Competente si obligatii ale educatorului in raport cu planul de invatamant, programa scolara, manualele scolare

Competente si obligatii ale educatorului in raport cu planul de invatamant, programa scolara, manualele scolare

Fiecare din aceste moduri de cuprindere si redare a continuturilor de invatamant trebuie sa reprezinte pentru educator repere bine cunoscute si realitati care incumba niste anume responsabilitati.

Astfel, fie ca avem a face cu planuri de invatamant, fie cu programa, fie cu manuale, educatorul are competenta de a le analiza in permanenta si de a emite judecati critice sau de a face propuneri, in sensul schimbarilor care ar fi necesare la un moment dat. De dorit este ca, intr-o societate democratica si bine organizata, planurile si programele sa constituie subiecte de larga dezbatere intre specialisti, astfel ca definitivarea lor sa reprezinte rezultatul unei orientari complete si avizate. Cat despre manuale, specialistii au competente chiar mai largi, in sensul de a face propuneri de alternative la manualele care deja exista, dar sunt depasite, fie sub aspectul continutului, fie al prelucrarii materiei pe care o cuprind. Intre optiunile care se impun, sub acest aspect, poate de mai multa vreme, ar fi aceea ca rolul de autori principali sa li se atribuie specialistilor care predau realmente la nivelul pentru care sunt concepute manualele. Experienta din cel putin ultimele decenii ni se pare semnificativa in acest sens. Mai concret spus, modul de abordare si de prelucrare a continuturilor manualelor se infatiseaza adesea peste puterea de intelegere a elevilor, data fiind tocmai incredintarea calitatii de autori principali, in aceste cazuri, specialistilor de nivel mai inalt pe scara invatamantului si, in consecinta, necunoscatori in masura suficienta ai psihologiei elevilor carora li se adreseaza manualul.

Alaturi de competentele mai sus citate, se pot contura niste anume obligatii ale educatorilor, in raport cu planurile de invatamant, programele scolare, manualele scolare. Fata de planul de invatamant, trebuie sa retinem o singura obligatie esentiala: cunoasterea de catre fiecare specialist a intregului plan destinat clasei cu care lucreaza. Motivul: pentru a sti locul si ponderea propriei materii in ansamblul planului de invatamant si, ca atare, pentru a stabili proportia sarcinilor de invatat pentru elev, in acest cadru (spre exemplu, daca propria materie reprezinta 4 ore din 36 saptamanal, obligatiile elevului sa fie proportionale cu aceasta reprezentare). Fata de programa, obligatia educatorului graviteaza in jurul faptelor de a o studia si cunoaste in amanunt si mai ales de a o cuprinde cu precizie in planificarea calendaristica. Sa notam ca tot ceea ce se mentioneaza in fiecare capitol de programa (fiecare subiect nominalizat) va aparea candva ca obligatie pentru elev, cu deosebire in cadrul concursurilor de accedere la nivelele superioare ale invatamantului.

