Dezvoltarea vorbirii la vÂrsta prescolara

DEZVOLTAREA VORBIRII LA VÂRSTA PRESCOLARA

Prescolarizarea este apreciata tot mai mult ca vârsta ce cuprinde cea mai importanta experienta educationala din viata unei persoane; pe parcursul ei, se înregistreaza ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individualitatii umane si unele din cele mai semnificative achizitii cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltarii sale.

Însusirea limbii moderne are o importanta deosebita in formarea personalitatii omului în general, a copilului în mod deosebit, pentru ca limba constituie principalul mijloc de comunicare, socializare a individului; modalitate de exprimare si povestire a informatiilor, ea este totodata mijlocul cel mai eficace prin care acesta ajunge sa cunoasca limba cu valorile ei materiale si spirituale. În ce priveste prescolarii, însusirea limbii conditioneaza dezvoltarea gândirii, a celorlalte procese psihice si intelectuale si îi ajuta sa-si însuseasca treptat acele deprinderi si abilitati care-i fac apti pentru activitati de tip scolar.

Bogatul continut cognitiv si formativ al activitatilor din gradinita de copii devine accesibil copilului prin intermediul limbajului si se transforma în deprinderi hotarâtoare pentru profilul personalitatii acestuia, în etapele ulterioare ale evolutiei sale.

Problema educarii unei pronuntii corecte este de o deosebita însemnatate, stiindu-se ca defectele de vorbire pot dauna copilului (acesta poate deveni tacut, retras, timid). Data fiind vârsta copiilor, gradinitei îi revin, pe lânga îmbogatirea vocabularului, si o serie de sarcini speciale si anume: educarea unei pronuntii si a unei vorbiri corecte; deprinderea unei vorbiri coerente, logice, expresive.

Sarcinile dezvoltarii limbajului, a vorbirii copiilor trebuie abordate într-o viziune interdisciplinara; educatoarea va valorifica pe deplin fiecare posibilitate de cultivare a exprimarii verbale a copiilor în diferite împrejurari, însa ceea ce am vrut sa subliniez, mai ales în a doua parte a lucrarii este rolul pe care îl are jocul didactic în dezvoltarea vorbirii.

Jocul didactic, ca mijloc de baza în dezvoltarea vorbirii, realizeaza una dintre cele mai importante cerinte ale educatiei prescolare, aceea de ai învata pe copii o varietate de notiuni, jucându-se în mod organizat.

În jocurile didactice cu material sau orale în care copiii trebuie sa denumeasca, sa descrie, sa compare, sa identifice, sa selecteze, sa alcatuiasca multimea obiectelor de acelasi fel, sa interpreteze cântece etc., se îmbogateste vocabularul copiilor, se precizeaza si se fixeaza atât cuvintele noi, cât si cele însusite în activitatile anterioare.

Valorificarea rolului formativ al jocurilor didactice de dezvoltare a vorbirii la vârsta prescolara nu este posibila fara a conferi activitatilor ludice un caracter placut, atractiv. A face jocul eficient si atractiv înseamna a satura continutul cu imagini si reprezentari, emotii si sentimente, cu dorinte si nazuinte, cu fapte si actiuni, a înlesni comunicarea vie dintre educatoare-copii.

“Limba este întâiul mare poem al unui popor” (Lucian Blaga)

Nu numai în dezvoltarea istorica a omului, dar si în dezvoltarea ontogenetica a psihicului rolul limbajului este considerabil. În mod curent, limbajul este definit ca un instrument de comunicare interumana. Vorbirea poate fi asemuita cu o unealta care i-a dat omului posibilitatea sa acumuleze si sa stocheze cunostinte teoretice si experienta practica într-o forma usor transmisibila si utilizata la maximum. Aceasta determinare pune în evidenta functiile: comunicativa, cognitiva si actional reglatorie a limbajului.

