FAMILIA SI SCOALA, FACTORI IMPLICATI IN EDUCATIA COPILULUI

FAMILIA SI SCOALA, FACTORI IMPLICATI IN EDUCATIA COPILULUI

"Capul copilului nu este un vas pe care sa-l umpli,

ci o faclie pe care s-o aprinzi,astfel incat,mai tarziu,

sa lumineze cu propria lumina"

Plutarh

Suntem contemporani cu schimbarile profunde care s-au derulat in tara noastra in ultima vreme si totul confirma ca acestea vor continua,probabil,intr-un ritm tot mai accelerat.

Reactia scolii,ca institutie de educatie,formare si orientare,la mobilitatea sociala si economica,trebuie sa fie de adaptare a continutului si functiilor sale,de creare de premise favorabile pentru elevi care sa le permita integrarea sociala rapida,flexibilitatea,initiativa si rezolvarea de probleme,diminuarea imprevizibilului.

Familia,ai carei membrii sunt reuniti prin drepturi si obligatii comune,are si ea ca functie principala crestera si educarea copiilor.

Ambele trebuie sa faca tot ce le sta in putinta pentru valorizarea maxima a fiecarui elev (copil) prin mai rationala stimulare intelectuala a elevilor,a aptitudinilor,a atitudinilor si a trasaturilor lor de personalitate.

Realitatea de zi cu zi a familiei este diferita azi de cea a generatiilor anterioare.Parintii si copiii isi petrec mai putin timp impreuna si aproape toti adultii se confrunta cu o permanenta dorinta de a echilibra cererile vietii de familie,cu cele ale slujbei.Intr-o vreme in care parintii se afla sub presiuni fantastice care-i fac mai putin capabili sa participe la viata copiilor lor,exista o nevoie si mai mare de a se implica,mai ales in educatie.

Parintii trebuie sa acorde mai multa importanta detinerii de catre urmasii lor a unei bune educatii.E util ca ei sa serveasca drept model pentru copiii lor.Copiii si parintii pot invata multe unii de la altii,dar numai prin actiuni de comunicare.

Parintii nu trebuie sa uite ca in familie i se transmit copilului valori morale,culturale si religioase,se asigura pastrarea identitatii etnice,se initiaza formarea constiintei etnice a copilului,se insusesc de catre copil normele de comportament acceptate social, i se dezvolta personalitatea,spiritul de initiativa si de independenta.

In familie copilul invata sa se ajute pe sine,sa accepte ajutorul celorlalti si sa acorde la randu-i ajutor.Prin repetabilitatea zilnica a interactiunilor,prin comunicarea ce are loc intre membrii sai si in masura in care aceasta are loc,familia exercita o puternica influenta asupra comportamentului copilului.

Copilul are nu numai nevoia,ci si dreptul la dragoste si ocrotire,la disciplinare si la obtinerea treptata a independentei,la relatii care sa-i garanteze siguranta si dezvoltarea fizica,psihica si morala,la intelegere si toleranta.El este copil si, ca atare,nu este nici vinovat si nici responsabil daca nu corespunde exigentelor parintilor.El nu hotaraste nici climatul familiei,nici autoritatea parintilor,nici valorile in spatiul carora acestia il formeaza.Copilul isi impune,in masura in care i se permite,dorintele si pretentiile,se misca si evolueaza intr-un cadru stabilit si impus de parinti.

Desigur,si reactiile copilului influenteaza relatiile intrafamiliale,climatul familial,dar de aceste reactii sunt responsabili, in ultima instanta,in foarte mare masura,tot parintii.Intre hiperprotectie si neglijare,nu copiii,ci parintii sunt in masura sa gaseasca solutia de echilibru.

Parintii hiperprotectori,indulgenti cresc un copil anxios,accepta si satisfac toate cererile si pretentiile copilului,il alinta,il rasfata ceea ce duce la negativism si agresivitate in comportamentul copilului.

La fel de daunatoare este si atitudinea prea severa a parintilor fata de copil.Aceasta nu lasa loc de initiativa copilului,il obliga sa se supuna neconditionat ceea ce poate duce la ostilitate din partea copilului,agresivitate in raport cu fratii sau colegii,conflicte intre parinti si copii.

