz parchetele anuale nu vor mai fi egale ca suprafata, aplicandu-se o corectie ( Q ) care reprezinta un mijloc de control al mentinerii si indrumarii padurii spre starea normala, de felul:

P= S/r Q

b)           Posibilitatea pe volum- exprima cantitatea de material lemnos ce urmeaza a fi recoltate (anual, periodic).

Elementul de baza pe care se sprijina calculul posibilitatii pe volum il reprezinta cresterea padurii. Daca fondul de productie are o marime normala. Posibilitatea este egala cu cresterea anuala a padurii, conform relatiei:

P=C

In situatia in care fondul de productie este mai mic sau mai mare decat fondul de productie normal, marimea posibilitatii se adapteaza la aceasta realitate prin introducere unui factor corector (X) care conduce in final la normalizarea fondului de productie conform relatiei:

P=CX

Intru-cat : X= ( Fr-Fn)/a

Unde: Fr- fondul de productie real;

Fn- fondul de productie normal;

a-timpul in care diferenta dintre fondul de productie real si fondul de productie normal s-ar putea lichida, atunci: P=C+(Fr-Fn)/a in care : (Fr-Fn)/a poate avea valori pozitive sau negative.

Aceasta formula de calcul a posibilitatii este cunoscuta sub denumirea de formula cameralista ( austriaca).

c)      Posibilitatea pe volum de control pe suprafata.

Se aplica astazi padurilor de codru regulat, la care se stabileste posibilitatea periodica pe suprafata si se calculeaza apoi o posibilitatea anuala pe volum.

Posibilitatea pe suprafata (S) rezulta prin aplicarea relatiei:

s = S/n , unde : S-suprafata padurii;

n- numarul perioadelor pe ciclu.

Posibilitatea pe volum (P) se determina dupa cum urmeaza:

P= [V+(p/S)C]/p= V/p+C/2 , in care:

V- volumul real al arboretelor din suprafata periodica in rand;

C- cresterea anuala a arboretelor;

p- numarul anilor din ciclu.

In cazul codrului gradinarit, de regula posibilitatea se stabileste pe volum. Daca aceasta se imparte la volumul mediu al arborilor exploatabilitatii, se obtine posibilitatea pe numar de arbori:

Pn=C x K in care: Pn- numarul arborilor de extras sin categoria de diametru n;

C- cresterea curenta in volum;

k- coeficient ce variaza cu specia, clasa de productie si categoria de diametru.

Modul in care se stabileste posibilitatea depinde de intelesul in care se da continuitatii. In situatia adoptarii unei continuitatii cu raport sustinut, posibilitatea este egala de la an la an. In cazul adoptarii continuitatii cu raport progresiv, posibilitatea va trebui sa creasca de la an la an.

Cu privire la raportul dintre posibilitatea si cota de taiere, trebuie amintit aici ca in timp ce prima este determinata de starea padurii si este calculata cu ocazia elaborarii amenajamentului, ceea de-a doua reprezinta un indicator al padurii. Planificarea economica, insa, prin cota de taiere ce o stabileste, trebuie sa respecte posibilitatea, asigurand astfel normalizarea structurii si marimii fondului de productie, cu urmari benefice pentru societate.

De mentionat ca posibilitatea calculata conform celor de mai sus, porneste de la premisa accesibilitatii integrale a fondului de productie. Din pacate insa, in practica lucrurile nu stau intotdeauna asa, nu intregul fond forestier este dotat cu cai permanente de transport, o buna parte din acesta este inaccesibil, iar posibilitatea ramane o cifra abstracta. In felul acesta fie o parte din posibilitate ramane nerecalculata, fie o parte din fondul forestier este supus unei presiuni suplimentare, pentru a reintregii recoltele, altfel inaccesibile.

2.Fondul de rezerva.

Intr-o padure amenajata, in care fondul de productie a ajuns la o structura si o marime normala, se poate recolta anual si permanent o cantitate de masa lemnoasa egala cu cresterea in volum. Orice extractie in plus atrage dupa sine micsorarea fondului de productie si a productiei insasi. Dar , prin organizarea procesului de productie forestiera, trebuie sa se previna crearea unei astfel de situatii. Mijlocul practic folosit in acest sens il reprezinta fondul de rezerva.

Ca urmare, fondul de rezerva este reprezentat de o parte din fondul de productie, care nu se ia in calcul la stabilirea posibilitatii si care este destinat si ea sa substituie eventualele pierderi din fondul de productie in caz de calamitati sie sa previna atacarea acestuia, atunci cand nevoile sporite ale societarii ar impune cote de taieri peste marimea societarii.

Fondul de rezerva astfel creat de amenajist are un caracter tehnic, preocuparea lui fiind o preocupare cu ocazia intocmirii orcarui amenajament. In situatia in care statul intervine si impune amenajistului crearea unui astfel de fond de rezerva pentru folosirea in aceasta situatie, fondul de rezerva are un caracter economic. Dupa modul de constituire, fondul de rezerva poate fi fix sau mobil.

Fondul de rezerva fix se compune dintr-un numar de arborete bine determinate pe teren. Arboretele respective nu sunt prevazute in planul de taiere, li se aplica numai ingrijirile culturale necesare, urmand a fi exploatate numai in caz de nevoie.

Fondul de rezerva mobil se constituie prin calcul, cu ocazia stabilirii posibilitatii, fixandu-se pentru aceasta o cota mai mica decat cea care ar rezulta in mod norma. Acelasi fond de rezerva, se poate constitui si prin adoptarea unui ciclu de productie mai lung. In felul acesta, marind ciclul de productie, posibilitatea anuala scade , cu rezervarea unor posibilitati pentru situatia unor eventuale calamitati, nevoi sporite ale societarii, etc.

Se numeste mobil, pentru ca , in acest al doilea caz, amplasarea la teren a arboretelor care il compun nu se poate face la momentul calcularii lui, ci numai la momentul extragerii acestora.

Fie ca este fix sau mobil, fondul de rezerva au asupra productiei o influenta negativa. Astfel, o intarziere in exploatarea arboretelor de rezerva dupa implinirea varstei exploatabilitatii, poate determina o scadere simtitoare in cresterea acestora, putandu-se ajunge inclusiv la degradarea lor. In acelasi timp insa, crearea unui fond de rezerva constituie mijlocul sigur de evitare a afectarii grave a structurii si marimii fondului de productie in situatia unor fenomene naturale deosebite.