Comparativ cu cele de mai sus, manualul pune in fata educatorului obligatii mai amanuntite si mai concrete. Prima dintre ele consta din explicarea manualului catre elevi. Astfel, manualul trebuie prezentat, potrivit tablei de materii, pentru a li se crea elevilor o viziune de ansamblu asupra lui; trebuie explicata, unde este cazul, insasi alcatuirea pe parti (capitole, partea teoretica, aplicatii, parti recapitulative, eventuala lista a rezultatelor exacte ale problemelor). In ce priveste fiecare lectie din manual, educatorul are obligatia de a o pune de acord cu programa si de a o explica in modul cel mai convenabil pentru elevi, sau de a-i provoca sa participe la explicatie. Trebuie retinut ca nu se bucura de autoritate educatorul care se rezuma la reproducerea ad-litteram a lectiilor din manual. A doua obligatie a profesorului in raport cu manualul: completarea manualului cand este cazul. Este stiut faptul ca manualele se schimba mai rar (la mai multi ani), in timp ce programa se elaboreaza sau completeaza in fiecare an. In consecinta, intre programe si manual pot aparea neconcordante: de exemplu, programa sa procedeze la eliminarea unor titluri si inlocuirea cu altele, care in manual nu se gasesc. Or, educatorul este obligat sa se conduca intotdeauna dupa programa. Daca elevii sunt interesati, iar aceasta nu conduce la supraincarcare inutila, li se pot aduce chiar explicatii cu noutatile aparute intre timp in domeniu. In al treilea rand, profesorul are datoria sa corecteze manualul, ori de cate ori apare necesitatea. Corectura poate viza, pe de o parte, eventualele erori de tipar, care deviaza vizibil sensul comunicarii. Pe de alta parte, poate aparea situatia ca, dupa editarea manualului, sa se iveasca puncte de vedere noi, in contradictie cu cele din manual. In fine, poate aparea necesitatea corecturii sub aspectul prelucrarii didactice a continuturilor diferitelor parti (lectii) din manual. Avem in vedere stilul unora dintre autori care, neavand suficienta documentare pedagogica, sau dorind sa prezinte o cantitate prea mare de conformatie in texte scurte, neglijeaza pur si simplu tinuta didactica a expunerii continutului. De mentionat este ca, oricare dintre aceste corecturi ar trebui facute, cel care le face sa adopte o atitudine de suficienta deferenta fata de autorul manualului, altfel existand riscul ca elevul sa-si piarda increderea in litera cartii scolare.

Aspecte actuale si de perspectiva privind continuturile invatamantului

Studii anume intocmite, vizand fie in mod special problema continuturilor, fie educatia de maine in general, ne atrag atentia asupra unor aspecte inedite ca idee, in cadrul literaturii de specialitate.

A. Unul dintre aceste aspecte se refera si concretizeaza intr-o lista cuprinzatoare a surselor continuturilor invatamantului, in vremea noastra si in perspectiva. O redam pe scurt, asa cum apare in diferite lucrari de acelasi autor (G. Vaideanu, 1986; Idem, 1988), pentru a surprinde mai ales impactul mentionatelor continuturi asupra educatiei de maine.

1. Prima sursa consta din evolutia stiintelor exacte. Ea se impune prin 'mutatiile' ce se preconizeaza in acest sens, cu deosebire prin combinarea diferitelor discipline (disciplinele de granita) sau cel putin al transferurilor metodologice de la o disciplina la alta. Sa notam, de exemplu, metodele matematice transpuse masiv in studiul stiintelor despre natura in genere, cu toate urmarile de rigoare in constituirea continuturilor scolare, incepand cu calculele statistice simple si mergand pana la implementarea utilizarii ordinatoarelor.

2. Evolutia tehnologiei, cu urmari in toate domeniile vietii economico-sociale, incepand cu industria si agricultura si prelungindu-se pana la viata de familie si viata casnica individuala. Transpusa in continuturi de invatamant, aceasta sursa ne conduce obligatoriu la insusirea inca din scoala de baza (intelegem prin aceasta durata obligatorie a scolarizarii generale) a numeroase noi tipuri de continut, cel putin la nivelul unor moduli caracteristici ca: manuirea aparaturii diverse, insusirea deprinderii de realizare a unor lucrari de utilitate cotidiana si primordiala in fiecare locuinta civilizata, capatarea cunostintelor si deprinderilor elementare (dar de baza) in domeniul agriculturii, industriei casnice, al micii industrii vazute ca mijloc de trai etc.

3. Evolutia lumii muncii, gratie exigentelor reclamate de activitatile social utile de toate genurile: productie, proiectare, servicii de tot felul. Ca urmare, acestea nu mai pot fi concepute fara o ordonare maxima si fara derulare de cea mai mare operativitate si acuratete. Este una intre alte cauze, care conduc la includerea informaticii in curriculum-ul scolar de cele mai diferite nivele. Dupa importanta care pe drept i se acorda, aceasta ar trebui sa se includa chiar in trunchiul comun al planurilor de studiu.