În procesul instructiv-educativ din gradinita, dezvoltarea capacitatilor de comunicare ocupa un loc principal, limbajul fiind una din conditiile esentiale ale formarii personalitatii copilului, ca si ale asigurarii necesarului scolar. Prin întregul proces instructiv-educativ din gradinita si, îndeosebi, prin activitatile specifice de cultivare a limbajului se perfectioneaza vorbirea copiilor sub aspect fonetic, se largeste sfera vocabularului activ si pasiv, se consolideaza formele corecte gramatical.

Grija pentru educarea limbajului la copii trebuie sa constituie o preocupare permanenta a parintilor si mai ales a educatorilor.

Particularitatile vorbirii prescolarilor sunt legate în primul rând de vârsta acestora. Limbajul se dezvolta si progreseaza în permanenta la copil, iar educatoarei nu îi revine decât sarcina de a organiza si planifica experientele de limbaj ale fiecaruia, în functie de ritmul propriu de dezvoltare.

În procesul de îndrumare a educarii limbajului la prescolari, noua programa le propune educatoarelor obiective cadru cum ar fi:

dezvoltarea exprimarii orale, întelegerea si utilizarea corecta a semnificatiei structurilor verbale orale;

educarea unei exprimari verbale corecte din punct de vedere gramatical;

dezvoltarea creativitatii si expresivitatii limbajului oral.

Obiectivele cadru sunt urmarite de educatoare de-a lungul intregii perioade a prescolaritatii si constituie repere ale activitatilor de aducarea limbajului.

Obiectivul principal al activitatii instructiv-educative din gradinita de copii este formarea personalitatii individuale a copilului, tinând seama de ritmul sau propriu, de nevoile sale afective si de activitatea sa fundamentala: jocul.

O prima categorie de obiective ale dezvoltarii limbajului în gradinita vizeaza largirea orizontului de cunoastere al copilului, ca baza pentru îmbogatirea si nuantarea exprimarii.

În activitatile libere si obligatorii, copilul este dirijat sa cunoasa lumea înconjuratoare utilizând toate simturile si evoluând treptat prin folosirea unor mijloace de cuantificare, de comparare, de procese, de analiza si de interpretare a datelor obtinute.

Toate acestea impun copilului folosirea cuvintelor prin care sa cunoasca obiectul, sa-i arate însusirea, sa indice actiuni în care obiectul e implicat. Activitatile de cunoastere a mediului ofera educatoarei material pentru îmbogatirea vocabularului, pentru precizarea sensului unui cuvânt, iar copilului, posibilitatea de a-si comunica impresiile si cunostintele.

Mai multe obiective ale educarii limbajului în gradinita urmaresc cu prioritate expresivitatea comunicarii, ceea ce înseamna, stimularea copilului de a vorbi,pastrându-si farmecul vorbirii, adica prin intonatie, accent, ritm. Curiozitatea specifica vârstei prescolare constituie o baza pentru formarea deprinderii copilului de a se informa prin întrbari. În toata activitatea din gradinita copilul trebuie sa-si exprime emotiile, trairile afective, sentimentele, atitudinile fata de oameni, plante, animale, situatii pozitive sau negative, împrejurari concrete sau întâlnitte în povesti.

Un aspect inportant al educarii limbajului îl constituie depistarea si eliminarea din vorbirea copiilor a cuvintelor preluate din medii mai putin educatecu care copiii au luat contact în absenta parintilor si uneori chiar în familie. Copilul trebuie convins ca un anumit cuvânt suna urât, ca este folosit de o anumita categorie de oameni si ca poate fi înlocuit cu altul mai frumos.

Obiectivul major al educarii copiilor în gradinita si anume, pregatirea copilului pentru activitatea de scolar, formarea unor deprinderi muncii scolare, constituie un motiv important pentru care cultivarea limbajului are un rol hotarâtor. În acest sens, dezvoltarea si educarea limbajului prescolarului presupune perfectionarea comunicarii sub aspect fonetic, lexical si gramatical.