Stilul optim de interactiune parinti-copil presupune combinarea autoritatii si fermitatii in luarea hotararilor si urmarirea indeplinirii lor,pe de o parte,si cultivarea independentei copilului,recunoasterea si respectarea personalitatii acestuia,pe de alta parte.

Familiile trebuie sa se implice in imbunatatirea invatarii acasa,precum si in scoala,daca se vrea a avea copii care sa devina persoane instruite.Familiile pot intarii invatarea acasa,prin implicarea in scolile in care invata copiii lor,incurajandu-i pe acestia sa participe la lectii si sustinandu-le interesul pentru discipline incitante.

Toate acestea sunt utile,pentru ca familiile in societatea moderna se confrunta cu solicitari ridicate,cu o competitie crescuta pentru obtinerea atentiei din partea copiilor lor,precum si cu poveri economice,care forteaza tot mai mult parintii sa lucreze in afara caminului si limiteaza foarte mult timpul pe care acestia il petrec cu copiii lor.

Ca primi profesori ai copiilor lor,parintii si familiile ar trebui:

- sa le elaboreze copiilor un program zilnic pentru teme,program care sa fie verificat regulat;

- sa le asigure un loc linistit pentru studiu,fara TV,radio sau calculator,fiind descurajate si convorbirile telefonice;

- sa citeasca impreuna cu copilul;

- sa-l duca pe copil la biblioteca si sa-l ajute in gasirea cartilor potrivite;

- sa-l determine pe copil in a folosii televizorul si calculatorul cu intelepciune,timp limitat,intre anumite ore,ajutandu-l in selectarea programelor potrivite;

- sa pastreze legatura cu scoala si sa nu astepte ca scoala sa fie aceea care-i anunta cum se descurca copilul;

- sa stie ce invata copilul,care-i sunt sarcinile si cum le rezolva;

- acasa sa cultive o atmosfera calda si suportiva,dar sa stabileasca si cerinte copiilor.

In acelasi timp parintii nu trebuie sa uite ce asteapta copiii de la familiile lor:

- dragoste si intelegere;

- conditii materiale;

- ocrotire;

- independenta(cu masura);

- incredere;

- sa fie luati in seama;

- sa fie consultati in luarea deciziilor care ii privesc pe ei;

- sfaturi,explicatii;

- educatie;

- familie unita;

- libertate;

- respect;

- exemplu de urmat;

- implicarea copilului in problemele familiei.

Nu trebuie uitat ca familia poate sa-i faca copilului mult bine,dar poate sa si greseasca mai ales din cauza lipsei de viziune in legatura cu perspectivele asupra viitorului copilului.

Scoala si ea trebuie sa raspunda nevoilor parintilor si sa le ofere acestora sprijinul necesar pentru ca ei sa se poata implica in procesul de invatare al copiilor.Atunci pentru a realiza o schimbare reala a scolii este nevoie si de sprijin din partea acesteia.

Scolile ar trebui:

sa incurajeze familiile si profesorii sa stabileasca acorduri de invatare;

sa instruiasca pe cei din conducerea scolilor sa ii caute pe parinti permanent,nu numai atunci cand sunt probleme;

sa ofere teme,care sa-i atraga pe parinti;

sa acorde parintilor dreptul de a lua decizii si hotarari care privesc scolarizarea copiilor;

sa extinda programul de lucru din scoala dupa-amiaza,seara si la sfarsit de saptamana,permitand elevilor si familiilor sa se angajeze in activitati de invatare si recreative,de instruire a parintilor;

sa creeze un centru de resurse pentru parinti.

Comunicarea intre cele doua categorii-familie si scoala-nu trebuie sa fie limitata.Pot fi angajati in discutie bunicii,unchii,matusile,fratii,surorile si prietenii apropiati ai familiei.Important este ca fiecare copil sa aiba un adult interesat de progresul sau scolar.

In realitate viata scolara a copiilor nu se desfasoara intotdeauna cum ne-am dori,probleme apar in cele mai neasteptate momente si ne putem trezii in situatia de a cere ajutor,chiar daca avem o varsta si o oarecare experienta acumulata in decursul a mai multor ani.

Democratia este un lucru minunat,dar din pacate,a fost cam prost inteleasa de catre multi.Aceasta ar putea fi una din posibilele cauze care declansaza anumite neintelegeri intre parinti si copii,cei din urma fiind tot mai greu de educat si controlat.