4. Evolutia stiintelor sociale si umane, care se inscrie in continuturile 'neoumanismului epocii noastre' (Vaideanu, lucr. cit., p.165), atitudine care 'situeaza omul in centrul dezvoltarii'. Iar aceasta reiese dintr-o necesitate a epocii, generata, dupa opinia noastra, de indepartarea scolii de studierea problemelor omului, fapt petrecut printr-o exacerbare a interesului pentru tehnica si pentru stiintele fundamentale care o propulseaza (matematica, fizica). Or, tehnica fara umanism inseamna in ultima instanta dezumanizare. Iar evolutia stiintelor social-umane si promovarea lor la scara egala cu cele exacte vine in intampinarea necesitatii de cultivare prioritara a unor atitudini (responsabilitate fata de sine si de altul, solidaritate) si a unor capacitati (spirit critic, inventivitate, autoinvatare), toate realizabile prin intermediul stiintelor pomenite mai sus: filosofie, sociologie, psihologie, drept, antropologie generala etc. Fiindca aceste stiinte par singurele remedii, in plan scolar, pentru re-atasarea omului de viata spirituala si de valorile general umane.

5. Evolutia culturii si artei, la randul lor, reclama luarea in considerare a altor surse ale continuturilor invatamantului viitorului. Sa notam ca viata democratica, spre care tinde societatea umana de pretutindeni, implica si accesul sporit la domeniile candva rezervate doar unor elite: domeniile tinand de arta in intelesul cel mai larg. Or, acest lucru face trimitere la includerea in continuturi a unor aspecte ale artei, considerate inca fie marginale, fie deschise doar marilor initiati. De ce (chiar daca numai in planul educatiei nonformale) nu s-ar inlesni accesul masei de elevi la contemplarea marilor capodopere ale artei plastice si arhitecturale, sau la gustarea atator creatii muzicale, care, de multa vreme, au devenit un fel de credo universal, dar necunoscut? Oare, nu risca scoala sa pagubeasca spiritul, prin orientare aproape exclusiva spre studiul 'utilului' concurential?

6. Dezvoltarea intr-un ritm mereu mai accelerat a sportului si a complementului sau necesar, turismul. Includerea in continuturile de invatamant a acestei adevarate miscari de masa, ne atrag atentia teoreticienii in materie, terbuie sa vizeze in prim plan niste obiective ce tin de 'umanizarea' fiintei umane si a societatii umane: apropierea si cunoasterea indivizilor si popoarelor, promovarea pacii (inlocuindu-se lupta armata cu confruntarea maiestriei sportive), promovarea 'omeniei' prin intermediul spiritului olimpic si fair-play-ului.

7. Impactul sporit al viitorului asupra prezentului, chiar cu trimitere la unitatea cu tecutul, reprezinta o alta sursa posibila a continuturilor. De unde si propunerea de a se introduce in programele scolilor moduli sau activitati de prospectare a vietii in general, odata cu initierea elevilor in 'exercitii prospective'.

8. Aspiratiile tineretului, ca 'purtator de viitor' prin excelenta, trebuie sa se indrepte spre alte nuantari ale continuturilor invatamantului din proximele decenii (daca nu chiar din proximii ani). Astfel, aspiratii cum ar fi cea de participare, aspiratia spre viata democratica, dorinta de a se implica in luarea unor masuri de includere a tineretului in actiuni de autoeducatie, dar mai ales de autoconducere. Consideram aceasta idee o fericita reluare a unora schitate in perioadele anterioare ale dezvoltarii scolii (perioada interbelica, de pilda), cand in multe unitati scolare se experimenta cu mare succes posibilitatea de autoguvernare (selfgovernment) a elevilor, chiar de la varste destul de timpurii.