Atât în gradinita, cât si în clasa I, cultivarea vorbirii se realizeaza si prin alte activitati decât cele obligatorii sau decât în lectiile de educare a limbajului.

Astfel, la sectorul „stiinta” activitatile care vin în sprjinul dezvoltarii vorbirii îmbraca o varietate de forme de realizare. Jocul senzorial „Spune ce ai gustat, ghiceste ce este ”, pe lânga obiective de alta natura, activeaza vocabularul prescolarilor cu cuvinte specifice fructelor sau legumelor gustate, determinându-i în acelasi timp sa raspunda în propozitii corecte din punct de vedere gramatical. Observând „Aspecte de iarna”, prescolarii le descriu, folosind cuvinte specifice anotimpului rece. Prin folosirea jocului „Când se întâmpla ?” organizat pe baza unor imagini cu cele patru anotimpuri, copiii raporteaza anotimpurile la schimbarile atmosferice survenite în natura si reusesc sa-si exprime aprecierile asupra fiearui anotimp.

La sectorul „constructie”, la tema „Lego”, tema la alegere, copiii mânuiesc piesele trusei respective, dar trebuie sa si verbalizeze, descriind constructia obtinuta si dialogând între ei pentru a selecta piesele necesare tipului de constructie ales.

În cadrul sectorului „joc de rol”, cu tema „De-a gradinarii”, copiii dialogheaza, folosind cuvinte adecvate: cos, stropitoare, grebla etc. La temele: „De-a gospodinele”, „De-a doctorul” comunicarea cu partenerii, în termeni adecvati temei, într-un dialog civilizat, este o latura esentiala a activitatii.

La tema „De-a serbarea”, dialogul se refera la o varietate de puncte specifice serbarii: poezii, dansuri, piese de teatru, teatru de papusi etc.

Copiii care practica „jocul de masa” verbalizeaza în functie de tema. La tema „Cauta locul meu!”, sistematizându-si cunostintele despre toamna, ei motiveaza actiunea întreprinsa si selecteaza elementele corespunzatoare toamnei (fructe, legume) precum si frunzele ruginii etc.

Sectorul „biblioteca” ofera prescolarilor posibilitatea reconstituirii basmelor din bucatele, (pentru a le povesti) realizarii lecturii dupa imagini din viata plantelor, animalelor sau a oamenilor, a reconstituirii unor scene din povestile îndragite (recunoasterea si caracterizarea personajelor) povestirea unor întâmplari care i-a impresionat, a urmaririi unor diafilme („Scufita Rosie”), a dialogului pe tema unor carti.

Chiar si sectorul „arta” în care ponderea o detine activitatea practica (pictura, aplicatii, modelaj etc.) ofera copiilor posibilitatea de a verbaliza: numesc culorile, materialele, instrumentele, descriu obiectele obtinute, apreciaza propriile lucrari si pe acelea ale colegilor, motivându-si obtiunile.

Toate activitatile libere ale prescolarilor favorizeaza un climat afectiv de comunicare verbala libera si civilizata între copii, consolideaza actul comunicarii în formele cele mai variate,  generate de varietatea jocurilor, a cântecelor, a exercitiilor ritmice.

În procesul de instruire si educare a copiilor un rol important revine materialului didactic, mijloacelor de învatamânt în calitatea lor de „instrumente de actiune sau purtatoare de informatii”(I. Cerghit).

Folosirea din plin a materialului didactic are o importanta hotarâtoare în asimilarea temeinica si constienta a cunostintelor, dezvolta spiritul de observatie al copiilor si mareste interesul pentru cunoastere. Multe cunostinte, care par la început dificile, pot fi usor întelese atunci când se foloseste cu pricepere ilustrarea lor. Cu cât se imprima lectiilor un caracter intuitiv (astfel actionându-si laturile psihice ca: atentia, memoria, priceperea, imaginatia, creativitatea, gândirea) cu atât activitatea  va oferi copilului un câstig mai deplin.