S-a constatat ca,rezolvarea sau nu,a unor situatii delicate ale educatiei depinde mult de comunicarea intre adultii implicati in formarea copiilor.Nu este usor sa mergi la scoala unde invata copilul tau si sa recunosti ca exista probleme.Exista o oarecare mandrie,iar teama de a fi catalogat(a) drept un parinte insuficient de bun pentru copilul tau,ar putea fi un impediment serios in acest sens.

Desi mai greu se recunoaste acest lucru,se discuta foarte rar despre ineficienta comunicarii intre cadrele didactice si parintii elevilor.Principalele cauze ale acestei ineficiente se considera a fi:

1. Problemele de ascultare.

Aceste probleme provin din faptul ca profesorul considera ca a comunica inseamna doar o informare pe scurt despre diverse probleme aparute in viata scolara.Statutul functiei pe care o are,ii poate crea falsa impresie ca numai dansul/dansa pot avea initiativa,uitand ca mai trebuie sa si asculte.

2. Lipsa conexiunii inverse.

Lipsa conexiunii inverse are in vedere faptul ca profesorul nu lasa spatiu intrebarilor si din partea parintilor.In cazul in care unii parinti sunt rezervati in a pune intrebari,cadrul didactic trebiue sa il provoace sa faca acest lucru.

3. Falsa conexiune inversa.

Falsa conexiune inversa se refera la faptul ca multi dintre parinti lasa impresia ca au inteles si ca sunt de acord cu ce le-a transmis verbal cadrul didactic.Realitatea este cu totul alta,si comunicarea,in acest caz,este ineficienta.

4. Subiectivitatea.

Subiectivitatea se datoreaza faptului ca exista tendinta de a se lua in considerare doar anumite date,ignorandu-se elementele care sugereaza realele probleme.

5. Rezistenta la critica.

Rezistenta la critica este obstacolul cel mai greu de depasit.Acest obstacol apare cand actiunile unui profesor sunt aspru criticate de catre parinti deoarece nu le inteleg rostul,dar si invers.In aceste situatii instaurarea unor relatii corecte intre cele doua parti este foarte greu de realizat.

6. Obtinerea informatiei prin manipulare discreta.

Consta in faptul ca uneori cadrele didactice trebuie sa prezinte un anumit caz intregului colectiv de parinti discutand la modul general,desi problema vizeaza doar pe unii dintre acestia.

7. Ascultarea afectiva.

Ascultarea afectiva este o reala problema,intrucat prezentarea unor probleme intr-o maniera intens afectiva,poate determina o receptionare eronata a unor aspecte esentiale,iar acest lucru poate denatura adevarul.

8. Barierele culturale.

Barierele culturale sunt cauza foarte frecventa a neintelegerilor intre parinti si cadrele didactice.Chiar daca nivelul de cultura al parintilor este mult inferior(la foarte multi dintre ei),cadrele didactice sunt cele care sa se adapteze si sa procedeze cu mult tact,pentru instaurarea unui rapor echitabil,tratandu-i pe parinti ca pe niste adulti responsabili,nici decum ca pe niste elevi slabi la invatatura.

Chiar daca sunt mai usor de gasit vinovati decat aliati,atat parintii cat si educatorii sunt cei care

trebuie sa instruiasca copiii cu multa responsabilitate,pentru ca mai tarziu,acestia sa poata infrunta cu curaj,intelepciune si succes,greutatile care nu vor intarzia sa apara.

Familia si scoala ,in activitatea de educare a copilului, nu trebuie sa uite ceea ce spunea Andre Berge "Pentru a fi educatori perfecti,ar trebui sa fim constienti nu numai de ceea ce se petrece inlauntrul nostru,dar si de ceea ce simt acei carora ne adresam".

Bibliografie

- Elena Truta,Sorina Mardar - " Relatia profesor-elevi:blocaje si deblocaje"

- Adina Baran-Pescaru - " Familia azi.O perspectiva sociopedagogica "

- Adina Baran-Pescaru - " Parteneriat in educatie-familie-scoala-comunitate "

- Mihaela-Theodora Popescu - " De ce este importanta comunicarea intre cadrele didactice si

parinti? "