9. Importanta crescanda a mass-media in cadrul dobandirii de catre tineret a informatiei de tot felul: istorica, politica, culturala in genere, stiintifica, sau privitoare la aspectele socio-economice de mare actualitate. Problema pe care o pune aceasta sursa este mai complexa decat ar parea la prima vedere. Caci nu este vorba numai de valorificarea informatiei dobandite pe aceste cai. Este vorba si de punerea ei de acord cu continuturile formale (incluse in programele scolare de specialitate), sau cel putin de punerea ei in relatia necesara cu aceste continuturi 'informale' (cele capatate prin mass-media) care ar putea veni in contradictie flagranta cu cele 'formale' (din programele scolare), data fiind lamurirea insuficienta a elevilor asupra acestora din urma. Atentia responsabililor invatamantului ar trebui sa fie cu atat mai treaza, cu cat emisiunile prin mass-media sunt realizate in multe cazuri, fara pregatire pedagogica si fara scopuri neaparat educative, ci mai curand comerciale.

10. Achizitiile cercetarii pedagogice sunt, la randul lor, generatoare nu numai de continuturi, ci poate, mai ales de moduri de selectionare si organizare a acestora, sau de probleme noi puse in legatura cu formarea formatorilor (educatorilor). In ce priveste modurile de selectionare si organizare vizate, pe prim plan apar conceptiile intitulate interdisciplinaritate si transdisciplinaritate, organizare modulara, iar pregatirea formatorilor urmeaza sa se inscrie in cunoasterea acestor feluri de proiectare si realizare a continuturilor. Intre ele, insusirea modului de lucru in echipe de specialisti se inscrie la loc de frunte. Cu toate rezultatele relativ modeste obtinute pana in prezent in acest sens, problema se afla inca in studiu, cu speranta de probabile perspective pozitive.

11. Problematica lumii contemporane, ca sursa pentru continuturile invatamantului ar fi, de fapt, cea mai cuprinzatoare si mai greu de lamurit.(vezi cursul "Fundamentele educatiei" - sem.II). Ea include o gama de elemente de diversitate maxima, incepand cu cele economice si demografice, continuand cu cele politice globale si mai ales cu cele ale dinamicii relatiilor interstatale si interetnice, toate avandu-si macar o parte din rezolvare pe calea educatiei. Or, includerea acestei problematici in continuturile de invatamant nu numai ca se impune, dar necesita conjugarea eforturilor unor organisme de nivel international, specializate in materie de educatie si sprijinite de organismele supra-statale, a caror misiune pare sa fi ajuns la rangul ei maxim de importanta.

B. Invocarea acestor surse nu a fost conceputa intamplator de catre autorii citati si nici lasata neincheiata prin concluziile care i s-ar potrivi. Punctul de plecare pare sa fie constatarea unei rasturnari a cunoscutei triade a obiectivelor, triada care reclama tipurile de continuturi caracteristice, de unde necesitatea reanalizarii problemei. Triada in cauza a avut, prin traditie, o anumita configuratie a prioritatilor, in ordinea: (I) cunostinte; (II) priceperi si obisnuinte; (III) atitudini si capacitati. Dupa cum defineam elementele alcatuitoare ale continutului invatamantului (chiar la inceputul acestui capitol), unele dintre ele s-ar incadra in informatie (respectiv cele de la punctul I); altele in deprinderi, tehnici de lucru, capacitati (cele de la punctul II si 'capacitatile' de la punctul III); altele, in directii de viata (care ar cuprinde cu aproximatie, atitudinile de la punctul III). Rasturnarea pe care o reclama specialistii (vezi Rassekh, S., Vaideanu, G., 1987; Vaideanu, G., 1988), ar consta din situarea exact inversa a grupurilor de continuturi intr-o 'noua triada' a obiectivelor, adica: (I) atitudini si capacitati spirituale; (II) priceperi si obisnuinte; (III) cunostinte (concepte si metodologii). Si aceasta cu explicatiile necesare: ' departe de a constitui o subestimare a informatiei emergente vehiculate si utilizate in diferitele sfere ale vietii sociale, noua ierarhie este in acord cu evolutiile stiintelor si cu aspiratiile persoanelor. Stim astazi ca cea mai eficienta pregatire a tineretului pentru intampinarea, dominarea si utilizarea valurilor de informatii si schimbari o constituie intarirea curiozitatii, a spiritului critic, a seninatatii, altfel spus, a autonomiei intelectuale si morale a persoanei. Cel care stie sa invete si sa selectioneze este mai valoros decat cel care a reusit sa ingurgiteze, in perioada invatarii scolare, cantitatea imensa a cunostintelor inscrise in programele si manualele scolare (invatand fara placere si uitand apoi cu placere). Pe de alta parte, atitudinile si capacitatile spirituale se formeaza in si prin procesele de invatare, deci prin intermediul cunostintelor si nu prin niste exercitii abstracte.' (Vaideanu, G., lucr. cit., p. 83-84).

Conjugarea cu aceasta conceptie, prezentata mai sus, a unor anume criterii de selectie a continuturilor, vine sa incheie premisele necesare formularii unei concluzii operative. Iata aceste criterii de selectie (cf. Vaideanu, G.,lucr. cit., p. 189 urm.; de asemenea Ionescu, M., Vaideanu, G., 1982):

- deschidere fata de achizitiile stiintei si tehnologiei, legate de finalitatile educatiei general-obligatorii;

- acord axiologic (valoric) al continuturilor cu valorile si evolutiile din domeniul culturii si artei;

- echilibru rezonabil al deschiderii duble a continuturilor: fata de problematica mondiala si fata de cea comunitara si cea nationala;

- adecvare permanenta la trebuintele si posibilitatile spirituale, fizice, fiziologice ale celor angajati in procese de invatare, la diferite nivele ale sistemului;

- echilibru intre continuturile concepute la nivel central, cu cele alcatuite la nivelul fiecarei unitati de educatie (continuturi didactice si extradidactice);

- asigurarea coerentei continuturilor, prin eliminarea contradictiilor sau rupturilor intre capitole, discipline, cicluri scolare;

- prin dozarea lor, continuturile sa angajeze elevii in eforturi formative, cauzatoare si de atitudini sau trairi dezirabile (bucuria de a invata);

- orientarea democratica si prospectiva a continuturilor, in interesul asigurarii sanselor de succes pentru cei care invata.

C. Dintre concluziile la toate cele de mai sus, intereseaza deosebire un anume 'cadru metodologic', sau lista de grupe de continuturi sau de componente ale educatiei dezirabile azi si in viitor, ele facand parte chiar din trunchiul comun pentru scoala generala obligatorie. Lista estre conceputa de autor (G. Vaideanu, 1988) ca un ghid pentru eventualii proiectanti ai continuturilor in scolile mentionate.

1. Educatia pentru si prin stiintele exacte, cuprinzand Matematica, Fizica, Chimia, Biologia; dar si Informatica, precum si o stiinta integrata, anume 'Cunoasterea pamantului si a spatiului'. Este considerata ca o poarta de intrare pentru una din noile educatii, respectiv educatia relativa la mediu.

2. Educatia pentru si prin stiintele sociale si umaniste, cuprinzand Istoria nationala, Literatura nationala si universala; dar si (din nou) o disciplina integrata, adica 'Cunoasterea si intelegerea omului si a societatii'. Si din nou o 'intrare' pentru una din noile educatii: educatia pentru democratie si participare.

3. Educatia pentru si prin tehnologie si munca, incluzand activitati scolare si extrascolare, axata pe cultura tehnologica, iar nu pe profesionalizare prematura. Rostul ei este formarea spiritului practic, a atitudinii fata de munca, precum si sprijinirea elevului in orientarea scolara si profesonala.

4. Limba materna si limbile straine, ca parti componente obligatorii ale trunchiului comun de educatie, respectiv (pe langa limba materna) limba latina si doua limbi moderne. Rostul este, pe de o parte, capatarea unor atitudini si capacitati specifice: de pilda, demnitate nationala si stapanirea capacitatii de comunicare si invatare continua; pe de alta parte, se vizeaza posibilitatea de promovare a educatiei pentru pace, democratie, participare.

5. Educatia morala, civica, patriotica, realizabila prin actiuni scolare si extrascolare, pe baza de manuale sau culegeri de texte adecvate. Intre scopurile care intereseaza in mod prioritar trebuie vizata atitudinea de solidaritate, generozitate, cooperare, in paralela cu descurajarea egoismului, rasismului, sovinismului. Prin ea se deschide drumul multora dintre educatii: pentru pace, democratie, cooperare internationala, noua ordine internationala.

6. Educatia pentru si prin arte si modurile frumosului. Ceea ce cuprinde nou, pe langa artele deja intrate in traditia invatamantului (muzica, arte plastice, literatura), sunt aparitiile unor noi arte, ce pot fi abordate optional, cum ar fi: fotografia, dansul, teatrul, cinematografia. Obiectivul cel mai cuprinzator si esential este 'formarea interesului pentru calitatea estetica a vietii sociale'. Aceste continuturi deschid posibilitati sporite pentru promovarea interdisciplinaritatii si pregatirii estetice temeinice a tuturor educatorilor care propun artele mentionate.

7. Anume continuturi care privesc educatia culturala si spirituala. Rostul ei major este introducerea copiilor in traditiile culturale locale si nationale, cu preocuparea de a evita dezumanizarea omului, cauzata mai ales de raceala activitatii tehnice si de duritatea atitudinii concurentiale. Este o deschidere pentru mai multe dintre noile educatii: educatia demografica, educatia pentru participare si democratie, educatia pentru o noua ordine internationala.

8. Educatia pentru si prin sport si loisir, care poate lua forma activitatii scolare si extrascolare, optionale si facultative. Are rostul de a cultiva atractia pentru sport si turism, ca mijloace superioare de petrecere a timpului liber pentru fiinta umana; capatarea priceperilor necesare ingrijirii propriului ambient, ca suport al activitatii de loisir. Reprezinta cadrul potrivit pentru abordarea educatiei sexuale si nutritionale.

9. Educatia economica si casnica moderna, care sa preia parte din continuturile mentionate la punctele 5, 6, 7, 8. Realizabila mai ales prin activitati extradidactice, in cadrul carora televiziunea educativa sa joace un rol major. Rostul esential este pregatirea elevilor pentru viata de familie in general, atat sub aspect economic si gospodaresc, cat si in calitate de formatori ai propriilor descendenti.

10. Continuturi destinate semicalificarii si calificarii profesionale. Este vorba aici de discipline cu caracter profesional ce se pot grefa pe trunchiul comun, reprezentat de punctele 1 - 9 anterioare. Continuturile mentionate la acest punct (10) se pot asimila prin contact direct cu diversele sectoare ale vietii economico-social-culturale: industrie, agricultura, comert, cultura, sanatate. Rostul lor este multiplu: orientare profesionala, capatarea deprinderilor profesionale si a atitudinilor proprii ethosului profesional. Este un grup de continuturi care vizeaza si obligatia inginerilor si maistrilor, in sensul posedarii unei temeinice pregatiri pedagogice. Apreciind efortul autorilor citati, in sensul de a completa continuturile traditionale ale educatiei cu aspectele mentionate mai sus, ne exprimam increderea in aplicabilitatea, intr-un viitor cit mai apropiat, a acestui ingenios proiect. Consideram totodata acest demers ca o meritorie deschidere de drum, pentru alte studii si proiecte vizand continuturile invatamantului.